PROGRAME SCOLARE PENTRU CLASA A III-A STIINTE ALE NATURII

MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

CONSILIUL NATIONAL PENTRU CURRICULUM

programe scolare PENTRU CLASA A iii-A

stiinte ale naturii

Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 5198 / 01.11.2004

Nota de prezentare

Revizuirea curriculumului scolar de Stiinte ale naturii pentru clasele a III-a si a IV-a a fost determinata, in primul rand de urmatoarele aspecte:

introducerea la clasele I si a II-a, incepand cu anul scolar 2003-2004, in aria curriculara "Matematica si stiinte ale naturii" , si de preluarea in curriculum-ul acestei discipline, a unei parti a sistemului de cunostinte prevazut spre insusire in programele scolare anterioare de Stiinte ale naturii pentru clasele a III-a si a IV-a aprobate cu ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr. 4301 din 22.08.200;

inregistrarea unor scoruri nesemnificative in ultimii ani ca rezultat al aplicarii unor proiecte internationale de evaluare a rezultatelor invatarii la sfarsitul claselor a IV-a si a VIII-a; acest lucru evidentiaza faptul ca un numar reprezentativ de elevi intampina dificultati de intelegere si de aplicare a cunostintelor din domeniul stiintelor naturii, oferite de scoala;

ritmul continuu si rapid al procesului de modificare a pietei stiintifice, insuficient reflectat in demersul anterior de revizuire a curriculumului scolar al disciplinei Stiinte ale naturii pentru invatamantul primar.

Intarzieri in restructurarea procesului de predare - invatare - evaluare a stiintelor naturii in scoala impun necesitatea gasirii unor modalitati de atragere a elevilor spre studiul disciplinelor acestui domeniu. In acest sens devine necesara proiectarea unor metode didactice specifice, centrate pe elev ca unic produs si beneficiar al procesului educativ. Lacunele existente in sistem pot fi depasite pornindu-se de la identificarea principalelor piedici manifestate la nivelul intelegerii problemelor stiintifice de catre elevi.

Disciplina de invatamant Stiinte ale naturii vizeaza observarea si perceperea lumii in intregul sau, cu componentele, procesele si fenomenele caracteristice, ca si invatarea prin intelegere si aplicare. De aceea demersul didactic trebuie deplasat de la "ce se invata?" la "de ce se invata?". Aceasta deplasare poate genera un dublu beneficiu:

de stimulare a interesului de cunoastere al copilului care vede utilitatea propriei munci prin competentele pe care le dobandeste;

de crestere a caracterului formativ al invatarii.

O problema o constituie si locul cercetarii si inovatiei in demersul didactic, adica modul in care este impartasita inovatia de catre elev. Aceasta implica transformarea elevului din spectator, in actor al activitatii stiintifice. In acest fel se evidentiaza necesitatea pregatirii elevului nu ca pe un cercetator si om de stiinta, ci ca pe un cetatean care sa utilizeze demersul stiintific in vederea intelegerii si participarii active la viata sociala. Rezolvarea problemelor ridicate implica o profunda schimbare de mentalitate in abordarea studiului disciplinei Stiinte ale naturii, iar acest demers trebuie sa inceapa chiar cu invatamantul primar. O argumentare in acest sens focalizeaza o serie de aspecte precum:

invatamantul primar se adreseaza tuturor, fiind o educatie omogena, cu cadre didactice omogene din punct de vedere al formarii initiale;

are ca scop dezvoltarea integrala a copilului;

se adreseaza unei varste la care este foarte vie curiozitatea stiintifica;

nu este un corp de informatii specializat, ci un mod de dobandire globala de cunostinte;

comunitatea invatamantului este departe de comunitatea stiintifica.

La acest nivel s-a initiat un nou proiect de programa, care propune studiul integrat al stiintelor naturii la clasele a III-a si a IV-a. Predarea stiintelor naturii, intr-o maniera integrata, la aceste clase poate permite o structurare a problemelor abordate pornind de la o serie de teme integratoare mai apropiate de capacitatea de intelegere a copilului. Baza acestei programe o constituie:

corpurile de cunostinte ale stiintelor naturii - date particulare, aspecte generale, metode;

practicile stiintifice comune - de investigatie teoretica si experimentala, de comunicare a rezultatelor;

contextele dezvoltarii stiintifice - pur stiintific, tehnologic, ecologic;

dimensiunea afectiva a cunoasterii stiintifice - ca activitate interesanta, stimulativa;

dimensiunea meta-stiintifica a cunoasterii stiintifice - prin raportarea la natura, la valorile si la limitele cunoasterii stiintifice.

Prin predarea stiintelor naturii nu se urmareste o acumulare de fapte si informatii stiintifice care sa duca la insusirea de concepte (testate si confirmate sau infirmate experimental) ci, raportarea copilului la mediul in care traieste. Stiintele, in calitatea lor de furnizor al principalelor instrumente de actiune asupra mediului natural si de transformare a acestuia, trebuie sa stabileasca limitele intre care aceasta actiune este permisa, asumandu-si astfel responsabilitatea pentru conservarea mediului. Aceasta este o alta latura a stiintei cu care copilul trebuie sa fie familiarizat in scopul realizarii unei educatii ecologice adecvate.

Importanta unei abordari interdisciplinare a stiintelor naturii consta in:

multitudinea conexiunilor pe care profesorul le poate face in dialog cu elevii;

implicarea elevilor in activitati multiple de observare, manipulare si experimentare, astfel valorificand experienta acestora si dezvoltandu-le capacitatea de a integra informatiile noi in modele explicative proprii.

Prin intermediul acestui curriculum, elevii sunt indrumati sa-si dezvolte cunoasterea de la explorarea si investigarea lumii inconjuratoare catre reprezentarea unor lumi mai indepartate si mai cuprinzatoare, parcurgand calea de la cunostinte prestiintifice (subiectivate) la intelegerea si experimentarea unor legi universale, deci obiective, prin care omul transforma natura in beneficiul sau la asumarea raspunderii pentru limitarea efectelor actiunii sale asupra echilibrului natural.

Programa scolara de Stiinte ale naturii pentru clasele a III-a - a IV-a porneste de la obiective comune domeniilor studiate pe care le coreleaza cu teme specifice acestor discipline, a caror abordare poate fi realizata, la nivelul acestor clase, integrat. Au fost urmarite obiectivele ciclului curricular de dezvoltare care vizeaza printre altele:

observarea si interpretarea proceselor naturale care au loc in mediu;

intelegerea impactului proceselor naturale asupra activitatilor umane si al activitatilor umane asupra mediului;

investigarea si interpretarea interdependentelor in si intre sisteme biologice, fizice si chimice;

incurajarea elevilor pentru asumarea de responsabilitati si pentru cooperare.

Competentele ce se urmaresc a fi formate prin curriculum-ul disciplinei Stiinte ale naturii se refera la comunicare, studiu individual, intelegerea si valorificarea informatiilor tehnice, relationarea in mediul natural si social. La acestea se adauga atitudini precum: grija fata de sanatatea proprie, a celorlalti si fata de cea a mediul natural, interesul pentru aprecierea si argumentarea logica, curiozitatea si preocuparea fata de fenomenele din mediu, independenta gandirii, creativitatea.

In scopul formarii acestor competente si atitudini, vor fi valorificate cunostinte privind mediul natural, individul, grupul de indivizi, relatiile dintre indivizi si dintre acestia si mediu, fenomene si interactiuni specifice din mediu, modificari ale mediului ca urmare a interventiei omului. Programa de Stiinte ale naturii urmareste structura celorlalte programe ale disciplinelor pentru invatamantul primar. Tematica propusa are in vedere relationarea continuturilor atat in interiorul ariei curriculare 'Matematica si stiinte ale naturii', cat si posibilitatile de relationare la nivelul celorlalte arii curriculare.

Problemele majore care pot fi invocate in abordarea acestui demers sunt baza tehnico-materiala si necesitatea pregatirii permanente a invatatorilor in cunoasterea metodelor moderne de predare si experimentare. Solutia primei probleme este recurgerea la experimentul simplu, nesofisticat, utilizand materiale din mediul familiar copilului. Pregatirea invatatorilor in abordarea corecta a acestui tip de programa necesita un efort de receptare din partea acestora si sprijinul prin formare si publicarea unor materiale curriculare adecvate.

Acest demers educational are un puternic caracter inovator in invatamantul romanesc, atat din punct de vedere al conceptiei, structurii si metodelor didactice de aplicare, cat si a compatibilizarii continutului stiintific cu particularitatile de varsta ale copiilor carora li se adreseaza.

2. OBIECTIVE - CADRU

OBIECTIVE DE REFERINTA SI SUGESTII DE ACTIVITATI DE INVATARE[1]

1. Intelegerea si utilizarea in comunicare a unor termeni si concepte specifice stiintelor naturii

2. Formarea si dezvoltarea capacitatilor si abilitatilor de experimentare si explorare/investigare a realitatii, folosind instrumente si procedee specifice

3. Dezvoltarea interesului si a responsabilitatii pentru mentinerea unui mediu natural echilibrat, propice vietii

CONTINUTURI

Caracteristici si proprietati ale corpurilor

Forma, culoare, dimensiune (lungimea ca rezultat al masurarii in unitati standard; volumul (capacitatea) ca rezultat al masurarii / compararii in unitati nestandard).

Stari de agregare (solid / lichid / gaz) - identificare in functie de forma si volum.

*Dizolvarea si conditii de crestere a vitezei de dizolvare.

*Amestecuri si separarea amestecurilor prin filtrare, decantare.

Corpuri cu viata si fara viata: plante si animale; materiale naturale si prelucrate. Utilizari.

Rolul structurilor de baza ale organismelor vii

o        rolul componentelor observabile la plante: radacina, tulpina, frunza, floare, fruct, samanta

o        rolul componentelor observabile si a unor organe interne la animale si la om: cap, trunchi, membre, organe de simt, stomac, plamani, inima, rinichi, schelet

Principalele grupe la animale (mamifere, pasari, pesti, reptile, insecte) - caracteristici generale.

Modalitati de mentinere a starii de sanatate: dieta, igiena personala, exercitiul fizic etc.

*Reactia la stimuli si organele de simt.

Transformari ale corpurilor si materialelor

Soarele - sursa de schimbari periodice in mediul inconjurator: lumina - intuneric, zi noapte,  anotimpurile).

Transformari de stari de agregare (topire, solidificare, vaporizare, condensare). Circuitul apei in natura.

Surse de energie (vantul, soarele, caderile de apa, arderea combustibililor, hrana).Utilizari.

Omul si mediul

Apa, aerul, solul. Surse de apa - tipuri, localizare, utilizari.

Consecinte ale variatiei factorilor de mediu (lumina, apa, aer, sol, surse de caldura) asupra organismelor vii; vietuitoare disparute si pe cale de disparitie.

Protejarea mediului. Deseurile si *reciclarea lor.

SUGESTII METODOLOGICE

Prin prezentul curriculum se intentioneaza ca, pe parcursul invatamantului primar, elevii sa dobandeasca competente utile studiului ulterior al stiintelor naturii pe discipline, si sa-si structureze un set de valori si atitudini fata de stiintele naturii prin prisma raportarii fata de acestea si implicit fata de mediu. Acestea se regasesc intr-o serie de aspecte ale invatarii, vizate de practica pedagogica:

observarea atenta a mediului si a relatiilor dintre componentele acestuia;

citirea corecta si constienta a enuntului unei situatii-problema;

intelegerea si explicarea fenomenelor naturale observate sau evidentiate;

secventializarea etapelor de desfasurare a acestora;

construirea si interpretarea unor diagrame, tabele si scheme grafice care ilustreaza rezultatele unor experimente;

initierea si realizarea creativa a unor investigatii, pornind de la tematica propusa;

formarea obisnuintei de a utiliza diverse tipuri de reprezentari, pentru rezumarea, clasificarea si prezentarea concluziilor unor experimente;

formarea deprinderii de a anticipa evolutia fenomenelor studiate, pornind de la conditiile existente.

Acestea explica apropierea continuturilor invatarii de practica invatarii eficiente a stiintelor naturii. In demersul didactic, centrul actiunii devine elevul si nu predarea notiunilor stiintifice ca atare. Accentul trece de la "ce?" sa se invete, la "in ce scop?" si "cu ce rezultate?" sa se invete. Evaluarea se face in termeni calitativi; capata semnificatie dimensiuni ale cunostintelor dobandite, cum ar fi: esentialitatea, profunzimea, functionalitatea, durabilitatea, orientarea axiologica, stabilitatea, mobilitatea, diversificarea, amplificarea treptata, aplicabilitatea.

Prin acest curriculum se urmareste crearea conditiilor favorabile pentru ca elevii sa-si formeze si dezvolte competentele intr-un ritm individual, pentru a putea sa-si transfere cunostintele acumulate intr-un domeniu de studiu altui domeniu. Pentru aceasta, este util ca demersul didactic sa se orienteze spre realizarea unor tipuri variate de activitati precum:

prelucrarea variata a informatiilor adecvate obiectivelor vizate;

introducerea continuturilor utilizand moduri variate de antrenare a gandirii elevilor;

solicitarea unor corelatii intra- si interdisciplinare, care sa determine realizarea de transferuri de cunostinte;

antrenarea elevului in situatia de a decide asupra unor sarcini de lucru adecvate, situatiei-problema expuse;

formarea deprinderii elevilor de a utiliza independent manualul si alte surse de informatie, operand prin analiza pe text, interpretarea unor continuturi;

organizarea unor activitati de invatare diferentiata care sa permita desfasurarea sarcinilor de lucru in ritmuri diferite;

sugerarea unui algoritm al invatarii, prin modul de ordonare a sarcinilor.

Metodele si tehnicile de predare precum si practicile pedagogice alese in functie de ritmul de invatare si de particularitatile psiho-individuale ale elevilor trebuie sa fie esential centrate pe universul copilului. Invatarea trebuie sa se dezvolte in mod natural pornind de la ce stie elevul catre descoperirea varietatii naturii  si a fenomenelor, pe cale experimentala. O invatare eficienta va da posibilitatea copilului sa experimenteze, sa redescopere natura printr-un contact direct cu aceasta in care rolul invatatorului este de ghid si colaborator.

Demersul didactic propus prin actuala programa este orientat spre:

accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire (acestea sunt utilizate in activitatea de predare-invatare, in scopul dezvoltarii capacitatilor de a opera cu informatiile asimilate, de a aplica si evalua cunostintele dobandite, de a verifica ipoteze si de a cauta solutii adecvate de rezolvare a problemelor propuse);

aplicarea metodelor centrate pe stimularea structurilor cognitive si operatorii ale elevilor (in scopul transformarii elevului in subiect al propriei instruiri si educatii);

o imbinare si o alternanta sistematica a activitatilor bazate pe efortul individual al elevului (documentarea dupa surse de informatie variate, observatia proprie, exercitiul individual, instruirea programata, experimentul si lucrul individual, tehnica muncii cu fise etc.) cu activitatile care solicita efortul colectiv (de echipa, de grup) de genul discutiilor;

folosirea unor metode care sa favorizeze interventia nemijlocita a elevului in realizarea experimentului.

Experimente propuse

1. Geotropismul tulpinii: Miscare, orientare influentata de gravitatie. Se inclina un ghiveci cu flori. Dupa o saptamana, tulpina, crengile se orienteaza vertical, in sus.
2. Hidrotropism: Intr-un vas transparent se pun boabe de grau, de fasole pe vata, hartie de ziar umezite pe o portiune. Radacinile care cresc se orienteaza catre portiunea umezita.
3. Hidrotropism: In cautarea apei. Sub un strat de rasad se plaseaza un vas pentru apa. Cand vasul nu contine apa, radacinile din rasad se indreapta in jos, la inceput, datorita gravitatiei, apoi se rotesc lateral, in cautarea apei. Daca in vas se toarna apa, radacinile se orienteaza in jos.
4. Radacini diverse: Se examineaza perii unei radacini. Acestia maresc suprafata radacinii pentru absorbtie.
5. Temperatura mediului influenteaza cresterea plantelor: Boabe de fasole puse in vase cu vata umeda, mentinute la temperaturi diferite.
6. Transpiratia plantelor: Eliminarea apei prin transpiratie este vizibila intr-o zi calda. Se compara cantitatea de apa produsa prin transpiratie in cazul unor frunze introduse in pungi mici de plastic, una dintre frunze fiind unsa cu vaselina.
7. Absorbtia prin tulpina: Se folosesc flori albe cu tulpina, introduse in apa colorata cu cerneala.
8. Compozitia aerului expirat din plamani: Vaporii de apa pot fi pusi in evidenta prin condensare, dioxidul de carbon, prin suflare prin pai de limonada, in suc de lamaie.
9. *Alimente fara gust: Bucatele de para si de mar. Un elev legat la ochi si nasul acoperit nu deosebeste dupa gust marul de para. Daca totusi elevul detecteaza diferenta, dati-i sa miroasa para in timp ce mananca mar. Mirosul se dovedeste important in a ajuta gustul la identificarea alimentelor. Un nas infundat (racit) face dificila detectarea prin gust.
10. *Auzul ajuta la orientarea in spatiu: Un elev legat la ochi se intoarce spre diferite surse sonore care emit succesiv din diferite locuri. Cat de precisa este detectarea directiei sunetelor? Cum depinde precizia de distantele dintre sursa si receptor? Dar daca se acopera o ureche?
11. *Vederea ajuta la estimarea distantelor: Experiment analog, privind cu ambii ochi sau cu un singur ochi. In al doilea caz, este diminuata precizia detectarii distantelor (numarul de pasi pana la obiect).
12. *Vederea ajuta la mentinerea echilibrului: Inchideti ochii si incercati sa stati in echilibru pe un picior sau sa va rotiti si comparati capacitatea de pastrare a echilibrului corpului cu aceea cand ochii sunt deschisi.
13. *Reflexul genunchiului: Este produs de o lovitura usoara sub genunchi.
14. Starea solida: Experimente care sa puna in evidenta forme si volume proprii.
15. Starea lichida: Experimente care sa puna in evidenta forme diverse si volume proprii.
16. Starea gazoasa: Experimente care sa puna in evidenta lipsa formei si volumului propriu.
17. Condensare: Vaporii de apa (din aerul atmosferic) se condenseaza pe un vas rece scos din frigider; vaporii de apa (din aerul expirat) se condenseaza pe ochelari etc.; apa din oala in care fierbe se condenseaza pe capac.