Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE


Gradinita

RELATIA SOCIETATE - PERSONALITATE

didactica pedagogie


loading...



DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
STRATEGII DIDACTICE
Activitate cu ajutorul fisei de instruire programata in lectia ,,Compozitia chimica a materiei vii’’ la clasa a IX – a
PROBLEME PROPUSE PENTRU CONCURSUL REZOLVITORILOR
EDUCATIE MUZICALA - PROGRAMA SCOLARA DE EDUCATIE MUZICALA
Proba de evaluare si autoevaluare finala a cunostintelor la clasa a IX – a
CINE ESTE DIRIGINTELE ?
Aspecte ale integrarii scolare a copilului cu autism
DIMENSIUNI PSHOLOGICE ALE ACTIVITATII PROFESORULUI
PROGRAMA SCOLARA PENTRU CLASA A IX-A CICLUL INFERIOR AL LICEULUI MATEMATICA
ALFABETUL IN VERSURI SI IMAGINI

TERMENI importanti pentru acest document

: individ si societate intr-o lume in schimbare : ingroup si outgrup la elevii mici : : relatia societate personalitate :

RELATIA  SOCIETATE -  PERSONALITATE

   Intre personalitate si societate putem stabili o relatie sistemica, in care personalitatea integrata in

diverse subsisteme (structuri de activitati sociale care realizeaza functii ale sistemului social,

activitati economice, politice, de familie, culturale, etc.), este in raport cu societatea, considerat sistem global, element in sistem, agentul actiunii sociale. 

     In cadrul acestei relatii, societatea formeaza, modeleaza individul si personalitatea acestuia

conform sistemului de norme si valori acceptate intr-un moment istoric dat, iar personalitatea prin

 activitatea sa creatoare, optimizeaza societatea, perfectioneaza mecanismele sistemului social, doar cand se impune, proiecteaza, creeaza noi structuri sociale, adecvate sensului devenirii istorice.

      Societatea participa la modelarea personalitatii, a comportamentului social, iar cand individul este activ, acest lucru se repercuteaza asupra sa si totodata societatea asupra personalitatii individului in stare pasiva a acesuia, suficienta fiind doar prezenta in acel mediu si apoi actiunea individului asupra mediului.

       TEORIA LUI  BRONFENBRENNER : Nascut pe data de 29 aprilie 1917, in Moscova Rusia, fiul Dr. Alexander Bronfenbrenner si Eugenie Kamenetski Bronfenbrenner,  atribuie mediului inconjurator un rol primordial, considerate in contexte diferite, natura umana, la care s-a gandit mai intai ca la un nume singular, unic, a aparut multiplicatia si pluralista, aceasta pentru ca mediile inconjuratoare diferite produc diferente sensibil nu numai intre societati, dar si in interiorul fiecaruia dintre aceste societati.

               Bronfenbrenner a admis si ca mediile inconjuratoare in care traieste individul sunt asa de variate si de diversitate incat a intelege impactul pe care ele il pot avea asupra existentei individului, nu este o sarcina la indemana oricui.

       De asemenea, pentru a simplifica si sistematiza aceasta munca de intelegere, el a  conceput teoria “ ecologiei dezvoltarii umane ca fiind, studiul stiintific al adaptarii reciproce si progresiste intr-o fiinta umana activa , in curs de dezvoltare si proprietatile in schimbare ale mediilor imediate in care acesta traieste, tinand cont ca acest proces este afectat de relatiile dintre ei si de contextele mai generale din care medii fac parte “.

       Raporturile  stabilite de Bronfenbrenner intre elementele deficientei sale, presupune : unitatea de baza a modelului de analiza este microsistemul adica, un model de activitati, de roluri si de raporturi interpersonale experimentate de un subiect in cursul evolutiei sale, intr-un mediu dat cu caracteristici fizice si materiale determinate.

MICROSISTEMUL 1                                                    MICROSISTEMUL 2

Scoala                                                                             Domiciliul

-activitati sesizate                                                           -activitati percepute

-roluri sesizate                                                                -roluri percepute

-roluri interpersonale sesizate                                       -relatii interpersonale percepute

                                        MICROSISTEMUL 3

                                       -activitati percepute

                                       -roluri sesizate

                                       - relatii interpersonale percepute                                                                                             

    Astfel sunt propuse trei ilustrari specifice ale acestor microsisteme:

  • scoala
  • domiciliul
  • locurile de intalnire obisnuite.

Este important de subliniat ca in sistemul lui Bronfenbrenner influenta mediilor comportamentale asupra dezvoltarii personalitatii individului nu se face de catre realitatea obiectiva, a rolurilor  si a relatiilor interpersonale evocate mai sus.Aceasta influenta este mai degraba fructul perceptiei sau interpretarilor acestor factori.

         Bronfernbrenner se alatura punctului de vedere al lui Lewin atunci cand considera ca mediul inconjurator fenomenologic, adica interpretat sau experimentat de individ, are o influenta  asupra mediului inconjurator real in adoptarea unui comportament dat , bineinteles , ca urmeaza , este aberant sa incerci actele indivizilor doar plecand de la proprietatile  obiective ale unui mediu  inconjurator , fara a sti  ce semnifica acestea pentru indivizi intr-un mediu precis . Apoi, este important  de stiut cum persoanele, obiectele si evenimentele influenteaza in aceasta situatie, motivatiile individului. Trebuie sa recunoastem influenta pe care o exercita asupra comportamentului  elementele ireale, produse ale imaginatiei individului, fantasmele si interpretarile sale proprii.

        In ceea ce priveste  relatiile interpersonale, ele fac aluzie la felul in care oamenii se comporta unii fata de altii in timpul intalnirilor.Bronfenbrenner a adoptat permanent de microsistem pentru a exprima convingerea si ca mediile comportamentale furnizeaza cea mai mica unitate de analiza (micro) si ca cele 3 componente mai semnificative ale unui mediu (activitati, roluri de comportament interactiv si relatii), in care modificarea uneia dintre componente este susceptibila de a face configuratia intreaga si de a  produce o schimbare in viata individului.O problema metodologica evident intalnita in analiza microsistemului provine din faptul ca comportamentele pot fi fluctuante pentru ca ele sunt determinate de deplasarile in activitatile  in curs si de reajustarile in functie de rolurile participantilor si ale relatiilor.

       Analiza microsistemului este deci evaluata cu o materie in miscare.Reteaua interelationala care asociaza microsistemele poate actiona asupra perceptiilor comportamentului individului, oricare ar fi mediul in care el evolueaza, experienta traita de individ in clasa lui din care provine, constituie un exemplu probatoriu.

    Societatea in ansamblu ei  constituie un izvor de influenta, cel mai indepartat de experienta imediata a individului, acest macrosistem este constituit de mediul cultural, micro, mezzo si exesistemele mediului inconjurator al individului, totodata activitatea individului in societate o poate influenta, dar si asupra personalitatii sale.  Urmarind in activitatea lor satisfacerea unor nevoi, oamenii intra in interactiuni reciproce, relatii obiective, in primul rand de productie, determinate de nivelul de dezvoltare a fortelor de productie si implicit de structura,  de clasa a societatii.   Aspiratiile oamenilor, comportamentele lor sunt definite pentru ei si reglementate in cadrul fiecarei formatiuni sociale de sisteme , de norme si valori…, de sistemul institutiilor, politice, juridice, de sistemul de control (formalizat si neformalizat), care semnalizeaza si sanctioneaza (pozitiv sau negativ) comportamentele individuale, urmarindu-se asigurarea unui cat mai inalt grad de functionalitate in sistemul social.

     Societatea, considerata formatiune social-economica, ca sistem structurat si structurant este astfel o configuratie de structuri functionale si operante, subsisteme in raport cu societatea, sistemul social global, acest ansamblu de structuri organizationale. Apartenenta la macrosisteme, natiune, stat, clase sociale, se realizeaza printr-un sistem intreg de microstructuri. Individul devine membru al unei clase sociale, de pilda clasa muncitoare, prin intermediul familiei, al grupurilor profesionale, brigade de munca a intreprinderii in care lucreaza, al diverselor organizatii de  clasa si politice etc.

     In interiorul acestor macrosistemuri, la randul lor si ele cu o structura dinamica , deschisa, indivizii sunt integrati sociocultural. Apartenenta la una sau mai multe asemenea structuri de organizare, pe langa faptul ca ii asigura individului o serie de satisfactii materiale si spirituale, ii defineste modelul comportamental, ii transmite sarcinile grupului la rezolvarea carora trebuie sa  participe activ, vointa colectiva de grup, solidaritatea de grup, ii impune o serie de indatoriri, obligatii si responsabilitati prin care individul contribuie la mentinerea si consolidarea sistemului ca intreg functional, dinamic, deschis.   [1]

     Termenul de societate, din prisma sociologica se refera la institutii, comportamente sociale. Omul nu poate trai izolat ci in relationare cu ceilalti, in stransa corelatie, afectiune si comunicare. Astfel individul  socializeaza si se integreaza mai usor in societate, totodata ii determina pe unii indivizi in formarea personalitatii lor, dar si a comportamentelor acestora.

    Un comportament omenesc determinat de societate este cel mecanic care este contrar celui organic. Prin comportamentul mecanic este determinat ca un produs social, adaptat la rigorile  sociale-legislative, cerinte sociale, adaptandu-se si  comportandu-se in modul respectiv ca si ceilalti, un tot colectiv debarasat  de original, un tip causal stimul-contagiune.

     Gustave Le Bon, vorbeste de comportamentul colectiv prin aparitia in 1895 a lucrarii sale “Psihologia multimilor”- multimea este vazuta ca o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau sex, indiferent de imprejurarile care ii aduna laolalta. Premisa sa este ca intr-o comunitate , personalitatea constienta dispare formandu-se un  “suflet colectiv “care prezinta trasaturi distincte. Membrii unei astfel de comunitati se supun “legii unitatii mentale a multimilor”, care spune ca toti indivizii din grup au tendinta de a-si ignora propriile sisteme de valori si incep sa se ghideze exclusiv dupa normele grupului respectiv.

        O teorie asemanatoare cu cea a lui Le Bon G. este si cea a a lui Durkheim in care individul trebuie sa respecte anumite norme sociale, totodata societatea poate determina sinuciderea, datorita izolarii individului, fapt causal, fiind discrepanta dintre normele sociale si valorilor personale, interioare a indiviziilor, inadaptare sociala, chiar si ciclurile anotimpurile, etc.

        Cu cat creste socializarea individului prin intermediul modelelor socioculturale, ca modele comportamentale actionale, pe baza carora individul invata ce trebuie sa faca pentru altii si ce trebuie sa se astepte de la altii, creste dependenta lui de structuri organizationale, functionale si operante in care este integrat si implicat de sistemul social ca sistem global.

       In general, societatile tind spre o anumita ierarhizare a rolului acestor structuri in procesul de integrare socioculturala a individului, acordand in perioade diferite, in functie de sistemul social, de sistemul istoric si de necesitatea de optimizare a sistemului o importanta sociala mai mare si ca urmare o influenta mai mare unora in raport cu altele.Dupa cum se stie familiei ii revine un rol important in procesul de integrare socioculturala a individului din primii lui ani de viata, baza personalitatii, indeplinind in acest scop functii formative bine definite.

       De asemenea este recunoscut rolul pe care il are familia in asgurarea constitutiilor biologice a societatii, familia fiind unicul grup care se dezvolta din interior, furnizand membri tuturor celorlalte colectivitati, de aici denumirea de ,,grup social de baza”, in asigurarea continuitatii culturii, a limbii, obiceiurilor si a traditiilor unui popor. In literatura filozofica nemarxista, relatia individ-societate este tratata din perspectiva asigurarii stabilitatii functionale, asigurarii constantei configuratiei sistemice globale, in ciuda fluctuatiilor dintre sistem  si mediul ambiant , dintre elementele componene ale sistemului, precum si a impulsurilor de schimbare din interiorul sistemului. Teoria parsoniana despre statusuri si roluri, integrate intr-o teorie generala a sistemului social, teorie orientata in intregime spre fundamentarea teoretica a integrarii sociale, a  “ordinii”  a “ supravietuirii “ societatii in cadrul unor “ structuri constante” si  “echilibrate”, postuleaza deschis caracterului stringent coercitival structurii societatii in raport cu sistemul la o functie stabilizatoare.

       In societatile antagoniste, intrarea individului de la nastere intr-o structura de statusuri si roluri constrangatoare  reprezinta terenul obiectiv al instrainarii de propria sa esenta umana, libertatea de creatie si responsabilitatea ce deriva din ea pentru destinul sau si al colectivitatii, frustrarea personalitatii de aceasta suprema dimensiune a omului, creativitatea, altereaza insusi sensul si semnificatia ideii dupa care omul, obiect al istoriei este totodata subiect cognitiv si agent al istoriei.

        Dupa cum se stie, societatea exista si functioneaza ca o lume, societate in schimbare, iar personalitatea umana rezultat al unui proces orientat in intregime spre o individualitate ca o trasatura constanta.Datorita acestei trasaturi, personalitatea umana, respectiv specia umana, rezultat al unui proces orientat in intregime spre o individualizare din ce in ce mai crescanda, ramane un organism biopsihosocial, dinamic si deschis  , cu trebuinte proprii mereu altele, cu capacitate de a gandi , simti si actiona independent prin intermediul practicii social-istorice, pastrandu-si individualitatea ca o trasatura constanta. Astfel ca personalitatea umana, se adapteaza relativ cu usurinta la conditiile schimbate si in schimbare. De aceea , alaturi de raspunsurile actionale invatate, care ii asigura integrarea socioculturala si prin  care contribuie la buna functionare a sistemului ca sistem constituit, personalitatea creeaza, inventeaza ca raspunsuri activitati adecvate situatiilor schimbate la probleme noi, gaseste solutii noi, contribuind astfel la optimizarea, transformarea calificativa a structurilor atunci cand apare aceasta necesitate .

    Astfel notele personalitatii vor fi deslusite nu in activitati invatate stereotip, conform  modelelor culturale constituite, ci dimpotriva, in activitati care se abat de la modele constituite, activitati create, activitatii noi, la situatii noi, satisfacand noi necesitati.

       Personalitatea se contureaza  dincolo de ecranul conformismului social, nota dominanta in comportamentul personalitatii fiind gasirea, in cadrul unor noi situatii, a unor solutii actionale noi adecvate eficient, care sa realizeze cu maxima operativitate si cu minim de efort optimizarea sistemului, nu ca scop in sine, ci ca mediu de realizare a personalitatii.

       Personalitatea manifesta o larga receptivitate fata de tot ce este nou, inaintat, este un cautator permanent de nou, un om de initiativa , un inventator, un permanent inovator ca un inalt spirit de responsabilitate fata de destinul colectivitatii din  care face parte, animat permanent de idealuri de continua perfectionare. De aceea , inventivitatea, capacitatea de a obiectiva in inovatie sociala, capacitatea de optiune si decizie pentru actiune sau alta sustinuta de un inalt simt al responsabilitatii angajate, oricat de timid s-ar manifesta in comportamentul individului sunt note definitorii ale unei personalitati in devenire.

              Personalitatea manifesta o larga deschidere integratoare, ea este inzestrata cu puterea de a evalua in mod realist consecintele imediate  si de perspective deciziilor si ale actiunilor sale, implicatiile pe care rezultatele concrete ale activitatii sale le au asupra societatii ca ansamblu de activitati.  Personalitatea, ca expresie a structurii activitatii sale, se caracterizeaza ca un sistem structurat de comportamente actionale, unele relative persistente, constante, rezultat al unui proces de insusire , prin instructie si educatie, a unor modele de comportament constituite, proprii structurilor organizationale din care face parte personalitatea si prin intermediul carora se  realizeaza, in cadrul integrarii socioculturale a personalitatii, contributia acesteia la stabilitatea sistemului social ca sistem constituit. Altele in formare, ca rezultat al efortului personalitatii de inventare, de creare a unor noi comportamente actionale eficiente si adecvate situatiilor noi aparute ca urmare a caracterului dinamic al sistemului social prin care personalitatea contribuie la optimizarea, perfectionarea si dezvoltarea continua a sistemului.

       In perspectiva actiunii umane , intre societate si personalitate putem stabili o relatie sistemica de conexiune inversa, in care societatea, formeaza , determina personalitatea pentru realizarea unor anumite roluri, functii, iar prin actiunea sa constienta si creatoare, optimizeaza sistemul, contribuind la perfectionarea continua a acestuia ca existenta data si ca existenta in devenire.

      In cadrul acestei relatii sistemice, conexiunea inversa se realizeaza intr-un dublu circuit reglator, de la sistem , societate la element, personalitate.

      1). PRIN TRANSMITERE PERMANENTA, prin instructie si educatie a unor metode comportamentale de tip conformist.

      2).PRIN TRANSMITERE PERMANENTA A SCHIMBARILOR DE SISTEM, schimbari care solicita largirea continua a zonei comportamentului inovator , de la element, personalitate la sistem, societate, prin comportamente ale individului ca element determinat, creat care actioneaza pe baza unor comportamente “ invatate” cu ajutorul carora se realizeaza functia integratoare a sistemului si ca factor determinator, creator care actioneaza pe baza unor comportamente inventate si prin care se realizeaza functia de schimbare si de transformare a sistemului.

       In primul circuit , conexiunea inversa de la personalitate la societate este traita in plan subiectiv ca o constrangere, iar in al doilea circuit ca liberat.Conceptual ca un circuit retroactional, relatia dintre personalitate si societate include astfel nu numai determinarile social-obiective si naturale ale umanului ci si determinarea inversa de la personalitate la societate, in care personalitatea se manifesta ca agent fata de societate, beneficiand atat de propria sa inventivitate cat si instructia pe care societatea o pune la dispozitie pentru a-i potenta disponibilitatile creatoare.

       De asemenea includerea in explicarea acestui complex retoactional a relatiei dintre constrangere, de catre societate si libertatea de manifestare a personalitatii in raport cu societatea, confera acestuia cadrul real de manifestare, eliminandu-se orice aventurism sau fatalism antropologic  din teoria personalitatii si din activitatea practica de formare a personalitatii. Desigur ca intelegerea acestei relatii presupune considerarea si altor determinari ale personalitatii, cum ar fi pozitia sa axiologica, atitudinea responsabila fata de ritmurile si tendintele progresului social, angajarea plenara in timp si istorie, ceea ce presupune totodata asumarea constienta a riscurilor pe care le implica epoca respectiva.

     Toate acestea confera personalitatii un inalt grad de superioritate(subiectiva) fata de lumea(obiectiva) din care face parte, pe care o supune metodic si nu anarhic, limitat si nu nelimitat, respectiv procesual.

     Perspectiva sistemica in analiza relatiei societate-personalitate pune in evidenta caracterul specific al acestei relatii, in sensul ca personalitatea nu se raporteaza la sistem ca simpla relatare , ci in mod constient, activ si creator, in sensul capacitatii de a face judecati de valoare, putand gandi progresiv si proiectiv sistemul nu numai ca dat constituit, ci in devenire, putand decide  chiar de structurarea sistemului si recompunerea lui intr-un sistem  calitativ superior si putand actiona in concordanta cu decizia luata.

   Viziunea sistemica a relatiei societate-personalitate reflecta insasi esenta conditiei umane, personalitatea exista in raport cu lumea, numai  IN si PRIN societate.

       Cu cat creste gradul de complexitate a sistemului social, relatia societate-personalitate capata noi valente : pe de o parte, personalitatea devine tot mai direct dependenta de societate, ea nu se poate realiza decat  IN si PRIN societate, angajata responsabil cu intreaga sa fiinta in lupta pentru progresul social.Pe de alta parte, societatea nu poate progresa la nivelul exigentelor si a ritmurilor impuse contemporaneitatii, fara contributia directa si creatoare a personalitatii, chemata sa solutioneze optim si operativ multiplele probleme si situatii noi ivite in procesul dezvoltarii.

       In perspectiva marxista a teoriei sistemelor sociale, personalitatea este conceputa ca un bloc de reglare optimizatoare a sistemului social, nu in sensul conceptiilor structuralist-functionaliste in care reglarea optimata este inteleasa exclusiv ca functie de stabilizare a sistemului dat (impreuna cu structurile sale). Dimpotriva, depasindu-se aceasta  intelegere, in interpretarea marxista, accentul se pune pe gasirea de catre personalitate(individ, colectivitati umane) a unor solutii noi care sa asigure perfectionarea sistemului, eficiente si operante. De aceea , reglarea optima a sistemului se poate concepe numai in cadrul unui complex retroactional de la societate la personalitate si invers , sunt potentate atat comportamentele personalitatii ca expresie a activitatii creatoare, originale, inovatoare a acesteia.

      Pe fondul interactiunii dintre obiect si subiect, aspectul coincidentei dintre interesele generale, colective ale societatii ca intreg fapt posibil numai intr-o societate in care nu mai exista grupe si clase sociale ale caror scopuri sa fie divergente.

  1.DEZVOLTAREA PERSONALITATII PRIN  EDUCATIE INTERCULTURALA

                             

                                      „Speranta lumii noastre este in copii”

                                                                       (VRASMAS E. 2002)

          In viata sociala avem parte de  provocarile lumii moderne  care solicita nevoia existentei unui parteneriat  educational in favoarea si pentru asigurarea  viitorului  lumii , pentru cresterea mai complexa si adecvata .Dupa cum vor creste copii, dupa cum vor fi educati si invatati sa se adapteze schimbarilor permanete, diversitatilor din lumea de astazi si cea de maine, asa vom asigura  si continuitatea culturii si civilizatiei umane.

Astfel, ca multe din solutii se gasesc insasi  in educatie,in interactiunile interculturale, in modul in care intelegem infulentele ei asupra dezvoltarii personalitatii umane.

Educatia nu este deci numai pregatire scolara ,ci si mult mai mult ca un flux continuu de influente externe si interne, moderatoare  si transformatoare  exercitate pe tot parcursul vietii individului,construind, modeland si tranformand personalitatea.

    Scoala este extrem de importanta .Dar nu este totul, ci doar o componenta a educatiei .Ea are nevoie de familie, de comunitate, de intreaga societate, pentru a sprijini  si indruma adecvat copilul.Un rol important il are familia care este nucleul, leaganul social al copilului si sprijinul sau pe aproape  toata viata.Ceea ce se invata in primii ani constituie  punctul de plecare  al dezvoltarii complexe  a individului  si de acea este important ca mediul familial sa fie constient si responsabil.

        O etapa initiala a oricarei strategii, proiectata sa implineasca aspiratiile educatiei permanente este “construirea unui pod de legatura “  intre  “o varietate de elemente intereducationale “ (structuri, curriculum, pregatirea profesorilor) si  “ un numar considerabil de elemente extraeducationale “ (configuratii personale, sociale, istorice, culturale ale indivizilor si societatilor in medii locale, nationale si globale).

        Conceptul educatiei permanente este “ in mod functional, bazat pe ideea  ca invatarea permanenta poate fi dobandita de catre indivizi si societati in moduri diferite si ca aceste modalitati alternative sunt in stare sa conduca spre atingerea celui mai inalt si celui mai bun nivel al calitatii vietii de catre toti “.

     Desigur ca si in societatile contemporane pozitia sociala a parintilor, starea materiala, nivelul lor de pregatire, locul unde traiesc, conceptia lor asupra vietii, idealul lor de viata sunt factori care vor influenta in mod important, inca din primii ani si in continuare de-a lungul vietii, procesul de integrare, formarea personalitatii si comportamentul urmasilor.

       Functiile integratoare indeplinite de familie sunt determinate intotdeauna de catre starea generala a societatii, de catre macrostructura ei, de situatia generala a progresului etnic si economic. Valorile inglobate finalitatilor educatiei interculturale nu se pot realiza de la sine in raporturile interculturale.Toleranta, deschiderea, acceptarea, nu sunt innascute ,ci se construiesc in personalitatile individuale prin demersuri educationale sistematice.

Aceasta poate fi considerata o fateta a misiunii scolii  si a colectivelor  de profesori in raport cu domeniul educatiei interculturale .

Daca scoala este principala institutie  sociala mandatata  sa realizeze educatia, atunci fara indoiala, tot ei –in primul rand –ii revine sarcina de a realiza si dezideratele educatiei interculturale.

Educatia interculturala in scoala se va realiza nu doar prin cateva procente din ansamblul programului scolar, ci si printr-o atitudine  generalizata, care sa respecte valorile interculturale.

Scoala din  ciclul primar este un instrument primar de formare a personalitatii prin educatie interculturala, de socializare, devine locul  unei armonizari  culturale  ce o devasteaza pe cea sociala..Prelungirea perioadei de scolarizare face din scoala principalul mediu de construire  a identitatii culturale.

Antonio Perotti,(1993,p.37-39) indica trei niveluri  de restructurare interculturala a functiilor scolii;

    1. Nivelul de trasmitere a cunostiintelor :

-reviziurea modului de abordare la istorie si geografie, prin pozitionari  mai putin etnocentrice, prin critica prejudecatilor, deschidere internationala, relevarea interedependentelor.

-dezvoltarea invatamantului primar si secundar in limbile minoritatilor, mai ales in regiunile transfrontaliere, sau efectiv adaptarea acestora la limba vorbita de majoritati in scoala.

-cunoasterea si respectarea drepturilor fundamentare ale omului, ale copilului.

Nivelul capacitatilor  sau aptitudinilor de dezvoltare:

-formarea aptitudinilor de a comunica  si de a intra in relatile interpersonale ,intercomunitare , de a intra in raport cu alteritatea.

-intarirea spiritului fata de identitatea propie si a celuilat, rationalizarea propriului univers relational, si perfectionarea dinamicii particular-universal.

-dezvoltarea aptitudinilor de lecturare corecta a imagisticului si a discursului mediatic actual.

3.Nivelul modelelor educative

-impunerea unui sistem educational cooperativ, in care toate componentele  spirituale ale comunitatii sa se reuneasca.

-crearea premizelor egalitatii sanselor pentru indivizi si comunitati, prin strategii si politici coerente.

-reviziurea conceptului de laicitate  si crearea premiselor  pentru valorizarea referintelor  religioase ale scolarilor.

-deschiderea catre internationalizarea informatiilor provenite  dinspre diferite civilizatii, trecute sau prezente.

     Problematica lumii contemporane  a generat atat in sfera politicii si culturii, cat si in cea a educatiei, cum ar fi: apararea pacii, salvarea mediului, promovarea unei noi ordini economice , intelegerea si comunicarea la nivel international. Aceste imperative se gasesc sub forma de recomandari si rezolutii  adoptate de ONU, UNESCO, Consiliul Europei de diferite guverne si organizatii guvernamentale –a aparut o intreaga literatura pedagogica consacrata lor.

Astfel ca sistemele educative au un rol important in pregatirea lumii de maine, in consolidarea unui viitor mai bun.Iar pe de alta parte intr-o perspectiva mai larga ne putem astepta si la transformari in domeniul invatamantului. Se va invata mai mult acum in afara clasei si mai putin in clasa. In ciuda unei segregari de varsta, scolarii, tinerii, varstnicii se vor amesteca.

Invatamantul  se va intrepatrunde si impleti mai strans cu colaborarea  si se va repartiza mai echilibrat pe parcursul vietii individului”.(Toffler,1983,p84).

     Educatia  diferita, mediul social diferit, familial, national, etnic si alti factori determina dezvoltarea unei personalitati aparte si diferite.

„Viata scolara nu poate fi rupta de viata sociala, pentru ca a invata in scoala insemna a invata viata<viata scolara este un fragment decupat din viata sociala”(Neculau,1985).

La scoala ,copiii  dobandesc explicatii general variabile  pentru anumite comportamente.               Aici  se confrunta  cu o cultura, cu un sistem  de valori  deseori total diferite decat cele deprinse in familie. Pentru a facilita  socializarea, scoala promoveaza competitia individuala, incurajeaza reusita personala  si conditioneaza succesul  de insusirea  si aderarea  la valorile majoritatii(in cazul Romaniei-romani, ortodocsi).

Total elevi  pe cicluri in anul scolar  2005-2006

 
ciclul 
 de

invatamant

Total elevi  inscrisi la inceput de an

Nr. elevi ramasi inscrisi la sfarsitul semestrului II

Nr. elevi promovati

Procent de

promovabilitate

 
 

Corigenti la

Nr. elevi situatia neincheiata

Nr. elevi nescolarizati

1 ob

2 ob

3 ob

4 ob

Cls I-IV

19706

19387

18157

93,66

325

234

207

174

240

50

 

      La ciclul primar, standardele de performanta sunt pertinente in raport cu obiectivele cadru si de referinta. Descriptorii indica trei niveluri de performanta (minima, medie, maxima) dar, cu toate ca sunt formulati in termeni aparent controlabili, uneori diferentierile sunt greu de facut :

Exemplu : din”Descriptori de performanta pentru invatamantul primar”

 Elevul construieste in scris scurte propozitii corecte din punct de vedere gramatical,demonstrand stadiul de formare a acestei competente prin urmatoarele niveluri de performanta :

Suficient  Bine Foarte bine?Ordoneaza cuvinte date si scrie propozitia alcatuita, uneori cu

abateri de la regulile grafice,corectate cu ajutorul invatatorului.

Completeaza propozitii lacunare,scriind corect cuvantul care lipseste, ales dintre doua cuvinte date, cu respectarea acordurilor gramaticale (predicat-subiect, adjectiv-substantivul determinat)

Ordoneaza cuvinte date si scrie lizibil propozitia alcatuita,respectand regulile gramaticale

Completeaza propozitii lacunare,scriind corect cuvantul care lipseste, cu respectarea acordurilor  gramaticale (predicat- subiect,adjectiv-substantivul determinat)

Ordoneaza (rapid si corect) cuvinte date si scrie lizibil propozitia alcatuita respectand regulile gramaticale.

Completeaza (cu rapiditate)propozitii lacunare, scriind corect cuvantul(cuvintele) care lipseste, cu respectarea acordurilor gramaticale (predicat-subiect, adjectiv substantivul determinat).Date fiind aceste diferente putin sesizabile intre descriptorii care vizeaza tipuri de performanta, notarea cu calificative FB, B, S la clasele I –  IV nu este relevanta pentru crearea motivatiilor  intrinseci de invatare.

Gruparea elevilor pe nationalitati:

Anii scolari

Total

Romani

%

Maghiari

%

Rromi

%

1999/2000

1359

1212

89,31

35

2,6

112

8,2

2000-2001

1242

1039

88,00

26

2,1

123

9,9

2001-2002

1165

995

85,40

27

2,3

143

12,30

2002-2003

1004

856

85,25

25

2,4

123

12,3

2003-2004

918

776

84,53

12

1,3

130

14,16

2004-2005

781

669

85,66

4

0,51

108

13,83

Pentru populatia de etnie roma s-au luat doar cei declarati.( exista insa un numar  mult mai mare, pana la 25% din numarul elevilor din scoala).De asemenea, educatia  primita in familie poate fi diferita de cea din scoala dar fiecare contribuie la dezvoltarea personalitatii copilului.

Fiecare individ se naste intr-o anumita cultura, iar pentru a vietui in cadrul acestei culturi , trebuie ca pe parcursul vietii   sa invete elementele ei de baza ,sa inteleaga si sa utilizeze  normele si regulile  ce fac posibila integrarea  in cultura respectiva pentru respectarea valorilor sale.

Acest proces este posibil prin dezvoltarea armonioasa a personalitatii si socializarea copilului.Invata sa se integreze social, sa se adapteze la mediu, sa se conformeze, sa se supuna normelor si legilor sociale.

Astfel ca, copiii invata  cum sa inteleaga si sa utilizeze semnele  si simbolurile ale caror intelesuri  se pot schimba arbitrar de la o cultura la alta.

Sa asimileze procesul interactiv de comunicare, socializare prin:

1.achizitionarea de elemente  socio-culturale ale mediului proxim.

construirea de structuri specifice de personalitate utilizand noile elemente pe care le incorporam elementelor deja existente.

La baza acestui schimb permanet si bidirectional  sta componenta  esentiala  a culturii –valoarea.

Prin valori este realizata trasmiterea  si asismilarea culturii  de catre generatiile tinere.

Agentii implicatii in socializarea si dezvoltarea personalitatii copilului sunt numerosi: familia, scoala, mass-media, grupurile de egali(colegii de generatie) sau colegii diferiti prin etnie, etc.,grupurile de interese din cadrul comunitatii.

Perspectiva interculturala  de concepere a educatiei  poate duce la pregatirea copilului si colaborarea lui mai buna cu celalalt, prin formarea unor comportamente ca :(Walker,1992,p8)

-aptitudinea de a comunica(de a asculta, de a vorbi).

-cooperarea si instaurarea increderii in sanul unui grup, cum ar fi grupurile de elevi, de tineri, de joaca etc.

-respectul de sine si al altora ,de toleranta  fata de opiniile diferite .

-luarea de decizii in chip democratic .

-acceptarea responsabilitatilor  altora  si a propriului eu.

-solutionarea problemelor interpersonale.

-stapanirea emotilor primare.

-aptitudinea de a evita altercatiile fizice.

Astfel ca, elevul in ciclul primar poate de timpuriu sa dobandeasca o educatie si dezvoltare a personalitatii incat sa devina o persoana mai adaptabila la mediu social, mai competenta , iar ulterior   sa reprezinte viitorul tarii noastre .[2]

      2  .DINAMICA     GRUPURILOR

Educarea scolarului  din ciclul primar, sau a oricarui individ poate fi mai optima prin interactiunea lui cu ceilalti in special  a grupurilor de persoane.

S-a constatat ca :

 Indivizii aplauda mai tare, invata mai bine  atunci cand fac parte dintr-un  grup decat atunci cand sunt singuri. Atitudinile membrilor unui grup fata de un anumit traseu  actional devin, de obicei, mai moderate dupa o discutie in grup. Intr-un grup se nasc mai multe idei originale decat ar produce membrii sai lucrand fiecare individual. E mai putin probabil ca grupurile sa investeasca

din ce in ce mai multe resurse in proiecte falimentare decat indivizii.Grupurile mari sunt mai inclinate decat grupurile mici sa exploateze irational o resursa limitata de care depinde viata indivizilor componenti.

Adeseori   oamenii isi arata cele mai alese calitati, dar si cele mai urate defecte, atunci cand interactioneaza  in grup. In cadrul unor grupuri indivizii formeaza comunitati, acumuleaza informatii, modele, resurse si obtin succese. Dar tot in grupuri stereotipurile dau nastere opresiunii, frustrarile ,dar tot prin grup se poate rezolva totul.

Cele mai importante decizii umane sunt luate de grupuri. Guvernele, corporatiile si alte organizatii iau decizii si declanseaza actiuni pe care cu greu ni le putem imagina lasate in seama unei singure persoane. Indivizii se bizuie pe grupuri in toate formele de activitate, incepand cu cele educative , practice (scoala, joaca,), continuand cu cele politice (sustinerea militanta a unei cauze de interes comun, prin marsuri si proteste) si pana la cele de natura personala(dobandirea unui statut mai inalt, prin acceptarea de catre un grup respectat si influent).

     Este important sa intelegem cum functioneaza grupurile si felul in care indivizii influenteaza grupurile ori sunt influentati de catre ele. Cercetarile mentionate in acest capitol scot in evidenta un aspect fascinant: grupurile sunt foarte diferite de suma indivizilor care intra in alcatuirea lor.

Grupurile sunt extrem de diferite in ceea ce priveste dimensiunile, formele de organizare si telurile pe care le urmaresc.

Grupul  este drept o multime de indivizi, avand cel putin una dintre urmatoarele caracteristici:

1)  interactiuni directe de-a lungul unei perioade de timp mai indelungate;

2) apartenenta comuna la o categorie sociala, bazata pe sex, rasa ori alte atribute;

3) un destin comun, constiinta identitatii si a unor teluri impartasite de toti membrii grupului.

.

Formare: Membrii incearca sa se orienteze catre grup. Se comporta, cel mai adesea, politicos unii fata de ceilalti, tatonandu-se reciproc.

 Tulburare: Membrii incearca sa influenteze grupul, astfel incat acesta sa corespunda cat mai fidel nevoilor lor. Ei devin mai asertivi fata de orientarea grupului si in ceea ce priveste rolurile pe care ar dori sa le joace in cadrul sau. Se pot ivi conflicte deschise si multa ostilitate, odata cu surescitarea produsa de miza pusa in joc si de castigurile posibile ale unor pozitii superioare in ierarhia grupului.

 Normare: Membrii incearca sa aplaneze conflictele din etapa precedenta, definind si

adoptand o serie de teluri comune. Ei stabilesc norme si roluri si incep sa fie devotati grupului.

 Performare: Membrii incearca sa-si indeplineasca sarcinile si sa maximalizeze performantele grupului. Ei isi exercita rolurile in cadrul grupului si se straduiesc sa solutioneze problemele aparute, spre a-si vedea realizate telurile comune.

 Plecare: Membrii se detaseaza de grup, se distanteaza de ceilalti membri si isi reduc activitatea in cadrul grupului. Acest fapt se produce intrucat membrii apreciaza ca beneficiile ramanerii lor in cadrul grupului nu mai depasesc sensibil costurile.

              In profida diversitatii lor in numeroase privinte, toate grupurile poseda trei componente esentiale: roluri, norme si coeziune. Rolurile indivivizilor in cadrul grupului constau intr-un set de comportamente care se asteapta din partea lor. [3]

Rolurile formale sunt desemnate prin anumite titluri: invatator/profesor sau elev  la facultate, jocul.. Rolurile informale sunt mai putin evidente,  insa destul de puternice. In 1958, Robert Bales afirma ca, indiferent de titlurile indivizilor, in grupurile de lunga durata iau fiinta doua tipuri fundamentale de roluri: cele instrumentale permit grupului sa isi atinga scopurile, pe cand rolurile expresive ofera suport emotional si mentin moralul grupului. Aceeasi persoana poate juca ambele tipuri de roluri, insa de regula fiecare tip este asumat de indivizi diferiti.

In grupuri mixte, avand de indeplinit sarcini care permit asumarea ambelor tipuri de roluri.Socializarea unui nou membru intr-un grup se bazeaza adesea intr-o masura considerabila pe natura relatiilor dintre noii veniti si membrii cu vechime si statut consolidat in cadrul grupului.Socializarea membrilor grupului este una dintre modalitatile in care se dezvolta si se conserva grupurile. Evolutia grupurilor poate parcurge mai multe etape. In primul rand, membrii grupului se evalueaza unii pe ceilalti si grupul in ansamblu. In masura in care ei se accepta reciproc si grupul ca atare, devotamentul lor fata de grup se accentueaza. Mai devreme sau mai tarziu  insa, unii indivizii incep sa aiba divergente fata de grup, iar acesta incearca sa ii resocializeze. Daca resocializarea da gres acesti indivizi pot parasi grupul sau grupul se poate destrama.

In 1965, Bruce Tuckman propune un memorabil scenariu al procesului de evolutie a grupului, in care se succed urmatoarele etape: formarea, tulburarea, normarea, performarea si plecarea (forming, storming, norming, performing, adjourning).

Coeziunea, se refera la „fortele“care ii fac pe membrii lor sa se simta legati unii de altii si sa ramana impreuna.Astfel de forte pot fi pozitive (recompense obtinute in cadrul grupului) sau negative (costuri  presupuse de parasirea grupului). La intarirea coeziunii grupului contribuie diferiti factori, printre care devotamentul fata de scopurile comune, atractia dintre membri, mandria de grup, frecventa si intensitatea interactiunilor dintre membrii grupului.

Exista si forte exterioare care afecteaza coeziunea, grupurile aflate in primejdie sau intr-un mediu neobisnuit, ca si cele amenintate de alte grupuri devin de obicei mai coezive, daca membrii lor considera ca se pot adapta mai bine acestor condttii nefavorabile actionand uniti.

Coeziunea si performantele grupului sunt legate cauzal, insa relatia dintre ele nu este intotdeauna simpla si directa. In primul rand, cauzalitatea este reciproca. Performanta grupului poate influenta coeziunea lui si invers. In 1994, Brian Mullen si Carolyn Copper considerau ca probele experimentale indicau mai degraba efectele performantei asupra coeziunii.

In al doilea rand, cercetarile lor au condus la concluzia ca relatia pozitiva dintre coeziune si performanta grupului este mai puternica in grupurile restranse, comparativ cu cele numeroase.

In 1995, Stanley Gully descopera ca relatia pozitiva dintre coeziune si performanta este mult mai puternica in cazul sarcinilor care presupun interdependenta membrilor grupului, comparativ cu sarcinile care nu solicita interdependenta. Sarcinile interdependente sunt acelea in care membrii grupului trebuie sa interactioneze, sa comunice, sa coopereze si sa se supravegheze unii pe ceilalti.

Deoarece  sporeste conformismul, coeziunea ar trebui sa contribuie la performanta grupului in situatiile in care lipsa de coordonare poate pune grupul in pericol (din nou putem sa ne referim la operatiile militare); ea poate stanjeni insa performanta in situatiile in care este nevoie de idei novatoare si de comportamente creatoare efectul coeziunii asupra performantei grupului depinde si de normele stabilite in cadrul grupului. Daca normele sunt pozitive si consistente cu telurile unei organizatii, atunci coeziunea ar trebui sa sporeasca performanta grupului. Daca insa  un grup instituie norme negative si contraproductive, atunci o coeziune prea puternica ar fi de natura sa duca la performante slabe. Uneori, incalcarea unei norme intr-un grup coeziv poate fi un act foarte dificil si traumatizant pentru acela care se incumeta sa-l comita.

Membrii unei echipe se feresc sa demaste comportamentul imoral al unor colaboratori, temandu-se de consecintele sociale ale actiunii impotriva unor membri ai grupului, care ar putea sa-i marginalizeze, sa-i excluda ori sa-i pedepseasca pentru ca au atentat la coeziunea echipei din care fac parte.

            Ce anume da nastere polarizarii in grup? De obicei, sunt evidentiate urmatoarele trei procese:

1. Potrivit teoriei argumentelor persuasive, cu cat argumentele prezentate membrilor grupului sunt mai numeroase si mai convingatoare, cu atat atitudinea lor devine mai accentuata si mai extrema. Unele argumente ofera membrilor grupului informatii noi, pe care ei nu le cunosteau. Daca, de exemplu, majoritatea membrilor sunt in favoarea unei decizii prudente, majoritatea argumentelor aduse in discutie vor sustine precautia, ceea ce ofera tuturor din ce in ce mai multe motive sa fie prudenti. In plus, sesizand ca ceilalti prefera decizia mai cuminte, membrii grupului isi concentreaza atentia asupra argumentelor in favoarea prudentei atunci cand discuta unii cu ceilalti, trecand cu vederea si nepunand in discutie argumentele in favoarea deciziei mai riscante, desi ar fi important sa le analizeze si pe acestea. Simplul fapt de a-i auzi pe altii repetand propriile noastre argumente (fara sa ofere elemente noi) poate fi de natura sa valideze modul nostru de gandire, dandu-ne mai multa incredere in ceea ce, la inceput, putea sa fi fost doar o slaba inclinatie. In acest fel, polarizarea in grup se intensifica atunci cand un participant enunta un argument, dupa care il aude  repetat de catre alti membri ai grupului.

 Polarizarea in grup se produce si numai prin simpul fapt ca membrii grupului vin in contact cu opiniile altor persoane, chiar daca ele nu sunt sustinute cu argumente. In acest caz, functioneaza comparatia sociala. Dupa cum am  aratat, indivizii isi formeaza conceptia despre realitatea sociala comparandu-se cu ceilalti (Festinger, 1954). Constructia imaginii asupra  realitatii sociale in cadrul unor grupuri cu vederi asemanatoare este un proces in doua etape. Mai intai, oamenii gasesc un suport suplimentar al opiniilor lor  initiale. In al doilea rand, descoperirea acestui suport instituie o noua norma, si mai autoritara, motivand membrii grupului sa mearga dincolo de limitele normei. Daca se apreciaza ca  X este ceva bun, atunci de doua ori X este si mai bine.

Adoptand o pozitie atitudinala extrema, oamenii se pot distinge in cadrul grupului de o maniera pe care grupul o aproba.

3. In plus, polarizarea in grup este influentata si de catre un concept definit in categorizarea sociala – tendinta oamenilor de a se categoriza pe ei insisi sau pe ceilalti in termeni de apartenenta la un grup. Abordarea din aceasta perspectiva compara modul in care indivizii reactioneaza fata de informatia primita din cadrul ingrupului (caruia ii apartin sau doresc sa ii apartina) cu modul in care ei recepteaza informatii dinspre outgrupuri (carora nu le apartineau nu doresc sa le apartina). Membrii ingrupului pot dori sa marcheze o distinctie intre grupul lor si alte grupuri, ceea ce ii poate face sa supraestimeze pana la extrem pozitia grupului propriu numai pentru a se distanta in mod evident de pozitia altui grup.

Antecedente

- Coeziune ridicata

·-Structura grupului

 -Membrii omogeni

 -Izolare

 -Conducere autoritara

- Proceduri nesistematice

 - Situatii de presiune grup

Simptome

- Supraestimarea grupului

-Gandire dogmatica

- Presiune sporita spre uniformitate

 -Inchizitori si presiuni asupra dizidentilor

-Autocenzura

-Iluzia unanimiatii

Consecinte

- Deliberare defectuoasa

- Examinare incompleta a alternativelor

-Examinare incompleta a obiectivelor

-Evaluare gresita a riscurilor alternativei preferate

-Refuzul reexaminarii alternativelor respinse initial

-Documentare si informare superficiala

-Procesare tendentioasa a informatiilor disponibile

-Neglijarea elaborarii unor planuri pentru cazuri neprevazute

-Mare probabilitate de adoptare a unei decizii eronate

Cercetarea gandirii in grup

Mare parte din cercetarea gandirii in grup s-a bazat pe studii de caz si pe analize istorice, cel mai adesea concentrandu-se asupra deliberarilor si actiunilor oficialitatilor guvernamentale sau

militare. Dar campul potential de manifestare a gandirii de grup este mult mai vast. Fenomenul a putut fi identificat si in scolile cu ciclu primar pana la senatele universitare.

 Ce rezulta din comparatia intre performanta unui grup si performantele aceluiasi numar de oameni lucrand individual? In 1972, Ivan Steiner sustine ca raspunsul depinde de natura activitatii. In cazul unei sarcini aditive, produsul grupului este suma contributiilor individuale.

Contributia fiecarui membru poate fi inferioara celei realizate de catre individ lucrand de unul singur, insa totalul realizat de grup depaseste ceea ce ar putea oferi o singura persoana.

In cazul sarcinilor conjunctive, produsul grupului este determinat de ceea ce realizeaza individul cu performanta cea mai slaba.Din cauza vulnerabilitatii fata de slaba performanta a unui singur membru, performanta grupului in cazul sarcinilor conjunctive tinde sa fie inferioara celei inregistrate de individul mediu.

In cazul sarcinilor disjunctive, produsul grupului este (sau poate fi) determinat de rezultatele individului cu cea mai buna performanta. Rezolvarea unei probleme sau conceperea unei strategii sunt activitati disjunctive. Ceea ce ii trebuie grupului este o singura idee reusita, indiferent cat de multe altele ar fi lipsite de valoare. In principiu, grupurile sunt in avantaj fata de individ in rezolvarea sarcinilor disjunctive:cu cat sunt implicati mai multi indivizi, cu atat sporesc sansele ca unul din ei sa vina cu solutia cea buna. Practic insa, dinamica grupului poate sa influenteze negativ elaborarea ideilor creatoare si acceptarea lor .

Brainstorming           

     Dupa 1950, Alex Osborn (expert in publicitate) a elaborat o tehnica numita de el brainstorming, menita sa amplifice productivitatea grupurilor intrunite pentru solutionarea unor probleme. Regulile de baza ale acestei tehnici solicita o abordare creativa si libera:

- Exprimati toate ideile care va vin in minte, oricat de traznite si de absurde vi s-ar parea.

 -Cu cat mai multe idei, cu atat mai bine.

- Sa nu va pese daca ideile sunt bune sau rele si nu criticati ideile nimanui; toate pot fi evaluate mai tarziu.

-Toate ideile apartin grupului, astfel incat membrii lui sa se simta liberi a construi mai departe, pe cele spuse anterior de catre oricine altcineva.

     Adaptarea nivelului de performanta. Cand lucreaza independent, fiecare individ isi fixeaza un anumit standard.    In grup, standardul  individului poate fi influentat de performantele celorlalti participanti. O performanta initiala slaba a grupului se poate perpetua, pe masura ce fiecare participant se aliniaza standardului scazut ce domina in grup. Din cauza celor trei factori anterior

mentionati, performanta initiala a grupului este, de regula, slaba – iar adaptarea nivelului de performanta contribuie apoi la mentinerea unui standard de performanta scazut.

Procesarea informatiei

Odata ce un grup dispune de toate informatiile accesibile, membrii sai trebuie sa proceseze acele informatii, pentru a emite judecati ori pentru indeplinirea unor sarcini. Cat de bine proceseaza informatia grupurile, comparativ cu indivizii? In general, grupurile sunt susceptibile de comiterea acelorasi erori de procesare deformatoare a informatiei ca si indivizii, dar intr-un grad sporit.

Diversitatea

La inceputul celui de-al treilea mileniu, grupurile existente in lumea de azi – in scoli, organizatii, afaceri, sport, arta sau politica – sunt tot mai diversificate, mai ales in ceea ce priveste sexul, rasa, etnicitatea si originile culturale. Cum afecteaza aceasta diversitate performantele grupurilor? Cum ar putea un grup sa foloseasca diversitatea spre maximul sau beneficiu? E de presupus ca raspunsurile la aceste intrebari – si chiar sensul notiunii de diversitate – se vor modifica pe masura ce societatea se schimba sub aspect demografic si atitudinal. Prin urmare, problemele privind diversitatea sunt deosebit de sensibile si de provocatoare.

Cel mai adesea, studiile empirice au demonstrat ca grupurile diversificate obtin performante mai slabe decat grupurile omogene si ca diversitatea se asociaza cu o dinamica negativa a grupurilor.

 Lipsa de comunicare si neintelegerile sunt mai probabile intre membrii unor grupuri eterogene, generand frustrari si resentimente, care submineaza performanta grupului, intrucat slabesc moralul, coordonarea si devotamentul fata de grup. In grupurile diversificate se formeaza adeseori clici si „bisericute“, ceea ce ii face pe unii dintre membri sa se simta instrainati. Si chiar daca diversitatea nu face, in mod obiectiv, nici un rau grupului, membrii sai pot sa creada ori sa simta, pe plan subiectiv, ca ea dauneaza grupului.

De pilda, S. Gayle Baugh si George Graen au comparat in 1997 modul in care isi autoevalueaza performantele grupurile omogene si cele eterogene. Echipele angajate in realizarea unui proiect, formate din indivizi de sexe si rase diferite, s-au autoestimat ca fiind mai putin eficiente – chiar daca evaluatori externi au constatat ca nu sunt cu nimic mai prejos decat grupurile omogene.

Cercetarile au demonstrat insa si unele efecte pozitive ale diversitatii. Aceasta poate inzestra un grup cu mai multa flexibilitate, creativitate si capacitati sporite de indeplinire cu succes a unor sarcini care solicita o abordare inovatoare. Pe masura ce tot mai multe organizatii incearca sa atraga investitori si clienti apartinand unor culturi diferite , diversitatea personalului de care dispun ofera din ce in ce mai multe avantaje. Intr-un studiu, de exemplu, grupuri diversificate etnic si grupuri alcatuite numai din albi au organizat sedinte de brain storming, cu intentia de a gasi noi modalitati de atragere a turistilor sa viziteze Romania, sau sa introduca programe pentru persoanele entice din Romania. In 1994, Martha Maznevski considera ca diversitatea poate ridica performanta grupului daca acesta este integrat. Este putin probabil ca eterogeneitatea sa avantajeze grupul daca exista mai multe clici, daca exista o slaba comunicare sau interactiune de pe pozitii de egalitate intre membrii grupului si daca lipseste constiinta identitatii grupului. In consecinta, strategiile de natura sa amelioreze comunicarea pot sa promoveze integrarea diferitilor membri ai grupului, ceea ce ar crea posibilitatea ca acesta sa beneficieze de avantajele diversitatii.

Cooperare, competitie si conflict

Importanta actiunii grupurilor este extrem de limpede in raport cu anumite probleme cruciale cu care se confrunta lumea de astazi. De ce anume depinde ca oamenii sa actioneze responsabil, ingrijindu-se de protectia mediului inconjurator? Ce factori contribuie la escaladarea conflictelor? Exista modalitati de aplanare a unor conflicte, odata ce acestea au fost declansate? Pentru a raspunde acestor intrebari, trebuie luate in considerare atat caracteristicile individuale, cat si dinamica grupurilor.Problema centrala pe care o vom discuta in cele ce urmeaza este urmatoarea: cum reactionam atunci cand intre noi exista anumite diferente?

Unificarea paradigmelor prezenta si evaluare:

Solutionarea dilemelor sociale

Cand prevaleaza dorintele individuale in dilemele sociale? Cand, dimpotriva, sunt indivizi  dispusi sa priveasca dincolo de beneficiul lor imediat si sa ia in considerare foloasele pe termen lung ale cooperarii? Dilemele sociale pun in real pericol calitatea vietii, daca nu chiar viata insasi. Cum incearca oamenii sa le solutioneze?Desi exista numerosi factori care influenteaza incercarile oamenilor de a gasi solutii practice dilemelor sociale, in cele ce urmeaza vom analiza numai factorii psihologici si aranjamentele structurale.

Factorii psihologici care influenteaza comportamentul oamenilor confruntati cu o dilema sociala includ o varietate de caracteristici personale. Indivizii se deosebesc intre ei dupa gradul in care sunt preocupati de raportul dintre realizarile lor personale si realizarile altora.

 Indivizii  de orientare cooperativa cauta sa maximizeze realizarile insumate ale tuturor. Cei de orientare individualista incearca sa maximizeze doar reusitele lor personale, iar cei de orientare competitiva cauta sa obtina rezultate superioare fata de ceilalti. Indivizii  de orientare cooperativa sunt mai putin inclinati sa se comporte de o maniera competitiva, consumatoare de resurse, in comparatie cu cei de orientare individualista sau competitiva.

Solutionarea dilemelor sociale

Factori psihologici

- Diferente individuale si culturale

- Orientare personala spre cooperare

 - Increderea in ceilalti

 - Orientare culturala colectivista

Factori situationali

 - Buna dispozitie

 - Experienta anterioara reusita in administrarea resurselor si in activitatea de cooperare

 - Urmarea unor modele altruiste

 - Asteptarea ca si ceilalti sa coopereze

Dinamica grupului

 -actiunea individuala in locul celei colective

 -Apartenenta la un grup restrans

Aranjamente structurale

- Crearea unei structuri de recompensare ce rasplateste comportamentul cooperativ si / sau pedepseste comportamentul egoist.

 -Retragerea resurselor din domeniul public si incredintarea lor proprietatii private.

 -Instituirea unei autoritati care sa controleze resursele.

Exista si diferente culturale in modul de comportament al oamenilor confruntati cu dileme sociale. Indivizii din culturile individualiste sunt mai putin cooperanti si mai competitivi fata de cei din culturile colectiviste. In 1991, Taylor Cox a demonstrat ca, mai mult decat atat, chiar in Statele Unite, orientari culturale diferite sunt asociate cu reactii diferite in fata tuturor tipurilor de dileme sociale. In cercetarile sale, grupurile alcatuite din participanti provenind din traditii culturale mai accentuat colectiviste (africane, asiatice sau hispanice) s-au dovedit mai cooperante in dilema educatiei decat grupurile alcatuite din participanti provenind din traditii culturale individualiste (americani de origine europeana).

Cu siguranta insa ca nici culturile colectiviste nu sunt imune fata de comportamentul competitiv in dilemele sociale.

Factorii care stimuleaza si sustin escaladarea conflictelor dintre grupuri sunt:

  • Procesul de polarizare, care amplifica extremismul atitudinilor si opiniilor membrilor

grupului.

  • Presiuni conformiste, precum coeziunea si gandirea de grup, care fac dificila opozitia

indivizilor fata de pozitia tot mai agresiva a grupului.

  • Caderea in cursa (entrapment), care incearca sa justifice investitiile din trecut prin

alocarea de resurse suplimentare pentru continuarea unui proiect in desfasurare.

  • Utilizarea prematura a capacitatii de amenintare, ce antreneaza o riposta pe masura.
  • Perceptia negativa a „celuilalt“, care stimuleaza agresivitatea si sporeste coeziunea

ingrupului („noi“) in raport cu outgrupul („ei“).

Factorii situationali influenteaza la randul lor  competitivitatea si cooperarea. Dispozitia sufleteasca, de exemplu, afecteaza comportamentul fata de niste resurse limitate. Cand sunt prost dispusi, tristi sau furiosi, oamenilor le este greu sa amane incasarea beneficiului; ei au tendinta sa intre imediat in posesia a ceea ce doresc, prea putin preocupati de consecintele pe termen lung. Intr-un mediu foarte competitiv, buna dispozitie sporeste eforturile de conservare a bunurilor de folosinta.comuna. Si experienta anterioara joaca rolul ei. Informatiile despre ceea ce fac sau probabil de ce vor face in viitor ceilalti constituie un alt factor determinant al reactiilor fata de o dilema sociala.

Si marimea grupului influenteaza reactiile fata de dilemele sociale. Grupurile numeroase sunt mai inclinate sa exploateze resursele limitate decat grupurile ̀ stranse. Trei factori fac ca marimea grupului sa afecteze comportamentul in situatii dilematice. In primul rand, este mai greu sa te identifici cu bunastarea celorlalti atunci cand grupul este numeros; in schimb, oamenii se simt socialmente mai responsabili atunci cand apartenenta la un grup restrans ii face sa perceapa mai pregnant legatura dintre realizarile personale si dilemele grupului.

In al doilea rand, indivizii considera ca actiunile lor au consecinte semnificative atunci cand fac parte dintr-un grup restrans; si cu cat sunt mai convinsi de faptul ca propriile lor contributii conteaza, cu atat sunt mai dispusi sa contribuie la binele public.

 In sfarsit, intr-un grup restrans sunt mult mai usor de stabilit relatii directe (face-to-face) si o comunicare permanenta intre membrii sai, ceea ce favorizeaza devotamentul lor fata de grup, instituirea unor norme de cooperare, constientizarea intereselor comune si gandirea pe termen lung. Multe dileme sociale implica insa grupuri foarte mari – un oras, un stat, o natiune sau chiar lumea intreaga. In astfel de circumstante, factorii psihologici pe care i-am descris pot fi mai putin eficienti. Cea mai des utilizata solutie structurala a dilemelor sociale este instituirea unei autoritati care sa controleze mersul lucrurilor,sau educatia interculturala inca din ciclul primar.

     Perceptia celuilalt

Stereotipurile si prejudecatile joaca, la randul lor, un rol important in escaladarea conflictelor dintre grupuri. In timpul conflictului, grupul opus si membrii lui sunt adesea perceputi drept ‘celalalt’ – strainul, veneticul, ciudatul sau anormalul. Ei sunt caracterizati prin trasaturi ingrosate si simplificate. Tinut la distanta psihologica, celalalt devine un ecran, pe care se pot proiecta imaginile si temerile cele  mai terifiante din sufletul cuiva. Iata ce vad oamenii in celalalt:

Ø      imagine in oglinda.

Ø      exista un dublu standard: tot ceea ce facem noi este bine;

Ø      exista atribuiri care alimenteaza conflictul: se prefera intotdeauna cea mai rea explicatie.

       Competenta in relatiile interpersonale  care au loc in medii multiculturale nu este inascuta, nu apare de la sine, ci sunt modelate prin:cunostiinte depre celalalt, interesul de a se implica in interactiuni  semnificative, abilitatea de a actiona adecvat, eficient si capacitatea de transfer al unor abilitati. Pentru aceasta este necesar sa se invete  modul de diminuare a incertitudinilor  fata de celalalt  apartinand unei culturi diferite, comunicare eficienta, semnificarea si manevrarea adecvata a diferentelor  de perceptii  si de asteptari care apar.

      O relatie interculturala intre doua sau mai multe persoane  are in acelasi timp trei dimensiuni:   interpersonala , interculturala si intergrup.

In relatia interculturala  nu intra doua culturi, ci reprezentanti a doua culturi, este o relatie interpersonala  in care fiecare angajeaza  propia identitate culturala, precum si identitatea sa individuala.Majoritatea  intalnirilor interpersonale sunt intalniri interculturale sau intergrup. Eficienta  unei relatii de comunicare interculturala  depinde de istoria  evolutiei indivizilor implicati,  dar  si de istoria devenirii  grupurilor  ai caror purtatori de cultura sunt. A forma oameni in perspectiva competentelor  interculturale  in general este o utopie, pentru  ca nu exista raspunsuri clare, unice, valide  in toate situatile  in toate momentele.     [4]

           3.ROLUL SISTEMULUI DE EDUCATIE INTERCULTURALA  ASUPRA DEZVOLTARII ECONOMICO-SOCIALE.

                          „Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai”

                                                                                     (  HENRI WARD BEECHER  )  

             De-a lungul istoriei sale, si in Romania, precum si in multe alte tari din sud-estul Europei, au avut loc confruntari de culturi, cand transformari repetate i-au afectat viata sociala si politica.Diversitatea culturala inseamna bogatie si ar trebui pastrata asa cum este ea. La intersectia dintre culturi apare interculturalitatea, care poate imbraca mai multe forme si sa ia mai multe directii:etnica, religioasa, profesionala etc.  Pentru a satisface cu succes scopurile unei educatii interculturale, scoala trebuie sa asigure un loc sigur diversitatii in structurile sale ,sa-i faca vizibili pe minoritari si sa dezvolte capacitati interculturale in randul tuturor. Este bine ca toti copiii  sa vina in contact si sa cunoasca si aspecte legate de alte culturi. Dar pentru o buna convietuire, pentru a evita si preveni conflictele interetnice, este necesara implementarea educatiei interculturale, prin promovarea tolerantei, a bunei intelegeri si egalitatii de sanse intre membrii comunitatii. Acest proiect promoveaza cunoasterea continutului cultural in randul copiilor cum ar fi:culegerea de informatii si materiale care sa reflecte cultura si provenienta etnica, confesionala, cunoasterea obiceiurilor si traditiilor legate de sarbatori religioase si laice, respectarea unor reguli de convietuire sociala, respectarea mediului natural de viata, cunoasterea si respectarea valorilor nationale.Copiii vor invata sa fie deschisi, sa cunoasca activitatea altor copii, sa fie toleranti, sa respecte unicitatea si diversitatea ,de opinii ,sa fie asertivi. Rolul sistemului de educatie si  invatamant, viziunea filozofica asupra educatiei si invatamantului constituie un aparat la dispozitia statelor cu ajutorul caruia se imprima in societate un anumit gen de personalitate. Cunoasterea devine pe plan mondial componenta numarul unu a dezvoltarii  economico – sociale.Programele efective de pregatire a scolarilor ,chiar studentilor  trebuie sa confere valori etice, cu competente functionale specifice, asigurandu-se o gandire critica, de analiza si rezolvare a problemelor in scopul realizarii unor deprinderi de performanta.Cunoasterea, imaginatia, ingeniozitatea de a rezolva problemele majore ale existentei sunt, mai mult decat oricand, cel mai productiv capital, cea mai dorita moneda.Lumea devine tot mai constienta ca distribuirea bunastarii sociale nu mai este atat o problema de cantitati, de alocare a bunurilor materiale cat, mai ales, o problema de alocare a accesului la cunoastere si transformarea acesteia intr-un nou tip de avutie – capitalul intelectual. Rolul sistemelor de educatie si invatamant in cresterea acestui tip de avutie este vital. De aceea, abilitatile serviciilor de educatie si invatamant, de a raspunde noilor imperative ale programului sunt vehement chestionate. Chiar si viziunea filosofica asupra educatiei si invatamantului este in schimbare. Viitorul se anunta din ce in ce mai complex si mai imprevizibil. Schimbarile rapide impun decizii rapide si deci, aplatizarea retelelor ierarhice si a birocratiilor. Cine nu se adapteaza dispare. Perspectivele unidimensionale sunt abandonate in toate domeniile. Faptul ca serviciile de educatie si invatamant constituie un aparat la dispozitia statelor, cu ajutorul caruia acestea imprima un anumit gen de personalitate sociala, este suspectat de tot mai multa lume.Demasificarea are deopotriva conotatii economice si etice. Noile tehnologii ale informatiei sunt in masura sa produca serii scurte de bunuri, unicate chiar, la costuri apropiate de cele ale produselor de masa. Importanta factorilor de productie conventionali – pamantul, capitalul financiar, munca etc. – se afla intr-o relativa scadere. Inventia, inovatia productiva trec pe primele locuri in topul intereselor oamenilor de afaceri ai viitorului.Iar primi pasi de educare timpurie din ciclul primar poate sa consolideze baza formarii individului ca asimilatie a cunostiintelor cat si de a contribui ulterior la bunastarea societatii.Cererea internationala pentru o mai buna informare despre scopurile si performantele atinse de diferite practici in educatie si invatamant a crescut. Simultan s-a marit si nivelul de constientizare asupra disparitilor nationale si internationale, pe diferite criterii, din domeniul educatiei si cunostintelor lor in planul securitatii economice si sociale din tarile dezavantajate. In conformitate cu tendintele manifestate pe plan mondial, cunoasterea devine componenta numarul unu a dezvoltarii economico-sociale. De altfel,economiile tarilor dezvoltate evolueaza rapid spre economii postindustriale,denumite de unii autori „economii ale cunoasterii”. In acest context, singura sursa reala de putere in lume va fi crearea si difuzarea de noi cunostinte, principala forta a competitiei mondiale devenind calitatea fortei de munca. La nivel mondial, una din cinci persoane este ori elev ori profesor intr-o institutie de invatamant. Complexitatea si diversitatea solutiilor adoptate de diferite tari pentru organizarea accesului in invatamantul  primar si  superior rezulta atat din volumul diferit al resurselor alocate acestui scop, cat si din nevoile specifice de pregatire a elevilor , in vederea practicarii unor viitoare activitati utile. In Romania, perceptia economiei de piata doar ca un „capitalism salbatic” in care specula, furtul si coruptia fac casa buna cu dorinta unora de a se imbogati peste noapte, are efecte indezirabile asupra sistemului general de valori din tara noastra. Pe fondul bulversarilor din sistemul de valori si din comportamentul oamenilor, interesul pentru instruire, element esential al cererii educationale, cunoscut un drum plin de meandre care poate avea, pe termen mediu si lung, efecte semnificative asupra sistemului de formare si adaptare profesionala. In SUA, programele de studiu  confera elevilor sau studentilor,viitorilor profesori , o educatie in insusirea aptitudinilor manageriale solide (gandire critica, analiza si rezolvarea problemelor, comunicarea scrisa si orala, competente de calculator si alte competente functionale specifice, aptitudini care vizeaza compasiunea, increderea,toleranta), valori etice (responsabilitatea si capacitatea de a face fata presiunilor zilnice fara sa cedeze in fata interesului personal).  [5]Programele efective de pregatire a elevilor , studentilor,profesorilor  din SUA promoveaza eficienta economica urmarind pregatirea unor lideri de afaceri responsabili. Predarea este dedicata cercetarii afacerilor si serviciului  public folosind diferite metode, precum: predarea pe baza de studii de caz, seminarii, realizarea unor deprinderi de performanta utilizandu-se metoda discutiilor, a experientelor, precum si a lecturilor traditionale.Majoritatea scolilor,universitatilor   din  SUA ofera programe de pregatire in urma carora se obtine diploma de licenta in diferite specializari si diploma de master. Pentru a obtine aceste diplome, studentii au nevoie sa se pregateasca corespunzator si sa adopte normele acelei instituti.Structura invatamantului si disciplinele studiate se concentreaza pe prezentarea principiilor, a tehnicilor care asigura celor care termina scoala, intr-un mod foarte concret si realist, formarea de aptitudini in ceea ce priveste cunoasterea, cercetarea, analiza, luarea deciziilor, pe trepte de pregatire diferite, punandu-se un accent deosebit pe toate domeniile din viata economico-sociala, atat la nivel micro si macroeconomic, cat si pe un program de educatie comun.Este importanta educarea  timpurie pentru o mai buna pregatire,formare si dezvoltare ,iar apoi afirmare si consolidare bunastarii sociale.

             Bunastarea sociala si calitatea vietii individului in societate  influenteaza in mod pozitiv sau negativ dezvoltarea ,formarea si integrarea copilului in societate ,precum si afirmarea acestuia.Copilul este influentat de societate si influenteaza societatea.Adica, cadrul bunastarii,si calitatea vietii ii poate oferii conditii prielnice pentru a se forma ,consolida ca fiinta umana si a avea un trai decent, influentand prin actiunile sale evolutia in folosul umanitatii, sau ii ofera conditii inumane ceea ce duce la denaturarea individului ca fiinta umana, transformarea copilului in delicvent punand in pericol viata sa si a altora deci constitue un declin social si o deci o problema sociala.De aceea, trebuiesc intreprinse politicii sociale de suport pentru o viata mai buna a copilului -copilul constituind deci viitorul societatii.Trebuie sutinut sistemul social dar si  natura noastra umana, depinzand unii de ceilalti prin buna interactiune si coolaborare.Deci o educatie interculturala in ciclul primar asigura o asimilare de informatii si formare de toleranta la celalat.        Bunastarea sociala reprezinta, la nivel principal o masura agregata a bunastariilor individuale.(“dictionar de politici sociale’’).Pigou (1920) pornea de la premisa cardinalitatii ,a masurabilitatii bunastarii si deci a comparabilitatii interpersonale”a bunastarii individuale”.O alocare optima la nivel social a resurselor  se realizeaza dupa  Pigou prin maximizarea sumei bunastarilor sociale. Din punctul meu de vedere este necesar  satisfacerea tuturor nevoilor umane.ex’piramida lui Maslow pentru a nu se produce un dezechilibru si o epuizare a energiei nefondate.Consolidarea acesteia in folosul umanitatii prin contribuitie si dezvoltare ,evolutie.

                  Calitatea vietii- se refera  la caracterul mai mult sau mai putin bun sau satisfacator al vietii oamenilor.

Calitatea vietii cuprinde ansamblul conditiilor  fizice si economice, sociale, culturale si politice, de sanatate, mediul in care oamenii locuiesc ,convietuiesc, bunurile si serviciile la care au acces, modelele de consum adaptate, modul si stilul de viata, stariile subiective ale individului.

                   Faptul de a avea „o viata de calitate”-mai buna este in mod firesc  dezirabil ceea ce se urmareste in  societatea contemporana  – este scopul dezvoltarii sociale.Asociind trairea  cu vitalitatea  si dinamismul, pe de o parte, dar   si cu calitatea (a produselor ,a serviciilor)-una dintre cele mai importante criterii de evaluare  a activitatii organizate.

           In lumea antica:

1.Aristip  din Cirene  considera ca o viata mai buna este cea care ofera  cat mai multa placere. Totul trebuie sa vizeze interesul  bunastarii, a placerii omului, cetateanului, acest lucru fiind cel mai important.Societatea trebuie sa confere confortul  unui trai ca in rai/paradis, fara ca omul sa se chinuiasca traind, ci din contra sa ii faca placere sa traiasca cat mai fericit. .

 Dupa Platon oamenii ar fi fericiti doar intr-o societate  bine organizata, unde un rol important  il are statul in crearea bunastraiii individuale.Statul bunastarii care sa ofere sprijin  tuturor oamenilor un trai decent  si in special sa intervina prin sustinerea  persoanelor vulnerabile, cu probleme sociale –este un lucru necesar.

  3.Aristotel  ne ofera chiar si conceptul   de viata buna prin ,Eudaimonia, ce provine din latinescul  felicitatus-care reprezinta  valoarea  umana  suprema, nu este o stare psihologica, ci o actiune intreprinsa de om  in scopul de a trai in acord cu propriul eu, adica a-si realiza potentele.  Conceptul de viata buna  este  multidimensional .(ceea ce presupune existenta a suficiente bunuri exterioare: bunastare materiala, sanatate, prieteni, noroc, intr-o masura suficienta ca sa permita practicarea  virtutiilor morale ,ca si celor intelectuale.)

Se refera atit la evaluarea globala a vietii (cit de buna, satisfacatoare este viata pe care diferitele persoane, grupuri sociale, colectivitati o duc), cit si la evaluarea diferitelor conditii sau sfere ale vietii: c. mediul ambiant, c. umana a muncii (c. vietii de munca), c. relatiilor interpersonale, c. vietii de familie.

Conceptul de viata implica o teorie asupra naturii umane, a sistemului de necesitati umane, a factorilor care guverneaza dinamica acestora. In practica cercetarii sint folosite urmatoarele tipuri de indicatori ai calitatii vietii:

v     indicatori ai starii diferitelor componente ale vietii umane (indicatori ai mediului natural, ai conditiilor de locuinta, de munca, de educatie etc.);

v     indicatori ai necesitatilor/aspiratiilor - ce tipuri de munca doresc oamenii, ce tipuri de locuinta etc.;

v      indicatori complexi rezultati din raportarea starii la necesitati;

v      indicatori ai calitatiide viata percepute - determinarea modului in care membrii unei colectivitati evalueaza ei insisi calitatea diferitelor componente ale vietii lor;

v     indicatori de satisfactie cu viata - gradul estimat de satisfactie cu viata, ca indice sintetic al efectului subiectiv al calitatii vietii.

 In fine, indicatori ai unor simptome critice ale calitatii vietii: indicatori de sinucideri, boli mentale, optimism/pesimism, alienare.

        Indicatorii  calitatii vietii vizeaza dimensiunile ca:persoana ,populatie,mediul natural,asezari umane,locuinta, mediul social,familia,ocuparea,calitatea vietii de munca, resurse macroeconomice  pentru nivelul de trai, veniturile, consumul, serviciile pt populatie, gospodaria, invatamantul, asistenta sanitara, institutiile de stat si ordinea publica.

                 Masurarea  calitatii vietii se face prin:

 -indicatorii de stare.-arata modul in care  dimensiunea subiectiva se reflecta in  constiinta individuala.Domenii relevante ale vietii  primesc o evaluare  din partea omului insusi in termenii de bune-rele, satisfacute –nesatisfacute,.etc.de acea trebuie sa se tina cont de subiectivitatea individuala, la ansamblul de credinte.

                  Calitatea vietii este un concept calitativ global, cu ajutorul caruia numeroase aspecte concrete ale vietii unui individ sau grup, inclusive al unei natiuni, pot fi evaluate in mod sintetic.Intre aspectele concrete care sunt luate in considerare  pentru a obtine in final caracterizarea de ansamblu, sintetica a vietii unui individ-copil sau a unui grup mentiona:

[6]

-         gradul de satisfacere a cerintelor de hrana

-         imbracaminte

-         locuinta, igiena, ingrijirea medicala

-         munca, in postura ei de mod fundamental, socialmente validat ,de afirmare a omului

-         calitatea mediului ambient, natural si social

-         calitatea relatiilor interumane  ale individului/copilului

-         perceptia individuala ori comunitara prin aspectele anterioare

-         cultura, invatamant, educatie

-         alte cheltuieli pentru uzul personal, calatorii, acess spre alte orizonturi de distractie

Ingrijirea copilului  atat fizica si psihologica, educationala  –prin asigurarea  accesului la resurse si afectiune din partea familiei, semenilor etc., sa existe o buna functionare  intre parinte si copil, o buna comunicare si afectiune, suport emotional, scolar economic etc.Fara  a izola copilul sau alte actiuni care sa ii afecteze starea de sanatate psihica/fizica fara a fi abuzat in vreun fel sexual prin astfel de actiuni  sau exploatat.

     Atunci cand exista un echilibru de functionare intre toate acestea bunastarea, calitatea vietii copilului putem  sa inlaturam toate problemele sociale care pot fi generate de nivelul de trai, educational/cultural, social.Iar energia noastra  va fi focalizata spre dezvoltare continua, evolutie nu spre simpla supravietuire sau conflicte, delicvente juvenile.

Bunastarea sociala se refera deci la furnizarea sau primirea  colectiva a bunastarii:

-bunastarea economica care de obicei descrie acele forme ale bunastarii asigurate prin intermediul mecanismelor petei sau economiei oficiale.

-bunastarea de stat  care se refera  la asigurarea bunastarii sociale  prin intermediul statului.

Cresterea calitatiii vietii este in functie de dezvoltarea politiciilor sociale, de etica redistribuiiri venitului ca si conservarea mediului inconjurator si a umanizarii tuturor conditiilor de trai.

Consider ca  cea mai importanta solutie pentru rezolvarea tuturor problemelor ar fi  acordarea unui fond banesc la toata lumea si asigurarea unei calitati de viata decent, deoareace prin acest lucru se inlatura si toate celelalte probleme.Iar banii pentru ca sunt facuti tot de mana omului trebuiesc multiplicati pentru ca aceste resurse sa fie posibile.

De exemplu bunastarea, o calitate mai buna a vietii ii asigura individului/copilului o buna functionare, adica copilul se naste iar pentru ca este aceasta baza a resursei  se dezvolta armonios si in conditii umane specifice fiintei omenesti, apoi poate primi o educatie pozitiva formala de baza in familie, pentru ca familia este cadrul de echilibru al sau, deoarece nu exista divergente punandu-i viata copilului in pericol.

Deci, viata psihica fizica nu este afectata, de asemenea nu duce lipsa de afectiune si are tot ce isi doreste, apoi cadru educational scolar ii ofera dezvoltarea in prealabil cu programele desfasurate in conditii prospere pentru ca atunci cand o scoala este bine dotata cu conditii de invatare si profesori pe masura –competenti, pe langa, mai si stimuleaza scolarul prin burse sociale, de studiu, schimb de experienta cu alte tari, oportunitati  de calatorie si studiu pe un alt teritoriu, acordarea de banuti pentru acest lucru, pe langa la cei mici  acordarea unei mese  de dimineata etc si alte stimulente care fac ca elevul, scolarul, studentul sa vina cu mult drag sa invete sa ii fie drag de profesori si sa invete cu mai multa placere.Deci totul duce mai apoi la  evolutie si totodata potentialul dezvoltat al individului respectiv sa contribuie la buna functionare a societatii prin insasi actiunile sale.

Si insasi Statul, deci sa acorde acesti bani pentru un nivel de trai decent nu pentru nivelul minim si o calitate a vietii prospera  si apoi noi, ca oameni sa imbunatatim lucrurile atat intre noi cat si intre si pentru societate.De asemenea pentru asigurarea bunastarii, o calitate de viata mai buna a copilului trebuie sa se respecte drepturile  si principiile:

-         Nondiscriminarii;

-         Respectarea interesului superior al copilului;

-         Respectarea responsabilitatii, dreptului si obligatiei parintiilor fata  de cresterea si dezvoltarea copilului;

-         Dreptul copilului la viata, supravietuirea  si dezvoltarea, inregistrarea copilului  dupa nastere, acordarea unei identitati  si apoi  de as exprima liber opinia;

-         Dreptul copilului la protectie;

-         Dreptul la sanatate;

-         Dreptul copilului lipsit de familie si plasat pentru protectie si ingrijire  intr-o familie substituta si verificarea periodica a situatiei sale;

-         Dreptul copilului la un nivel de viata suficient pentru as permite dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala si morala;

-         Dreptul la educatie;

      -    Dreptul copilului apartinanad unei minoritati etnice la propria viata culturala ,de a profesa sau de a-si vorbi limba materna;

-         Dreptul copilului la odihna si recreere;

-         Dreptul la protectie impotriva exploatarii economice;

-         Dreptul la protectie din partea statului;

-         Dreptul copilului delicvent de a fi reeducat prin metode adecvate si nu cele institutionale.

Dupa modelul Conventiei ONU privind drepturile copilului , Conventia Europeana privind drepturile copilului de mai sus trebuiesc intreprinse politici in toate domenile antisaracie, politici sociale, economice, educationale, politici de sanatate, programe sociale de comunicare familie copil, copil parinte, pentru eficientizarea starii sociale ,familiale si a copilului.

   In vederea promovarii integrarii si incluziunii copiilor  normali sau cu probleme sunt necesare urmatoarele  aspecte:

o       informarea publicului cu privire la  avantajele educatiei integrate

o       adoptarea unor programe extinse  de orientare si instruire a personalului didactic si crearea unei retele favorabile integrarii si incluziunii sociale.

o        asigurarea unui caracter felxibil al programei scolare  care sa permita  luarea in consideratie  a cerintelor copiilor.

o       colaborarea cu parintii, satisfacerea cererei acestora  de informare si instruire  cu privire la educatia copiilor  sai.

o       [7]   acordarea de suport organizatiilor neguvernamentale care dezvolta idei  si proiecte  inovatoare in acest domeniu.

o       dezvoltarea unor servicii  de specialitate care sa asigure depistarea precoce a dificultatilor copiilor,  orientarea scolara,  elaborarea  unor planuri  individuale de educatie , monitorizare si evaluare  periodica a calitatii educatiei copiilor.

Se spune ca animalelor li sau dat arme de supravietuire individuala, noua, oamenilor  nu a fost posibil acest lucru ci  doar ajutorul intreprins intre unul si  celalalt.

Adica impreuna sa facem fata problemelor  si totodata  o calitate a vietii mai buna.

Omul nu poate trai izolat  ci este o particica dintr-un intreg, depindem unii de altii si deci avem nevoie unii de alti nu in a ne face probleme ci  o viata  armonioasa  adaptata fiintei umane, iar noi trebuie sa ne integram, sa ne adaptam la societate si de asemenea sa  devina ca de paradis, deci o lume mai buna.

 In Declaratia drepturilor Copilului se spune: “..Data fiind lipsa sa de maturitate fizica si intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijire speciala, inclusiv de o protectie juridica adecvata atat inainte cat si dupa nasterea sa”.   De aceea drepturile sunt considerate elementele fundamentale prin declamarea asigurarii unor conditii optime  pentru  dezvoltarea sa ulterioara. Copiii au nevoie de respectarea acestor drepturi  pentru ca in viziunea lor acestea promoveaza libertatea de constiinta, dreptul la educatie si la o familie, asistenta medicala si sociala, protectie speciala atunci cand este nevoie si familia nu mai poate sa-i indeplineasca rolul asa cum trebuie. In Romania nu de putine ori realizam ca modelul de educatie este unul de tip submisiv, ca multi adulti considera copilul mai putin un partener cat mai degraba un subiect al actului parental unilateral. Si nu doar, chiar si institutiile au adesea aceeasi viziune, copilul trebuie sa asculte la scoala, la gradinita, oriunde este el, de cei din jurul lui. Devine obiect.  Ori, nu de putine ori exista o oarecare prapastie intre modelul de educatie si expectatiile legate de acesta. Ne dorim un copil ambitios care de fapt toata viata a ascultat de parinti si a fost “cuminte’ fara initiativa, incantator si comod. Vrem un copil care sa aiba succes social, profesional dar in familie a invatat ca altii au dreptate si niciodata el. A invatat ca de multe ori are obligatii dar niciun drept. Atentie la aceste tipuri de experiente de crestere deoarece in copilarie se stabilesc fundamentele vietii adultului si vrem nu vrem trebuie sa intelegem ca influenteaza bunastarea noastra ulterioara. Degeaba asteptam succes profesional, scolar de la copil, daca adesea el urmeaza modelul impus de parinti fara sa aleaga, degeaba ne asteptam sa aiba prieteni daca l-am tinut departe de ei, degeaba vrem sa fie creativ si sa dezvolte atasament sigur fata de cei din jur daca l-am separat de parinti si cei dragi de nenumarate ori fara sa tinem cont ca pentru el cei din jur sunt un element de securitate, iar de acolo pleaca un mare paradox acela al explorarii, al descoperirii lumii, care este un comportament, culmea, prezent la copiii care sunt siguri pe parinti si pe rolul lor de “garda de siguranta”pentru ca ei sa se poata incet, incet desprinde si sa cucereasca lumea. Avem si o lege 272/2004, care afirma toate aceste drepturi care in viata de zi cu zi ar putea sa creeze premizele unei copilarii fericite sau macar a unei dezvoltari normale.  Copiii trebuie protejati impotriva abuzurilor care le impiedica radical dezvoltarea dupa spusele lui Boris Cyrulnik,  John, Bolwby, Kari Kilen, Francoise Dolto, si multi altii care descriu destine marcate definitiv de o copilarie inconjurata de violenta fizica si verbala, emotionala sau chiar neglijenta care este o forma de abuz grava si este scapata adesea din vedere. Primii trei ani sunt fundamentali. Limbajul, siguranta de sine, comportamente sociale, gandirea si imaginatia, elementul de previzibil si de siguranta, dependenta versus independent, senzatiile si perceptiile, reprezentarile, conduita de explorare, curiozitatea naturala, raporturile interpersonale, experimentul si invatarea, toate acestea se constituie si se manifesta inca din primii ani de viata.“Pentru fiecare copil ipotezele fundamentale despre lume nu sunt doar credinte ci sunt considerate chiar fapte. Tendinta umana este considerarea lumii ca si un loc binevoitor, plin de sens, o experienta care merita traita. Bunavointa, sensul pe care il dam si faptul ca lumea este o experienta care merita traita sunt cele trei dimensiuni ale lumii psihice pe care trebuie sa le urmam atunci cand ne referim la copii!” (Ronnie Janoff-Bulman -1992) . Fiecare persoana   percepe diferit gradul de viata buna ,de exemplu nu se compara  saracia bogatului  american cu saracia bogatului roman  sau rrom,moldovean,sau mulsulman,si toti minoritarii Romii si toate grupurile /statele minoritale  datorita  etichetarii  lor, a marginalizarii discriminarii, pot sa aiba o viata mai proasta si deci fiind nemultumitii.Iar nemultumirea lor uneori ducand la ostilitate  si chiar supravietuire cum se poate.Pentru a fi indepartata aceasta stare  si  a conditiilor insuficiente de  trai  pentru o viata mai buna se are in vedere  detensionarea acestor stari dintre oameni prin diferite proiecte de cunoastere unora a altora, de interactionare  cat mai buna, indepartarea mediului ostil, pentru ca si ei sa poata avea o atitudine mult mai buna fata de ei si ceilalti iubirea celuilalt  fara a i se face rau, respect reciproc atat al originalitatii sale cat si respectarea, adaptarea la regulile si atributiile sa se bucure de aceleasi drepturi ca si ceilaltii de pe teritoriul respectiv, o libera trecere de la unii la altii  dar respectarea bunului fiecaruia, fara a intra cineva in viata celuilalt sau a  periclita in vreun mod viata acestuia.                                                                                                                                          Este important sa se respecte integritatea celuilat, originalitatea, unicitatea, traditia etc, dar si adaptandu-se la viata romaneasca din care face parte.Apoi pana  si pamantul  -este o singura planeta, si deci de ce sa fie ingradita si fragmentata? Cand toti traim pe acest pamant, si ar trebui sa fim cat mai uniti si sa ne vrem binele unii altora, cu libera trecere-adica un tot unitar.-fara a ne face probleme ci sa traim cat mai bine .

         Prosperitatea mediului si conditiile de trai decent –o viata mai buna ii constituie individul   o multumire interioara mult mai mare .

-indicatorii de satisfacere cu viata, care masoara satisfacerea pe care o au indivizii  cu viata .etc.

Masurarea dezvoltarii umane/calitatii vietii cu ajutorul indicatorilor sintetici are la baza trei elemente esentiale:

n

longevitatea;

n

nivelul de educatie;

n

standardul de viata.

[8]

Pentru longevitate se utilizeaza ca masura speranta de viata la nastere, care reflecta sintetic durata medie a vietii sub influenta unor factori cum ar fi alimentatia, starea de sanatate, conditiile de locuit etc.

Nivelul de educatie reflecta gradul de instruire si accesul la un invatamant de calitate, indispensabil procesului deformare in vederea unei vieti productive in societatea moderna. Nivelul de educatie se masoara prin combinarea  datelor privind gradul de alfabetizare pentru scolari si  adulti si gradulde cuprindere in invatamant.Este recunoscut faptul ca accesul la resurse este un factor hotarator pentru asigurarea unui nivel de viata decent.Unul dintre principalii indicatori care caracterizeaza accesul populatiei la resurse este produsul intern brut pe locuitor.In perioada 1990-2000 PIB-ul real pe locuitor a crescut intr-un ritm mediu anual de 1,2%. Interesant este faptul ca in timp ce in tarile in curs de dezvoltare PIB real pe locuitor inregistreaza un ritm mediu anual de crestere de 3,1%, in tarile din Europa Centrala si de Est si CSI, PIB pe locuitor scade cu un ritm mediu anual de 2,4%.Privit in raport cu dezvoltarea umana, se constata ca in tarile cu o dezvoltare umana ridicata si medie, rata medie de crestere a PIB este de 1,8%, respectiv 1,9%, iar in cele cu dezvoltare umana scazuta de 1%.

   Daca la nivel mondial, in anul 2000, PIB pe locuitor era de 7.446 dolari SUA la paritatea puterii de cumparare(PPC), pe grupe de tari dupa nivelul dezvoltarii umane diferentele sunt considerabile.

Accesul la resursele necesare pentru un standard de viata convenabil se poate evalua prin produsul intern brut,(PIB) pe locuitor, calculat la paritatea puterii de cumparare,in dolari.

Pentru masurarea bunastarii, Sen a pus la punct alti indicatori  care inglobeaza de asemenea si distributia veniturilor. Prin noi se lanseaza concluzia ca, venitul este pertinent in raport cu oportunitatile pe care le creaza. Acestea depind la randul sau de alti factori (precum sanatatea) ce trebuie luati in considerare in cuantificarea bunastarii.

De aceea, Indicele Dezvoltarii Umane este construit dupa acest principiu (IDU este o medie a trei indicatori: speranta de viata la nastere, nivelul de educatie, nivelul de viata masurat prin PIB real pe locuitor; valoarea indicatorului este cuprinsa intre 0 si 1)

Educatie Studii medii incomplete 28.4% 55.4% -27.0% Sc.ciclul primar.

                (Sursa: Human Development Report, 2002, p. 193.)

Iata ca pentru o viata mai buna, mai frumoasa, mai prospera  si mai lunga este nevoie de educatie timpurie pentru  a se putea dezvolta armonios copilul ca apoi sa fie stalpul societatii si dezvoltarea economica. Se stie ca in principiu cei care frecventeaza scoala, studiaza, au mai multe sanse in viata si pe piata de munca cand vor fi mai mari. Asadar, pentru ca sa avem o viata mai prospera si resurse inepuizabile pe viitor, statul trebuie sa investeasca in educatia interculturala, educatia tuturora fara discriminare pentru egalizarea de sanse. Pentru buna coolaborare si interactiune  intre persoane diferite (d.p.d.v.al  etniei, nationalitatii, a religiei,..etc) pentru intergrare sociala/incluziune sociala si pace mondiala. Invatamant pentru toti, impreuna cu toti-constituie un deziderat, dar si o realitate, care castiga adepti si se materializeaza in experiente si bune practici de integrare/incluziune. Integrarea/incluziunea poate fi sustinuta de :

  -existenta unui cadru legislativ flexibil si realist;

  -interesul si disponibilitatea cadrelor didactice din scoala publica si din scoala speciala;

   -implicarea intregii societati civile;

    -nivelul de relatii care se formeaza si se dezvolta la nivelul clasei integratoare, bazat pe empatie, toleranta si respect fata de copilul cu CES.

Scoala, educatia interculturala, obisnuieste copilul cu diversitatea celuilat  facandu-l sa o accepte ca ceva important, ceva complementar lui. De exemplu nici doi copii gemeni nu pot fi asemanatori calitativ, dar alti copii veniti din alte societati, alte culturi, alte religi, alte nationalitati, nici atat etc.Iar pentru ca fiecare este diferit si unic in felul lui constituie un avantaj, o completare pentru celalat si ulterior societatii.Sigur ca ar fi eficenta adoptarea mai multor variante, variabile de solutionare si dezvoltare a unei probleme sociale, sau in cultura, arta, cercetare de exemplu, existenta  mai multor minti sclipitoare care sa vina cu proiecte optimiste si fiabile.Pe langa faptul ca educatia interculturala poate sa ne faca sa prosperam economic, social, cultural sa devenim mai umani, un intreg unitar, dar originali, mai poate pune bazele unei relationarii pasnice intre toate persoanle din toata lumea  fiind  PACE! Si ce poate fi mai important decat sa fie pace pe intreaga Planeta si sa  ne intelegem bine, sa ne dorim binele intre noi, sa colaboram sa prosperam si sa traim fericiti. Intr- un  cuplu, grup sau chiar si tara, e foarte important ca fiecare individ sa fie fericit si daca fiecare e fericit tot grupul va fi fericit, toata lumea, eu sunt  bine, tu esti bine, celalat este bine toata lumea este bine, daca noua ne este bine.Totul depinde de noi!Sa avem o atitudine mai buna si deschisa catre celalat si sa ne dorim binele!Iar atitudinea se poate si forma  in scoli prin educatie interculturala si nu numai.



5.Le Bon Gustave – Psihologia Multimilor : editura Anima, Bucuresti 1990,p.54

[2] Teodor Cozma”O noua provocare pentru educatie:Interculturalitatea”editura Polirom,Iasi,2001,p.47

[3] Golu, P., Psihologia grupurilor sociale si a fenomenelor colective, Editura Miron,

           Bucuresti, 2004,p.18

[4] Adrian Neculau, Pierre De Visscher,” Dinamica grupurilor. Texte de baza”,editura Polirom,Iasi,2001,p.63,18,

[5] www.uchicago.edu

[6] Dictionar de Politici Sociale-coordonator Luana Miruna Pop,editura Expert,Bucuresti,2002,p.76

[7] Cretu, V., Educatia pentru drepturile copilului, FICE Romania, Editura Semne, 1999,p.15

[8] Revista de Asitenta  Sociala , Planul National Anti-Saracie  si Promovare a Incluziunii Sociale,2002 Bucuresti,p.32

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 697
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved