Strategii didactice

Strategii didactice

Delimitari conceptuale: metoda, tehnica, procedeu, metodologie, tehnologie, strategie didactica

Aceasta "arie problematica" a metodelor instructiv-educative ("didactice", "de invatamant", "de instruire") este foarte frecvent abordata de pedagogie pentru ca ea reflecta o realitate dintre cele
mai dinamice (si dinamizatoare) ale procesului instructiv-educativ.

Exista o literatura extrem de bogata, accesibila si diversificata care pune la dispozitia educatorilor sinteze teoretice dar si experientele practicienilor. De aceea vom recurge mai ales/mai mult la trimiteri spre problemele esentiale referitoare la metodologia didactica.

Metoda didactica

Este "o cale eficienta de organizare si conducere a invatarii, un mod comun de a proceda care reuneste intr-un tot familiar eforturile profesorului si ale elevilor sai" (I. Cerghit,) Ea este "calea de urmat in activitatea comuna a educatorului si educatilor, pentru indeplinirea scopurilor invatamantului, adica pentru informarea si formarea educatilor" (C. Moise).

Metoda de invatamant poate fi privita si ca "o modalitate de actiune, un instrument cu ajutorul caruia elevii, sub indrumarea profesorului sau in mod independent, isi insusesc si aprofundeaza cunostinte, isi informeaza si dezvolta priceperi si deprinderi intelectuale si practice, aptitudini, atitudini etc." (M. Ionescu, M. Bocos).

In didactica moderna "metoda de invatamant este inteleasa ca un anumit mod de a proceda care tinde sa plaseze elevul (si/sau studentul - n.n.) intr-o situatie de invatare, mai mult sau mai putin dirijata care sa se apropie pana la identificare cu una de cercetare stiintifica, de urmarire si descoperire a adevarului si de legare a lui de aspectele practice ale vietii" (M. Ionescu, V. Chis, ).

Tehnica didactica

Presupune "imbinarea mai multor procedee didactice ca solutie practica insotita de mijloace pentru realizarea activitatilor didactice" (M. Ionescu, I. Radu).

Termenul este destul de rar utilizat sau primeste semnificatii mai largi.

Procedeul didactic - este "o particularizare sau o componenta a metodei; procedeele didactice sunt practice (solutii didactice practice) insotite, dupa caz, de tehnici si mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice" (I.Bontas).

Intre cele trei elemente exista o evidenta interdependenta: metoda subsumeaza tehnicile care la randul lor subordoneaza procedeele.

Daca spre exemplu metoda este "descoperirea" (invatarea prin descoperire), tehnica utilizata poate fi "munca intelectuala (individuala)" iar procedeul "lectura bibliografiei (sau manualului)".

Relatia dintre metode, tehnici si procedee este una foarte dinamica si complexa; in anumite contexte pedagogice o metoda se poate transforma in procedeu (sau invers); demonstratia poate fi procedeu in cadrul explicatiei (care fiind dominanta intr-o secventa didactica, o subsumeaza) dar poate fi metoda in cazul unor demonstratii pe viu (cand se prevaleaza).

Metodologia didactica

Desemneaza fie combinatia mai multor metode prin care se realizeaza efectiv actul educativ, fie "teoria care sudeaza intre ele aceste metode, o anumita conceptie pedagogica, proprie epocii si scolii" (I. Cerghit). Este "teorie si practica a metodelor de invatamant, stiinta care se ocupa cu definirea, clasificarea si valorificarea sistemului metodelor de invatamant, bazate pe o conceptie unitara despre actul predarii si invatarii, pe principiile si legile care stau la baza acesteia" (M. Ionescu, V. Chis).

Tehnologia didactica

Reprezinta "ansamblul tehnicilor si cunostintelor practice imaginat pentru a organiza, a testa si a asigura functionalitatea institutiei scolare la nivel de sistem" (S. Cristea ). Termenul a fost foarte mult vehiculat, a cunoscut numeroase resemnificari. El desemneaza, in esenta (si in acceptiune actuala) ansamblul metodologiei didactice corelat cu mijloacele de invatamant asociate. In literatura de specialitate se utilizeaza si sintagma "tehnologia instruirii" pentru a desemna "un mod sistematic de proiectare, realizare si evaluare a intregului proces de invatare si predare, "in concordanta cu obiectivele pedagogice asumate" (M. Ionescu, I. Radu).

Strategia didactica

Desemneaza "un mod de abordare a unei situatii de instruire" care permite/presupune "rationalizarea continuturilor"; determina "structurile actionale"; o "combinatorica structurala" intre "metode, mijloace, forme, relatii, decizia instructionala" si care vizeaza "optimizarea instruirii". Ea depinde de: conceptia pedagogica a cadrului didactic, obiectivele instructiveducative, continuturile instruirii, tipul de invatare necesara, stilul de predare al profesorului, caracteristicile psihosociale ale partenerilor ergonomia spatiului instructiv-educativ si orizontul timpului de instruire (R. B. Iucu).

Strategiile de instruire sunt elemente complexe ale realitatii pedagogice; ele se clasifica dupa criterii diverse (dupa domeniul activitatilor instructionale predominante: cognitive, psihomotorii, afectivmotivationale, combinatorii; dupa logica gandirii: inductive, deductive, analogice, transductive, mixte; dupa gradul de structurare a sarcinilor de instruire: algoritmice, nealgoritmice, euristice s.a.).

Strategiile didactice presupun combinarea (dezirabil optima) a tuturor elementelor procesului instructiv-educativ in conditii/contexte concrete.


Strategia a fost definita ca un mod de combinare si organizare cronologica a ansamblului de metode si mijloace alese pentru a atinge anumite obiective

Strategia de predare-invatare (strategii didactice) este expresia unitatii organice a metodelor, procedeelor, mijloacelor de invatamant si a modurilor de organizare a invatarii (frontal, pe grupe si individual), in derularea lor secventiala pentru atingerea obiectivelor instructiv-educative.

Strategia didactica este un termen unificator, integrator, care reuneste sarcinile de invatare cu situatiile de invatare, reprezentand un sistem complex si coerent de mijloace, metode, materiale si alte resurse educationale care vizeaza atingerea unor obiective. Ea este necesara in orice act pedagogic, ocupand un loc central in cadrul activitatii didactice, deoarece proiectarea si organizarea lectiei se realizeaza in functie de decizia strategica a profesorului. Ea este conceputa ca un scenariu didactic complex, in care sunt implicati actorii predarii - invatarii, conditiile realizarii, obiectivele si metodele vizate. Astfel, strategia prefigureaza traseul metodic cel mai potrivit, cel mai logic si mai eficient pentru abordarea unei situatii concrete de predare si invatare. In acest fel, prin proiectare strategica se pot preveni erorile, riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactica.

Strategiile didactice presupun combinarea (dezirabil optima) a tuturor elementelor procesului instructiv-educativ in conditii/contexte concrete.

In calitate de elemente faptice, metodele sunt cosusubstantiale strategiilor. Cu alte cuvinte, strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica, deoarece acestea din urma vizeaza o activitate de predare-invatare-evaluare, in timp ce strategia vizeaza procesul de instruire in ansamblu si nu o secventa de instruire.

Principalele componente ale strategiei didactice sunt:

• sistemul formelor de organizare si desfasurare a activitatii educationale
• sistemul metodologic respectiv sistemul metodelor si procedeelor didactice
• sistemul mijloacelor de invatamant, respectiv a resurselor utilizate
• sistemul obiectivelor operationale.

Strategia didactica are urmatoarele caracteristici:

• implica pe cel care invata in situatii specifice de invatare;
• rationalizeaza si adecveaza continutul instruirii la particularitatile psihoindividuale
• creeaza premise pentru manifestarea optima a interactiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire
• presupune combinarea contextuala, originala, unica, uneori, a elementelor procesului instructiv-educativ.

Construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor si nivelului lor de pregatire, reprezinta din acest punct de vedere o provocare continua si un efort permanent de creativitate didactica din partea profesorului.


Strategiile didactice se clasifica dupa mai multe criterii :

a) Activitatea dominanta in procesul instruirii:

- De predare :

• de prezentare, de urmarire a unor norme, prescriptii, reguli de tip algoritmic, prin expunere,
• explicatie, demonstratie, programare, exercitiu;
• de activizare a elevilor in predare, prin intercalarea metodelor si procedeelor activ-participative, a muncii independente sau in grupuri mici;
• de combinare a celor doua modalitati de predare, in variate proportii de asamblare;
• de combinare a predarii in mod expozitiv cu sarcini de invatare euristica (de descoperire), prin metode expozitiv-euristice;

-De invatare :

• algoritmica:

prin imitare de modele date;

prin repetare, exersare, memorare;

prin cunoastere concret-intuitiva;

prin algoritmizare, pas cu pas

• euristica:

prin observare nemijlocita;

prin rezolvare de probleme deschise;

prin experimentare;

prin dezbateri, dialoguri euristice;

prin cercetari in grup;

prin simulare, modelare, aplicatii;

prin tehnici de creativitate (prezentate de noi);

• mixta (prin combinarea celorlalte moduri).

-De evaluare

b) Natura obiectivelor dominante :

• Cognitive;
• Afective ;
• Psihomotorii;
• In combinatii variate a lor;

c) Modul de dirijare a invatarii:

• De dirijare pas cu pas (algoritmice);
• De semidirijare (semialgoritmice);
• De nedirijare (creative).

d) Tipul de rationament abordat

• Inductive;
• Deductive;
• Transductive;
• Analogice;
• Combinate.

O alta clasificare imparte strategiile didactice astfel:

• strategii inductive, al caror demers didactic este de la particular la general
• strategii deductive, ce urmeaza calea rationamentului invers fata de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor in exemple
• strategii analogice, in cadrul carora predarea si invatarea se desfasoara cu ajutorul modelelor
• strategii transductive cum sunt explicatiile prin metafore
• strategii mixte: inductiv-deductive si deductiv-inductive
• strategii algoritmice: explicativ-demonstrative, intuitive, expozitive, imitative, programate si algoritmice propriu-zise;
• strategii euristice de elaborare a cunostintelor prin efort propriu de gandire, folosind problematizarea, descoperirea, modelarea, formularea de ipoteze, dialogul euristic, experimentul de investigare, asaltul de idei, avand ca efect stimularea creativitatii.

Asadar, strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare si invatare( informative si activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare). Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica. Metoda vizeaza o activitate de predare-invatare-evaluare. Strategia vizeaza procesul de instruire in ansamblu si nu o secventa de instruire.

Principalele tendinte ale perfectionarii si modernizarii actuale a strategiilor de predare-invatare

Pedagogii au fost preocupati permanent de perfectionarea metodologiei didactice, din ratiuni dictate in primul rand de evolutia societatii. Termenul "perfectionare"desemneaza mai multe aspecte:
reconsiderarea metodelor traditionale si adaptarea lor in raport cu "atributele (tot dinamice - n.n.) specificitatii populatiei scolarizate" (O. I. Panisoara),
preluarea unor metode din alte domenii si adaptarea lor la specificul educationalului, conceperea
unor metode noi de instruire-educare.

Evident ca acest efort este - cel putin practic - eficient doar din perspectiva abordarilor sistemice a elementelor procesului instructiv-educativ.

Perfectionarea metodologiei didactice trebuie sa fie realizata, mai ales, respectandu-se principiile didactice. Individualizarea si diferentierea, activizarea si participarea/implicarea constienta in invatare (care trebuie sa devina autoinvatare) sunt criterii care nu pot fi eludate.

Activizarea, spre exemplu, este o tendinta dominanta in procesul de perfectionare metodologica, ea reprezinta "o suita de actiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare si modelare a personalitatii lor (celor care invata - n.n.) prin stimularea si dirijarea metodica a activitatii pe care o desfasoara" (M. Ionescu, V. Chis). Aceste actiuni vizeaza:

• stimularea si cultivarea interesului pentru cunoastere;
• valorificarea inteligentei celor care invata (si a celorlalte functii psihice implicate in invatare), prin efort propriu;
• formarea si exersarea capacitatilor de insusire a cunostintelor;
• formarea si exersarea abilitatilor de orientare autonoma in probleme practice;
• cultivarea spiritului investigativ.

Activizarea eficienta presupune:

• pregatire psihologica (specifica) pentru invatare,
• controlul si prevenirea surselor de distorsiune a comunicarii didactice activizatoare,
• organizare si desfasurare rationala (pe principii psihopedagogice) a invatarii.

Eforturile cercetatorilor si ale practicienilor au urmarit perfectionarea strategiilor de predare-invatare, valorificand achizitii ale cercetarii psihopedagogice, dar si din alte domenii de cunoastere. Finalitatea acestor preocupari are in vedere realizarea unei activitati de instruire si invatare eficiente.

1. O directie de actiune in acest sens o constituie reevaluarea metodelor "traditionale", criticate mai ales pentru caracterul pasiv al elevilor in procesul de predare-invatare.

Avem in vedere in primul rand metodele de tip expozitiv. Iata cateva procedee prin care se poate incerca modernizarea expunerii: folosirea procedeului genetic, a explicatiei, ancorarea in realitatea timpului, sprijinirea pe cercetarile personale ale cadrului didactic, anuntarea prealabila a planului si a obiectivelor urmarite, problematizarea, folosirea unor elemente ale artei dramatice, intrebari retorice, luari de pozitie, realizarea unor sondaje de opinie, formularea unor judecati de valoare, ilustrarea cu ajutorul mijloacelor de invatamant, folosirea foliilor in prezentare, prezentare cu ajutorul calculatorului, expunerea cu oponent, expunerea-dezbatere etc.

De asemenea, in modernizarea conversatiei avem in vedere folosirea unor intrebari variate (convergente, divergente, de evaluare, problema, retorice etc.), valorificarea experientei personale a elevilor, folosirea permanenta a modalitatilor de feed-back, utilizarea convorbirii inverse (cand elevii pun intrebari), intrebari si raspunsuri date de grupe de elevi etc.

2. Folosirea strategiilor de tip activ-participativ

Aceste strategii nu trebuie rupte de cele traditionale, ele marcheaza un nivel superior in spirala modernizarii strategiilor didactice.

Prin metode activ-participative intelegem toate situatiile si nu numai metodele active propriu-zise in care elevii sunt pusi si care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al formarii si-i transforma in subiecti activi, coparticipanti la propria lor formare. "A activiza inseamna, deci, a mobiliza/angaja intens toate fortele psihice de cunoastere ale elevului, pentru a obtine in procesul didactic performante maxime, insotite constant de efecte instructiv-educative, optimale in toate componentele personalitatii." Aceasta directie importanta de modernizare a strategiilor didactice valorifica achizitiile cercetarilor psihopedagogice. Acestea subliniaza ca interiorizarea operatiilor in plan mintal sa se realizeze pe baza actiunilor in plan extern cu obiectele (Piaget, Galperin), pun in evidenta rolul grupului in care se invata pe baza conflictului socio-cognitiv dintre participanti (Doise ,Mugny). Psihologia cognitiva a subliniat importanta mecanismelor de procesare intelectuala a informatiei primite (care presupune o implicare activa a structurilor intelectului).

Pusi in situatii variate de instruire, profesorii, impreuna cu elevii trebuie sa foloseasca acele strategii didactice de tip activ-participativ, avand in vedere si valentele formativ-educative ale acestor metode, procedee, mijloace de invatamant, moduri de organizare a invatarii. Efectele in plan formativ-educativ se refera la implicatiile lor asupra dezvoltarii structurilor intelectuale ale copilului (care vor conduce la noi acomodari, ce vor permite - in spiritul teoriei lui Piaget- asimilari superioare). Sunt incercari in psihopedagogia contemporana de constituire a unei adevarate didactici a intelectului, care sa valorifice potentialul intelectual al individului. Omul nu este numai intelect, el are in substanta sa originara si capacitatea de vibra in fata lumii (prin intermediul valorilor morale, estetice, religioase, profesionale, al "noilor educatii"). Acestor domenii trebuie sa le acordam atentia cuvenita deoarece aici ne confruntam cu cele mai mari probleme, care vor avea concecinte negative asupra proiectarii viitorului.

3. Accentuarea fara precedent a caracterului euristic al strategiilor didactice

Folosirea unor strategii de tip euristic, similare cercetarii stiintifice a dat rezultate bune in planul
insusirii temeinice a cunostintelor, al formarii priceperilor, deprinderilor etc. Pusi in ipostaza unor mici cercetatori, elevilor le face placere sa redescopere adevaruri ale stiintei, confirmand sugestia pe care o facea Rousseau in lucrarea Emil sau despre educatie.

4. Diversificarea metodologiei didactice

Sub fiecare metoda de predare sta ascunsa o ipoteza asupra mecanismului de invatare al elevului
(Mircea Malita). Educatorii trebuie sa se preocupe de gasirea unor metode si procedee variate adaptate diferitelor situatii de instruire in care elevii vor fi pusi. Pe baza metodelor pe care le stapaneste, educatorul va incerca noi metode de predare. Este loc in acest domeniu pentru manifestarea imaginatiei si creativitatii didactice, cu efecte pozitive nu numai asupra elevilor, ci si asupra dascalului.

5. Folosirea cu precadere a unor metode de tip actional, cu caracter aplicativ

Invatamantul romanesc se confrunta si cu nota sa predominant teoretizanta, chiar cu tendinte de
supraincarcare informationala. De aceea, efortul educatorilor trebuie canalizat in directia operationalizarii cunostintelor, care va conduce la o crestere a interesului si motivatiei elevilor pentru diferite domenii ale cunoasterii, ii va pregati mai bine pe acestia din perspectiva integrarii in viata sociala.

6. Insusirea unor metode si tehnici de munca intelectuala constituie o alta directie de actiune de modernizare a strategiilor didactice, cu importante valente formative, dar si urmarind pregatirea individului pentru autoinvatare si educatie permanenta de-a lungul vietii

7. Invatarea asistata de calculator (IAC) are in vedere utilizarea acestui mijloc modern de invatamant in procesul de predare-invatare. Calculatorul il ajuta pe profesor sa predea, pe elev sa invete, dar nu poate asigura suplinirea integrala a efortului celor doi actori principali ai scenei scolii. Directiile de actiune in acest sens au in vedere dotarea scolilor cu calculatoare, initierea elevilor si cadrelor didactice in utilizarea calculatorului in procesul de predare-invatare (inclusiv in sistemul de invatamant deschis si la distanta), proiectarea si utilizarea in procesul de predare-invatare a softurilor educationale, integrarea "autostrazilor informationale" (internet) in circuitul instructiv-educativ etc.

8. Imbinarea activitatii frontale cu cea pe grupe si individuale

9. Realizarea diferentierii si personalizarii activitatii de instruire etc.