Continuitate in procesul insusirii citit scrisului la gradinita si scoala

Continuitate in procesul insusirii citit scrisului la gradinita si scoala

Limba este lacasul de adapost al Fiintei, spunea Heidegger. Sa-i constru

im, cu grija si responsabilitate, lacasul de adapost cel mai ingrijit cu putinta fiintei de maine si astfel sa ajutam copilul sa se construiasca pe sine.

Limbajul include, pe langa vorbire si ascultare, citirea si scrierea. Diferitele intalniri cu limbajul si semnificatiile lui il fac pe copil sa doreasca sa scrie si sa citeasca. Acest lucru nu inseamna ca aici, in gradinita, copiii scriu si citesc.

Copilul este pregatit sa scrie si sa citeasca atunci cand nivelul de maturitate si experienta de limbaj pe care o are confirma acest lucru. De aceea nu e intelept sa obligam copilul sa achizitioneze anumite deprinderi de scris si citit, daca nu este suficient de matur sau experienta lui in domeniul limbajului oral este foarte redusa.

Cert este faptul ca in gradinita se pot pune bazele citit-scrisului. Asadar: pentru a citi, copilul are nevoie sa cunoasca conceptele exprimate de cuvintele pe care le citeste, iar pentru a scrie, copilul trebuie sa stie sa utilizeze cuvintele in mod independent in vorbire. Am spune deci ca baza ramane exprimarea orala, iar una dintre deprinderile cheie, pe care se poate insista la aceasta varsta, inainte de a trece la etapa de citit-scris, este coordonarea ochi-mana, pe care o putem realiza prin mai multe tipuri de activitati: activitati manuale, activitati artistico-motrice, psiho-senzoriale etc.

Un alt aspect favorizant al educarii limbajului la aceasta varsta si al trecerii catre formele mai coplicate ale acestuia este crearea unui mediu cultural favorabil, fapt care nu poate fi conceput in afara limbii.

In acest scop i se cere educatoarei sa puna la dispozitia copilului materiale specifice, care sa se constituie intr-un mediu cultural si educativ activ, stimultaiv. De aceea un colt al bibliotecii, in care sa punem carti, caiete si unele de scris, cu ziare, reviste, imagini si jocuri cu imagini, cu discuri, casete audio si audio si video si aparatura necesara pentru folosirea acestora, un colt retras si linistit- unde copilul sa poata sa fie cu sine dar in acelasi timp si cu ceilalti, si unde sa-si poata experimenta liber propriile experinte de limbaj este poate solutia cea mai buna pentru ceea ce numim mediu cultural favorabil.

Aici copilului i se poate citi si aici el poate deslusi care este diferensa intre tiparitura si imagine si in ce masura ele pot corespunde. Tot aici copilul poate privi imagini intr-o insusire logica si le poate asocia cursivitatii limbajului si textului scris sau poate sa recunoasca si sa scrie litere, cifre, scurte mesaje ajutat de trasee date si de contexte sugerate, in asa fel incat sa aiba satisfactia ca mesajul sau are un sens si este receptat ca atare atat in lumea copiilor cat si in lumea adultilor. In esenta, acesta este locul in care copilul vorbeste si se exprima de la sine si despre lumea in care traieste.

a) Scrierea in perioada abecedara

Invatarea scrisului se realizeaza in stransa legatura cu invatarea cititului, fata de citit, scrisul este o activitate mai complexa, mai dificila, pentru micii scolari, deoarece include, pe langa activitatea intelectuala specifica cititului, si un efort fizic de reproducere a semnelor grafice ale limbii vorbite. O serie de operatii, cum sunt analiza si sinteza fonetica, precum si exprimarea articulata a cuvintelor sunt comune atat in activitatea de realizare a cititului, si , in acelasi ritm. Sunt necesare unele masuri de ordin metodic, nu numai o data cu invatarea sistematica a scrierii in clasa I, ci si in cazul copiilor care frecventeaza gradinita, chiar in institutiile prescolare. In acest sens trebuie asigurata continuitatea intre ceea ce se realizeaza la gradinita si apoi in clasa I.

Intrand in clasa I, micii scolari sunt angajati la forme de activitati specifice in vederea pregatirii lor pentru scriere.

Continutul activitatilor in perioada preabecedara este determinata de cerintele carora trebuie sa le faca fata elevii inainte de inceperea perioadei preabecedara invatarii scrisului propriu- zis. De aceea, in aceasta perioada pregatitoare, exercitiile pe care le efectueaza copiii urmaresc destinderea musculara, supletea bratelor, a pumnului, a articulatiei mainii si a degetelor, exercitii pentru orientarea in saptiul grafic, si pentru insusirea reprezentarilor de forma si miscare si, in cele din urma, de scriere a elementelor grafice ale literelor.

Scrisul ca miscare grafica voluntara intentionata, este la baza o "actiune constienta", iar transformarea ei in actiune automatizata se realizeaza prin exercitii. Intelegerea procesului de invatare a deprinderii scrisului este asigurata de cunoasterea componentelor de baza ale deprinderii scrisului. Acestea sunt: manuirea corecta a instrunentelor de scris, pozitia corecta a caietului si coordonarea corecta a miscarilor mainii in vederea insusirii gestului grafic. Scrisul mai presupune, de asemenea, reprezentarea corecta a miscarilor mainii in vederea insusirii gestului grafic, scrisul mai presupune, de asemenea, reprezentarea corecta a formei literelor asociata cu sunetele respective, precum si a elementelor grafice de legatura a acestora in cuvinte. Realizarea acestor sarcini mai impune respectarea unor cerinte ca: inclinarea constanta a literelor, uniformitatea lor ca volum, distanta si pozitia lor uniforma.

Pentru incepatori, realizarea scrisului propriu-zis presupune un mare efort intelectual si fizic. Scolarii mici sunt nevoiti sa-si concentreze atentia mai intai asupra asocierii fiecarui sunet cu litera corespunzatoare, sa stabileasca exact structura fonetica a cuvintelor, sa realizeze fiecare element grafic, sa-si coordoneze miscarile mainii in timp ce scriu, pentru a da o forma corecta literelor.

Observand scolarii mici in timpul scrisului, se constata ca miscarile diferitelor parti ale mainii-degete, palma, brat, antrebrat, nu sunt bine coordonate. Ei schimba des pozitia trupului, a capului, a bratelor, iar muschii sunt excesiv de incordati, mai mult decat este necesar, de aceea obosesc foarte repede. La toate acestea se adauga faptul ca, in timpul exersarii, copiii executa o serie de miscari de prisos. Astfel, ei se "ajuta" cu capul, cu limba, chiar cu picioarele. Toate aceste miscari in plus, inutile, maresc consumul de energie si fac sa apara prematur oboseala.

b) Etapele invatarii scrisului

Scrierea este un instrument necesar al activitatii intelectuale.

Obiectivul urmarit in lectiile de scriere din clasa I este:

Ø Scrierea corecta a cuvintelor, a propozitiilor, a textelor inchegate;

Ø Orientarea in spatiul grafic al caietului.

Activitati de gradinita in vederea pregatirii elevilor pentru scriere:

Ø Copiii folosesc inca din grupa mica instrumente pentru scris: creioane cu care deseneaza contururi.

Ø Mai tarziu, copiii traseaza elemente garfice asemanatoare sau identice cu cele pe care le vor invata in clasa I.

Ø Demersul de invatare a scrisului in scoala se desfasoara in mai multe etape, pe parcursul claselor I-IV.

Se exerseaza executarea corecta a literelor, automatizarea procesului de aplicare a regulilor de scriere. Se exerseaza scrierea corecta in aspect grafic: dimensiunea literei, inclinatia, distantele, asezarea corecta in rand, scrierea ortografica, intelegerea sensurilor celor scrise.

In clasa I, invatarea scrisului se realizeaza concomitent cu invatarea cititului. Metoda fonetico-analitico- sintetica este comuna ambelor activitati de citit si de scris in aspectele: analiza fonetica a cuvantului, sinteza fonetica a cuvantului, articularea corecta a cuvantului.

Cele mai multe cazuri de ramanere in urma la invatatura, dintre care unele ajung pana la situatia de repetentie, apar la clasa I. S-ar putea crede ca aceasta situatie este legata de dificultatile create de scolarizarea copiilor la varsta de 6 ani. O asemenea explicatie este neantemeiata, deoarece si pe vremea cand scolarizarea se facea la varsta de 7 ani situatia semnalata era identica, la noi ca si in alte tari. Cauza pricipala trebuie cautata in greutatile de adaptare a copiilor de la o forma de activitate la alta, respectiv de la joc la invatatura. De aceea este necesar sa se asigure o continuitate fireasca intre activitatea specifica celor doua etape in dezvoltarea copiilor. O asemenea continuitate asigura o mai rapida adaptare a copiiilor din clasa I la particularitatile muncii de invatare. Scoala isi incepe actiunea de instruire si educare pe fondul acumularilor realizate de copii la varsta prescolara. De aceea e necesara cunoasterea "zestrei" intelectuale a acumularilor realizate de copii inainte de intrarea lor in scoala, a nivelului de dezvoltare intelectuala. Aceste achizitii trebuie preluate din mers, astfel ca adaptarea sa se faca treptat, pe baza acumularilor realizate de copii inainte de intrarea lor in scoala, a nivelului lor de dezvolatre intelectuala.

Masurile menite sa asigure continuitatea intre perioada prescolara si cea a micii scolaritati sunt multiple. Unele dintre ele sunt de igenico-sanitara si au in vedere imbunatatirea sistemului de examinare medicala si psihologica a tuturor copiilor de 6 ani, inainte de incepere a scolarizarii. O asemenea masura, formulata in studiul privind cresterea nivelului de pregatire a elevilor in lichidarea repetentiei in ciclul primar, vizeaza punerea de acord a varstei de scolarizare cu varsta biologica, varste care nu se pot cofunda. Prin aceasta masura se previne inscrierea la cursurile clasei I a unor copii de 6 ani care nu au ajuns la nivelul de dezvoltare fizica si intelectuala necesare pentru solicitarile muncii intelectuale.

Continuitatea in activitatile instructive educativa, intre gradinita si clasa I nu poate fi conceputa fara o cunoastere temeinca a tot ceea ce realizeaza copiii prescolari in vederea pregatirii citirii si scrierii.

O a treia categorie de masuri pedagogice, din sfera tehnologiei didactice o reprezinta continuitatea in folosirea metodelor si procedeelor didactice in activitatea de invatare, precum si interventiile in insesi formele de organizare a procesului de invatamant, in primul rand in lectii. In aceste sens trebuie cunoscute masurile luate cu privire la durata si strucutura lectiilor in clasa I, la introducerea activitatilor in completare si in special cele referitoare la folosirea jocului in activitatea de invatare, atat ca mijloc de relaxare, de destindere pentru copii, cat si ca mod de invatare.