IMPACTUL ADHD ASUPRA VIETII COPILULUI SI MODALITATI DE INTERVENTIE IN LUCRU CU COPILUL CU ADHD

IMPACTUL ADHD ASUPRA VIETII COPILULUI SI MODALITATI DE INTERVENTIE IN LUCRU CU COPILUL CU ADHD

Lucrand in invatamantul prescolar de 30 ani, m-am confruntat cu numeroase probleme ale copiilor care nu aveau un diagnostic sau o rezolvare psihopedagogica, pentru ca nu exista o diagnosticare a ADHD.

Majoritatea parintilor considera ca un copil trebuie sa fie activ, sa exploreze mediul, sa fie curios si, daca se poate, extrovertit. Dar nu toti copiii sunt asa. De cand sunt mici, chiar bebelusi, putem observa daca urmeaza sa fie activi sau pasivi, mai vorbareti sau mai tacuti. Lucrul acesta se poate schimba in timp, dar ramane o oarecare tendinta. Exista insa copiii hiperactivi, cei care au probleme si "fac probleme" in jurul lor. In continuare voi discuta despre problemele de comportament ale acestei categorii de copii.

Avand in grupa un astfel de copil, pe parcursul anului scolar, impreuna cu psihologul scolii coordonatoare, am cautat si aplicat diferite modalitati de interventie in lucrul cu acest copil cu ADHD. Practica pedagogica am desfasurat-o astfel in timpul anului iar cele 30 ore le-am canalizat mai mult pe elaborarea materialului (referatului), care cuprinde o parte teoretica si o parte concreta, practica cu referiri la modalitatile de interventie si rezultatele obtinute cu copilul cu ADHD.

ADHD (Attention Deficit and Hyperactivity Disorder) reprezinta o tulburare de comportament foarte raspandita in ultimii ani, cunoscuta ca tulburare prin deficit atentional si hiperactivitate. Este o afectiune neurobiologica cerebrala care se manifesta prin:

Deficit atentional;

Impulsivitate;

hiperactivitate

Atentia este un construct complex si greu de definit, fiind important nu numai in dezvoltarea proceselor cognitive cat si in construirea echilibrata a personalitatii individului. Deficitul de atentie este considerat deseori ca fiind principalul motiv pentru "esecul individului in a se dezvolta normal".

Deci, exista trei posibilitati de manifestare a acestei tulburari:

AHD cu pondere mai mare de manifestare a inatentiei ( care este mai mult decat neatentie, se manifesta printr-o serie de comportamente care reflecta lipsa capacitatii de concentrare a copilului):

Esueaza adesea in a da atentia cuvenita, manifesta neglijenta in rezolvarea sarcinilor sau in alte activitati;

Adeseori are dificultati in sustinerea atentiei asupra sarcinilor sau activitatilor de joc(pare ca nu asculta cand i se vorbeste direct);

Nu aude cand i se adreseaza cineva;

De multe ori nu duce la bun sfarsit indicatiile celorlalti si nu poate finaliza lucrarile scolare sau alte indatoriri;

Evita sarcini care presupun un efort intelectual de lunga durata, are o aversiune impotriva acestora sau le face fara tragere de inima (de ex. colaborarea in timpul orelor);

Pierde deseori obiecte necesare anumitor sarcini sau activitati (jucarii, caiete, creioane);

Se lasa usor distras e stimuli externi;

In activitatile cotidiene este adesea uituc .

ADHD in care predomina componentele de hiperactivitate si impulsivitate:

Da adesea din miini si din picioare sau se fataie pe scaun;

Se ridica deseori in picioare in clasa sau in alte situatii in care ar trebui sa ramana asezat;

Merge deseori dintr-o parte in alta sau se misca in mod excesiv in situatii inadecvate;

Ii scapa deseori raspunsul inainte de terminarea intrebarii;

Ii este deseori foarte greu sa astepte pina ii vine randul (la joaca sau in grup);

Ii intrerupe sau ii deranjeaza deseori pe ceilalti (de ex. intervine in jocurile sau dialogurile celorlalti;

Vorbeste adesea fara masura (fara sa reactioneze la limitarile sociale).

ADHD combinat, in care sunt prezente atat elementele de inatentie, cat si cele de hiperactivitate, impulsivitate

Actualmente nu exista teste medicale precum analiza sangelui sau ecografii care sa duca automat la aceste tulburari. Diagnosticul se pune pe baza observarii comportamentului inainte de varsta de 7 ani.

Desi cauza exacta a ADHD nu este inca cunoscuta, cercetarile recente riguros concepute vin in sprijinul teoriei ca aceasta tulburare se transmite genetic de la parinti la copii. Un parinte ce prezinta simptome ADHD are sanse in proportie de 25% de a avea un copil cu ADHD.

Diagnosticul nu il poate da educatoarea fara a conlucra, in special cu parintele, si cu psihologul si psihiatru.

Este greu sa faci parintele sa inteleaga ca exista aceasta tulburare la copilul sau, cand el il considera doar neascultator,un copil nazdravan care trebuie pedepsit mai aspru sau care considera normal comportamentul agresiv al copilului sau, spunand ca asa invata sa se descurce in viata.

La urma urmei parintele iti poate spune ca orice copil este neastamparat, asemenea lui Creanga alergand caprele Irinucai,sau manifesta o lipsa de interes fata de scoala, asemenea lui Eminescu, care a fugit cu trupa de circ.

Slaba consolare este ca un copil cu ADHD are intregul potential pentru a avea o cariera de succes si ca totul depinde de modul in care aceasta tulburare este depistata, acceptata de parinti, care trebuie sa conlucreze cu cadrele didactice in a sprijini copilul si a adopta strategii diferentiate.

Personalitati remarcabile ale lumii au fost diagnosticati cu ADHD: Salvator Dali, Bill Gates, Vincent van Gogh, John Kenedy. Carierele lor au fost impresionante.

Copiii cu ADHD pot fi depistati de la varste mici. De fapt, diagnosticul clinic de ADHD - care trebuie confirmat de un psihiatru - presupune prezenta unor semne incepand cu varsta prescolara. Aceste semne devin evidente sau sunt accentuate o data cu inceperea scolii, pentru ca mediul social si cerintele scolare solicita acele abilitati care in cazul copiilor cu ADHD nu sunt deloc punctele lor tari. De pilda, ei trebuie sa stea linistiti in banca 50 minute, insa nu reusesc. Fiind "imprastiati", uita diferite lucruri acasa (caietul cu tema, sau tema facuta pe jumatate pentru ca au uitat ca trebuie s-o termine, plictisindu-se repede de ceea ce au inceput).

Acesti copii trebuie incurajati , laudati, pentru ca nu sunt "rai", ci mai degraba nu pot face tot ceea ce li se cere. Granita dintre "nu vreau" si "nu pot" este greu de delimitat, balanta inclinand inspre lipsa capacitatii de a face anumite lucruri. De exemplu, daca in mod normal un copil care se joaca impreuna cu alti copii invata ca a respecta regulile jocului ii ajuta sa relationeze mai bine cu ceilalti, copiilor cu ADHD le este foarte greu sa inteleaga acest lucru si ca atare sa respecte regulile jocului. Astfel, ei vor fi respinsi de ceilalti copii si, mai mult, nu vor intelege de ce sunt respinsi. De asemenea, manifestarile agresive, faptul ca se bat cu alti copii, ii fac sa fie neplacuti in ochii celorlalti copii si adulti, astfel ca nu de putine ori ajung sa fie singuri. De aceea se spune ca cei care au cel mai mult de suferit datorita comportamentelor nedorite ale acestor copii sunt chiar ei insisi.

Desigur, este greu pentru parinti si ceilalti adulti sa ii disciplineze, dar acest lucru este pentru parinte mai degraba o dificultate decat o suferinta. Devine suferinta abia

atunci cand copiii, ajunsi adolescenti, pot avea si tulburari de conduita (adica recurg la comportamente cum ar fi consumul de alcool si alte droguri, fumat, prietenii nedorite, implicarea in relatii sexulale etc.). Motivul nu este o educatie necorespunzatoare, ci o tulburare care nu a fost depistata si tratata la timp.

De multe ori este nevoie de specialisti, uneori de medicatie.

Iata citeva domenii problematice ale copiilor cu ADHD:

COMPORTAMENTUL

Majoritatea problemelor comportamentale ale copiilor si adolescentilor cu aceasta tulburare sunt legate de impulsivitate si distractibilitate. Ei sunt "neobositi" - insa reusesc sa-i oboseasca pe cei din jur, nu pot sta intr-un loc nici chiar pentru o perioada scurta de timp. Unii vorbesc mult si au dificultati in amanarea recompensei (de exemplu, daca vor sa fie dusi in parcul de joaca, acest lucru trebuie sa se intample acum, nu maine sau peste o saptamana.

RELATIILE SOCIALE

Copiii cu ADHD au dificultati in a-si face prieteni si a respecta regulile sociale.

Nu respecta limitele impuse de ceilalti si tind sa ignore cererile care le sunt adresate. De obicei trebuie sa li se repete de zeci de ori ce trebuie sa faca si in final tot nu vor face acel lucru. De asemenea, le este greu sa respecte sentimentele, drepturile si proprietatea, obiectele care apartin celorlalti. Sunt deseori agresivi, dominanti - ceea ce ii face sa fie neagreati de catre ceilalti copii. Ei nu respecta regulile jocurilor si au dificultati in a-si astepta randul la joc - nu sunt preferati ca parteneri de joaca.

DIFICULTATI LA NIVEL INTELECTUAL

Categoria de copii care au mai mult probleme de atentie se concentreaza mai greu si uita repede ceea ce li se spune(au un deficit al memoriei de scura durata). Le este greu sa anticipe concesintele actiunilor. Deseori, aceste dificultati sunt insotite de tulburari de invatare sau de vorbire.

Copiii cu ADHD sunt la fel de inteligenti si capabili ca ceilalti copii dar nu stiu cum

sa isi utilizeze resursele de care dispun. Dintre copiii cu ADHD , multi impresioneaza chiar si profesorii cu cunostintele pe care le avea. Pot sa-si construiasca singuri unele lucruri, pot fi pasionati de un domeniu, detinand chiar termeni de specialitate. Din pacate se plictisesc repede sa invete.

DIFICULTATI LA NIVEL EMOTIONAL

Am constatat ca nu-si pot controla impulsivitatea. Daca se infurie, reactioneaza la primul impuls, nu stiu cum sa se linisteasca si pot reactiona violent asupra colegilor care vor sa-i imbuneze, interpretand gresit gestul lor.

Emotiile sunt extrem de fluctuante - trecand rapid de la o stare de tristete la una de exaltare si invers.Pot sa fie prietenosi, iar in urmatorul moment sa devina ostili. Au o toleranta redusa la frustrare si pot avea "crize de nervi".

DIFICULTATI LA NIVEL FIZIC

Toleranta mare la durere care ii caracterizeaza, combinata cu asumarea unor

riscuri extreme pot constitui un pericol pentru integrarea la nivel fizic (ex. ranirile datorate loviturilor).

CE POT FACE PARINTII PENTRU      COPIII CU ADHD?

               In primul rind este indicat sa obtina confirmarea faptului ca este vorba despre o asemenea tulburare. Trebuie depistate barierele legate de conceptia ca a merge la medicul psihiatru este un lucru rau din start. Copilul nu este "nebun", are doar nevoie de mai mult ajutor. Exista inclusiv riscul de a considera ca un copil are aceata tulburare in conditiile in care sunt prezente doar citeva dintre caracteristicile amintite, ceea ce ar putea fi o greseala. De aceea, este necesar sa se faca apel la un specialist.

               Urmatorul pas este pregatirea strategiei.Este mai usor sa faci fata situatiilor dificile legate de educarea copilului daca intelegi natura problemei sale. Daca stii ca nu este o problema a vointei copilului, atunci poti accepta mai usor faptul ca nu

poate fi stimulat sa faca ceva doar daca se insista mereu si este pedepsit in cazul in care nu face acel lucru. In aceste conditii pot fi puse in aplicare strategii mult mai eficiente. Ele constau in a identifica pe rand comportamentele problematice si a pune in aplicare metode care contribuie la modificarea lor.

               Comportamentele problematice trebuiesc definite in termeni care sa permita identificarea frecventei, duratei sau intensitatii lor. De exemplu, daca spunem ca un copil este "imprastiat", nu stim exact cat de des este imprastiat, sau mai degraba spunem ca este tot timpul imprastiat. In schimb, daca spunem ca isi arunca hainele pe podea cand se schimba, atunci stim exact de cate ori face . Ceea ce urmarim, este sa reducem frecventa acestui comportament. Nu putem schimba acest lucru dintr-o data, insa putem incerca sa il incurajam.

               La copiii cu ADHD, mai mult decat la ceilalti copii, este necesar sa facem distinctia intre disciplinare si pedeapsa. Pedeapsa se refera la "a plati inapoi copilului tau pentru ca te-a ranit intr-un fel sau altul". Parintele ajunge sa recurga la pedeapsa pentru ca simte ca nu mai are energie pentru a rezolva totul cu calm. Atunci urmeaza pedeapsa, adica acele comportamente din care copilul nu va anvata decit ca trebuie sa evite situatiile in care este pedepsit. Nu va invata sa nu mai faca acele lucruru, ci sa evite pedeapsa. A evita pedeapsa la o virsta mica inseamna, poate, a ascunde faptele rele de pchii parintilor. In adolescenta insa, acest lucru inseamna a nu mai respecta autoritatea parintelui, a lua decizii care ii sunt daunatoare adolescentului, dar cel putin il va intrista pe parintele care "prea l-a tinut de scurt". Este tot o razbunare, care insa poate avea consecinte devastatoare. Din acest motiv se recomanda disciplinarea insotita de dragoste. Acest lucru implica fermitate din partea copilului, dar in nici un caz agresivitate.

               Rareori adultii se gandesc sa il recompenseze pe copil atunci cand acesta face ceea ce se asteapta. Ei se gandesc ca este normal sa fie asa.Ignorarea faptelor bune il fac pe copil sa inteleaga ca ele nu sunt importante, deci nu trebuie sa le mai faca. Dimpotriva, recunoasterea si recompensarea lor ii transmit mesajul ca sunt importante. Pentru copiii cu ADHD,cea mai eficienta este recompensa materiala -

ex. sub forma de obiecte. Cu toate ca, in general, lauda este de preferat,se poate observa ca pentru acesti copii nu este suficienta intotdeauna, mai ales la varste mici.

Ca o concluzie , putem afirma faptul ca ADHD este este o tulburare cronica ce isi pune amprenta asupra personalitatii in formare a copilului. Exista sperante ca aceasta tulburare sa fie tratabila. Nu s-a elaborat anca schema de tratament sau o terapie care sa "vindece" ADHD-ul, insa exista la ora actuala terapii, tratamente care pot oferi persoanelor afectate posibilitatea unei vieti satisfacatoare, simptomele putand fi tinute sub control sau diminuate.

STUDIU DE CAZ

Data inceperii programului : noiembrie 2007

Locatia :Roman

Diagnostic: Ionut, copil luat in plasament de catre un asistent maternal, in varsta de 6 ani, in urma frecventarii gradinitei, a testelor aplicate (prezentate in anexa), a deselor convorbiri si observari si din partea psihologului scolii si a educatoarei, este diagnosticat cu deficit de atentie, hiperactivitate, impulsivitate, agresivitate, dificultati de invatare, dislalie de cuvant.

Lista de probleme comportamentale ale copilului in familie si in scoala:

In familie nu respecta regulile (de exemplu sa manance la cerere, sa faca o activitate la cerere);

Se afla mereu in jurul "mamei"(a asistentului maternal),pe care o asculta selectiv si numai dupa repetarea sarcinii;

In clasa este in permanenta miscare si nu este preocupat de o activitate mai mult de 10 minute;

La gradinita nu rezolva sarcinile, este distras de orice miscare din jur;

In pauza este agresiv (tipa, vrea sa monopolizeze,si ca urmare a indepartarii lui de catre copii se ia la bataie cu acestia;

Interventia a fost stabilita pe o perioada de 8 luni.

Ea a constat in : terapie logopedica si stimulare cognitiva, in interventie centrata pe copil la nivel comportamental, in interventie centrata pe familie.

A predominat munca in echipa, psiholog - educatoare, respectand programul propus de psiholog si, la o anumita faza atragand si asistentul maternal,care, incredibil, desi nu era parintele de drept, a acceptat foarte greu ca acest copil are probleme, ca si cumar fi fost propriul copil.

Deoarece Ionut are dificultati pe linia limbajului (dislalie de cuvant, dificultati la nivelul constructiei propozitionale) a fost inclus intr-un program terapeutic de stimulare verbala si cognitiva.

Obiectivele programului terapeutic logopedic au fost:

Educarea sensibilitatii auditive;

Dezvoltarea coordonarii intre perceptie si miscarea mainilor;

Dezvoltarea abilitatii de miscare a ochilor de la dreapta la stanga;

Extinderea sferei de intelegere a limbajului;

Dezvoltarea capacitatii de constituire a propozitiilor corecte din punct de vedere logic si gramatical;

Sa-si imbunatateasca miscarile la nivelul aparatului fono-articulator.

Interventia centrata pe copil la nivel comportamental:

1. Trainingul prin joc este absolut necesar la inceputul lucrului cu copilul, in primul rand pentru formarea unei relatii eficiente cu copilul si in al doilea rand este o buna metoda de observare a comportamentului copilului.

Jocurile utilizate pot fi: jocuri de manipulare, jocuri de constructii, jocuri cu reguli. Este foarte important ca la un moment dat (dupa 4 sedinte in medie) parintele sa se implice in locul psihologului sau educatoarei, sa continuie pentru a se produce o schimbare comportamentala.

2. Prezentarea unei povesti terapeutice "Mihai cel nelinistit si incapatanat". Mihai este un copil ce are probleme tipice copiilor impulsivi, hiperchinetici, toate acestea fiind descrise din perspectiva copilului. El trece printr-o serie de peripetii la scoala, acasa, in colectivitate dar impreuna cu terapeutul gaseste strategii de a face fata greutatilor. Copilul se identifica usor cu acel personaj, pentru ca educatoarea are grija sa povesteasca faptele lui Ionut, transferandu-le lui Mihai, si astfel Mihai va incerca sa sa-si dezvolte abilitatile de comportament social.

3. Realizarea unei liste cu dorintele lui Ionut a fost un alt programel ce face parte din interventie. Lista cu dorintele copilului trebuie discutata si cu copilul dar si separat cu parintii.

4. Jurnalul evenimentelor placute

Acest jurnal va fi tinut atat de copil (perspectiva copilului) cat si de parinte (perspectiva parintelui).

In cazul lui Ionut, acesta neavand abilitati de scris, a fost pus sa foloseasca casetofonul pentru inregistrari si pentru a prezenta evenimentul placut, mai ales ca este atras de partea electronica a lucrurilor.

Acest jurnal a fost tinut si de mama. Scopul jurnalului      este de a comuta atentia de la aspectele neplacute la experientele si evenimentele neplacute traite de copil si familie.

5. Programul de distractie si joc

Acest program constra in negocierea unui timp (1 h sau jumatate de ora) in care copilul are voie sa faca ce-i place asa cum vrea el. Activitatile stabilite impreuna cu Ionut au fost: sa asculte muzica tare, sa se uite la TV si sa schimbe canalele.

In programul de joaca si distractie nu au voie sa intervina parintii.

6. Programele de distractie si joc copil-parinte

Programul face parte din interventia centrata pe familie. In cazul lui Ionut, asistentul maternal preia rolul parintilor.

Regulile pentru asistentul maternal au fost:

La programul de distractie nu au voie alti membri ai familiei;

Alegerea unui moment in care sa aibe loc programul de distractie si joaca;

Copilul decide ce si cum va veti juca;

Relaxati-va; Observati mai intai timp de cateva minute ce face copilul, apoi incercati sa intrati in joc;

Descrieti cu voce tare ce face copilul;

Nu ii spuneti ce are de facut;

Laudati-l!

Atunci cand se poarta urat intorceti-va cu spatele si priviti pentru scurt timp in alta directie;

Notati-va in jurnal impresiile legate de felul cum a decurs jocul.

7. Programul "Puncte in loc de suparare"

Este un sistem de intarire a unor comportamente prin acordarea de puncte. Un comportament complex se poate divide in mai multe subunitati si fiecare unitate trebuie sa fie recompensata separat. Pentru acest program se descrie cat mai clar comportamentul-problema si situatiile in care apare. Ionut, de exemplu, nu doreste sa se imbrace singur cu hainele potrivite pentru gradinita

Comportamentul asteptat trebuie formulat intr-un mod pozitiv: "Ionut, dupa ce ia micul ejun, sa mearga in camera lui si sa se imbrace singur cu hainele puse la dispozitie de mama lui."

Se stabileste impreuna cu copilul si cu parintele numarul de puncte necesar pentru un asemenea comportament. Punctele cu adeziv sau abtibildurile cu fete zambitoare sunt cele mai potrivite.

Ionut trebuie sa acumuleze 3 puncte: un punct pentru ca se imbraca in camera lui si nu in alta parte, un punct pentru ca se imbraca singur si nu cu ajutor si un punct pentru ca accepta hainele potrivite pentru gradinita. In schimbul punctelor acumulate se ofera recompense.

Locul unde se va afisa panoul cu puncte trebuie discutat insa cu copilul. De preferat ar fi sa nu fie pus la vederea musafirilor.

Parintele trebuie sa discute in fiecare seara cu copilul modul cum a decurs planul de puncte. Punctele odata acordate, nu pot fi retrase daca respectivul copil se comporta inadecvat in alte situatii.

Acestea sunt doar cateva din programele aplicate in acest caz si care, dupa 6 luni, au dat rezultate bune in comportamentul copilului.

Desi acest program de interventie are limitele lui, consider ca poate fi un exemplu de"buna practica" in lucru cu acesti copii.

Material bibliografic:

Revista Invatamantul Prescolar nr.2 din 2007

Revista Invatamantul Prescolar nr.3 din 2007

"Defectologie si logopedie" - Monica Delicia Avramescu - Ed. Fundatia Romania de Maine 2007

"Psihologia varstelor" - Gratiela Sion - Ed. Fundatia Romania de Maine 2003

Teste de personalitate - Revista Invatamantul Prescolar nr.2 din 2006