Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






Gradinita

Poezii si cantece

JOCUL DIDACTIC SI ROLUL SAU IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PRESCOLARILOR

Gradinita

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Evaluare de preinvatare Grupa mijlocie
PROIECT TEMATIC - Toamna se numara bobocii - BOGATIILE TOAMNEI
PROIECT DE ACTIVITATE GRUPA: mijlocie - CALATORIE IN LUMEA POVESTILOR
Marul cu omizi
Numarul si cifra 8
FISA PSIHOPEDAGOGICA
PROIECT DE ACTIVITATE Darurile toamnei - joc didactic
CE, CUM SI DE CE SE INTAMPLA?, “A SOSIT IARNA!”
PARTENERIAT EDUCATIV - „PRIETENA MEA NEDESPARTITA, CARTEA”
Proiect educational „ Daruind , castigi un zambet” !

TERMENI importanti pentru acest document

: dezvoltarea intelectuala a prescolarilor prin gradinita : : propozitii despre scolarul : jocul gidactik :

JOCUL  DIDACTIC SI ROLUL SAU IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PRESCOLARILOR

,,Copilul rade: intelepciunea

si iubirea mea e jocu.l”

L. Blaga

1. VALOAREA   INSTRUCTIV – EDUCATIVA  A  JOCULUI  DIDACTIC

Tinand seama de faptul ca integrarea armonioasa a copilului in activitatea de tip scolar este conditionata de numerosi factori printre care si jocul, activitate specifica varstei, in munca mea cu prescolarii am pus baza pe joc, reusind sa valorific astfel, numeroasele resurse existente.

Jocul ofera copilului posibilitatea sa intretina legatura cu realitatea cotidiana, sa actioneze in mod propriu si creator, dobandind incredere in fortele sale creative.

J. Piaget, cercetand fenomenul ludic, arata ca: „obligat sa se adapteze neincetat lumii sociale a celor mari, ale carei interese si reguli ii raman exterioare si unei lumi fizice pe care deocamdata o intelege prost, copilul nu reuseste spre deosebire de adult, sa satisfaca trebuintele afective si chiar intelectuale ale eu-lui sau in cursul acestor adaptari” (J. Piaget, Psihologia copilului pagina 50).

In acest sens, este necesar pentru echilibrul sau afectiv si intelectual, ca el sa poata dispune de un sector de activitate a carei motivatie sa nu fie adaptarea la real, ci dimpotriva, asimilarea realului la eu-l sau, fara constrangeri sau sanctiuni.

Creandu-se si mentionandu-se permanent climatul de joc „oricum ar fi el privit, ca modalitate de actiune, ca principiu al actiunii eficiente, ca procedeu tehnic cu grade sporite de specificitate si reusita, in anumite situatii date ale actiunii, este posibila optimizarea reala a actiunilor educative intreprinse cu prescolarii, formarea si dezvoltarea armonioasa a personalitatii acestora.” (H. Barbu, Climatul ludic, factor al dezvoltarii creativitatii prescolarului, pagina 43).

Jocul, al carui rol in sistemul mijloacelor educationale a fost si este cunoscut de marea majoritate a psihologilor si pedagogilor lumii, este activitatea dominanta a copilariei. Acum el indeplineste functii cognitive sau formativ – educative, mai tarziu el devenind mijloc de reconfortare fizica si psihica.

Odata cu intrarea prescolarului in scoala, locul dominant al jocului este ocupat de invatatura. Dezvoltarea copilului urmeaza calea de la joc, la invatatura si munca. Aceasta trecere de la o perioada de dominatie a unei anumite activitati la alta se realizeaza in mod treptat, intr-un interval destul de indelungat de timp „care nu presupune excluderea uneia si inlocuirea brusca cu alta, fara praguri si fara obstacole.” (D. Grigoriu, Rolul formativ al jocului didactic in vederea pregatirii copilului pentru scoala, pagina 17).

Formele de trecere de la joc la invatatura sunt jocurile didactice, dupa cum forma de trecere de la invatatura la munca este concretizata in activitatile de pregatire tehnico – productiva.

Din multiplele modalitati de activitate didactica utilizate in gradinita, jocul didactic are o valoare aparte. El antreneaza in activitatea de cunoastere cele mai importante procese psihice, cele mai intime operatii ale acestora, avand un deosebit rol formativ si educativ.

Jocul didactic poate fi folosit ca un mijloc de cercetare a realitatii, de explorare a unor notiuni, pe o cale mai accesibila varstei prescolare.

In sprijinul acestei idei vine I. Cerghit care spune ca: „Strategia jocului este in esenta o strategie euristica.” (Metode de invatamant, pagina 37).

In joc, copilul se gaseste in situatia de actor, nu de spectator, ceea ce corespunde foarte mult dinamismului gandirii, imaginatiei si vietii lui afective, unei trebuinte interioare de actiune si afirmare.

Jocul didactic, spre deosebire de celelalte modalitati de lucru folosite in activitatea de invatare, are o eficienta sporita, deoarece face parte din preocuparile preferate ale copiilor, solicitand in același timp si o angajare a capacitatilor intelectuale ale acestora. Valoarea principala a lui consta in faptul ca ii face pe copii participanti activi la propria dezvoltare. Asa cum precizeaza J. Piaget: „toate metodele active de educatie a copiilor mici cer sa li se furnizeze acestora un material corespunzator, pentru ca jucandu-se, ei sa reuseasca sa asimileze realitatile intelectuale care, fara acestea, raman exterioare inteligentei copilului.” (Psihologie si pedagogie, pagina 39).

O serie de jocuri didactice organizeaza procesul perceperii analitico-sintetice a insusirilor caracteristice ale obiectelor dupa culoare, marime sau forma, precum si a asemanarilor si deosebirilor dintre ele, procesul insusirii reprezentarilor matematice ale operatiilor de calcul.

Perceptia spatiala se dezvolta atunci cand, in cadrul jocurilor didactice, aseaza laolalta figurile si construieste ceva. Prin jocuri de genul Unde am asezat jucaria?” se familiarizeaza cu raporturile spatiale dintre obiecte: sus-jos; in fata-in spate; aproape-departe; etc. Prin alte jocuri didactice copilul invata sa deosebeasca formele si dimensiunile obiectelor: Gaseste obiecte de aceeasi forma” etc., deoarece ele activeaza operatiile gandirii: analiza, sinteza, comparatia si generalizarea.

Operatia de comparare se dezvolta prin jocuri in care copilul este pus sa grupeze obiectele dupa trasaturile lor caracteristice generale. Exemplu: Unde se potriveste?”, „Prin ce se aseamana?”, „Cine aseaza mai bine?” etc. Pe langa faptul ca dezvolta psihicul copilului, jocurile didactice ajuta si la dezvoltarea vorbirii acestora, lucru deosebit de important pentru integrarea prescolarilor in activitatea de tip scolar.

Jocurile didactice pentru dezvoltarea vorbirii contribuie la stimularea acuitatii analitice a auzului fonetic (Cine face asa?”, „Ce se aude?”, „Repeta ce am spus eu!”), la dezvoltarea gandirii (Gaseste cuvantul potrivit”, „Cine raspunde primul?” , „Spune mai departe”), precum si la imbogatirea si activizarea vocabularului (Raspunde repede si bine!”, „De-a libraria” etc.).

Pentru dezvoltarea limbajului sub aspect lexical si pregatirea copilului pentru scoala, un rol important il detin jocurile didactice organizate cu grupuri mici de copii si individual, cu acei copii care dovedesc ramaneri in urma, precum si jocurile didactice desfasurate in etapa de jocuri si activitati alese.

Prin regulile impuse, jocurile didactice sunt un mijloc deosebit pentru dezvoltarea stapanirii de sine, disciplinei, autocontrolului, spiritului de independenta si competitie, perseverentei necesare viitorului scolar.

In jocul didactic colectiv, copii invata sa se respecte unii pe altii, sa se ajute reciproc, sa se bucure de succesele colegilor, sa aprecieze si sa recunoasca succesele in mod obiectiv.

Jocurile didactice exercita un ansamblu de influente pozitive nu numai asupra laturii intelectuale, ci asupra intregii personalitati a copilului, fiind un mijloc eficient de educare a prescolarilor. In cadrul jocurilor didactice copiii se elibereaza de starile emotionale, care uneori franeaza posibilitatea lor de exprimare, dand dovada nivelului de cunostinte, priceperi si deprinderi pe care si le-au insusit.

In investigatiile mele am pornit de la ipoteza ca ,,zestrea” de cunostinte achizitionate de copii, in cadrul activitatilor din gradinita, constituie baza folosirii jocului didactic, in vederea consolidarii, precizarii si verificarii lor, a imbogatirii sferei de cunostinte.

Informatiile, cunostintele achizitionate, nu au constituit un scop in sine, ci procesul insusirii si consolidarii acestora a devenit un pretext in stimularea interesului pentru cunoastere, in exersarea operatiilor si calitatilor gandirii, ca si in formarea deprinderilor de activitate practica si intelectuala necesara integrarii cu succes a copiilor in scoala.

 JOCURILE DIDACTICE DESFASURATE LA GRUPA MICA

Avand in vedere cerintele programei instructive-educative din gradinita, incepand cu grupa mica, am planificat jocuri didactice ce au vizat denumirea unor obiecte, a partilor corpului omenesc, a jucariilor din sala de grupa, a mobilierului etc. Prin aceste jocuri am urmarit imbogatirea vocabularului activ al copiilor cu substantive.

Astfel de jocuri sunt: „Unde s-a oprit roata?, „Cine a primit mingea?”, „Cu ce ne jucam?”, „Ghici cine este”, „Cu ce ne imbracam?”, „Gaseste jucaria!”, „Ghici ce am ascuns” etc.

Jocul „Unde s-a oprit roata?” are ca obiectiv principal denumirea corecta a unor obiecte.

Sarcina didactica: enunțarea corecta a substantivelor la singular si plural.

Regulile jocului: copiii trebuie sa recunoasca si sa denumeasca imaginea la care s-a oprit roata.

Materialul didactic: un disc pe care sunt desenate obiecte (pe segmente). Pe  acest disc este fixat de un ax, un alt disc cu un segment lipsa. Prin invartirea acestuia se descopera pe rand, cate o singura imagine pe care copiii trebuie sa o denumeasca.

Prin jocurile „Cine ti-a dat mingea?” si „Cine a primit mingea?” am urmarit invatarea numelor colegilor de grupa si folosirea prenumelor.

Sarcina didactica: sa recunoasca si sa denumeasca membrii grupei din care fac parte.

Regulile jocului: mingea trebuie sa treaca din mana in mana fara sa fie retinuta de copii. La semnalul „Stop!” mingea se opreste la copilul la care se afla in momentul respectiv. Copiii numiti trebuie sa spuna la cine se afla mingea (numele si prenumele).

Solicitand copiilor sa denumeasca si insusirile obiectelor, i-am obisnuit sa foloseasca adjectivele si sa faca acordul in gen si numar cu substantivul. In acest scop am desfasurat jocul „Ne jucam cu baloane!.

Sarcina didactica: este cea amintita mai sus.

Regulile jocului: copiii care au baloane de aceeasi culoare ca si balonul prezentat de educatoare, le vor ridica si vor preciza culoarea baloanelor cu care se joaca. Copiii vor cauta pe jetoane si alte obiecte de aceeasi culoare.

Materialul didactic: baloane de diverse culori (galben, rosu, albastru, verde) si jetoane cu imagini de obiecte colorate.

La intrebarea: „Cu ce balon te joci?” copilul va denumi culoarea astfel: „Eu ma joc cu balonul de culoare galbena., de exemplu. In partea a doua a jocului, educatoarea ridica un balon de o anumita culoare si copiii vor cauta pe masa, jetoanele cu obiecte de aceeasi culoare. Realizand corect acordul dintre substantiv si adjectiv vor alcatui si cate o propozitie cu obiectul gasit, de exemplu: „Balonul rosu s-a spart.” sau „Rochita albastra este noua.”.

Varianta: copilul numit de educatoare alege balonul cu care se va juca grupa si copiii care au baloane de aceeasi culoare se grupeaza in jurul lui.

Pentru a forma copiilor deprinderea de a construi propozitii utilizand corect verbele la timpul prezent si pentru largirea vocabularului cu cuvinte ce exprima actiuni, am desfasurat jocul: „Spune, ce face?.

Sarcina didactica: exprimarea actiunii executate.

Regulile jocului: copilul numit de educatoare executa miscarea indicata iar altul, la intrebarea: „Spune, ce face?” exprima verbal actiunea.

Materialul didactic: creion, pensula, maturica, prosop, pieptene, pahar, perie, cuburi, papusa, minge, etc.

Se va cere includerea in propozitie a obiectului actiunii, copilul avand posibilitatea de a face legatura dintre actiune si obiectul cu care se poate efectua aceasta.

Exemplu: „Irina deseneaza cu creionul., „Alexandru se sterge cu prosopul.”

In jocul „Cine este si ce face?” obiectul principal este gasirea unui numar cat mai mare de actiuni (verbe) pentru aceeasi fiinta.

Sarcina didactica: denumirea corecta a fiintelor si actiunilor specifice acestora.

Materialul didactic: siluete sau jetoane reprezentand animale, flanelograf sau tabla magnetica si imagini adecvate.

Copiii privesc silueta afisata pe flanelograf iar mai apoi, denumesc animalul si actiunea pe care aceasta poate sa o efectueze.

Exemple:

- cainele:  musca, roade un os, fuge, pazeste casa;

- pisica: miauna, zgarie, prinde soareci, mananca;

- vrabiuta: ciripeste, sare, zboara, ciuguleste.

Pentru stimularea copiilor, educatoarea le poate sugera actiunea prin miscari imitative sau prin crearea de situatii problema: „Cainelui ii este foame – ce face?!, „Vrabiuta s-a speriat – ce face?”.

Varianta: jocul se poate realiza in cadrul teatrului de papusi si animale – papusi care apar pe scena, emit onomatopeea care le este caracteristica impreuna cu unele miscari. Copiii numiti de educatoare vor raspunde la intrebarea: „Cine este si ce face?”

Pentru fixarea denumirilor jucariilor sau a altor obiecte sunt foarte potrivite jocurile: „Ghici ce am ascuns!, „Saculetul fermecat”, „Magazinul cu jucarii”.  Copiii descriu astfel insusirile obiectelor, se obisnuiesc cu vorbirea dialogata si folosesc formulele de politete.

In jocul „Magazinul cu jucarii” obiectivul principal este denumirea obiectelor si insusirilor acestora, exprimarea in propozitie. Educatoarea este vanzatorul iar copiii, pentru a putea obtine jucaria preferata, trebuie sa o denumeasca si sa o descrie („Eu doresc o papusa mare cu rochita.”).

Folosirea unor jocuri didactice speciale, de dezvoltare a auzului fonetic, desfasurate intr-un mod atragator si accesibil, sporesc eficienta formativa a activitatilor de dezvoltare a vorbirii.

Jocul „Ce a spus ursuletul?” este foarte potrivit pentru grupa mica, caci, folosind teatrul de papusi, acesta devine si mai atractiv. Obiectivul – pronuntarea corecta a sunetelor.

Sarcina didactica: sa asculte cu atentie ce ii spune ursuletul si sa reproduca asa cum l-a auzit.

Cuvintele au fost alese in asa fel incat structura lor sonora sa vizeze anumite sunete ce trebuiau percepute si rostite corect (tractor, prosop, rata, jucarie, zidar, fluier, vrabiuta, barca etc.).

Jocul didactic „Spune si tu!”  rezolva aceeasi sarcina.

Mergand pe linia dezvoltarii auzului fonetic, a perceperii corecte, a sunetelor si a pronuntarii corecte a cuvintelor de catre copii, am mai desfasurat cu grupa mica jocurile: „Cum face?, „Spune mai departe”, „Musafirul nostru” sau „Cine a venit?”.

In jocul „Spune mai departe” copiii au avut ca sarcina didactica pronuntarea corecta a sunetelor si grupurilor de sunete mai dificil de pronuntat (g, j, s, t, cre, chit, gru, etc.)

Am formulat propozitii incomplete, apeland in special la onomatopee pentru completare si insotind intrebarea cu material intuitiv. La intrebarea „Cum face?” (cocosul, gasca, gaina, soricelul, trenul etc.) copiii pronuntau onomatopeea adecvata.

In jocul „Musafirul nostru” sau „Cine a venit?” copiii au avut sarcina de a denumii animalele salbatice sau domestice, enuntand raspunsul la intrebare in propozitie: „La noi a venit iepurasul.” sau „Musafirul nostru este iepurasul.”

In tot acest scop am organizat si jocul „Al cui glas este?”  in care copiii trebuie sa recunoasca animalele dupa glas.

Jocul didactic „Focul si vantul” a fost deosebit de eficient si interesant, pentru faptul ca am reusit sa determin copiii sa redea atat izolat cat si in componenta unor onomatopee a consoanelor: f, z, s si j.  In plus, am reusit sa largesc si sfera cognitiva in privinta celor doua fenomene: focul si vantul.

Le-am relatat o poveste simpla in contextul careia, copiii reproduceau sunetele corespunzatoare fenomenului enuntat: „In casa e rece. Am pus lemnele in soba si am aprins focul. Se aude cum arde focul: fass-fass. Dar lemnele s-au terminat si a trebuit sa merg afara sa aduc altele. Afara insa, era frig si vantul batea cu putere: vajjj-vajjj, se auzea suieratul amenintator al acestuia.”

In partea a doua a jocului am imitat pe rand cele doua fenomene, cerand copiilor sa le denumeasca. Pentru antrenarea copiilor la joc, am imitat impreuna cu ei aprinderea focului si apoi, leganarea copacilor sub bataia vantului insotite de onomatopeele respective.

In repetarea jocului am introdus si alte fenomene: ploaia (pic-pic), tunetul (bum-bum).

Avand in vedere faptul ca jocurile didactice necesita din partea copiilor un efort de gandire sustinut, am considerat ca este necesar sa ma ocup, in mod deosebit, de forma pe care aceasta o vor imbraca pentru ca activitatea sa fie nu numai placuta ci si dinamica si stimulativa.

In cadrul grupei mici, la inceput, am folosit jocul didactic ca exercitiu de cunoastere si activizare a vorbirii, dozat judicios si impletit rational cu elemente de joc.

Jocul didactic m-a ajutat sa largesc sfera cognitiva a copiilor ce au pasit pentru prima oara pragul gradinitei, sa mi-i apropii, sa-i deprind sa actioneze in colectiv, sa le inlatur timiditatea, teama de a vorbi si uneori, chiar indaratnicirea.

Jocul didactic m-a ajutat, in mare masura, sa le corectez vorbirea, sa-i stimulez sa pronunte toate sunetele limbii materne, sa le imbogatesc si sa le activizez vocabularul familiarizandu-i cu o vorbire corecta din punct de vedere gramatical.

La sfarsit de an, copiii erau astfel capabili sa-si exprime gandurile prin cuvinte simple, sa denumeasca corect diferite obiecte si sa faca mici descrieri. Continutul vorbirii lor a devenit mai bogat, deschis spre o continua asimilare si perfectionare, in pas cu dezvoltarea lor intelectuala.

Prin intermediul jocului didactic i-am determinat pe copii sa abordeze treptat, cu pasi mici dar siguri, sfera cunoasterii realitatii inconjuratoare, a relatiilor dintre om si tot ceea ce il inconjoara.  

3. JOCURILE DIDACTICE DESFASURATE LA GRUPA MIJLOCIE

Daca la grupa mica jocurile didactice aveau cea mai mare pondere in imbogatirea si activizarea vocabularului, in stransa unitate cu extinderea sferei cognitive, la grupa mijlocie ele se organizeaza frecvent cu scopul de consolidare a cunostintelor. De aceea, ponderea lor este mai mica in raport cu activitatile de cunoastere desfasurate sub forma de observare.

La inceputul anului scolar, munca la grupa mijlocie a fost destul de dificila, deoarece o parte din copii trecusera prin grupa mica, iar altii veneau direct din familie. Cei care frecventasera grupa mica posedau un bagaj de cunostinte si cuvinte destul de bogat, foloseau corect cuvinte care indicau denumirea si insusirea unor fiinte sau lucruri, utilitatea unor obiecte si reuseau sa-si exprime corect dorintele. Cealalta categorie – copiii veniti din familie – aveau un bagaj de cunostinte redus, vocabularul saracacios si expunerea greoaie.

Pentru a omogeniza grupa, am efectuat teste de cunoastere a copiilor si, zilnic, dimineata, le-am prezentat jucarii, ilustratii, carti cu imagini, i-am antrenat in diverse convorbiri scurte si i-am interogat apoi, cu mult tact in joc, alaturi de ceilalti copii, stimulandu-i permanent in activitate.

Am planificat jocurile didactice cu mult tact, astfel, primele jocuri didactice desfasurate au fost niste repetari ale jocurilor desfasurate la grupa mica.

Astfel, am desfasurat jocul „Care este jucaria preferata?”, cu scopul recunoasterii, denumirii si descrierii jucariilor respective de catre prescolari, folosind ca material didactic, jucarii pe care copiii la cunosteau. La activitate a participat si papusa Mariuca care dorea sa afle cum se numesc jucariile, ce stiu copiii despre ele si care este jucaria preferata a fiecaruia dintre ei.

S-a observat ca acei copii care frecventasera grupa mica erau mai activi, reusind sa descrie fara dificultate jucariile.

Spre exemplu, Andrada spune: „Aceasta este o papusa. Papusa este foarte frumoasa,are parul lung si o rochita roz cu buline albe”.

Acest joc m-a ajutat sa ma orientez asupra volumului de cunostinte al copiilor si asupra evolutiei initiale a vorbirii acestora.

Tot in repetare am desfasurat si jocul didactic „Ce ne trebuie la masa papusii?” in care am urmarit ca prescolarii sa precizeze denumirile si intrebuintarile veselei, imbogatirea si activizarea vocabularului, exprimarea corecta in propozitii scurte si simple (corecte din punct de vedere gramatical).

Prin jocurile didactice „Cu ce imbracam papusa?” si  Papusile pleaca la plimbare” am urmarit formarea la prescolari a unei exprimari corecte si coerente, activizarea vocabularului cu cuvinte referitoare la diferite obiecte de imbracaminte si generalizarea notiunii de imbracaminte. Papusile au fost divers si atractiv imbracate, fapt care a determinat sa participe activ la joc, elementele de surpriza si aplauzele starnindu-le cu atat mai mult interesul.

In jocul „Cine ti-a dat jucaria?” am urmarit sa determin copiii sa foloseasca pronumele personal (el,ea), sa se exprime in propozitii scurte si sa exerseze vorbirea dialogata.

In jocul „Stii cand?!, stimulati si antrenati de imaginile prezentate, copiii au folosit adverbele de timp, exersandu-si astfel, exprimarea si pronuntia.

Prin jocul „Spune unde este?” am urmarit consolidarea cunostintelor referitoare la relatiile spatiale, la pozitia si directia obiectelor (sus, jos, in fata, in spate, inainte, inapoi) folosind astfel, adverbele de loc.

O data cu cresterea cantitativa a vocabularului, am fost interesata in acelasi timp si de dezvoltarea calitativa a limbajului copiilor de grupa mijlocie, aceasta insemnand pronuntarea corecta a sunetelor, a grupurilor de sunete si a cuvintelor, in vederea perfectionarii acuitatii auditive.

In acest scop am desfasurat jocuri didactice pentru dezvoltarea auzului fonematic cum sunt: „Repetarea dupa mine”, „Spune mai departe”, „Cine face asa?”, „Ghici cine a venit”, „Saculetul fermecat”, „A spus bine sau n-a spus bine?” etc.

Astfel, in jocul didactic „Repeta dupa mine”, sarcina didactica a constat in reproducerea corecta a cuvintelor pronuntate de educatoare si recunoastere de catre copii a sunetelor care le deosebesc (exemplu: apa-ata, cana-casa, luna-lupa, car-cer etc.).

In jocul didactic „A spus bine sau n-a spus bine?” am urmarit perfectionarea deprinderii de pronuntare corecta a sunetelor limbii materne, aflate in componenta diferitelor cuvinte, dezvoltarea acuitatii auditive, dezvoltarea spiritului de observatie, educarea atentiei voluntare.

Sarcina didactica a constat in compararea pronuntarii corecte cu cea incorecta, gasirea formei corecte a cuvintelor auzite.

Materialul didactic folosit: obiecte cunoscute de prescolari si imagini ale acestora, ce urmau a fi expuse pe flanelograf (locomotiva, excavator, macara, tractor, trotineta etc.) si o papusa frantuzeasca (Celine) care dorea sa vorbeasca corect romaneste.

Am descoperit obiectele, apoi imaginile si am cerut papusii sa aleaga un obiect si sa spuna copiilor cum se numeste. Am intervenit apoi, cu intrebarea: „A spus bine sau nu?!. In raport cu pronuntarea corecta sau incorecta, copiii au reactionat prompt, corectand daca era cazul, pronuntia papusii. In completarea jocului, am solicitat copiilor sa aleaga ei, pe rand, obiectul pe care papusa Celine urma sa-l denumeasca.

In partea a doua a jocului, copilul numit urma sa puna imaginea obiectului indicat pe flanelograf si sa alcatuiasca o propozitie simpla, cu cuvantul ce denumea obiectul respectiv.

Jocul didactic „Cine face asa?!” a fost util in consolidarea deprinderii copiilor de a pronunta corect consoanele  c,r,s,t,g,l,  in activizarea si imbogatirea vocabularului cu cuvinte ce denumesc animale cunoscute si in obisnuirea copiilor de a actiona in mod organizat, pe baza regulilor indicate de educatoare.

Sarcina didactica consta in recunoasterea si denumirea animalelor dupa glas, imitarea onomatopeelor respective.

Copiii recunosteau animalul dupa onomatopeea reprodusa de mine, alegeau jucaria corespunzatoare (exemplu: pentru urs - un ursulet de plus) si imitau, la randul lor, glasul animalului respectiv.

In capitolele anterioare vorbeam de acel „simt al limbii” la copii. Copiii isi insusesc semnificatia cuvintelor si structura lor gramaticala in mod practic, in procesul viu al comunicarii, ascultand vorbirea celor din jur si participand activ la activitatile desfasurate in gradinita.

Copiii vorbesc asa cum vorbesc adultii in familie, cum vorbeste educatoarea la gradinita sau celelalte persoane din imediata lor apropiere. Iata de ce, adultii au responsabilitatea de a vorbi corect si coerent limba materna si de a elimina din vocabularul lor acele expresii vulgare si ieftine pe care copilul, prin  imitatie, le va reproduce la randul sau. Caci, cu cat vorbirea celor din jurul lui este mai bogata, mai corecta si coerenta, cu atat copilul isi va insusi mai usor limba materna invatand sa o iubeasca.

Pentru insusirea unei vorbiri corecte, in munca mea cu prescolarii am folosit numeroase jocuri didactice.

In acest sens, am organizat jocurile: „Eu spun una, tu spui multe”, „Spune mai departe”, „Corecteaza desenul”, „Postasul”, „Saculetul fermecat” etc.

De un real folos in obisnuirea copiilor privind declinarea substantivelor (in cazurile genitiv si dativ) mi-au fost jocurile didactice: „Al cui glas este?, „Al cui pui este?”, „A cui imbracaminte este?”, „Cui am dat jucaria?” etc.

Jocul „Al cui pui este?” a urmarit formarea la copii a deprinderii de a alcatui propozitii in care sa existe substantive la cazul genitiv, consolidarea pronuntarii corecte a diferitelor sunete ale limbii romane, exersarea vorbirii dialogate, fixarea cunostintelor despre animale si puii acestora.

Materialul didactic folosit a fost atractiv si a constat in imagini cu animale-pui si animale-mama. Mai apoi, am impartit imaginile copiilor – o parte au primit imagini cu pui si ceilalti, imagini cu mame (animale). Pe un rand s-au asezat „puii” si pe celalalt rand, fata in fata, s-au asezat „mamele”. Eu am jucat rolul de gospodar, am trecut pe langa pui si am luat unul de mana spunand: „Am gasit un pui!, puiul incepe sa planga (folosind onomatopeea adecvata), iar gospodarul il intreaba: „Al cui pui esti ?”. Puiul raspunde: „Eu sunt puiul…. Toti copiii repeta ce-a spus puiul (exemplu: „Mac, mac, este puiul ratei”). Gospodarul intreaba in continuare: „Unde este rata?” iar copilul care are aceasta imagine raspunde: „Mac, mac, eu sunt rata, mama bobocului”. Grupa repeta raspunsul celor doi copii (rata si bobocul) apoi, aseaza pe panou imaginile respective. Si asa se deruleaza jocul pana cand toti copii isi pun imaginile pe panou.

Jocul este la inceput greoi, dar pe masura ce copiii isi insusesc regulile jocului, acesta devine foarte antrenant, urmand ca dupa o buna insusire a acestor reguli, rolul gospodarului sa fie preluat pe rand, de catre copii.

Jocul a fost inclus si in jocurile de creatie ale copiilor, la dorinta acestora.

In jocul „Postasul” obiectivul principal a fost formarea deprinderii de a formula fraze in a caror componenta intra subordonate cauzale. Copilul trebuia sa recunoasca si sa denumeasca lucratorul (meseriasul) care foloseste anumite unelte sau face anumite produse.

In momentul in care copilul primeste scrisoarea, el va spune de la cine a primit-o dupa imaginile uneltelor sau a produsului aflate in plic.

Exemplu: „Eu am primit scrisoarea de la croitor, caci in imagine este desenat acul cu care coase el!. Pana cand copiii sunt capabili sa formuleze singuri fraze asa de lungi, se pot folosi doua sau chiar trei intrebari consecutive: „De la cine ai primit scrisoarea?, „De unde stii ca e de la croitor?”, „Ce face  croitorul cu ata?”.

La grupele cu un nivel intelectual mai dezvoltat se va putea solicita descrierea uneltei sau a produsului de catre un alt copil. Dupa „lectura” scrisorii grupa va mima, daca este posibil, o actiune specifica profesiunii respective.

Spre sfarsitul anului scolar, pentru a evalua modul in care mi-am realizat obiectivele propuse si enumerate la jocurile prezentate, am folosit o alta serie de jocuri didactice: „Este ziua papusii”, „Cu ce calatorim?, „Ce stii despre?”, „De-a magazinul de jucarii” etc.

In jocul „Este ziua papusii” am putut observa modul de folosire a formelor de politete si de adresare, modul de folosire a limbajului dialogat, gradul de activizare a vocabularului.

In acest joc, copiii ofera daruri papusii, folosind expresii adecvate evenimentului la care participa.

Exemplu: ,,Buna ziua!”, „La muti ani!”, „Te rog, primeste de la mine aceasta carte”. Educatoarea va interpreta rolul papusii si va angaja un scurt dialog cu fiecare dintre copii, raspunzand la salut si multumind la primirea darului.

Daca nivelul grupei o permite, papusa poate fi inlocuita cu un copil. Jocul se poate incheia cu o hora in jurul papusii (sau a copilului ce interpreteaza rolul) sau printr-un joc liber cu jucariile primite in dar de papusa.

In jocurile „Ce stii despre?”, „Cu ce calatorim?”, „De-a magazinul de jucarii” am observat cu bucurie ca vocabularul copiilor s-a imbogatit, copiii au fost capabili sa descrie cu usurinta imaginile si jucariile, formuland fraze corecte, realizand acordul subiectului cu predicatul si a substantivului cu adjectivul, folosind corect singularul si pluralul, exersand vorbirea dialogata, cu formulele de politete si de adresare corespunzatoare.

Dupa desfasurarea unor astfel de jocuri didactice, gandirea copiilor devine mai supla, mai flexibila, siguranta cunoasterii le da o oarecare independenta si raspunsurile lor devin mai clare, mai corecte si exprimate cu o mai mare precizie.

4. JOCURILE DIDACTICE DESFASURATE LA GRUPA MARE SI PREGATITOARE

„Scoala nu este o pregatire

pentru viata, este insasi viata.”

J. Dewey

Intrucat instruirea de tip scolar se bazeaza, in foarte mare masura, pe limbaj, volumul si calitatea lui vor influenta nemijlocit randamentul muncii scolare si adaptarea copilului la viata in colectiv. Copiii trebuie sa ajunga in clasa I cu un nivel suficient de pregatire, in special in ce priveste calitatea comunicarii verbale.

Obiectivele activitatii instructiv-educative desfasurate in gradinita in vederea pregatirii copilului pentru scoala pot fi sistematizate astfel:

a) dezvoltarea auzului fonematic, perceperea si pronuntarea corecta a sunetelor limbii romane, analiza si sinteza practica: propozitie – cuvant – silaba – sunet;

b) insusirea practica a raporturilor gramaticale sub aspect morfologic si sintactic;

formarea exprimarii logice, clare, corecte a ideilor;

c) dezvoltarea capacitatii de a sesiza semnificatia cognitiva a cuvantului si propozitiei si de a folosi un vocabular din ce in ce mai bogat;

d) dezvoltarea fluentei exprimarii formarii ritmului de vorbire corespunzatoare continutului, cu respectarea pauzelor, a intonatiei, a accentului;

e) prevenirea si corectarea deficientelor de vorbire.

            Scrisul si cititul reprezinta instrumente ale activitatii intelectuale si intreaga evolutie ulterioara a copilului depinde in mare masura de modul in care si le-au insusit.

In clasa I, predarea cititului si a scrierii se realizeaza in trei etape:

1. perioada preabecedara;

 perioada abecedara;

3. perioada postabecedara.

Fiecare din aceste trei etape avand obiective precis stabilite.

Obiectivele activitatii de dezvoltare a vorbirii in gradinita se coreleaza foarte bine cu obiectivele perioadei preabecedare, atat una cat si cealalta pregatind copilul pentru insusirea scris – cititului, din toate puctele de vedere: fonetic, lexical si gramatical.

Din punct de vedere fonetic, atat gradinita cat si scoala urmaresc:

a) pronuntarea corecta a tuturor sunetelor limbii romane;

b) perfectionarea discernamantului auditiv in sesizarea sunetelor in asamblul cuvantului sau al grupurilor silabice;

c) familiarizarea copiilor cu unitatile lingvistice: sunet, silaba, cuvant, propozitie;

d) deprinderea copiilor cu separarea cuvintelor dintr-o porpozitie, impartirea cuvintelor in silabe si separarea sunetelor dintr-o silaba;

e) ameliorarea si inlaturarea unor deficiente de pronuntie a sunetelor (omisiuni, inversari, inlocuiri, etc.). 

Din punct de vedere lexical, atat in gradinita cat si in scoala, se urmareste imbogatirea vocabularului activ al copiilor.

O atentie deosebita pentru structura gramaticala o acorda programa activitatilor de dezvoltare a vorbirii din gradinita, spre deosebire de programa scolara a clasei I ce nu prevede obiective specifice, problemele de gramatica fiind abandonate pana in clasa a III-a, cand practic se incepe studiul elementar al gramaticii.

Primele jocuri pe care le-am desfasurat la grupa mare au fost jocuri didactice desfasurate la grupa mijlocie, adaugand in procesul desfasurarii lor reguli noi si sarcini cu dificultati de rezolvare mai complexe.

Un astfel de joc pe care l-am desfasurat la inceputul anului scolar, urmarind, in primul rand, sa testez vorbirea copiilor, posibilitatile de exprimare orala si in acelasi timp, sa-i obisnuiesc cu o schema cadru de desfasurare a acestor jocuri, este „Spune ceva despre…”.

Sarcina didactica a fost ca prescolarii sa recunoasca si sa denumeasca imaginea de pe jeton, sa alcatuiasca propozitii cu un continut cat mai variat, fara a se repeta.

Astfel, pentru jetonul cu imaginea unui mar, dupa identificare, copiii au formulat urmatoarele propozitii: „Marul este rotund.”, „Marul este rosu.”, „Marul este un fruct.”, „Marul se coace toamna.”.

In prima varianta, am pus la dispozitia copiilor jetoane individuale cu obiecte si fiinte.

In varianta a doua, am folosit diapozitive cu actiuni ale oamenilor, fenomene ale naturii, care au solicitat mai mult atentia, gandirea si au activizat vocabularul copiilor.

In varianta a treia, am cerut copiilor sa formuleze propozitii in absenta materialului concret.

Analizand raspunsurile copiilor si gradul de participare la rezolvarea sarcinilor, am constatat urmatoarele: la varianta intai, din 25 de copii, 12 au formulat propozitii simple, corecte, 12 au formulat propozitii mai dezvoltate iar 7 copii au denumit numai imaginea; in varianta a doua, interesul copiilor a sporit, ca de altfel si gradul de angajare in formularea propozitiilor, deoarece si-au insusit din prima varianta sarcina ce o aveau de rezolvat, astfel 18 copii au formulat propozitii simple iar 7 copii au formulat porpozitii mai dezvoltate, corect, redand unele amanunte din imagine; in varianta a treia, copiii au reusit sa formuleze propozitii cu unele cuvinte date in lispsa materialului concret, insa nu toti au putut formula o varietate de propozitii cu acelasi cuvant.

Pornind de la aceste rezultate am organizat apoi si alte jocuri: „Spune ce face”, „Gaseste greseala”, „Ce a vrut sa spuna Martinel?”, „Ce e bine si ce e rau?”, „Gaseste cuvantul potrivit”, „Mai spune ceva despre…”.

Jocul didactic „Sa o ajutam pe Ioana” a urmarit insusirea pronuntiei corecte a sunetelor, educarea spiritului de observatie (in sesizarea greselilor de pronuntie), exersarea auzului fonematic, activizarea vocabularului cu cuvinte care denumesc fructe, legume, animale, alimente, obiecte, insusiri ale acestora etc.

Am propus copiilor sa o ajute pe Ioana, fetita de la grupa mica, sa vorbeasca „frumos” (corect). Prin intermediul unei papusi, am comunicat cu copiii, strecurand intentionat cuvinte din care am omis sau inversat locul unor sunete.

Copiii au sesizat, au exprimat forma corecta si au primit sarcina sa o invete pe Ioana sa se exprime corect.

Aceeasi sarcina didactica a avut-o si jocul „Ce a vrut sa spuna Martinel?”, in care copiii trebuiau sa talmaceasca cuvintele rostite de ursulet, deoarece nu puteau sa-l inteleaga.

Jocul „Ce stii despre mine?” a avut ca obiectiv principal pronuntarea corecta a denumirii unor obiecte si fiinte cunoscute si alcatuirea de propozitii simple sau dezvoltate cu aceste cuvinte.

Jocul „Ce e bine si ce e rau?” a urmarit tot pronuntarea corecta a cuvintelor, gasirea greselilor in pronuntarea unor cuvinte si enuntarea lor in forma corecta.

Jocul „Cine spune mai multe cuvinte?” a avut ca obiectiv principal pronuntarea corecta a unor sunete si grupuri de sunete cuprinse in structura unor cuvinte cunoscute.

Sarcina didactica: sa aleaga imagini corespunzatoare unor cuvinte care incep cu sunetul dat si sa pronunte corect cuvintele respective.

Reguli de joc: la semnalul dat de educatoare, copiii selecteaza din imaginile primite pe cele a caror denumire incepe cu sunetul dat. Castiga echipa care a reusit sa selecteze cele  mai multe imagini. Educatoarea alege apoi, sunetele mai dificil de pronuntat si antreneaza in joc, copiii cu probleme de pronuntie.

Aceste jocuri se pot desfasura la inceputul grupei mari, dar pana la aceasta grupa problema pronuntarii corecte a sunetelor, a grupurilor de sunete si a cuvintelor ar trebui rezolvata. La grupa mare si in perioada preabecedara copiii isi insusesc notiunea de „propozitie” fara insa a formula o definitie. Ei se obisnuiesc sa construiasca propozitii complete, respectand relatiile dintre partile de propozitie si apoi, sa faca o analiza fonetica a propozitiei.

Practic, pregatirea copiilor pentru scoala incepe prin cunoasterea a ceea ce se numeste „propozitie”, intelegerea elementelor ce o alcatuiesc si a raporturilor dintre ele.

Propozitia sta la baza comunicarii dintre copii si dintre adult si copii. Prin orice activitate desfasurata in gradinita acestia sunt obisnuiti sa se exprime in propozitii insa, in activitatea de dezvoltare a vorbirii exista jocuri didactice cu sarcini anume pentru intelegerea notiunii de propozitie, iar apoi de realizare a analizei fonematice a propozitiei, sarcina ce sta la baza insusirii cititului si scrisului in clasa I.

Jocul „Cine face, ce face?” are ca obiectiv principal realizarea acordului intre partile de vorbire.

Sarcina didactica: sa adauge la cuvantul dat de educatoare un altul, astfel incat propozitia sa aiba un inteles logic.

Exemplu: la cuvantul „copilul” ei pot adauga: „mananca”, „doarme”, „deseneaza”, „canta”, „plange”, etc. Pentru a veni in ajutorul lor, educatoarea poate intreba: „Ce face (copilul)?”.

In alta varianta, educatoarea spune copiilor predicatul, iar ei completeaza cu subiectul. Astfel, educatoarea spune cuvantul: „invata” iar copiii completeaza cu „elevul”, „baiatul”, „fetita”, etc. si educatoarea ii poate ajuta punand intrebarea „Cine invata?”

La inceputul jocului se poate folosi material didactic urmarind ca mai apoi jocul sa se desfasoare fara o baza intuitiva.

Jocul „Mai spune ceva” urmareste realizarea unor propozitii dezvoltate respectand acordul dintre partile de vorbire si topica propozitiei.

Sarcina didactica: completarea cuvantului dat de educatoare in scopul formularii unei propozitii.

Exemplu: „Copilul…”

                             „Copilul se joaca.”

                             „Copilul se joaca cu trenuletul.”

                             „Copilul se joaca cu ternuletul, la gradinita.”

In jocul „A (al) cui este?” am urmarit folosirea corecta, in vorbire, a susbtantivelor comune si proprii, a unor pronume (posesive, de politete) in cazul genitiv si realizarea acordului in gen si numar.

Regulile jocului: copilul chemat la masa educatoarei alege un obiect sau imaginea unui obiect, o prezinta grupei si intreaba: „A (al) cui este?”. Formularea raspunsului va impune o propozitie in care se va folosi substantivul in genitiv.

Exemplu: „Cartea este a scolarului (a elevului, a elevei, a fetitei, etc.)”.

Jocul „Al catelea musafir esti?” are ca obiectiv principal dezvoltarea deprinderii de a folosi corect in vorbire numeralul cardinal si ordinar.

Copiii trebuie sa numere obiectele in fata lor si sa precizeze denumirea si cantitatea acestora. Cand ofera „darurile” sa precizeze numarul lor (sa numere in gand) si apoi, sa spuna al catelea musafir este.

Jocul „Numai atat?!” este foarte util in stimularea copiilor de a formula propozitii dezvoltate. Copiii primesc imagini reprezentand scene din viata sau din povesti. Deoarece copiii au tendinta de a formula propozitii simple, educatoarea va cere copiilor dezvoltarea propozitiilor prin intrebarea: „Numai atat?”.

Exemplu: „Eu vad in imagine o pisica.”. La intrebarea „Numai atat?” alt copil spune: „Eu vad o pisica ce mananca lapte. - Numai atat? – Eu vad o pisica ce mananca lapte dintr-o farfurioara”. Cand educatoarea considera ca propozitia a fost dezvoltata suficient, repeta propozitia dezvoltata si schimba imaginea.

Se pot desfasura cu copiii si exercitii de restrangere a unei propozitii dezvoltate.

De exemplu, educatoarea cere copiilor sa alcatuiasca o propozitie dezvoltata dupa o imagine sau dupa un cuvant dat. Intai fixeaza domeniul „Suntem in livada, va rog sa alegeti un pom si sa-mi spuneti ce stiti despre el.”. Dupa ce educatoarea obtine o propozitie dezvoltata „Marul face mere mari, rosii si gustoase” le arata copiilor, cum se spune acelasi lucru in cuvinte mai putine: „Marul are fructe.”.

Urmarind in continuare formularea corecta a propozitiilor am desfasurat si jocuri in care copiii folosesc adverbe de timp, exemplu: „Cand se intampla?”.

In prima varianta, copiii privesc imaginea si, la intrebarea „Cand se intampla?”, raspund printr-o propozitie folosind cuvantul ce denumeste timpul cand se petrece actiunea ilustrata. Apoi se vor formula si alte propozitii cu aceste cuvinte.

Exemplu: „Copiii se trezesc dimineta.”.

In varianta a doua, copiii imita o actiune, iar un copil numit va trebui sa spuna cand se intampla actiunea respectiva.

Exemplu: „Copiii se spala pe dinti diminieata si seara.”.

In acelasi scop pot fi folosite jocurile: „Cine, cand?”, „Cand faci asa?” etc.

Pentru a testa priceperile si deprinderile de expirmare corecta, de alcatuire a propozitiilor simple si dezvoltate, realizand corect acordurile dintre partile principale si secundare de propozitie, am desfasurat jocul „Raspunde repde si bine” cu alte variante.

Varianta I – Educatoarea va enunta propozitii incomplete pe care copiii le vor completa cu predicatele potrivite (cu toate cuvintele care pot indeplini functia de predicat). Pentru raspunsurile corecte, copiii vor primi buline galbene.

Exemple: „Copilul … (merge, se duce)  la teatru”

                            „Fetita … (se joaca, se plimba) cu papusa”. 

Varianta a II-a – Copii vor completa propozitia cu subiectul cerut de predicatul exprimat.

Exemple: „… invata bine (scolarul, elevul, eleva)”

                            „… canta frumos (privighetoarea, fata, scolarul, eleva)”.

Pentru raspunsurile corecte, copiii vor primi buline rosii.

Varainta a III-a – Copiii vor completa propozitiile enuntate cu cuvinte ce denumesc insusirile obiectului (atributele).

Exemple: „Fetita … (ordonata, cuminte) are rochita curata”

                            „La gradinita intarzie copiii …(lenesi)”.

Raspunsurile corecte sunt apreciate prin buline albastre.

Varianta a IV-a – Educatoarea va enunta propozitii si copiii vor adauga complementele adecvate.

Exemplu: „Afara ninge … (linistit, incet, frumos)”.

Copiii care dau raspunsuri corecte primesc buline verzi.

Educatoarea poate evalua relizarea obiectivelor propuse in functie de numarul de buline, de fiecare culoare, obtinute de copii.

Dupa desfasurarea jocurilor prezentate anterior si cateva explicatii referitoare la cuvant, ca unitate de construire a propozitiei, am aplicat un test format din zece propozitii; gradat prezentate, de la propozitii din doua cuvinte, trei cuvinte, apoi patru cuvinte fara a exista cuvinte de legatura (prepozitii si conjunctii) iar in final propozitii in care existau si aceste elemente de legatura.

Propozitiile formulate in test:

              1. Copilul doarme.

               Soarele straluceste.

              3. Eu desenez.

  4. Tata citeste ziarul.

              5. Fetita face curat.

              6. Copilul are caciulita.

              7. Mingea sare foarte sus.

              8. Cartea este pe masa.

              9. Baiatul canta la pian.

10. Maria si Victor schiaza.

Dupa aplicarea testului (in care se cerea copiilor sa separe cuvintele fiecarei propozitii) am constatat ca dintr-un total de 23 de copii, la cele trei propozitii formate din doua cuvinte au raspuns corect, in medie, 14-15 copii, reprezentand 60-65% (vezi fig. 4.1.)

La propozitiile formate din trei cuvinte au raspuns corect 19 copii, respectiv 83% (vezi fig. 4.).

La cele patru propozitii formate din patru cuvinte, fara elemente de legatura, au raspuns corect 19 copii (vezi fig. 4.3.) si doar 7 copii au dat raspunsuri corecte la propozitii formate din patru cuvinte continand si elemente de legatura, adica 30 % din copii (vezi fig. 4.4.).       

Fig. 4.1. – Propozitii din doua cuvinte        Fig. 4. – Propozitii din trei cuvinte

Fig. 4.3. – Propozitii din patru cuvinte              Fig. 4.4. - Propozitii din patru

         cuvinte fara elemente de legatura                        cu elemente de legatura

Cunoscand faptul ca și la școala intalnim la copii greșeli in scrierea propozițiilor și conjuncțiilor, acestea fiind luate impreuna cu substantivele pe langa care stau („pe masa”, „la școala” etc.), aceasta sarcina de separare a cuvintelor de orice, el a construit o munca intensa, susținuta, rezolvata prin numeroase jocuri didactice și jocuri - exercițiu e care le voi prezenta succint in continuare.

In jocul „Alege corect”  am urmarit formarea deprinderii de a separa cuvintele din propoziție.

Sarcina didactica: copiii trebuie sa asculte cu atenție propoziția data, sa caute jetonul care reprezinta imaginea obiectului sau a ființei despre care se vorbește in propoziție, sa-l arate și sa-l denumeasca.

Jocul „Cate cuvinte am spus” are ca obiectiv principal sesizarea și izolarea cuvintelor din propoziție.

Se vor formula la inceput propoziții din doua cuvinte (subiect și predicat), apoi din trei cuvinte (fara prepoziții sau conjuncții). Copiii repeta la randul lor propoziția, executand batai din palme pentru marcarea fiecarui cuvant, apoi precizeaza numarul cuvintelor și ordinea lor.

Jocul „Al catelea cuvant este?” l-am desfașurat cu scopul de a consolida deprinderea de a izola cuvintele din propoziții și de a preciza locul fiecarui cuvant in propoziție folosind numeralul ordinal.

Jocul se desfașoara sub forma de intrecere, pe echipe.          

Educatoarea va enunța, pe rand, fiecarei echipe cate o propoziție. Copiii numara cuvintele in gand iar la intrebarea educatoarei: „Al catelea cuvant este ?” (se precizeaza un cuvant din propoziție), copiii vor raspunde precizand locul cuvantului respectiv (folosind numeralul ordinar).

Pentru fiecare raspuns corect se acorda o bulina pe panou, in dreptul echipei care a raspuns.

Exemplu:   Mama spala rufe.

      Al catelea este cuvantul „spala”? (al doilea)

     Dar cuvantul „mama”? (primul).   

In final, dupa notarea raspunsurilor corecte cu cate o bulina, se va stabili echipa caștigatoare care va fi recompensata.

„Cine spune mai repede?” este un joc-exercițiu, prin care se urmarește formularea unor propoziții folosind cuvinte date.

Exemplu: cuvantul „eu” – (Eu) merg acasa; cuvantul „și” – Oana (și) Alina asculta muzica; cuvantul „la” – Copiii merg (la) plimbare.

Educatoarea da doua-trei exemple, apoi spune doar cuvantul, urmand ca preșcolarii sa formuleze propoziția. Dupa enunțarea cuvantului se lasa cateva momente de gandire, apoi se pune intrebarea: „Cine spune mai repede?”. Copilul care se anunța primul și formuleaza o propoziție, indicand care este cuvantul scurt, va ieși invingator.

Dupa desfașurarea acestor jocuri și exerciții am aplicat același test – zece propoziții date, gradat prezentate din doua, trei și patru cuvinte, cu și fara elemente de legatura – in care se cerea copiilor separarea cuvintelor din fiecare propoziție.

Propoziții formulate in test:

              1. Mama spala.

               Privighetoarea canta.

              3. Elevul scrie.

              4. Tata repara mașina.

              5. Bunica face clatite.

              6. Copilul are febra.

              7. Marea este foarte adanca.

              8. Caietul este pe etajera.

              9. Solistul canta la vioara.

10. Ana și Bogdan danseaza.

Rezultatele obținute sunt prezentate mai jos:

Fig. 4.5. – Propozitii din doua cuvinte             Fig. 4.6. – Propozitii din trei cuvinte

Fig. 4.7. – Propozitii din patru cuvinte              Fig. 4.8. - Propozitii din patru

        cuvinte fara elemente de legatura                        cu elemente de legatura

 

Aceste rezultate nu fac altceva decat sa demonstreze ca jocurile alese și desfașurate cu copiii in vederea ințelegerii de catre aceștia a cuvantului, ca unitate lexicala și a modului de izolare a acestor unitați in cadrul propoziției au avut eficiența deosebita.

Exercițiile de analiza fonetica trebuie sa urmaresca și formarea capacitații de a diferiența unitațile sonore ce constituie cuvantul (fenomenul, silaba).

Inainte de a familiariza preșcolarii cu termenul de silaba, le putem atrage atenția asupra faptului ca in rostirea fiecarui cuvant deschide gura o data, de doua ori sau de mai multe ori.

Perceperea silabelor unui cuvant este ușurata daca rostirea este insoțita de așezarea mainii (podul palmei) sub barbiei, pentru a simți de cate ori barbia atinge mana la rostirea cuvantului.

Dupa mai multe exerciții in care se urmarește diferențierea silabelor, se poate introduce termenul silaba explicand preșcolarilor ca ceea ce rostim intr-o singura deschidere de gura se numește silaba.

In acesta etapa de analiza fonetica am aplicat un test: copiii au fost puși in situația de a desparții in silabe cuvinte diferite și de a preciza numarul silabelor din fiecare cuvant. Au fost rostite cuvinte formate din una, doua, trei și patru silabe. Rezultatele testului dat inainte de a aplica programul de jocuri didactice propus, a fost destul de slab. Respectiv, 16 copii din 20 au raspuns corect la cuvintele formate din doua silabe, adica 80%; 10 copii, la cuvintele formate din trei silabe, adica 50%; 8 copii la cuvintele formate din patru silabe, adica 40% iar la cuvintele formate dintr-o singura silaba (monosilabice) au raspuns corect doar 2 copii, adica 10%.

Avand in vedere aceste rezultate am știut ce anume am de facut pentru a-i ajuta pe copii sa conștientizeze desparțirea in silabe a cuvintelor, problema foarte importanta in  invațarea cititului dar și a scrierii.

Astfel am programat o serie de jocuri didactice dintre care voi aminti: „Cate silabe am spus?”, „Cine gasește mai repede?”, „Sa facem cuvinte!”, „Jocul cuvintelor”, „Saculețul fermecat”, „Ne jucam cu silabe”, „Jocul rimelor” etc.

„Jocul silabelor” are ca obiectiv principal formarea și dezvoltare a capacitații de a desparți cuvintele in silabe.

Educatoarea va spune o propoziție, copiii vor preciza care este primul cuvant din propoziție și-l vor desparți in silabe.

Exemplu: „Apa este rece” (A-pa).

Copiii vor preciza care este prima silaba și apoi vor deparți in silabe și celelalte cuvinte din propoziție, precizand numarul silabelor.

De asemenea, se vor da și cateva exemple de cuvinte care incep cu prima silaba a cuvantului „apa” (in cazul exemplului dat mai sus).

Pentru fieacare raspuns corect se acorda o bulina.

Pentru consolidarea deprinderii de a desparți cuvintele in silabe am desfașurat jocul „Ne jucam cu silabe”.

Educatoarea precizeaza o silaba iar la indemnul „ne jucam cu silabe”, copiii vor cauta cuvinte care incep cu aceeași silaba, precizand totodata și numarul de silabe al cuvantului gasit.

Pentru a ușura sarcina didactica, voi sugera copiilor sa traseze la tabla tot atatea liniuțe verticale cate silabe are cuvantul.

Exemplu: „Ne jucam cu silaba „co”!”

- copil (co-pil), cocoș (co-coș), copac (co-pac), coperta (co-per-ta), cocostarc (co-co-starc).

Intr-o alta varianta, educatoarea precizeaza și solicita sa gaseasca cuvinte care se termina ca silaba respectiva.

Exemplu: „Ne jucam cu silaba „sa”, sa cautam cuvinte in care aceasta silaba se gasește la sfarșit!”

- masa (ma-sa), casa (ca-sa), plasa (pla-sa), coasa (coa-sa) etc.

Așa cum am aratat in jocurile prezentate, o atenție deosebita trebuie acordata cuvintelor monosilabice, deoarece copiii au tendința de a separa ultima consoana din cuvant (exemplu: *fo-c, *la-c, *ma-c, *sa-c, *no-d etc.). Insa, dupa numeroase exemple și exerciții, copiii vor fi capabili sa sesizeze cu ușurința cuvintele monosilabice (cu o singura silaba).

„Cine denumește obiectul?” este un exercițiu care se desfașoara cu ajutorul imaginilor afișate la „televizor” (o rama confecționata).

Copilul numit denumește obiectul a carei imagine apare la „televizor”, va bate in masuța de atatea ori cate silabe are cuvantul și va preciza numarul acestora.

„Cine gasește mai repede?” este un alt exercițiu ce se poate desfașura astfel: pe masa se afla 10-15 jetoane amestecate, printre care se gasesc și 2-4 jetoane reprezentand obiecte sau ființe, a caror denumire incepe cu aceeași silaba (furculița, furnica, oaie, oala, pisica, masa, mare, macara, balerina, batista).

La intebarea „Cine gasește mai repede?!” copiii tebuie sa aleaga jetoanele a caror denumire incepe cu silaba rostita de educatoare.

De exemplu, pentru silaba „ma” copiii vor alege jetoanele reprezentand o masa, o macara, etc.

Asemanator cu acest joc se desfașoara și jocul -exercițiu „Sa facem cuvinte!”. Copiii primesc mai multe jetoane și educatoarea le cere sa ridice imaginea ce reprezinta obiectul sau ființa a caror denumire incepe cu silaba pronunțata de ea.

In scopul perfecționarii deprinderii de a desparți cuvintele in silabe se poate desfașura jocul didactic: „Sa facem versuri!” sau „Jocul rimelor”, familiarizand astfel copiii și cu noținea de „rima”.

Educatoarea prezinta diferite cuvinte. Pe rand, copiii trebuie sa gaseasca altele, dar care sa „rimeze” cu cuvintele precizate de educatoare, adica sa se termine cu aceeași silaba.

Exemplu: cațel – vițel, degețel, baiețel;

                             furculița – lingurița, capița, fetița;

                             acasa – masa, coasa, frumoasa, etc.

Pentru a imprima o atmosfera placuta acestor jocuri și exerciții se pot introduce diferite personaje care sa dialogheze cu copiii: papușa, animale de pluș, diferite jucarii și se poate apela cu același efect și la versuri.

Exemple:

1. „Am o NUCA noua

 O despart in doua: nu-ca!”

 „Spun acuma CASA

    Stand așa la MASA

    Le spun pe amandoua

    Desparțirile-n doua: ca-sa (ma-sa)”

3. „Marea este MARE

    Și-i plina de SARE

    Va rog sa gandiți

    Cum le desparțiți?”

4. „Spun acum FLOARE

     Frumos mirositoare

    Cin’ ne spune noua

    Cum se-mparte-n doua?!”

Sarcina copiilor a fost desparțirea in silabe a cuvintelor rostite de mine, prin trasarea de liniuțe verticale pe fișa de lucru.

Astfel, la cuvintele alcatuite din doua silabe, au raspuns corect 19 copii din totalul de 20, respectiv 95%, la cuvintele din trei silabe – 18 copii (90%), la cuvintele din patru silabe – 16 copii (80%), iar la cuvintele monosilabice au raspuns corect 18, adica 90%.

Dupa desfașurarea unui șir de asemenea jocuri didactice și jocuri-exercițiu foarte adecvate pentru copii și eficiente in același timp, am aplicat un alt test, și rezultatele au fost mult superioare primelor teste.

Graficele care urmeaza (fig. 4.9 și fig. 4.10.) va demonstra progresul realizat de copii in urma activitaților desfașurate, in comparație cu primele teste.

  Fig. 4.9. 

 

  Fig. 4.10.                        

Procesul analizei fonetice trebuie dus pana la nivelul sunetelor in situații accesibile preșcolarilor. Formarea deprinderii de a analiza competența de sunete a unui cuvant reprezinta baza necesara citirii și scrierii, este o alta modalitate prin care gradinița vine in intampinarea școlii.

Prin testarile efectuate la grupa am observat faptul ca sunetul inițial al cuvantului este mai ușor sesizabil decat cel final, iar la școala copiii intampina aceeași dificultate. Elevii pierd din vedere sunetul final, nu-l scriu, mai ales daca acesta este o consoana.

In ce privește sunetul inițial copiii intampina dificultați in sesizarea lui cand acesta este o vocala, urmata de o alta vocala cum ar fi „ie” (iepure) sau „oa” (oala), copiii numind sunetul inițial ca fiind vocala a doua „e”, „o” (in exemplul dat).

Cunoscand dificultațile preșcolarilor in perceperea sunetelor și greșelile pe care le fac frecvent, am insistat pentru corectarea acestora in mod sistematic, reluand anumite jocuri didactice cu acest obiectiv. Activitațile destinate insușirii sunetelor se realizeaza gradat, incepand cu sesizarea sunetelor inițiale, apoi cele finale la cuvintele monosilabice sau mai scurte și apoi, in cuvinte mai lungi. Copiii trebuie ajutați sa ințeleaga ca orice cuvant este alcatuit din unul sau mai multe sunete iar la școala, vor invața ca fiecare sunet este reprezentat de cate o litera și astfel, i-a naștere alfabetul.

In cel de-al doilea semestru, copiii vor face și analiza cuvintelor, determinand numarul de sunete dintr-un cuvant.

In culegerile de jocuri didactice și jocuri - exercițiu, educatoarele au la indemana numeroase mijloace de realizare a acestei sarcini.

Printre jocurile mai des utilizate amintesc: „Jocul sunetelor”, „Cu ce sunet incepe cuvantul?”, „Alege și grupeaza”, „Cine spune mai multe cuvinte?”, „Raspunde repede și bine”, „Așeaza corect”, „Sa grupam” etc.

            Imbogațirea și activizarea vocabularului sta permanent in atenția educatoarei. Pentru insușirea de cuvinte noi se va ține seama de posibilitațile de ințelegere specifice varstei. Orice cuvant nou va fi explicat prin cuvinte cu sens apropiat (sinonime), prin cuvinte cu sens opus (antonime), prin comparație și prin folosirea unor materiale concrete (imagini).

Problematica jocurilor didactice este foarte larga și greu de epuizat, dar nu voi incheia acest capitol inainte de a spune ca aceste jocuri ce abordeaza numeroase subiecte, nu au ocolit nici deprinderea copiilor cu normele de comportare civilizata, de adresare politicoasa intre copii, și intre copii și adulți, prin jocuri cum ar fi „Telefonul” sau „Sa discutam intre prieteni”, prin care se urmarește stimularea vorbirii dialogate, deprinderea de a susține o conversație simpla folosind propoziții interogative și enunțiative.

Copiii iși insușesc prin prisma acestor jocuri cateva noțiuni elementare de comportare civilizata in familie, gradinița și societate și totodata, vocabularul lor se imbogațește cu noi cuvinte și expresii.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2840
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved