| CATEGORII DOCUMENTE |
| Animale | Arta cultura | Divertisment | Film | Jurnalism | Muzica |
| Pescuit | Pictura | Versuri |
UNIVERSITATEA DE VEST "VASILE GOLDIS" ARAD
Facultatea de inginerie
Specializarea :
inginerie si management in alimentatie publica si agroturism
Lucrare de licenta
Realizarea asigurarii facultative de avarii auto (CASCO) la S.C. ASIROM S.A. Satu Mare
Coordonator stiintific:
Prin aceasta lucrare am dorit sa pun in evidenta modul in care se desfasoara activitatea unei firme de asigurare.
Lucrarea de fata concentrata asupra asigurarilor este structurata in patru capitole - trei capitole teoretice si un capitol studiu de caz.
Capitolul I - 1. Scurt istoric al asigurarilor; 2. Bazele juridice ale activitatii de asigurare; 3. Aprecieri generale.
Prima societate romaneasca de asigurare s-a lovit de multiple dificultati in anii 1990, mai tarziu societatii de asigurare romane si straine, autorizate sa functioneze in tara, trebuie sa investeasca in tara cel putin sumele corespunzator:
a) rezervelor matematice ale asigurarilor de viata sau asigurarilor elementare;
b) rezervelor tehnice ale celorlalte asigurari.
Rezervele matematice ale asigurarilor de viata si 5 % din rezervele tehnice puteau sa fie plasate in:
a) obligatiuni ale creditului agricol la cursul zilei;
b) titluri de stat sau garantate de stat la cursul zilei;
c) imprumuturi pe gaj asupra inscrisurilor prevazute la al. a) si b) la cel mult 80 % din cursul zilei;
d) imobile cumparate sau construite;
e) imprumuturi pe propriile polite de asigurare asupra vietii;
f) depozite de numerar la BNR.
Aceste depozite nu puteau depasi, in ce priveste rezerva matematica a asigurarilor asupra vietii, limitele nevoilor de rulment si lichiditatea, recunoscute de minister cu avizul oficiului.
Capitolul II - 1. Prezentarea societatii de asigurare ASIROM; 2 - Portofoliu de produse.
Dupa forma juridica de realizare, asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in asigurari prin efectul legii.
Asigurarile prin efectul legii izvorasc din interesul economic si social al intregii colectivitati pentru apararea armatei nationale, mentinerea continuitatii procesului de productie si protejarea victimelor unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea prin efectul legii se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice sau juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar putea avea de suportat pagube, mai devreme sau mai tarziu, la producerea riscurilor respective sau pentru ca agentii economici sau populatia sa poata primi despagubirile necesare acoperirii pagubelor produse de calamitati naturale sau accidente unor bunuri foarte importante se instituie asigurarea acestora prin efectul legii.
Capitolul III - 1. Elemente tehnice ale contractului; 2. Ce intelegem prin asigurarea autovehiculelor; 3. Asigurare auto.
In actele normative privind asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt reglementate raporturile dintre persoane fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si respectiv societatea de asigurare, bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile si obligatiile ce revin partilor de asigurare. Cunoscand sensul unor notiuni, cum sunt: asiguratorul, asiguratul, contract de asigurare, beneficiarul asigurarii, contractantul asigurarii, riscul asigurat, valoarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurata, dauna sau paguba, despagubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurarii s.a. pot fi intelese si aplicate corect prevederilor actelor normative care reglementeaza asigurarile de bunuri persoane si raspundere civila.
Capitolul IV - Obiectul asigurarii. Riscurile asigurate. Cazurile in care se acorda despagubiri. Modul de incheiere a asigurarii - Plata primelor.
Capitolul V - Studiu de caz. Realizarea unui contract de asigurare facultativa auto (CASCO) si despagubirea in caz de avarii.
Activitatea din domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila, desfasurata in tara noastra, se intinde pe o perioada de peste 120 de ani, care poate fi impartita in trei etape distincte, si anume:
prima a inceput in 1871 si s-a incheiat in 1948;
cea de a doua este cuprinsa intre anii 1949 si 1990, iar
ultima a inceput in anul 1991.
In acest interval de timp, au fiintat diverse tipuri de organizatii de asigurare, avand diferite forme de proprietate si metode de conducere la fel de diferite.
In cele ce urmeaza, vom face o succinta prezentare a evolutiei asigurarilor in tara noastra, incadrata in etapele mai sus mentionate, urmarind sa oferim un minimum de informatii despre ceea ce au fost asigurarile la noi de-a lungul anilor si despre ceea ce sunt ele in prezent.
q Societati de asigurare private
Am plasat inceputul primei etape in mod conventional in 1871, deoarece in acel an, prin inaltul Decret Domnesc nr. 699 din 13 martie, a fost autorizata infiintarea primei societati romanesti de asigurare "Dacia".
Pana atunci in tara noastra fiintau agentii (reprezentante) ale unor societati de asigurare austriece, italiene, engleze si maghiare. Printre acestea, se numarau: "Anker", "Oesterreichischer Pheonix", "Vaterlandische Wechselseite" si "Versi-cherung-Anstalt" - toate din Viena; "Assicurazioni Generali" si "Azienda Assi-curatrice" din Triest; "London Insurance Cy", "North British & Mercantile" si "Grescham" din Londra; "Erste Ungarische Versicherung-Anstalt" si "Pester Versicherungsgesellschaft" din Budapesta etc.
La infiintare, "Dacia" avea un capital social de 3 mil. de lei si numara printre fondatorii si membrii consiliului sau de administratie personalitati marcante ale vietii politice, sociale si economice: B. Boerescu (ministru al afacerilor straine), T.F. Negroponte, G. Gh. Cantacuzino, Menelas Ghermani. Th. Mehedinteanu, St. Ioanide, C. Deroussi, A. Halfon, V.C. Porumbaru si Alexandru Zisu.
Cu toate acestea, prima societate romaneasca de asigurari s-a lovit de multiple dificultati.
Nu exista o organizatie care sa se ocupe de prevenirea incendiilor si, in plus, marea masa a populatiei nu era familiarizata cu ideea asigurarilor de viata, nu era pregatita pentru a face astfel de operatii. Gradul scazut de dezvoltare economica si sociala a tarii explica in mare masura aceasta stare de lucruri.
Doi ani mai tarziu, adica in 1873, a fost creata a doua societate de asigurare, "Romania", cu un capital social de 2 mil. de lei. Si aceasta societate s-a bucurat de sprijinul unor personalitati de prim rang, printre care se numarau: Beizadea D. Grigore Ghica, Principele Al. B. Stirbei, Mihail Kogalniceanu s.a., care au facut parte din consiliul ei de administratie. Rezultatele bune inregistrate de "Romania" au determinat mai multe societati straine sa-si retraga reprezentantele din tara noastra si sa cedeze portofoliul lor societatii de asigurare "Romania".
In 1881, cele doua societati - "Dacia" si "Romania" - au fuzionat si au creat astfel societatea "Dacia-Romania", care a devenit una din cele mai puternice societati de asigurare din tara noastra.
In 1882, a luat fiinta societatea "Nationala", cu un capital de 3 mil. de lei. Printre intemeietorii "Nationalei" se numarau: I. Marghiloman, D. Sturza, P. Gradisteanu, Gh. C. Filipescu, J.M. Elias, Emil Costinescu, Menelas Ghermani, Teodor Rosetti, N. L. Crissoveloni, Ioan S. Bratianu si altii. Infiintarea societatii "Nationala" a avut drept urmare retragerea din Romania a ultimei reprezentante straine - "Azienda Assiguratrice", din Triest -, care i-a cedat portofoliul asigurarilor de incendiu. Si "Nationala" a avut o evolutie prospera, judecand dupa marimea capitalului (25 mil. de lei in 1935), a rezervelor (13.942 mil.) si a primelor incasate (65.790 mil.).
In 1897, a fost intemeiata, la Braila, societatea "Generala", de cercurile comerciale din Braila si Galati, cu colaborarea Bancii Marmorosch, Blank & Co. Aceasta societate s-a specializat in asigurarea transporturilor maritime, in special de cereale. Ea a avut relatii stranse de colaborare cu "Assicurazioni Generali" din Triest, care a participat si la subscrierea capitalului sau. Avea nevoie de asemenea relatii de colaborare cu firme straine, pentru a obtine recunoasterea politelor sale pe pietele straine si deci primirea unei parti din riscurile sale in reasigurare. Ulterior, "Generala" si-a mutat sediul la Bucuresti si si-a extins operatiile in toate ramurile de asigurare, inclusiv in asigurarile de viata care au capatat o mare amploare.
In 1935, capitalul societatii "Generala" ajunsese la 50 de mil. de lei, rezervele la 26.225 mii, iar volumul primelor incasate la 136.938 mil. de lei. Acest din urma indicator o plasa in fruntea societatilor de asigurare din Romania. In anii urmatori, ea a evoluat pe aceeasi linie ascendenta, sporindu-si continuu sfera asigurarilor: viata, incendiu, accidente, furt, transport, grindina etc.
Cu toate acestea, prima societate romaneasca de asigurari s-a lovit de multiple dificultati.
In 1907, a luat fiinta societatea "Agricola", care practica deopotriva asigurari legate si nelegate de agricultura. In 1930 a fuzionat cu "Fonciera" - Cluj, devenind astfel "Agricola - Fonciera".
In 1920, s-a constituit societatea "Steaua Romaniei", cu un capital de 2 mil. de lei, care in 1932 a fuzionat cu "Ancora", ajungand la 12 mil. de lei capital; in 1936 a preluat portofoliul romanesc al societatii "Phonix" din Viena, aflata in lichidare, ceea ce a dus la majorarea capitalului sau la 20 de milioane.
In 1923, a luat fiinta societatea "Asigurarea Romaneasca", cu un capital de 4 mil. de lei; extinderea activitatii sale in asigurarile de viata fara examinare medicala (asigurari populare) i-a adus bune rezultate. In 1937, spre exemplu, se situa pe locul sase in ce priveste primele incasate.
In acelasi an, 1923, a fost intemeiata, la Chisinau, societatea "Vulturul" de catre fostii membri ai sectiunii de asigurare a Centralei Cooperativelor din Basarabia, care a fost desfiintata. Societatea a fost infiintata de 25 de asociati, dintre care 2 cooperative de credit, o cooperativa de consum si 22 persoane fizice, cu un capital de 5,3 mii. de lei. Societatea a intimpinat dificultati serioase din cauza insuficientei capitalului varsat (numai 740 mii lei) si a lipsei de reasiguratori. Ea a inceput sa progreseze abia din 1928-1929, dupa introducerea unei asigurari populare contra incendiului, prin care se asigurau membrii unei unitati cooperative din diferite sate basarabene. Dupa reorganizarea sa din 1931, societatea "Vulturul" si-a diversificat activitatea, lucrand in toate ramurile de asigurare: viata, incendiu, accidente, raspundere civila, automobile, transport, grindina, mortalitatea animalelor.
De mentionat ca societatile de asigurare, la care ne-am referit mai sus, s-au extins si in teritoriile intrate in componenta Romaniei intregite, desi acestea dispuneau si ele de importante societati de asigurare ("Transsylvania" - din 1868 si "Prima Ardeleana" din 1911). "Transsylvania" a fost o societate a sasilor din Austro-Ungaria care urmareau sa-si creeze organisme financiare pentru asigurari mutuale de inmormantare sau asigurari contra riscului de incendiu. "Transsylvania" avea sediul la Sibiu si lucra in ramurile: incendiu, viata, grindina, transport.
Pana la primul razboi mondial, societatile de asigurare romanesti nu au activat decat in ramurile incendiu si viata; asigurarea impotriva grindinei s-a practicat pe scara restransa o perioada scurta de timp, iar asigurarea de transport se limita la transporturile fluviale.
Dupa razboi, au mai luat fiinta 22 de societati, unele noi, altele succesoare ale intreprinderilor de asigurare straine ("Fonciera" - Cluj, "Agronomul"), "Steaua Romaniei" (care a preluat portofoliul lui "Munchener"), "Prima Ardeleana" (care a preluat portofoliul lui "Erste Ungarische") si "Adriatica" (italiana).
Dupa 1927, guvernul a autorizat infiintarea de societati de asigurare straine, printre care: "Norwich", "Standard", "Sun", "Phonix" s.a.
In 1930, Oficiul de control, infiintat de Legea asigurarilor, a verificat activitatea a 44 societati nationale si 2 straine, dintre care:
17 societati nationale si 2 straine au primit autorizatia de functionare, deoarece corespundeau conditiilor stabilite de legea pentru constituirea si functionarea intreprinderilor de asigurare si reglementarea contractului de asigurare din 1930;
11 societati au primit termene sa se puna in ordine, adica sa inlature lacunele existente in organizarea lor tehnica si in plasamente;
16 societati au fost lichidate, neprezentand conditii de adaptare.
In anii '30, activitatea de asigurare in Romania a cunoscut cea mai mare dezvoltare, imbratisand toate ramurile si formele de asigurare care se practicau in lume, iar numarul societatilor de asigurare a oscilat intre 20 si 24.
Izbucnirea celui de al doilea razboi mondial a influentat negativ activitatea de asigurare. La intrarea Romaniei in razboi, 3 societati engleze ("Caledonian - Romana", "Norwich - Union F.D." si "Sun Insurance of Ltd") si-au incetat activitatea, cedandu-si portofoliul societatii "Vatra Dornei". In 1945, functionau in Romania 13 societati de asigurare romane si 6 reprezentante straine.
Dupa apartenenta capitalului social si forma de organizare, distingem urmatoarele grupuri de societati de asigurare private:
societati de asigurare romane organizate ca societati anonime pe actiuni;
societati de asigurare straine;
societati - cooperative.
Dintre societatile de asigurare cu capital roman, organizate ca societati pe actiuni, notam pe cele mai importante: "Generala", "Dacia-Romania", "Asigurarea Romaneasca", "Steaua Romaneasca". Desi cele mai mari, aceste societati cu capital roman nu ar fi putut rezista concurentei puternicelor societati straine, daca nu ar fi colaborat cu acestea sub diferite forme: crearea unor organisme de lucru in comun, reasigurarea etc.
Societatile de asigurare cu capital strain erau filiale sau reprezentante pentru Romania ale unor societati de asigurare din Italia, Anglia, Germania. Societatile-mama erau organizate tot sub forma societatilor pe actiuni si puneau la dispozitia filialelor din Romania importante fonduri de bani si un aparat bine pregatit. Cei mai importanta reprezentanta straina era "Adriatica" (Italia).
Societatile cooperative se intalneau pe scara cu totul restransa. Poate fi citata, cu titlu de exemplu, societatea cooperativa de asigurare "Vulturul", infiintata in 1923 la Chisinau si mutata apoi la Bucuresti.
Aceasta era o societate de persoane, iar nu de capital, ca societatile pe actiuni. Scopul urmarit de societatile cooperative nu era acela de a realiza profit, ci de a satisface interesele membrilor cooperatori, care erau si asigurati si asiguratori. Daca din activitatea de asigurare rezulta un anumit beneficiu, acesta nu servea pentru formarea de fonduri de rezerva sau de prevedere si nici pentru remunerarea capitalului, ci se impartea persoanelor asigurate, in raport cu primele platite cooperativei, fie sub forma de risturne, fie sub forma de bonificatie la prime.
Societatea-cooperativa era deschisa tuturor, adica putea intra oricine si oricand si putea iesi oricine si oricand. Nu erau primiti cei care comisesera acte pedepsite de codul penal sau care aveau interese contrare fata de cele ale cooperativei.
Societatea-cooperativa era o asociatie bazata pe ajutorul propriu, adica asociatii isi puneau in comun mijloacele necesare pentru atingerea scopului propus; ea era condusa de un consiliu de administratie, ales de asociati dupa normele stabilite de adunarea generala, dupa principiul un om, un vot, iar nu dupa participarea la formarea capitalului, ca la societatile de capital.
La finele anului 1934, Societatea "Vulturul" avea 1615 membri, cu un aport de 8,2 mii. de lei.
Daca bunurile proprietate privata puteau fi asigurate la societati de asigurare private, romane si straine, ori la societati cooperative, bunurile proprietate de stat si cele apartinand comunelor puteau fi asigurate numai la institutii publice de asigurare.
In anul 1915, a luat fiinta Casa de Asigurari a Ministerului de Interne care a fost reorganizata in 1936, iar in 1942 s-a transformat in Regia Autonoma a Asigurarilor de Stat (R.A.A.S.), care detinea monopolul asigurarilor bunurilor de stat si comunale. In 1949, aceasta regie a fost transformata in societate comerciala de stat de asigurari.
Dupa anul 1915, imobilele, mobilierul si instalatiile proprietatea Ministerului de Interne si a autoritatilor dependente de acesta - judete, municipii, comune si cele ale asociatiilor judetene si comunale, erau asigurate la institutia publica specializata in asigurari (C.A.S. sau R.A.A.S.). La fel procedau cu bunurile lor celelalte ministere si serviciile exterioare ale acestora, precum si institutiile si asezamintele de binefacere, de interes social, de sanatate publica, cultura etc. Asigurarea se facea impotriva riscurilor de incendiu, trasnet, explozie si alte accidente, urmate sau nu de incendiu.
Din 1937, s-a introdus obligativitatea asigurarii reproducatorilor masculi proprie-tatea departamentelor, comunelor si asociatiilor de crescatori.
Prin legea din 1942, s-a largit sfera asigurarilor de stat, prin includerea unor ramuri noi de asigurare sau a unor riscuri noi: CASCO, raspundere civila, stricaciuni masinii, accidente, viata, inundatii, grindina.
In 1943, au mai fost infiintate sectiile transport, furt, raspundere civila generala, accidente corporale si geamuri. O mentiune speciala merita asigurarea in domeniul transporturilor, care devenise un cvasimonopol, deoarece majoritatea transporturilor erau efectuate de intreprinderi de stat.
R.A.A.S. nu avea capital social si suporta despagubirile de asigurare si cheltu-ielile sale de regie din primele incasate. Nivelul primelor era inferior celui practicat de societatile private, intrucat rolul regiei era acela de a presta un serviciu public, nu de a realiza beneficii. Regia era condusa de un comitet, ai carui membri nu puteau face parte din conducerea altor societati de asigurare. Unele riscuri le reasigura in tara si in strainatate.
Beneficiile realizate erau repartizate astfel: 50 % la fondul de rezerva si 50 % la fondul disponibil. Acest din urma fond capata urmatoarele destinatii: 5 % revenea Consiliului de administratie, ca participare la beneficii, si salariatilor regiei, iar 95 % servea pentru acordarea de subventii. Partea destinata subventiilor se utiliza astfel: 60 % pentru dotarea cu masini a serviciilor de pompieri; 25 % pentru construirea de bai in comunele rurale si in cele urbane neresedinta si de localuri de primarii; 15 % pentru dotarea comunelor rurale cu reproducatori si grajduri comunale.
Fondul de rezerva era plasat in imobile si efecte publice. In perioada 1936-1942, s-au acordat din acest fond 27 imprumuturi unor orase, prefecturi si primarii comunale in valoare de 42,2 mii. de lei. Statul nu era raspunzator in nici un mod de operatiile efectuate de R.A.A.S. si nici de acoperirea daunelor.
Mai primeau bunuri publice in asigurare si alte institutii, ca de exemplu:
Eforia bisericii ortodoxe romane - sectia asigurari, care asigura bisericile proprietate parohiala; bisericile proprietate a primariilor erau asigurate la R.A.A.S.;
Casa armatei - sectia asigurari, care asigura caii ofiterilor proprietate de stat.
Trebuie mentionat ca unele institutii de stat aveau organizate sectii pentru asigurarea unor bunuri agricole apartinand cetatenilor.
Astfel, o forma de asigurare a culturilor agricole a fost practicata de Regia Mono-polurilor Statului (R.M.S.) pentru despagubirea cultivatorilor de tutun in cazuri de grindina.
In cadrul acestei regii, se constituia un fond pentru ajutorarea cultivatorilor, la care participau si acestia din urma; din sumele ce li se cuveneau pentru produsele predate li se retinea 5 % pentru alimentarea fondului de ajutorare. Din fondul pentru ajutorarea cultivatorilor de tutun, o anumita parte - in proportie de 20 % din total in 1928 - era destinata asigurarii. Mai exact, din aceasta parte a fondului de ajutorare se acordau ajutoare in caz de grindina.
In 1918, pentru asigurarea culturilor taranimii, printr-un decret-lege (nr. 3.922) s-a hotarat organizarea unui serviciu de asigurari pe langa Centrala Bancilor Populare. Din pacate, asigurarea prevazuta de acest act normativ nu a luat fiinta. Regulamentul privind asigurarea culturilor agricole nu a fost aprobat, iar Centrala Bancilor Populare nu a efectuat operatii de asigurare.
In 1942, prin legea de constituire a Regiei Autonome a Asigurarilor de Stat s-a prevazut si asigurarea pentru cazurile de incendiu, inundatie si grindina a imobilelor, recoltelor si inventarului agricol taranesc, dar din cauza conditiilor de razboi aceasta asigurare nu s-a mai aplicat.
Pentru asigurarea animalelor au fost elaborate mai multe studii, in special de catre medicii veterinari, care se convinsesera de necesitatea asigurarii vitelor plugarilor nostri, precum si proiecte de lege pentru infiintarea unei case pentru asigurarea animalelor. Din pacate, aceste proiecte n-au fost discutate si adoptate de Parlament din cauza rascoalelor taranesti din 1907.
Iata cateva exemple:
In 1860, D.P. Martian, seful statisticii statului, a publicat un material in revista "Analele statistice", in care, evaluandu-se pagubele din pieirea animalelor, scria: "considerand insemnatatea daunelor cunoscute, ce reprezinta mari pierderi pentru economia nationala, ne credem datori a recomanda atentia corpurilor legiuitoare de a face ceva pentru formarea de societati indigene pentru asigurarea vitelor".
Din partea medicilor veterinari din Romania, la curent cu problemele grave cu care se confrunta taranimea ca urmare a lipsei unei forme de asigurare a animalelor, au fost elaborate diverse propuneri, lucrari si studii, pe care le-au prezentat autoritatilor publice in perioada 1865-1915.
Astfel, prima propunere cu privire la asigurarea animalelor a fost facuta in 1865, de medicul veterinar sef al statului, M. Colban, care a inaintat guvernului un "proiect de lege pentru infiintarea unei case generale de asigurare mutuala a vitelor cornute mari si mici si a ramatorilor". Pentru combaterea dezastrelor produse de epizootii, proiectul de lege propunea introducerea obligativitatii asigurarii pentru toti cei care aveau in pro-prietate vite supuse asigurarii, in varsta de peste un an, asigurarea despagubind vitele moarte sau sacrificate din cauza de accidente, epizootii si boli sporadice. Nu erau despa-gubite, in spiritul proiectului de lege, vitele moarte din inundatii, incendii, epizootii, razboi, maltratare sau neingrijire constanta, nerespectarea regulamentului de politie sanitar-veterinara.
Inscrierea vitelor urma sa se faca de catre primar, anual, inmanand proprietarului un bilet dintr-un registru cu matca, iar cotizatia se platea catre agentii fiscului, in primele 20 de zile ale anului.
Un alt proiect de lege privind asigurarea animalelor a fost elaborat, in 1906, din insarcinarea guvernului, de o comisie condusa de ministrul C. Disescu, dar nu a putut deveni lege din cauza rascoalelor taranesti din 1907.
Proiectul prevedea infiintarea unei institutii publice pentru asigurarea obligatorie a micilor crescatori de animale si in linii generale, stabilea: acordarea despagubirilor in cateva zile dupa sinistru si incasarea primelor la sfarsitul anului (dupa sistemul mutual al repartitiei). La infiintare, institutia urma sa fie dotata cu 5 mil. de lei; in cazul in care fondul de asigurare necesar pentru plata despagubirilor ar fi depasit prima de 1 % din valoarea asigurata, diferenta urma sa se acopere prin subventie de la stat.
La sfarsitul anului 1910, ministrul agriculturii, Al. Constantinescu, a prezentat in Camera primul proiect de lege pentru asigurarea animalelor. Proiectul prevedea introducerea asigurarii vitelor, obligatorie pentru toata tara, la inceput numai pentru tarani. Se prevedea crearea unei institutii intitulate "Societatea mutuala de asigurare a vitelor", pe langa Casa Centrala a Bancilor Populare, iar administrarea ei trebuia sa se faca cu concursul organelor sanitare si administrative ale statului. Initial, societatea urma sa fie dotata cu 2 mil. de lei de la buget, iar apoi sa primeasca subventii anuale de cate 300 mil. de lei; alte reglementari se refereau la sumele asigurate, primele de asigurare, stabilirea despagubirilor etc. Proiectul a fost abandonat in 1911.
Problema asigurarii vitelor a fost dezbatuta si la cel de al treilea Congres national de medicina veterinara din 15 mai 1911, pe baza raportului prezentat de G. Ionescu-Braila, director general al serviciului zootehnic-veterinar din Ministerul Agriculturii si Domeniilor. Raportul ajungea la urmatoarele concluzii: "Asigurarea libera, exclusiv mutuala, nu poate fi cu folos aplicata la noi in tara, in starea actuala de lucruri. Asigurarea obligatorie, patronata de stat, este singura ce poate fi introdusa in tara noastra. Date fiind foloasele cele mari ce vor decurge din aceasta asigurare sa se ia masuri pentru infaptuirea ei cat mai neintarziat."
Din pacate, hotararile congresului n-au putut fi traduse in viata.
Alte propuneri cu privire la introducerea asigurarii vitelor in Romania au fost facute de medicul veterinar sef Gr. Vasiliu, intr-o lucrare intitulata "Asigurarea vitelor. Studiu comparativ din punct de vedere economic si practic", publicata in 1903. Propunerea consta in aceea ca statul sa infiinteze prin lege un fond de asigurare a vitelor, atasat de fondul de epizootii, administrat de Ministerul de Interne, alimentat din taxele de asigurare stabilite prin lege si platite obligatoriu de toti proprietarii de vite din tara.
In 1905, medicii veterinari sefi, I. St. Furtuna si H. Bauman, au prezentat un "Proiect de regulament general al institutiei pentru asigurarea vitelor din judetul". Se propunea infiintarea unor "institutii publice" de asigurare, bazate pe ajutor reciproc, tendinte de serviciu veterinar al judetului, conduse de un consiliu de administratie si un director. Fondul de asigurare urma sa se administreze separat de alte fonduri ale judetului; sa se despagubeasca pierderile de vite mari sau sacrificate de necesitate, din boli si accidente; operatiile de aplicare practica urmau sa se realizeze prin functionari comunali si judeteni, cu agenti executivi externi ai institutiei de asigurare.
In 1907, medicul veterinar, primar al orasului Iasi, prezinta studiul "Asigurarea vitelor". Dupa opinia autorului, statul trebuie sa fie factorul principal in organizarea asigurarii vitelor si propune ca pentru realizarea acestei asigurari sa se creeze un serviciu distinct in Directia Sanitara a Ministerului de Interne care sa functioneze in colaborare cu bancile populare, prin care sa se administreze fondul de asigurare si sa se plateasca despagubiri de asigurare.
In 1930, a aparut o lucrare de mari proportii intitulata "Asigurarile agricole, grindina. Mortalitatea vitelor", sub semnatura profesorului N. Ghiulea de la Universitatea din Cluj. Lucrarea cuprinde principiile asigurarii in general si ale asigurarii agricole, riscurile agricole, formele asigurarii agricole etc., precum si considerente personale privind necesitatea si posibilitatile de organizare a asigurarilor agricole in Romania si un anteproiect de lege pentru organizarea asigurarii riscului de grindina si mortalitatii vitelor.
Anteproiectul prevedea organizarea asigurarilor agricole sub forma unor asociatii de mutualitate cuprinzand: asociatii mutuale regionale, constituite prin intovarasirea obligatorie a asociatiilor locuitorilor din mai multe judete si Casa Nationala a Mutualitatii Agricole, constituita din intovarasirea obligatorie a caselor regionale.
Nici aceste propuneri nu au capatat forma legala.
Forme incipiente de asigurare sunt cunoscute pe teritoriul tarii noastre cu mult inainte de secolul al XIX-lea. Se mentioneaza, spre exemplu, existenta din timpuri stravechi a unei forme rudimentare de asigurare a animalelor pentru cazuri de accidente, denumita "hopsa". In cazul accidentarii unei vite intr-o comuna, vita respectiva era taiata, iar carnea ei era impartita intre toti locuitorii comunei, fiecare platind o suma de bani pentru partea ce-i revenea. Din suma incasata, proprietarul vitei accidentate si sacrificate isi acoperea, in total sau in parte, dauna suferita.
Au existat, apoi, asociatii mutuale de asigurari agricole. Spre exemplu, in anul 1909 au fost organizate doua asemenea mari asociatii mutuale: una era "Reuniunea proprietarilor de vite din Orastie" si alta la Cacova (Banat). Aceste reuniuni au avut o viata de numai patru ani, timp in care au reusit sa cuprinda in sfera lor 400 de comune, care plateau despagubiri de peste 200.000 de coroane. Cauzele destramarii acestor asociatii mutuale erau: incasarea cu greutate a primelor, sfera restransa de acoperire a riscurilor, nivelul ridicat la care ajunsesera cheltuielile de achizitie, administratie si control.
Dupa opinia unui specialist in materie, ideea asocierii taranilor in astfel de asociatii mutuale pentru asigurarea vitelor ,, nu a reusit nu din cauza taranimii care a inteles repede rostul acestor organizatii, ci din cauza autoritatilor, care au impiedicat chiar dezvoltarea si reusita acestor incercari."
Un alt exemplu de organizare a unor astfel de asociatii mutuale de asigurari agricole il constituie Casa de asigurare de pe langa Banca Populara din Comuna Colceag, judetul Prahova, care a functionat din 1906 pana in pragul primului razboi mondial. Potrivit regulamentului asociatiei, se asigurau vitele mari, cotizatia de 1,50 % din valoarea maxima a vitei era retinuta la contractarea imprumutului la banca; asigurarea era obligatorie pentru toate vitele aduse ca amanet; facultativ se puteau asigura si proprietarii de vite care nu erau debitorii bancii; vitele erau marcate cu numarul din registrul de asigurare; se despagubeau vitele pierite din cauza de boli si accidente (se acoperea 80 % din valoarea vitei), in perioada 1906-1912, au fost asigurate peste 2.300 de vite.
In anul 1914, Societatea Nationala de Agricultura a introdus asigurarile mutuale de culturi agricole ale obstilor satesti prin mijlocirea Casei Centrale a Bancilor Populare. Au fost asigurate 155 de obsti de arendare raspandite in intreaga tara, cu o suprafata de aproape 78.000 de ha. Se practicau tarifele de prime ale societatilor de asigurare reduse cu 25 %; excedentul obtinut in 1914 (de 46 % din incasari) a fost repartizat in proportie de 40 % pentru fondul de rezerva al asiguratorului, iar 60 % s-a restituit obstilor proportional cu primele platite. Razboiul a oprit actiunea de asigurare a culturilor agricole ale obstilor satesti, iar dupa razboi aceasta nu a mai fost reluata.
In 1923, Centrala cooperativelor satesti a organizat un serviciu de asigurari mutuale agricole impotriva grindinei. Fondul de asigurare se constituia din contributia taranilor cultivatori. Membru putea sa fie orice cultivator. 10 % din totalul contributiilor incasate se aloca la fondul de rezerva; in primul an (1923), aceasta actiune a cuprins 44 de comune din 18 judete, dar nu a capatat o dezvoltare mare si nu a supravietuit.
In perioada dintre cele doua razboaie mondiale au cunoscut o oarecare dezvoltare asociatiile mutuale pentru asigurari de vite. In 1937, erau cunoscute 140 de asociatii mutuale de acest fel, care asigurau circa 40.000 de bovine si 3.200 de cai.
In concluzie, se poate spune ca au existat putine proiecte de legi si reglementari, elaborate din insarcinarea autoritatii de stat, privind indeosebi asigurarea animalelor, dar si aceste proiecte au ramas litera moarta.
"Lipsit de constiinta unei vieti sociale si de stat democratice, impregnat de idei feudale si absolutiste, statul a preferat sa dea ajutoare si mile in caz de calamitati - pe care le-a acordat dupa bunul plac - decat sa organizeze intre cetatenii sai liberi asociatii pentru apararea prin mutualitate contra riscurilor naturale."
Principalele acte normative care au reglementat activitatea de asigurare au fost urmatoarele:
Codul comercial din 1886;
Legea pentru constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurare si reglementa contractului de asigurare din 7 iulie 1930, cu modificarile ulterioare din 9 aprilie 1931, 12 martie 1932 si 10 aprilie 1936;
Legea pentru convertirea in lei a anumitor prestari prevazute in unele contracte de asigurare din 24 martie 1937;
Articolele 557-621 ale Codului comercial care modifica prevederile art. 49-96 ale legii asigurarilor (prorogat prin decretul lege din 31 decembrie 1940);
Decretul lege din 1 octombrie 1941 privind acoperirea riscului de razboi in asigurarile de viata (pe baza tarifelor suplimentare de prime legiferate);
Decretul lege din 29 martie 1941 privind interzicerea constituirii de noi societati de asigurare in Romania.
Dintre toate acestea, cel mai important act normativ care reglementa activitatea societatilor de asigurare a fost Legea pentru constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurare si reglementarea contractului de asigurare.
Cu privire la continutul acestei legi, de remarcat ca ea determina obiectul intre-prinderilor de asigurare si fixa cadrul in care acestea urmau sa-si desfasoare activitatea; fixa conditiile ce trebuiau sa le indeplineasca societatile la constituire (capitalul minim, bazele tehnice pentru fiecare ramura etc.), rezerva Ministerului Industriei si Comertului, facultatea acestuia de a autoriza functionarea; fixa conditiile in care puteau functiona societatile straine in tara noastra; instituia un organ de control al operatiilor si adminis-trarii fondurilor societatilor; impunea societatilor de asigurare sa-si constituie unele garantii pentru indeplinirea tuturor obligatiilor legale, fixandu-se in ce anume sa se investeasca si plaseze rezervele (investitiile tuturor societatilor trebuiau facute numai in tara, atat pentru rezerva matematica cat si pentru partea reasigurata); fixa normele pentru intocmirea bilanturilor si determinarea rezervelor matematice; stabilea sanctiunile pentru incalcarea legii.
O societate de asigurare avea o directie generala, directii regionale si reprezen-tante generale.
Societatile practicau, potrivit legii, asigurari grupate in urmatoarele cinci ramuri:
incendiu;
viata;
accidente
a) accidente corporale;
b) furt;
c) geamuri;
d) autovehicule;
e) raspundere civila generala si
f) diverse.
transport;
grindina.
Potrivit Legii pentru constituirea si functionarea intreprinderilor private de asigurare si reglementarea contractului de asigurare, comert de asigurare si reasigurare puteau exercita numai societatile anonime pe actiuni. Puteau functiona dupa aceleasi norme si dispozitii legale si exercita comert de asigurari si cooperativele care la promulgarea legii practicau un asemenea comert. Ministerul Industriei si Comertului, cu avizul Oficiului pentru controlul asigurarilor, putea acorda cooperativelor reduceri pentru ramurile de asigurare.
Pentru exercitarea comertului de asigurare si reasigurare, societatile anonime pe actiuni trebuiau sa posede un capital efectiv varsat de cel putin 4 mii. de lei (pana la modificarea legii in 1936 - 2 mil.) pentru fiecare din ramurile principale: viata, accidente, grindina, transport. Daca o societate de asigurare exercita activitate in mai mult de trei ramuri, sumele de mai sus se reduceau cu o patrime.
Aporturi in natura nu se puteau aduce decat in plina proprietate. Aporturile in folosinta si in munca nu erau admise.
Nici o intreprindere de asigurare sau reasigurare nu putea sa functioneze in tara, mai inainte de a fi obtinut autorizarea tribunalului competent.
Cererea se adresa tribunalului in jurisdictia caruia intreprinderea isi stabilea sediul. Cererea era insotita de o serie intreaga de documente.
Intreprinderile de asigurari straine puteau sa-si stabileasca un sediu secundar sau o reprezentanta stabila in tara, daca indeplineau, pe langa conditiile cerute pentru celelalte societati anonime pe actiuni, urmatoarele conditii:
a) sa fie sub forma de societate anonima pe actiuni, cu o vechime de cel putin 10 ani in tara de origine, avand personalitate juridica regulat obtinuta dupa legea nationala si sa nu se afle in lichidare, faliment, incetare de plati, moratoriu, concordat ori alta stare similara;
b) sa depuna la Casa de Depuneri sau la Banca Nationala a Romaniei, in numerar sau efecte garantate de statul roman, la cursul real, ca garantie 6 mil. de lei de fiecare ramura de asigurare; sa declare ca constituie pentru afacerile din Romania un capital cel putin egal cu cel prevazut pentru societati constituite in tara;
c) sa numeasca un reprezentant general pentru Romania care sa aiba domiciliul in tara si care sa fie autorizat a reprezenta societatea fara nici o limitare a puterilor sale;
d) sa se oblige a supune instantelor romane toate litigiile nascute din contractele de asigurare ce se vor incheia pentru asigurari ce se vor face asupra bunurilor si persoanelor din tara;
e) sa obtina, dupa autorizarea Ministerului Industriei si Comertului, cu avizul Oficiului, incuviintarea Consiliului de Ministri. Acesta din urma putea refuza incuviintarea, fara aratarea motivelor, dar refuzul sau nu putea da loc la o actiune inaintea contenciosului administrativ sau la orice alta pretentie.
Se creea, pe langa Ministerul Industriei si Comertului, un Oficiu pentru supra-vegherea intreprinderilor private, care incheia asigurari si reasigurari in tara (art. 14).
Consiliul Oficiului se compunea din 19 membri, din care 9 erau numiti de Ministerul Industriei si Comertului prin decret regal, pe 5 ani, si din directorul Oficiului. Ca membri ai consiliului erau numiti:
3 jurisconsulti, 2 profesori de matematici specialisti in tehnica asigurarilor (unul de la Universitatea Bucuresti si altul de la Academia de inalte Studii Comerciale si Industriale);
un membru onorific al inaltei Curti de Casatie si Justitie sau un membru al Consi-liului Legislativ;
doi directori de intreprinderi de asigurare (dintr-o lista de 6, avand o vechime de cel putin 5 ani in aceasta functie).
Ceilalti urmau sa fie in serviciul unei intreprinderi de asigurare (administratori, cenzori, investori, functionari etc.).
Consiliul Oficiului pentru supravegherea intreprinderilor private era chemat sa-si dea avizul asupra cesiunilor de portofoliu intre intreprinderile de asigurari; asupra dizolvarii, lichidarii, modificarii intreprinderilor de asigurare, putand cere justitiei, in caz de nevoie, dizolvarea si punerea in lichidare sau declararea unei intreprinderi de asigurare in stare de faliment.
In caz de lichidare a unei societati din orice cauza, pe langa comisia de lichida-tori, functiona un delegat al Oficiului, cu rolul de supraveghetor al intereselor asigura-tilor.
In caz de faliment sau concordat, tribunalul numea obligatoriu, ca expert si reprezentant al intereselor generale ale asiguratilor, un delegat recomandat de Oficiu.
Oficiul, prin delegatii sai speciali, cu exceptia celor doi directori de intreprinderi de asigurare, puteau face inspectii la intreprinderile de asigurare.
Oficiul era in drept sa trimita un delegat special sa asiste la deliberarile adunarii generale a actionarilor intreprinderii de asigurare.
Oficiul putea cere tribunalului suspendarea provizorie si anularea deciziilor adunarii generale si a celor ale consiliului de administratie ale intreprinderii de asigurare care erau contrare legilor ori lipsite de aprobarea Oficiului. Oficiul trebuia consultat la orice proiecte de legi ori regulamente de administratie publica referitoare la intreprin-derile de asigurare private sau de stat, cu exceptia asigurarilor sociale etc.
Ministerul Industriei si Comertului era autorizat sa perceapa, in folosul statului, de la toate intreprinderile de asigurare din tara, un impozit care putea merge pana la 11 % din totalul primelor brute pentru operatiile supuse controlului, cu excluderea primelor primite in reasigurare.
Sumele provenind din aceasta contributie se varsau ca venit la bugetul de stat, iar creditele necesare functionarii Oficiului erau inscrise in bugetul Ministerului Industriei si Comertului.
Prin infiintarea Oficiului de supraveghere, ca si prin exercitarea atributiilor sale in limitele legii sau prin neexercitarea lor, statul nu-si asuma nici o raspundere fata de cei interesati.
Oficiul nu intervenea in raporturile private dintre asigurat si asigurator, care ramaneau si mai departe supuse legilor ordinare, iar litigiile nascute din ele ramaneau de competenta jurisdictiunii legale sau conventionale.
Intreprinderile de asigurare romane erau obligate sa depuna la Ministerul Industriei si Comertului o garantie pentru indeplinirea obligatiilor legale, egala cu jumatate din capitalul minimal prevazut de lege. Garantia consta din numerar, efecte garantate de statul roman, situate in Romania, la cursul real, imobile cumparate sau construite situate in Romania la valoarea lor reala sau ipoteci asupra imobilelor din tara.
Societatile de asigurare romane si straine, autorizate sa functioneze in tara, trebuiau sa investeasca in tara cel putin sumele corespunzand:
a) rezervelor matematice ale asigurarilor de viata sau asigurarilor elementare, cu restituire de prime contractate sau platibile in tara;
b) rezervelor tehnice ale celorlalte asigurari, corespunzand partii din rezerva neabsorbita de riscul purtat la finele fiecarui an, dar cel putin 40 % din primele incasate in cursul anului de la asigurarea in vigoare la finele anului. Rezervele matematice ale asigurarilor de viata si 5 % din rezervele tehnice puteau sa fie plasate in:
obligatiuni ale creditului agricol la cursul zilei;
titluri de stat sau garantate de stat la cursul zilei;
imprumuturi pe gaj asupra inscrisurilor prevazute la al. a) si b) la cel mult 80 % din cursul zilei;
imobile cumparate sau construite, situate in Romania, la valoarea lor. Ipoteci asupra imobilelor situate in Romania pana la 2/3 din valoarea imobilelor;
imprumuturi pe propriile polite de asigurare asupra vietii;
depozite in numerar la B.N.R., la Casa de Depuneri ori institutii private bancare de prim rang.
Aceste depozite nu puteau depasi, in ce priveste rezerva matematica a asigurarilor asupra vietii, limitele nevoilor de rulment si lichiditate, recunoscute de minister cu avizul Oficiului.
Pentru societatile straine autorizate sa functioneze in tara, cota de 35 % din rezervele tehnice putea fi majorata de Ministerul Industriei si Comertului, cu avizul Oficiului de supraveghere, pana la 60 %.
In afara de operatiile de asigurare, reasigurare si rente, precum si de operatiile de plasament de felul celor prevazute mai sus si de cumparare de titluri si efecte publice sau private, intreprinderile de asigurare nu puteau face si alte operatii.
Rezultatele asigurarilor incheiate in valute straine erau plasate in acele valute.
Intreprinderile de asigurare erau obligate sa creeze, prin bilanturile lor anuale, deosebit de rezervele statutare si cele matematice si tehnice, si o rezerva pentru daunele ramase nelichidate in momentul incheierii bilantului.
Cheltuielile de achizitie ale asigurarilor de viata, in limita a 3 % din suma asigu-rata, puteau fi amortizate treptat pe timpul de cel mult jumatate din durata asigurarii.
Intreprinderile de asigurare nu puteau imparti dividende mai mari de 5 % din capital, inainte de a fi amortizat complet toate cheltuielile de constituire.
In perioada 1871-1949, activitatea de asigurare s-a desfasurat in cadrul economiei de piata, in conditii de concurenta.
Partea hotaratoare a segmentului pietei de asigurari a revenit intreprinderilor private, organizate sub forma societatilor comerciale de asigurare pe actiuni. Alaturi de societatile pe actiuni, au coexistat si societati cooperative, care aveau o reglementare proprie, dar ele ocupau un loc modest in aceasta ramura a economiei nationale.
Faceau obiectul asigurarii nu numai bunurile aflate in proprietate privata, raspunderea civila legala, precum si viata, dar si bunurile si raspunderea institutiilor din sectorul public. Acestea din urma se asigurau la institutii de asigurare publice, profilate pe asigurarea bunurilor apartinand Ministerului de Interne si altor ministere, precum si serviciilor exterioare ori institutiilor pendinte de acestea. Se intelege ca ponderea primelor incasate de sectorul public in totalul asigurarilor era sensibil mai mica decat ponderea sectorului privat. De-a lungul anilor, au fiintat in mod sporadic si asociatii de asigurare mutuale, dar acestea aveau o sfera restransa de cuprindere, ele limitandu-se la vitele unor crescatori de animale din cateva comune.
Volumul primelor incasate si al indemnizatiilor platite de societatile de asigurare private din Romania, pe ramuri de asigurare (cifre cumulate pe perioada 1931-1940)
|
Ramura asigurarii |
Prime incasate |
Indemnizatii platite |
||
|
mil. lei |
in % fata de total |
mil. lei |
in % fata de total |
|
|
Viata | ||||
|
Incendiu | ||||
|
Accidente | ||||
|
Transport | ||||
|
Grindina | ||||
|
Total general | ||||
Sursa: Calculat pe baza datelor din studiul intocmit de Administratia Asigurarilor de Stat cu privire la "Organizarea si dezvoltarea asigurarilor in Romania", anexa 1.
Nota: Asigurarile de viata cuprindeau: asigurarile viagere, asigurarile cu termen fix, asigurarile mixte, asigurarile de rente viagere, asigurarile de viata temporare si asigurarile populare. Ramura accidente cuprindea: asigurarile impotriva acciden-telor corporale, asigurarile de furt, asigurarile de autovehicule, raspunderea civila generala si diverse.
Dupa apartenenta capitalului societatilor de asigurare-reasigurare private, distin-gem societati cu capital roman si societati cu capital strain. Preponderente erau cele dintai. Societatile straine erau, asa cum s-a aratat, reprezentante ale unor societati de asigurare cu sediul in strainatate. Pentru a putea fi autorizate sa functioneze in Romania, societatile cu capital strain trebuiau sa indeplineasca anumite conditii referitoare la capital, forma de organizare juridica, ramurile de activitate, conducere etc. Unele societati romane cooperau cu cele straine sub diferite forme (comitete de lucru comun, reasigurari etc.).
Sfera de activitate a societatilor de asigurare s-a largit continuu; de la asigurari de incendiu si viata, la transporturi, accidente, anumite riscuri agricole etc.
Structura asigurarilor incheiate in perioada 1931-1940, de catre societatile private de asigurare, reiese din datele tabelului urmator.
Atrage atentia faptul ca asigurarile de viata ocupau de departe primul loc al activitatii desfasurate de societatile de asigurare, urmate de asigurarile de incendiu, impreuna luate, aceste doua ramuri procurau aproape noua zecimi din totalul primelor brute si absorbeau aproape tot atat din totalul indemnizatiilor si sumelor de asigurare platite. Pe ultimul loc se situa asigurarea impotriva grindinei, cu sume extrem de modeste si la prime si la despagubiri, si aceasta intr-o tara "eminamente agricola".
Prezinta interes eficienta tehnica a asigurarilor, care se poate vedea din tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 2
Rata medie, minima si maxima a despagubirilor platite in raport cu primele incasate, in perioada 1931-1940, pe ramuri de asigurare (in procente)
|
Rata medie inregistrata in perioada 1931-1940 |
Rata minima inregistrata in anul |
Rata maxima inregistrata in anul |
||
|
Incendiu | ||||
|
Transport | ||||
|
Accidente | ||||
|
Viata | ||||
|
Grindina | ||||
|
Total asigurari | ||||
Sursa Calculat pe baza datelor din studiul intocmit de Administratia Asigurarilor de Stat cu privire la "Organizarea si dezvoltarea asigurarilor in Romania".
Asadar, indicatori mai buni decat media pe total asigurari au inregistrat ramurile incendiu, transport si accidente, iar inferiori acesteia - viata si grindina.
In incheiere, se poate spune ca asigurarile au atins stadiul cel mai inalt al dezvoltarii lor in perioada interbelica. Cel de-al doilea razboi mondial si evenimentele din anii care i-au urmat au condus la restrangerea activitatii de asigurare. Putin timp dupa incetarea razboiului, avea sa aiba loc nationalizarea principalelor mijloace de productie, a bancilor si a societatilor de asigurare. In anul 1948, se incheia, astfel, prima etapa a dezvoltarii asigurarilor in conditiile economiei de piata.
Organizarea Administratiei Asigurarilor de Stat si formele asigurarilor practicate de aceasta
In urma nationalizarii principalelor mijloace de productie, a bancilor si societatilor de asigurare din iunie 1948, activitatea de asigurare este organizata pe baze noi. Societatile de asigurare private trec in proprietatea statului cu toate activele si pasivele lor. Institutiile publice de asigurare se incorporeaza si ele in noile structuri organizatorice ale economiei nationale planificate.
Atunci intervine un element de noutate: capitalul sovietic se infiltreaza in diverse ramuri ale economiei romanesti, inclusiv in asigurari, in domeniul asigurarilor, si a fost creata societatea "Sovrom-asigurare".
In anul 1952, a fost organizata Administratia Asigurarilor de Stat - ADAS -, cu capital integral roman, institutie specializata in operatii de asigurare, reasigurari si comisariat de avarie.
Crearea ADAS marcheaza instituirea monopolului de stat in domeniul asigurarilor. Pe teritoriul Romaniei functioneaza, de acum inainte, un singur asigurator, in locul multiplelor societati private de asigurare, cate fiintasera in deceniile anterioare.
ADAS dispunea de o directie generala cu sediul in Bucuresti, de sucursale in fiecare regiune (apoi judete) si de puncte de lucru si agenti incasatori, inspectori de asigurare si inspectori de daune care actionau in teritoriu. Administratia Asigurarilor de Stat isi desfasura activitatea pe baza legii, sub conducerea generala a Ministerului Finantelor, care aproba regulamentele de functionare, precum si conditiile generale si cele speciale de asigurare.
ADAS era condusa de un Consiliu de administratie, ca organ colectiv de condu-cere, lua decizii in problemele ce-i fusesera conferite prin lege si celelalte reglementari in vigoare.
Administratia Asigurarilor de Stat avea, potrivit statutului sau, urmatoarele fonduri: fondul statutar in suma de 200 mii. de lei; fondul de rezerva; fondul mijloacelor fixe; rezerva de prime pentru asigurarile de persoane; fonduri speciale.
Veniturile banesti din activitatea curenta se pastrau in cont la Banca Nationala a Romaniei si se utilizau pentru:
a) acoperirea pagubelor provocate de calamitati sau accidente si plata sumelor asigurate in cadrul asigurarilor de persoane, in cazul in care sumele necesare pentru plata despagubirilor depaseau fondurile planificate in acest scop si fondul de rezerva constituit, ADAS efectua platile de despagubiri in limita disponibilitatilor din veniturile proprii, iar in caz de nevoie, din credite bancare, purtatoare de dobanzi, rambursabile din rezultatele financiare ale anilor urmatori;
b) acoperirea cheltuielilor ocazionate de formarea si administrarea fondului de asigurare;
c) constituirea fondurilor proprii (rezerva, speciale etc.) si pentru participarea la dezvoltarea generala a societatii. Diferenta dintre veniturile si cheltuielile planificate ale ADAS, ramasa dupa asigurarea resurselor pentru finantarea investitiilor prevazute in planul unic, neacoperite din amortizare, si dupa suportarea din rezultatele financiare a altor cheltuieli prevazute de lege, se repartiza o parte (60 %) la bugetul de stat, iar alta parte (40 %) se preleva la fondurile proprii.
ADAS efectua asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila sub doua forme, si anume: prin efectul legii (obligatorii) si pe baze contractuale (facultative).
Asigurarile prin efectul legii cuprindeau:
a) bunurile apartinand cooperativelor agricole de productie, asociatiilor inter-cooperatiste si unitatilor economice ale acestora, precum si bunuri apartinand persoanelor fizice;
b) asigurarea calatorilor pentru cazurile de accidente;
c) asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
Asigurarea prin efectul legii avea la baza, odata cu indemnizatia celor asigurati, interesul economic si social al intregii societati pentru apararea avutiei nationale, mentinerea continuitatii procesului de productie si protejarea victimelor unor accidente.
In ceea ce priveste asigurarile facultative, ADAS incheia contracte in lei si in valuta, in completarea asigurarilor prin efectul legii sau independent de acestea, in urmatoarele situatii:
a) asigurari de bunuri, pentru cazurile de avariere, distrugere, furt sau alte evenimente;
b) asigurari de persoane pentru cazurile de invaliditate, deces, supravietuire sau alte evenimente;
c) asigurari de raspundere civila, pentru vatamarea corporala sau decesul unor persoane, avarierea ori distrugerea unor bunuri si alte pagube pentru care exista raspundere potrivit legii.
La asigurarile facultative normele privind bunurile, persoanele si riscurile ce se asigurau, tarifele de prime, sumele asigurate si celelalte norme de aplicare se stabileau de Ministrul Finantelor prin conditiile de asigurare care faceau parte integranta din contractul de asigurare. Riscurile care faceau obiectul reasigurarii, limitele retinerilor proprii si ale participarilor si conditiile reasigurarii se stabileau de catre Administratia Asigurarilor de Stat.
a) Asigurarea prin efectul legii cuprindea toate bunurile de acelasi fel, apartinand anumitor persoane fizice sau juridice, precum si toate persoanele fizice si juridice ce intruneau conditiile prevazute de lege. Asigurarea prin efectul legii, avand o sfera larga de cuprindere, realiza o comunitate larga de risc, ceea ce permitea ca primele de asigurare sa se stabileasca la un nivel mai redus decat la asigurarea contractuala.
Asigurarea facultativa cuprindea numai o parte din intreaga masa a bunurilor de acelasi fel sau a persoanelor asigurate.
b) La asigurarea prin efectul legii, suma asigurata la bunuri era stabilit, in general, sub forma de norme de asigurare (pe metru patrat de constructie, pe cap de animal asigurat, pe grupe de animale, pe hectarul de cultura etc.), diferentiate pe grupe de culturi, specii si grupe de animale.
Normele de asigurare se stabileau la un nivel inferior valorii reale a bunurilor respective. Diferenta intre valoarea reala a bunului si norma de asigurare se putea asigura, intr-o anumita proportie, in mod facultativ.
La asigurarea facultativa, suma asigurata se stabilea la propunerea asiguratului, fara a depasi valoarea reala, precum si, in functie de felul bunurilor asigurate, anumite limite stabilite prin conditiile de asigurare atat pentru bunuri cat si pentru persoane si raspundere civila.
c) Asigurarea prin efectul legii era fara termen si actiona atat timp cat exista obiectul asigurat: reinnoirea ei nu necesita indeplinirea vreunei formalitati.
Asigurarea facultativa se incheia, in general, pentru o perioada de timp determi-nata, stabilita prin contract.
d) La asigurarea prin efectul legii, raspunderea asiguratorului lua nastere in mod automat, iar la asigurarea facultativa numai dupa indeplinirea conditiilor prevazute in contract (plata primei de asigurare).
e) Drepturile de despagubire se prescriau dupa doi ani de la producerea evenimentului asigurat.
Indicatorul care caracterizeaza cel mai bine dimensiunile activitatii unei societati de asigurare - cifra de afaceri a acesteia - il constituie volumul primelor de asigurare incasate. In perioada 1955 - 1990, volumul primelor asigurate de Administratia Asigurarilor de Stat a crescut de la 582,6 mil. de lei la 8409,3 milioane, adica de 14,4 ori. In acelasi interval de timp venitul national a sporit de 10,2 ori. Asadar, dinamica primelor incasate a devansat de 1,4 ori pe aceea a venitului national. Desi au inregistrat un ritm de crestere relativ alert (7,95 % in medie pe an), totusi raportate la venitul national primele de asigurare incasate au reprezentat valori modice, care au variat intre aproximativ 0,80 % si 1,35 %.
Intrucat asigurarile reprezentau monopol de stat, un interes deosebit prezinta structura primelor incasate din punctul de vedere al formelor juridice ale asigurarii.
In perioada de referinta, volumul primelor aferente asigurarilor prin efectul legii a crescut de 4,5 ori, iar cel al primelor aferente asigurarilor contractuale de 50,5 ori. Ca urmare a acestei dinamici, s-a modificat si structura de provenienta a primelor de asigurare.
Tabelul nr. 3
Structura de provenienta a primelor de asigurare
|
Anii |
Total prime |
Din care la |
||||
|
Asigurarile prin efectul legii |
Asigurarile contractuale |
|||||
|
Mil. lei |
Procente |
Mil. lei |
Procente |
Mil. lei |
Procente |
|
Sursa calculat pe baza datelor Administratiei Asigurarilor de Stat
Daca pana in anii '60, primele incasate proveneau in proportie covarsitoare (78,5 % din total in anul 1955) de la asigurarile prin efectul legii, in anii '70 si '80 asigurarile facultative procurau partea covarsitoare a primelor (75,3 % din total in anul 1990). Prin urmare, treptat asigurarile facultative devin precumpanitoare, iar cele obligatorii trec pe planul al doilea.
Privite prin prisma monedei in care asigurarile erau eliberate (nationala sau straina), asigurarile exprimate in lei au ocupat tot timpul primul loc.
Pe masura dezvoltarii schimburilor comerciale ale tarii noastre cu strainatatea - mai ales in anii '70 - a sporit si ponderea primelor aferente asigurarilor incheiate in valuta in totalul primelor incasate, in anii '80, odata cu restrangerea operatiilor de comert exterior, si indeosebi a celor de import, in conditiile crizei economice mondiale si ale crizei financiar-valutare, a avut loc diminuarea treptata a primelor aferente asigurarilor in valuta ca marime absoluta si relativa.
Pe data de 1 ianuarie 1991 se infiinteaza societatile comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, ca persoane juridice, cu denumirea, sediul, obiectul de activitate si capitalul social.
Societatile comerciale pe actiuni din domeniul asigurarilor, se organizeaza si functioneaza conform statutelor elaborate.
Societatile comerciale pe actiuni din domeniul asigurarilor realizeaza obiectul de activitate pe baza de contracte incheiate in conformitate cu Codul civil si Codul comer-cial roman, precum si in baza actelor normative din domeniu.
Pe data infiintarii societatilor comerciale pe actiuni in domeniul asigurarilor, Administratia Asigurarilor de Stat isi inceteaza activitatea. Activul si pasivul Adminis-tratiei Asigurarilor de Stat se preiau de societatile comerciale pe actiuni infiintate astfel:
a) Societatea "Asigurarea romaneasca S.A." preia activele aferente asigurarilor facultative pe viata, in suma de 6.100 milioane lei, cele aferente asigurarilor obligatorii, asigurarilor facultative de autovehicule si altor asigurari, in suma de 1.000 milioane lei, si, in limita acestora, pasivele corespunzatoare, precum si bunurile imobile apartinand ADAS, incluse in capital;
b) Societatea "Astra S.A." preia activele aferente societatilor mixte, cu partici-parea ADAS, din strainatate, cele aferente asigurarilor si operatiunilor de reasigurare in relatiile cu strainatatea, in suma de 3.000 milioane lei, si, in limita acestora pasivelor corespunzatoare;
c) agentia "Carom S.A." preia activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea si plata despagubirilor in cazurile de pagube produse in Romania, cand raspunderea revine unor asigurati la societati de asigurare din strainatate, si in cazurile de pagube produse in strainatate de automobilisti romani asigurati la societati de asigurare din tara noastra.
Preluarea se va face pe baza bilantului contabil intocmit la 31 decembrie 1990.
q DENUMIREA, FORMA JURIDICA, SEDIUL, DURATA
Articolul 1 - DENUMIREA SOCIETATII
Denumirea societatii este Societate comerciala de asigurare-reasigurare "Asigu-rarea romaneasca SA.", prescurtata "Asirom".
In toate actele, politele, anunturile, publicatiile si alte acte emanand de la socie-tate, denumirea societatii va fi precedata sau urmata de cuvintele "societate pe actiuni" sau initialele "S.A.", de capitalul social, din care cel efectiv varsat, numarul de ordine din registrul comertului si sediul societatii.
Societatea comerciala de asigurare-reasigurare "Asirom" este persoana juridica romana, avand forma juridica de societate pe actiuni. Aceasta isi desfasoara activitatea in conformitate cu legile romane si cu prezentul statut.
Sediul societatii este in Romania, localitatea Bucuresti, strada Smardan nr. 5, sector 3. Sediul societatii poate fi schimbat in alta localitate din Romania, pe baza hotararii Adunarii Generale a Actionarilor, potrivit legii.
Societatea avea sucursale, filiale, reprezentante, agentii, situate si in alte localitati din tara si strainatate.
Durata societatii este nelimitata, cu incepere de la data inmatriculata in registrul comertului.
q SCOPUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETATII
Scopul societatii este desfasurarea activitatii de asigurare si reasigurare prin acceptarea de riscuri in schimbul platii unor prime de catre asiguratii si, respectiv reasi-guratii si prin plata despagubirilor si a sumelor asigurate in cazul producerii evenimen-telor asigurate, in vederea compensarii daunelor si a realizarii de profituri.
Obiectul de activitate al societatii este:
a) practicarea asigurarilor obligatorii potrivit prevederilor legale in vigoare;
b) practicarea asigurarilor facultative:
de viata;
de persoana, altele decat cele de viata;
de autovehicule;
maritime si de transport;
de aviatie;
de incendiu si alte pagube la bunuri;
de raspundere civila;
de credite si garantii;
de pierderi financiare.
c) practicarea reasigurarilor in toate categoriile de asigurari prevazute la lit. b).
q CAPITAL SOCIAL. ACTIUNILE
Articolul 7 - CAPITALUL SOCIAL
Capitalul social initial este fixat la suma de 3.000 mil. lei impartit in 600.000 actiuni nominative in valoare nominala de 5.000 lei fiecare, in intregime subscrise de actionar.
Capitalul social initial, impartit in actiuni nominative de 5.000 lei fiecare, este in intregime subscris de statul roman, in calitate de actionar unic, si varsat in intregime la data constituirii societatii.
Capitalul social initial este detinut integral de statul roman, ca actionar unic, pana la transmiterea actiunilor din proprietatea statului catre terte persoane fizice sau juridice, romane sau straine, in conditiile legii.
Capitalul social se divide in doua parti egale, jumatate afectandu-se asigurarilor de viata si jumatate celorlalte categorii de asigurari practicate.
Actiunile nominative ale societatii vor cuprinde toate elementele prevazute de lege. Actiunile vor purta timbrul sec al societatii si semnatura a doi administratori. Societatea va tine evidenta actiunilor intr-un registru numerotat, sigilat cu sigiliul Consiliului Administratiei care se pastreaza la sediul societatii.
Articolul 9 - REDUCEREA SAU MARIREA CAPITALULUI SOCIAL
Capitalul social poate fi redus sau marit pe baza hotararii adunarii generale extra-ordinare a actionarilor in conditiile si cu respectarea procedurii prevazute de lege.
Fiecare actiune subscrisa si varsata de actionari confera acestora dreptul la un vot in Adunarea Actionarilor, dreptul de a alege si de a fi ales in organele de conducere, dreptul de a participa la distribuirea beneficiilor, conform prevederilor prezentului statut si dispozitiilor legale, respectiv la alte drepturi prevazute in statut.
Detinerea actiunii implica adeziunea de drept la statut. Drepturile si obligatiile legate de actiuni urmeaza actiunile in cazul trecerii lor in proprietatea altor persoane.
Obligatiile societatii sunt garantate cu capitalul social al acesteia, iar actionarii raspund in limita valorii actiunilor ce le detin.
Patrimoniul societatii nu poate fi grevat de datorii, sau alte obligatii personale ale actionarilor. Un creditor al unui actionar poate ridica pretentii asupra partii din beneficiul societatii ce i se va repartiza de catre AGA sau a cotei - parti cuvenite acestuia la lichidarea societatii efectuate in conditiile prezentului statut.
Articolul 11 - CESIUNEA ACTIUNILOR
Actiunile sunt indivizibile cu privire la societate, care nu recunoaste decat un proprietar pentru fiecare actiune.
Cesiunea partiala sau totala a actiunilor, intre actionari sau catre terti se face in conditiile si cu procedura prevazute de lege.
q ACTIVITATEA SOCIETATII
Exercitiul economic-financiar incepe de la 1 ianuarie si se incheie la 31 decembrie al fiecarui an. Primul exercitiu incepe la data constituirii societatii.
Articolul 23 - OPERATIUNILE SOCIETATII
Societatea realizeaza in tara si in strainatate asigurarile si operatiunile de reasigurare, prevazute la art.6, in lei si in valuta.
Pentru incheierea contractelor de asigurare sau pentru emiterea si derularea, societatea poate folosi agenti de asigurare remunerati cu comisioane din incasari ori cu onorarii stabilite, potrivit tarifelor sau negociate. In desfasurarea activitatii de asigurare si a celei de reasigurare, pentru incheierea contractelor de reasigurare sau pentru emiterea si derularea acestora, societatea poate folosi serviciile agentiilor de intermediere.
Pentru solutionarea unor probleme deosebite, societatea poate folosi experti sau specialisti in diverse domenii, persoane fizice sau juridice, romane sau straine, remune-rati cu onorarii potrivit tarifelor sau negocierilor.
Societatea deschide conturi in lei si in valuta la banci din Romania.
In scopul diminuarii raspunderilor asumate, societatea efectueaza operatiuni de cedare in reasigurarea unor parti din contractele incheiate, in conditii negociate cu reasiguratorii din tara sau din strainatate.
Pentru garantarea platii sumelor asigurate si a despagubirilor, societatea constituie rezerve tehnice de prime pentru asigurarile de viata si rezerve tehnice de prime si de daune pentru celelalte feluri de asigurari si reasigurari.
Rezerva de prime pentru asigurarile de viata se constituie in baza calculelor actuariale si se administreaza separat.
Rezervele de prime pentru celelalte feluri de asigurari se constituie din cotele-parti corespunzatoare riscurilor neexpirate.
Rezervele de daune se constituie in baza estimarilor, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, privind platile de efectuat in viitor. Acestea nu pot reprezenta mai putin de 40 % din diferenta dintre primele incasate si daunele platite la asigurarile si reasigurarile cu valabilitate in cursul anului.
Rezervele se constituie in lei si valuta.
Sumele afectate rezervelor tehnice se scad din venitul brut in vederea determinarii profitului supus impozitarii.
Societatea fructifica capitalul, rezerva de capital si rezervele tehnice sub forma veniturilor din dobanzi pentru disponibilitatile pastrate la banci sau case de economii care le investeste in titluri de valoare, bunuri mobiliare sau imobiliare ori le foloseste pentru acordarea de credite institutiilor cu profil bancar, potrivit prevederilor legale, cu respectarea unui coeficient de solvabilitate de minimum 15 % din aceste fonduri.
Fructificarea si investitiile se realizeaza in lei si in valuta.
Articolul 24 - PERSONALUL SOCIETATII
Personalul de conducere al societatii si cenzorii sunt alesi de Adunarea Generala a Actionarilor. In perioada cat statul este actionar unic personalul de conducere si cenzorii vor fi numiti de Consiliul imputernicitilor statului cu acordul Ministerului Finantelor.
Restul personalului este angajat de catre consiliul de administratie sau de catre directorul general al societatii de asigurare.
Nivelul salariilor pentru personalul societatii, pe categorii de functii, se stabileste si poate fi modificat de catre adunarea generala a actionarilor in functie de studii si munca efectiv prestata, cu respectarea limitei minime de salarizare.
Pana la aprobarea legislatiei in domeniu, salarizarea se face conform legislatiei in vigoare.
Plata salariilor, impozitelor pe acestea si a cotei de asigurari sociale se va face potrivit legii.
Drepturile si obligatiile personalului societatii sunt stabilite de catre consiliul de administratie sau de catre directorul general al societatii comerciale.
q STRUCTURA ACTIONARIATULUI
Capitalul social integral subscris si varsat este de 77.979.898 mii lei, fiind divizat in 77.979.898 actiuni nominative, dematerializate, cu o valoare de 1000 lei/actiune, fiind repartizate astfel:
S.C. INTERAGRO S.A. reprezentand 38,14 % din capitalul social, adica 29.744.510 actiuni;
S.C. RAFINARIA ASTRA ROMANA S.A. reprezentand 17,79 % din capitalul social, adica 13.870.189 actiuni;
AUTORITATEA PENTRU PRIVATIZAREA SI ADMINISTRAREA PARTI-CIPATIILOR STATULUI reprezentand 6,38 % din capitalul social, adica, 4.972.770 actiuni;
S.C. BANCA RAIFFEISSEN S.A. reprezentand 11,44 % din capitalul social adica, 8.924.768 actiuni;
BROADHURST INVESTMENT LTD reprezentand 9,06 % din capitalul social, adica 7.065.620 actiuni;
POSTELNICU BICA TIBERIU reprezentand 11,54 % din capitalul social, adica, 8.998.930 actiuni;
Alti actionari, persoane juridice si fizice, evidentiati in Registrul independent privat autorizat, reprezentand 5,65 % din capitalul social, respectiv 4.403.111 actiuni.
Dupa forma juridica de realizare, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila se grupeaza in asigurari prin efectul legii (obligatorii) si asigurari facultative (contractuale).
Asigurarile prin efectul legii izvorasc din interesul economic si social al intregii colectivitati pentru apararea avutiei nationale, mentinerea continuitatii procesului de productie si protejarea victimelor unor accidente. Cu alte cuvinte, asigurarea prin efectul legii se introduce atunci cand bunurile unui mare numar de persoane fizice sau juridice sunt amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv, ar putea avea de suportat pagube, mai devreme sau mai tarziu, la producerea riscurilor respective. Deci, pentru ca agentii economici sau populatia sa poata primi despagubirile necesare acoperirii pagubelor produse de calamitati naturale sau accidente unor bunuri foarte importante (cladiri si alte mijloace fixe, animale, culturi agricole etc.) se instituie asigurarea acestora prin efectul legii.
In asigurarile prin efectul legii, raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile lor sunt stabilite prin lege. Aceasta inseamna ca asigurarea ia fiinta in virtutea legii, fara a se cere acordul de vointa al celor care detin bunurile respective sau al persoanelor fizice ori juridice ce intra sub incidenta legii.
De exemplu, in tara noastra sunt cuprinse in asigurarea prin efectul legii o serie de bunuri, cum sunt: cladirile si alte constructii, precum si animalele de la o anumita varsta apartinand populatiei. De asemenea, sunt asigurati prin efectul legii, calatorii in traficul intern pe caile ferate, rutiere si pe apa si in transporturile aeriene publice, precum si detinatorii de autovehicule (persoane fizice si persoane juridice) pentru cazurile de raspundere civila, respectiv pentru pagubele si vatamarile corporale produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul Romaniei. Asigurarea de raspundere civila auto se practica sub forma obligatorie aproape in toate tarile din Europa.
Asigurarile prin efectul legii prezinta o serie de trasaturi care le deosebesc de asigurarile facultative. Aceste trasaturi sunt legate de obiectul si sfera asigurarii, de modul de stabilire a sumei asigurate, de durata asigurarii etc.
In asigurarea prin efectul legii sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apar-tinand persoanelor fizice sau juridice, precum si persoanele fizice sau juridice ce intru-nesc conditiile prevazute de lege. Inseamna, deci, ca ea este o asigurare totala. De pilda, sunt asigurate prin efectul legii toate cladirile si animalele (in Romania, de la o anumita varsta) apartinand populatiei. Fiind totala, asigurarea prin efectul legii exclude posibili-tatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare optima a acestora. Drept urmare, la aceleasi riscuri si la asigurarea acelorasi bunuri, primele de asigurare stabilite la asigu-rarea prin efectul legii sunt mai reduse, comparativ cu cele de la asigurarea facultativa.
Suma asigurata este stabilita prin lege sub forma unor norme de asigurare pe unitati de bunuri asigurate, ceea ce inseamna ca asigurarea prin efectul legii este o asigurare normata. Normele de asigurare pot fi absolute si relative, in stabilirea normelor de asigurare absolute, se porneste de la bunurile de acelasi fel care au valoarea cea mai mica pentru a nu da posibilitatea asiguratilor care au astfel de bunuri sa primeasca, in caz de paguba, o despagubire mai mare decat valoarea bunului. De aici rezulta necesitatea de a completa, in astfel de cazuri, asigurarea prin efectul legii cu o asigurare facultativa, care sa acopere diferenta dintre valoarea reala a bunului si norma de asigurare. La asigurarea prin efectul legii a calatorilor pentru cazurile de accidente, suma asigurata este stabilita sub forma de suma fixa pentru un calator, fiind insa diferentiata in functie de mijlocul de transport utilizat, in cazul asigurarii prin efectul legii a detinatorilor de autovehicule pentru cazurile de raspundere civila, suma asigurata privind pagubele produse la bunuri prin accidente de autovehicule este stabilita sub forma de limita minima si maxima pentru prejudiciul material cauzat tertelor persoane.
Asigurarea prin efectul legii este fara termen, actionand tot timpul cat exista bunul asigurat. In eventualitatea ca un bun asigurat prin efectul legii a fost inlocuit dintr-un anumit motiv cu altul, asigurarea ramane valabila in continuare. Rezulta, deci, ca raspunderea si obligatiile celor doua parti care intervin in asigurare nu sunt limitate in timp.
Raspunderea asiguratorului, in cazul asigurarii prin efectul legii, ia nastere in mod automat, din momentul in care asiguratul intra in posesia bunului respectiv. Deci, momentul inceperii raspunderii asiguratorului coincide intotdeauna cu cel al cuprinderii automate a bunului in asigurare. De mentionat insa, ca momentul cuprinderii in asigurare (si al inceperii raspunderii asiguratorului) nu coincide in toate cazurile cu momentul intrarii bunului in gospodaria asiguratului. Astfel, de exemplu, animalele nu sunt cuprinse in asigurare din momentul intrarii lor in gospodarie, ci numai dupa implinirea unei anumite varste.
La asigurarea prin efectul legii, plata despagubirii cuvenite asiguratului in cazul realizarii riscului asigurat nu este conditionata de achitarea prealabila a primei de asigurare, deoarece termenul la care aceasta trebuie achitata este stabilit prin lege. In cazul cand primele scadente n-au fost achitate de asigurat in termen, asiguratorul are dreptul sa solicite plata majorarilor de intarziere, putand, totodata, sa retina din despagubirea de asigurare primele de asigurare restante. Asiguratorul are, de asemenea, dreptul de a aplica si alte mijloace legale impotriva asiguratilor care nu platesc primele la asigurarile prin efectul legii.
Asigurarile facultative iau nastere pe baza contractului de asigurare incheiat intre asigurator si asigurat. Asiguratorul este obligat sa accepte asigurarea facultativa propusa de asigurat, daca aceasta corespunde prevederilor din actele normative in vigoare. Pentru ca asiguratorul sa accepte asigurarea propusa, este necesar ca persoana fizica sau juridica ce solicita incheierea acesteia sa declare in scris toate datele necesare pentru identificarea bunului respectiv, imprejurarile esentiale privind natura si sfera riscului. De asemenea, este necesar ca persoana care solicita incheierea asigurarii sa fie de acord cu plata primelor de asigurare si sa respecte toate obligatiile ce-i revin pe perioada valabilitatii contractului de asigurare. Pentru potentialii asigurati, incheierea asigurarii facultative depinde de vointa lor, ei fiind singurii care pot decide in legatura cu contractarea asigurarii.
Asigurarile facultative se incheie fie pentru bunuri, persoane, raspundere civila ori riscuri necuprinse in asigurarile prin efectul legii, fie in vederea completarii acestor asigurari pentru ca asiguratii sa aiba posibilitatea sa primeasca, in caz de paguba sau de producere a evenimentului asigurat, o despagubire sau o suma asigurata mai mare.
Asigurarea facultativa are, la randul sau, anumite trasaturi specifice care decurg, in principal, din faptul ca ea poate lua nastere numai pe baza acordului de vointa (concretizat in contractul de asigurare) al celor doua parti ce intervin in asigurare.
Spre deosebire de asigurarea prin efectul legii, asigurarea facultativa nu este totala, ea cuprinzand, de regula, numai o parte din bunurile de acelasi fel existente in posesia persoanelor fizice sau juridice la un moment dat. Marimea gradului de cuprindere in asigurarea facultativa a bunurilor este influentata de mai multi factori. Printre acestia un rol important il joaca calitatea activitatii care se face pentru publicitatea asigurarii respective si modul in care se actioneaza pentru incheierea contractelor de asigurare si apoi in ceea ce priveste constatarea, evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor de asigurare, pentru ca asiguratii sa poata intra cat mai rapid in posesia sumelor de bani necesare refacerii bunurilor avariate sau distruse.
In cazul asigurarii facultative, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin regulamentul de asigurare.
Referitor la modul de stabilire a sumelor asigurate, se poate spune ca, in comparatie cu asigurarile prin efectul legii, asigurarile facultative prezinta avantajul ca sunt mai mobile, deoarece ofera conditii pentru stabilirea acestora in functie de interesele si posibilitatile materiale ale asiguratilor, in acest fel, asigurarile facultative permit completarea asigurarilor prin efectul legii, in sensul acoperirii prin asigurare a unor sume asigurate apropiate de nivelul valorii bunurilor asigurate.
Asigurarea facultativa este valabila numai o anumita perioada de timp, riguros stabilita in contractul de asigurare, iar raspunderea asiguratorului actioneaza doar in cadrul acestui interval. La expirarea duratei de asigurare, raspunderea asiguratorului inceteaza, indiferent daca in aceasta perioada s-a produs sau nu riscul asigurat, reinnoirea asigurarii ramanand la latitudinea asiguratului.
Asigurarea facultativa intra in vigoare numai dupa indeplinirea conditiilor prevazute in contractul de asigurare, printre care cea mai importanta este plata de catre asigurat a primei de asigurare, in cazul asigurarilor la care este prevazuta posibilitatea achitarii primei de asigurare in mai multe rate, intarzierea platii acesteia, peste termenul prevazut, poate avea drept rezultat rezilierea contractului de asigurare, in situatia in care apar unele pagube inainte de plata primei de asigurare sau dupa trecerea termenului prevazut pentru achitarea ei, asiguratorul nu acorda despagubirea respectiva.
Daca privim asigurarea prin efectul legii si cea facultativa prin prisma aportului lor la formarea fondului de asigurare, remarcam faptul ca, in practica mondiala, incasarile din primele de asigurare de la asigurarile facultative detin ponderea hotaratoare in totalul primelor de asigurare incasate de societatile de asigurare.
Asigurari de viata:
asigurarea mixta de viata reevaluabila - VALUTA FORTE;
asigurarea mixta de viata si suplimentara de accidente;
asigurarea de pensie suplimentara privata cu acumulare de capital si reevaluare - PROSPERA.
Asigurari de accidente:
asigurarea familiala de accidente;
asigurarea calatoriilor pentru cazurile de accidente;
asigurarea pentru cazurile de accidente a angajatilor, contractata de persoane juridice;
asigurarea facultativa mixta de accidente a personalului de conducere.
Alte asigurari de persoane:
asigurarea pentru calatorii in strainatate;
asigurarea pentru cazurile de invaliditate temporara din boala - AROMED.
Asigurari facultative de autovehicule
asigurarea pentru avarii a autovehiculelor;
asigurarea de raspundere civila - CARTE VERDE;
conventia de asigurare TRANSEURO pentru autovehiculele destinate transportului international de marfuri sau de persoane;
asigurarea de raspundere civila a autovehiculelor ce nu sunt supuse inmatricularii;
asigurarea suplimentara de raspundere civila a autovehiculelor supuse inmatricularii.
Asigurarea obligatorie de raspundere civila auto
Asigurari facultative maritime, de transport si aviatie
Asigurari facultative de cladiri si bunuri industriale
asigurarea cladirilor si altor constructii apartinand persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA (incendiu, trasnet, explozie si caderi de corpuri);
asigurarea continutului cladirilor apartinand persoanelor juridice pentru riscurile FLEXA;
asigurarea constructiilor - montajului si raspunderii constructorului.
Asigurari facultative ale bunurilor de uz casnic si gospodaresc apartinand persoa-nelor fizice
asigurarea de raspundere civila generala;
asigurarea de raspundere civila profesionala pentru experti contabili si contabili autorizati, persoane fizice si/sau juridice;
asigurarea facultativa de raspundere civila profesionala decurgand din practica medicala - MALPRAXIS;
asigurarea de raspundere civila profesionala pentru: avocati, notari, administratori judiciari si lichidatori;
asigurarea de raspundere civila profesionala decurgand din serviciile publice conexe actului medical;
asigurarea de raspundere civila a personalului medical acreditat din cadrul unitatilor sanitare;
asigurarea de raspundere civila a operatorilor autorizati ai arhivei electronice de garantii reale mobiliare.
asigurarea facultativa a creditului pentru bunurile comercializate in sistem leasing - FELIX;
asigurarea facultativa de rambursare a cheltuielilor de repatriere si/sau a sumelor achitate de turisti in cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism.
asigurarea culturilor agricole si a rodului viilor;
asigurarea rodului pomilor fructiferi;
asigurarea culturilor de legume.
Asigurari facultative de animale
asigurarea animalelor apartinand persoanelor fizice si juridice;
asigurarea globala a animalelor apartinand persoanelor juridice;
asigurarea globala a bovinelor apartinand persoanelor fizice.
Graficul nr. 1
1 - asigurari facultative de autovehicule
2 - asigurari facultative de incendiu si alte pagube la bunuri
3 - asigurari facultative de credite si garantii
4 - asigurari facultative de raspundere civila
5 - asigurari facultative maritime si de transport
6 - asigurari facultative de aviatie
7 - asigurari facultative agricole
8 - asigurari facultative de viata
9 - asigurari facultative de persoane, altele decat cele de viata
10 - asigurarea obligatorie de raspundere civila auto
11 - operatiuni de reasigurare
Sursa: Raportul anul 2007 - ASIROM
Sursa: Raportul anual 2007 - ASIROM
Dupa cum arata tabelul urmator, cele mai mari valori ale ratelor despagubirilor platite pentru diferite clase de asigurari generale se inregistreaza la asigurarea de "transport terestru" - 55,63 %, urmata de clasa "credite si garantii" cu 52,08 % si clasa "raspundere civila a autovehiculelor" - cu 50,81 %.
In cazul asigurarilor de viata, rata despagubirilor platite anul trecut a fost de 27,25 %, in crestere cu 19.43 puncte procentuale fata de valoarea acestui indicator in 2007.
Cumulat, pentru asigurari de viata si generale, rata despagubirilor platite a fost in 2007 de 40,58 %, cu 3,63 puncte procentuale mai ridicata decat in 2005.
Tabelul nr. 4
Rata despagubirilor platite pentru diferite clase de asigurari generale
|
Nr. crt. |
Clase de asigurari |
Prime brute incasate din asigurari directe |
Despagubiri platite |
Rata despagubirii platite |
|
(mil. lei) |
(mil. lei) | |||
|
Accidente si boala | ||||
|
Sanatate | ||||
|
Mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare | ||||
|
Mijloace de transport aerian | ||||
|
Bunuri in tranzit, in-clusiv marfuri transportate, bagaje si orice alte bunuri | ||||
|
Incendiu si calamitati naturale | ||||
|
Daune la proprietati | ||||
|
Raspundere civila a autovehiculelor | ||||
|
Raspundere civila a mij-loacelor de transport aerian | ||||
|
Raspundere civila a mij-loacelor de transport naval | ||||
|
Raspundere civila generala |
| |||
|
Credite si garantii | ||||
|
Pierderi financiare | ||||
|
Protectie juridica | ||||
|
Asistenta turistica | ||||
|
TOTAL |
Sursa: Raport CSA - 2007
In perioada 1997-2007, primele incasate din asigurari directe de viata au inregistrat o crestere accelerata ca urmare a intrarii pe piata a unor societati de asigurare puternice care au creat si oferit noi produse de asigurari de viata (atat traditionale, cat si legate de investitii) si care au fost promovate printr-o politica sustinuta de reclama si publicitate.
In ceea ce priveste primele brute incasate din asigurari generale, acestea au crescut in perioada 1997-2007 mai ales pe fondul dezvoltarii asigurarilor de raspundere civila auto obligatorie, a asigurarilor facultative de autovehicule si a celor de incendiu si calamitati naturale. Urmare a acestei evolutii favorabile a primelor de asigurare, a crescut in acelasi timp si numarul daunelor inregistrate si a despagubirilor platite de asiguratori pentru aceste clase de asigurari cu pondere importanta.
Topul primelor 10 societati in functie de volumul despagubirilor brute platite la categoria asigurari generale
|
Nr. crt. |
Societate |
Despagubiri platite |
Pondere in total despagubiri pentru asigurari generale |
|
(mil. lei) | |||
|
ASIROM | |||
|
ALLIANZ-TIRIAC | |||
|
OMNIASIG | |||
|
ASTRA | |||
|
ARDAF | |||
|
GRUP AS | |||
|
GENERALI | |||
|
UNITA | |||
|
ASIBAN | |||
|
INTERAMERICAN | |||
|
TOTAL | |||
Sursa: Raport CSA
Din datele prezentate in tabelul precedent se observa ca primele trei societati au platit despagubiri in valoare de 2.007.138 milioane lei, adica 57,56 din totalul despagubirilor platite pe intreaga piata a asigurarilor generale.
Volumul despagubirilor brute platite in 2007 pentru asigurari directe generale, defalcat pe clase de asigurari
|
Nr. crt. |
Clase de asigurari |
Despagubiri platite |
Pondere in total despagubiri pentru asigurari generale |
|
(mil. lei) | |||
|
Accidente si boala sanatate | |||
|
Sanatate | |||
|
Mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare | |||
|
Mijloace de transport feroviar | |||
|
Mijloace de transport aerian | |||
|
Mijloace de transport naval | |||
|
Bunuri in tranzit, inclusiv marfuri transportate, bagaje si orice alte bunuri | |||
|
Incendiu si calamitati naturale | |||
|
Daune la proprietati | |||
|
Raspundere civila a autovehiculelor | |||
|
Raspundere civila a mijloacelor de transport aerian | |||
|
Raspundere civila a mijloacelor de transport naval | |||
|
Raspundere civila generala | |||
|
Credite si garantii | |||
|
Pierderi financiare | |||
|
Protectie juridica | |||
|
Asistenta turistica | |||
|
TOTAL | |||
Sursa: Raportul CSA - 2007
Din datele prezentate mai sus se observa ca ponderea cea mai mare in totalul despagubirilor platite o detin clasele de asigurare: "transport terestru" cu suma de 1.751.146 mil. lei, reprezentand 50,22 % si "raspundere civila a autovehiculelor" cu suma de 1.147.320 mil. lei, reprezentand 32,91 % din totalul despagubirii platite pe intreaga piata a asigurarilor generale.
In vederea cunoasterii modului si conditiilor in care se infaptuieste asigurarea se impune, mai intai, o prezentare a elementelor (notiunilor) care intervin in activitatea curenta din acest domeniu.
In actele normative privind asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila sunt reglementate raporturile dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigu-rare, in calitate de asigurati, si respectiv societatile de asigurare, bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare etc. Cunoscand sensul unor notiuni, cum sunt: asigura-torul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul asigurarii, contractantul asi-gurarii, riscul asigurat, valoarea de asigurare, norma de asigurare, suma asigurata, dauna sau paguba, despagubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigu-rarii s.a. pot fi intelese si aplicate corect prevederilor actelor normative care reglemen-teaza asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila.
Asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurare), care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde - in baza legii - fata de terte persoane.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica care se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane.
In cadrul asigurarilor de bunuri si de raspundere civila, in calitate de asigurati pot aparea atat persoane juridice, cat si diferite persoane fizice. La asigurarile de persoane, in calitate de asigurat poate aparea orice persoana fizica care indeplineste conditiile preva-zute in actele normative.
Contractul de asigurare este actul juridic care se incheie intre asigurat si asigu-rator in cazul asigurarilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa achite, asiguratului sau beneficiarului asigurarii, despagubirea sau suma asigurata. Totodata, in contractul de asigurare sunt prevazute si alte drepturi si obligatii ale partilor contractante, precum si data inceperii si incetarii raspunderii asiguratului. Putem spune ca in contractul de asigurare sunt mentionate de fiecare data: interesul asigurarii, riscul asigurat, suma asigurata si prima de asigurare.
In cazul asigurarilor de bunuri, de regula, interesul asigurabil este interesul pro-prietarului bunului asigurat care este constient ca fara asigurare suporta o eventuala paguba determinata de distrugerea sau avarierea bunului. Prin incheierea asigurarii, asiguratorul preia asupra sa eventuala paguba, iar titularul interesului, care este si titu-larul asigurarii, devine automat debitorul primei de asigurare si creditorul despagubirii.
La asigurarile de persoane, interesul de asigurare vizeaza crearea cadrului necesar pentru realizarea protectiei economice in cazul invaliditatii ori decesului asiguratului sau la producerea altui eveniment stipulat in contractul de asigurare. Interesul de asigurare poate fi interpretat in acest caz in sensul ca incheierea contractului de asigurare este o masura de prevedere, iar la asigurarile mixte de viata si un mijloc de economisire pe termen lung.
La asigurarile de raspundere civila, interesul de asigurare vizeaza mentinerea intacta a dimensiunilor patrimoniului asiguratului care poate fi afectat de prejudiciile pe care asiguratul le poate produce in anumite imprejurari unor terte persoane. Deci, la aceste asigurari, interesul se refera la patrimoniul celui responsabil de producerea unui prejudiciu in dauna altora.
Un loc important in cadrul contractului de asigurare il ocupa precizarile esentiale referitoare la risc pe care este obligata sa le faca persoana care incheie asigurarea. Daca imprejurarile esentiale privind riscul se schimba in cursul executarii contractului, asigu-ratul este obligat sa comunice imediat asiguratorului schimbarea survenita, in caz contrar, asiguratorul are dreptul sa propuna asiguratului modificarea corespunzatoare a contrac-tului inca inainte de producerea fenomenului (evenimentului) asigurat sau sa denunte contractul ori de cate ori imprejurarile noi referitoare la risc nu le-ar fi acceptat daca le-ar fi cunoscut de la inceput, in situatia in care fenomenul (evenimentul) asigurat s-a produs, asiguratorul are latitudinea de a reduce despagubirea (suma asigurata) cuvenita asigura-tului, in proportia in care prima de asigurare stabilita este mai mica decat prima cores-punzatoare noilor imprejurari intervenite in legatura cu riscul sau de a refuza plata acesteia, cand contractul nu a fost incheiat conform modificarilor intervenite.
Asiguratorul nu plateste despagubirea sau suma asigurata daca fenomenul (eveni-mentul) asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate.
Asa cum s-a aratat in capitolul precedent, contractul de asigurare intruneste o serie de caracteristici.
O prima trasatura a contractului de asigurare o constituie faptul ca el are un caracter sinalagmatic, adica partile care intervin in asigurare se obliga reciproc. Astfel, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul sa acorde asigura-tului o despagubire in cazul asigurarii de bunuri sau de raspundere civila, ori o suma asigurata daca este vorba de asigurare de persoane, conditionat de producerea fenome-nului sau evenimentului prevazut in contract.
Inseamna, deci, ca intre cele doua parti apar raporturi de genul celor existente intre creditor si debitor, iar obligatiile dintre ele se caracterizeaza nu numai prin recipro-citate, ci si prin interdependenta.
O alta trasatura a contractului de asigurare este aceea ca el are titlu oneros, deoarece partile din asigurare urmaresc realizarea unor scopuri bine precizate. Astfel, asiguratul urmareste obtinerea despagubirii sau a sumei asigurate, dupa caz, iar asigura-torul formarea fondului de asigurare necesar acoperirii raspunderilor asumate si realizarii unui anumit profit.
Contractul de asigurare are, de asemenea, caracteristic si faptul ca se executa succesiv. Aceasta inseamna ca asiguratorul si asiguratul au dreptul la prestatiile preva-zute in contractul de asigurare pana in momentul cand acesta isi pierde valabilitatea. Cu toate acestea, contractul de asigurare este unic pentru toata perioada pentru care el s-a incheiat, atat in ceea ce priveste riscul asigurat, cat si obligatiile ce revin partilor.
Faptul ca in contractul de asigurare poate fi prevazuta o impartire a obligatiilor asiguratului prin plata primei de asigurare in mai multe rate si la anumite termene precis stabilite, nu inseamna ca avem de-a face cu o divizare a contractului intr-un numar de contracte echivalent cu numarul perioadelor de plata a primei.
Caracteristic pentru contractul de asigurare este si faptul ca are caracter aleato-riu, deoarece prin incheierea lui se urmareste acoperirea consecintelor unui fenomen (eveniment) incert. Cu alte cuvinte, pentru asigurat prestatia sa - concretizata in plata primei de asigurare - nu are un echivalent cert, deoarece el are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata numai in masura in care se produce riscul asigurat in perioada de valabilitate a asigurarii.
In ceea ce-1 priveste pe asigurator, incasarea primelor de asigurare este certa, pe cand obligatia sa de-a achita despagubirea sau suma asigurata are un caracter intam-plator, ea intervenind doar in cazul producerii riscului asigurat.
Printre trasaturile contractului de asigurare figureaza si aceea ca el este un contract de adeziune, ceea ce inseamna ca numai asiguratorul stabileste clauzele contractuale, iar asiguratul nu poate veni cu contrapropuneri, ci el poate sa le accepte ca atare sau dimpo-triva sa refuze incheierea contractului.
Beneficiarul asigurarii reprezinta persoana care are dreptul sa incaseze despa-gubirea sau suma asigurata fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Uneori terta persoana care devine beneficiarul asigurarii este indicata in mod expres, de catre asigurat, in contractul (polita) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurarii se face in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratie scrisa, comunicata de asigurat societatii de asigurare, ori prin testament. De mentionat ca beneficiarul asigurarii este desemnat si prin conditiile de asigurare (de exemplu, sotul, mostenitorii legali etc.). Cand sunt mai multi beneficiari desemnati sau mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca asiguratul sa nu fi dispus altfel.
Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica care poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat. Astfel, de exemplu, un agent economic poate incheia o asigurare de accidente pentru salariatii sai, care sunt transportati la si de la locul de munca cu autovehicule apartinand acestuia, in acest caz, calitatea de asigurati o au salariatii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurarii.
Intre notiunile de contractant si beneficiar al asigurarii nu exista in toate cazurile o delimitare rigida. Astfel, contractantul asigurarii poate fi in acelasi timp si beneficiarul acesteia. De exemplu, in asigurarea mixta de viata, daca asiguratul supra-vietuieste pana la expirarea termenului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, atunci el este si beneficiar al asigurarii, in caz de deces al asiguratului inainte de expirarea valabilitatii asigurarii, beneficiar al asigurarii devine - asa cum s-a aratat mai inainte - o terta persoana. Se poate afirma ca notiunile de contractant si beneficiar al asigurarii se intalnesc numai in cazul asigurarilor de persoane.
In cazul asigurarilor de bunuri, asiguratul se suprapune cu contractantul si bene-ficiarul asigurarii, iar la asigurarile de raspundere civila asiguratul se suprapune numai cu contractantul asigurat, deoarece despagubirea de asigurare este incasata in toate cazurile de tertul pagubit sau vatamat.
Riscul asigurat este fenomenul (evenimentul) sau un grup de fenomene (eveni-mente) care odata produse datorita efectelor sale obliga pe asigurator sa plateasca asigu-ratului (sau beneficiarului asigurarii) despagubirea sau suma asigurata.
Notiunea de risc asigurat are, de regula, mai multe sensuri. Astfel, riscul asigurat este folosit in sensul de probabilitate a producerii fenomenului (evenimentului) impotriva caruia se incheie asigurarea.
Cu cat acest fenomen (eveniment) are o frecventa mai mare, cu atat este mai mare pericolul de producere a pagubei si apare mai necesara asigurarea.
Un alt sens pe care il are riscul asigurat este acela de posibilitatea de distrugere (partiala sau totala) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile, cum sunt: grindina, furtuna, incendiul, uraganul, seismul, ploile torentiale etc. in cazul asigurarilor de per-soane, riscul asigurat este evenimentul neprevazut, dar posibil de realizat, care odata produs poate conduce, de exemplu, la pierderea totala sau partiala a capacitatii de munca a asiguratului. Fenomenul (evenimentul) asigurat, care a fost deja produs, poarta denu-mirea de caz asigurat sau sinistru.
De asemenea, riscul asigurat mai poate fi intalnit si in sensul de proportie a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei anumite asigurari.
In asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele (evenimentele) care produc pagube. Cu alte cuvinte, nu orice fenomen (eveniment) generator de pagube poate constitui risc asigurat, ci numai acela care indeplineste cumulativ conditiile ce vor fi prezentate in continuare.
O prima conditie este aceea ca producerea fenomenului (evenimentului) - pentru care se incheie asigurarea - sa fie posibila, deoarece daca un anumit bun nu este amenintat de nici un fel de risc, asigurarea acestuia nu devine necesara. In acelasi timp, insa, este necesar sa avem in vedere faptul ca fenomenul (evenimentul) care se produce in mod frecvent si pe scara larga nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuala cuprindere a sa in asigurare ar necesita plata de catre asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca marime cu valoarea pagubelor respective. Intr-o asemenea situatie, este greu de presupus ca o persoana ar putea fi interesata sa incheie o asigurare.
Totodata insa, fenomenul (evenimentul) este necesar sa aiba o oarecare regulari-tate in producere si un grad de dispersie cat mai mare pe teritoriu, fiindca in caz contrar nu se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui si nu se poate constitui nici mutuali-tatea necesara formarii unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzatoare.
A doua conditie se refera la faptul ca fenomenul (evenimentul) trebuie sa aiba in toate cazurile un caracter intamplator. Aceasta inseamna ca pentru a se putea incheia o anumita asigurare nu este admisa existenta nici unei posibilitati a partilor participante la asigurare de a cunoaste bunurile sau persoanele care vor fi supuse actiunii fenomenului (evenimentului), intensitatea acestuia si momentul ivirii lui. Daca asiguratii cunosc asemenea elemente au posibilitatea de a selectiona (in cazul asigurarilor facultative), din masa bunurilor asigurabile de acelasi fel, pe acelea cunoscute de ei ca intrunind conditiile pentru a fi mai usor distruse sau vatamate de producerea riscului asigurat si ar solicita asigurarea lor. Intr-o atare situatie, asiguratorul n-ar putea dispune de fondurile necesare acoperirii tuturor pagubelor aparute, fiindca, practic, la fiecare asigurare incheiata ar avea de achitat despagubiri. De la aceasta cerinta face exceptie un singur eveniment. Este vorba de riscul de deces care, desi se cunoaste ca se va produce in mod cert, totusi, face parte din categoria riscurilor asigurabile pentru considerentul ca momentul producerii lui nu se cunoaste dinainte nici de asigurat si nici de asigurator.
Dupa cum se stie, pentru o persoana producerea unui anumit fenomen sau eveni-ment este intamplatoare, in cazul unei colectivitati, insa, cu cat aceasta este mai nume-roasa, cu atat exista mai multe posibilitati pentru ca producerea unui fenomen sau eveni-ment sa se transforme in legitate (deci se creeaza conditii pentru actiunea legii numerelor mari). Existenta asigurarii permite impartirea riscurilor intre membrii comunitatii de risc, astfel incat acestea nu mai constituie pentru fiecare asigurat in parte pierderi imprevi-zibile si incalculabile. Pentru asigurator, producerea riscurilor asigurate se transforma in obligatii de plata al caror cuantum se poate stabili - pe baza unor calcule statistico-matematice - cu un grad de precizie destul de ridicat.
A treia conditie are in vedere faptul ca actiunea fenomenului (evenimentului) este necesar sa poata fi inregistrata in evidenta statistica. Datele din evidenta statistica referitoare la un anumit fenomen (eveniment) trebuie sa permita stabilirea pe o perioada cat mai indelungata a frecventei si intensitatii producerii acestuia. Aceste date stau la baza incheierii asigurarii, deoarece fara ele asiguratorul nu poate stabili probabilitatea producerii fenomenului (evenimentului) asigurat. Daca insa probabilitatea producerii fenomenului (evenimentului) pentru care se incheie asigurarea este cunoscuta, asigura-torul poate determina volumul raspunderii sale si cuantumul primei de asigurare care revine in sarcina asiguratului. Este important de subliniat faptul ca existenta unor date referitoare la producerea riscului pe o perioada cat mai indelungata permite stabilirea cu un grad de precizie sporit a raspunderii asiguratorului si implicit a nivelului primei de asigurare.
A patra conditie presupune ca producerea fenomenului (evenimentului) sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii. In cazul in care, intr-un fel sau altul, asiguratul sau beneficiarul asigurarii a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel sa poata primi despagubirea de asigurare sau suma asigurata, acesta nu numai ca pierde toate drepturile conferite de asigurare, dar va suporta si rigorile legii, deoarece astfel de fapte sunt pedepsite.
Prin urmare, cele prezentate mai inainte demonstreaza ca riscul apare ca un element deosebit de important in cadrul asigurarii. Avand caracter relativ, riscul poate creste sau descreste, iar cunoasterea probabilitatii aparitiei lui permite atat stabilirea volumului raspunderii asumate de asigurator, cat si nivelul primelor de asigurare pe care le platesc asiguratii.
Atat in teorie, cat si in practica, un bun poate fi asigurat impotriva unuia sau a mai multor riscuri. Caracteristic pentru zilele noastre este faptul ca, de regula, prin aceeasi asigurare - respectiv prin acelasi contract - se acopera mai multe riscuri, unele legate intre ele, iar altele de natura complet diferita. O astfel de asigurare prezinta mai multe avantaje.
In primul rand, este de mentionat faptul ca, in conditiile in care printr-un singur contract de asigurare se ofera o protectie larga asiguratilor, cheltuielile de administrare sunt mai reduse decat atunci cand s-ar incheia cate un contract de asigurare pentru fiecare risc. Totodata, aceasta asigurare face posibila acoperirea si a unor riscuri care au fie o frecventa mare, fie una scazuta, ceea ce le face mai greu accesibile pentru a fi asigurate in mod individual. Asigurarea, la un loc, a mai multor riscuri presupune, de asemenea, prime de asigurare mai reduse decat in cazul in care s-ar proceda la asigurarea separata a fiecarui risc.
Evaluarea in vederea asigurarii reprezinta operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Pentru ca un anumit bun sa poata fi cuprins in asigurare, este necesar sa se cunoasca cat mai precis valoarea acestuia, fiindca despagubirea de asigurare pe care o plateste asiguratorul, in caz de producere a riscului asigurat, se stabileste si in functie de valoarea bunurilor asigurate. Valoarea cu care sunt cuprinse bunurile in asigurare este necesar sa fie stabilita in deplina concor-danta cu valoarea reala a acestora, deoarece orice exagerare - intr-un sens sau altul - poate avea consecinte negative fie pentru asigurator, fie pentru asigurat. Astfel, supra-evaluarea bunurilor conduce, de regula, la slabirea preocuparii asiguratilor pentru pastrarea si intretinerea cu grija a acestora. Subevaluarea bunurilor nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa poata compensa in intregime pierderea suferita. Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabila sau stabilita in functie de pretul de vanzare-cumparare, practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurarii. De exemplu, la cladiri si alte constructii apartinand unor agenti economici, valoarea de asigurare cu care acestea sunt cuprinse in asigurare se stabileste pornind de la valoarea de inventar, fara a putea depasi valoarea ramasa. La animalele care pot fi asigurate facultativ - apartinand unor persoane fizice - valoarea de asigurare se stabileste in functie de preturile ce se practica pe piata locala la data incheierii contractului de asigurare.
Valoarea de asigurare este un element pe care il intalnim numai in cadrul asigurarilor de bunuri. La asigurarile de persoane, deoarece capacitatea de munca si viata nu pot fi supuse operatiunii de evaluare, aceasta notiune nu se foloseste. De asemenea, in cazul asigurarilor de raspundere civila nu poate fi vorba de valoarea de asigurare, fiindca prejudiciul ce poate fi cauzat unor persoane nu este susceptibil de evaluare.
Suma asigurata este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a raspun-derii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunurilor respective. Suma asigurata nu poate fi in nici un caz mai mare decat valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel conceputa incat sa nu permita - sub nici o forma - acordarea unor despagubiri mai mari decat pierderile efectiv suportate de asigurati. La asigurarile de bunuri prin efectul legii, suma asigurata se sta-bileste pe baza normelor de asigurare, iar la cele facultative in functie de propunerea asiguratului, fara insa ca ea sa poata depasi valoarea bunului din momentul incheierii asi-gurarii sau, pentru unele bunuri, sumele stabilite de asigurator. In cadrul asigurarilor de persoane si al celor de raspundere civila, deoarece nu exista valoare de asigurare, suma asigurata se stabileste in mod diferit, dupa cum este vorba de asigurari prin efectul legii sau de asigurari facultative. La asigurarile prin efectul legii, suma asigurata are un cuantum, de regula, precis determinat prin lege. La asigurarile facultative de persoane si de raspundere civila, suma asigurata se stabileste pe baza propunerii asiguratului si in limita prevederilor din actele normative.
Norma de asigurare reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind intalnita numai in cazul asigurarilor de bunuri prin efectul legii. Astfel, de exemplu, la cladirile apartinand populatiei, norma de asigurare este stabilita pe metru patrat de suprafata construita, iar cuantumul ei este diferentiat atat in functie de mediul rural sau urban in care este situata cladirea, cat si in functie de felul si destinatia cladirilor, deoarece toate acestea sunt elemente care influenteaza nivelul valorii cladirii respective. La culturile agricole, norma de asigurare se stabileste pe hectar. In acest caz, cuantumul normei de asigurare este diferentiat pe feluri de culturi agricole.
Facand produsul intre norma de asigurare si numarul unitatilor de obiect asigurat, obtinem suma asigurata pentru bunul respectiv.
Prima de asigurare reprezinta suma de bani dinainte stabilita pe care asiguratul o plateste asiguratorului pentru ca acesta sa-si poata constitui fondul de asigurare necesar achitarii despagubirii de asigurare sau a sumei asigurate la producerea riscului asigurat. Din primele de asigurare incasate, asiguratorul isi constituie, pe langa fondul necesar achitarii despagubirilor sau a sumelor asigurate, si alte fonduri prevazute prin dispozitiile legale si isi acopera cheltuielile privind constituirea si administrarea fondului de asi-gurare.
Volumul primelor de asigurare ce se incaseaza de la asigurati se determina inmul-tind suma asigurata cu cola de prima tarifara stabilita pentru fiecare 100 sau 1.000 unitati monetare suma asigurata.
Cota de prima tarifara, care se mai numeste si prima bruta, este diferentiata ca nivel in functie de ramura de asigurare, felul bunului asigurat, frecventa si intensitatea producerii riscurilor asigurate si are in structura sa doua elemente, respectiv cota de baza, denumita si prima neta, si adaosul sau suplimentul la aceasta.
Prima neta este destinata formarii fondului necesar achitarii despagubirilor si sumelor asigurate, iar adaosul serveste pentru formarea resurselor banesti necesare aco-peririi cheltuielilor pentru constituirea si administrarea fondului de asigurare, finantarii unor masuri de prevenire a pagubelor, constituirii fondului de rezerva si realizarii unui anumit beneficiu (profit).
Durata asigurarii reprezinta perioada de timp in care raman valabile raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat, asa cum au fost ele stabilite prin contractul de asi-gurare. Prin urmare, durata asigurarii este un element specific asigurarilor facultative si pe tot parcursul ei cele doua parti care intervin in asigurare trebuie sa respecte obligatiile ce le revin din contractul de asigurare. Astfel, asiguratorul este obligat sa plateasca asigu-ratului despagubirea pentru pagubele produse bunurilor cuprinse in asigurare de riscurile asigurate sau suma asigurata cuvenita asiguratului sau beneficiarului asigurarii la produ-cerea evenimentului asigurat. In ceea ce-1 priveste pe asigurat, acesta are obligatia de a plati primele de asigurare la termenele dinainte stabilite, de a intretine si ingriji in bune conditii bunurile asigurate etc.
Durata asigurarii difera dupa cum este vorba de asigurari facultative de bunuri sau de asigurari facultative de persoane. In cazul asigurarilor de bunuri, durata asigurarii poate fi un an sau chiar si mai putin, de exemplu, 3 sau 6 luni. La asigurarile de viata, durata asigurarii poate fi mult mai indelungata, contractul de asigurare putandu-se incheia pentru o perioada de 5-10 sau 15 ani. Pot fi intalnite si asigurari facultative incheiate pe termen nedeterminat. Stabilirea cu precizie a duratei asigurarii facultative prezinta o deo-sebita importanta, deoarece ea influenteaza marimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului, iar raspunderea asiguratorului actioneaza numai in cadrul acesteia.
Paguba sau dauna reprezinta pierderea, in expresie baneasca, intervenita la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.
Deoarece paguba poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunului asigurat, intalnim notiunile de paguba totala, in cazul in care bunul a fost distrus in intregime, si paguba partiala, atunci cand pierderea intervenita este mai mica decat valoarea bunului.
Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat.
Despagubirea de asigurare poate fi - in limita sumei asigurate - egala sau mai mica decat paguba, in functie de principiul aplicat la acoperirea pagubei.
In practica asigurarilor de bunuri, se intalnesc trei principii care se aplica la acoperirea pagubelor, respectiv principiul raspunderii proportionale, principiul primului risc si principiul raspunderii limitate.
In cazul principiului raspunderii proportionale, despagubirea de asigurare fata de paguba se stabileste in aceeasi proportie in care se afla suma asigurata, fata de valoarea bunului asigurat.
Folosind notatiile:
d - despagubirea de asigurare
p - paguba
s - suma asigurata
v - valoarea bunului asigurat,
rezulta ca: 
, iar 
sau, 
.
Prin urmare, in cazul acoperirii pagubei conform principiului raspunderii propor-tionale, marimea despagubirii de asigurare este influentata atat de nivelul pagubei, cat si de raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului asigurat. Cu cat marimea sumei asigurate este mai apropiata de valoarea bunului asigurat, cu atat nivelul despagubirii de asigurare este mai apropiat de cuantumul pagubei. In cadrul acestui sistem de acoperire, despagubirea este egala cu paguba numai atunci cand suma asigurata este egala cu valoa-rea bunului asigurat. Despagubirea de asigurare se stabileste conform acestui principiu in cazul asigurarii animalelor si culturilor agricole, al asigurarii marfurilor in transportul international etc.
La acoperirea pagubei dupa principiul primului risc, despagubirea este egala cu paguba fara a putea insa depasi marimea sumei asigurate. Deci, conform acestui princi-piu, raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului nu mai influenteaza nivelul despa-gubirii, aceasta depinzand doar de marimea pagubei si a sumei asigurate.
Stabilirea despagubirii pe baza principiului primului risc este folosita, de regula, la acele asigurari de bunuri, la care pagubele totale se produc mai greu. Volumul sumei asigurate este considerat, in acest caz, ca reprezentand maximum de paguba previzibila la bunul respectiv. De exemplu, la asigurarea cladirilor si a altor constructii, despagubirea se stabileste pe baza acestui principiu.
Daca comparam volumul despagubirii stabilit conform celor doua principii de acoperire in asigurare, vom observa ca el difera numai atunci cand suma asigurata este mai mica decat valoarea bunului, iar paguba inregistrata a fost partiala. De mentionat, ca in cadrul ambelor principii de acoperire, partea din paguba care depaseste suma asigurata este suportata in intregime de asigurat.
Privind cele doua sisteme de acoperire a pagubei prin prisma avantajelor pe care le ofera asiguratilor, rezulta ca principiul primului risc este mai avantajos pentru asigurati decat cel al raspunderii proportionale, deoarece pagubele sunt compensate intr-o masura mai mare. Aceasta compensare, insa, presupune incasarea de la asigurati a unor prime de asigurare cu un nivel mai ridicat.
Caracteristic principiului raspunderii limitate este faptul ca despagubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita. Prin urmare, in acest caz o parte din paguba cade in sarcina asiguratului, iar marimea relativa a acesteia (uneori cea absoluta) este stipulata in contractul de asigurare.
Partea din valoarea pagubei dinainte stabilita care cade in sarcina asiguratului poarta denumirea de fransiza. Ea poate fi de doua feluri: atinsa (simpla) si deductibila (absoluta).
In cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera in intregime paguba - pana la nivelul sumei asigurate - daca aceasta este mai mare decat fransiza.
Fransiza deductibila se scade in toate cazurile din paguba, indiferent cat este volumul acesteia din urma. Cu alte cuvinte, in cazul fransizei deductibile despagubirea se acorda numai pentru partea de paguba care depaseste fransiza.
Nici in cazul fransizei atinse si nici al celei deductibile, nu se acorda despagubiri pentru pagubele care se incadreaza in limitele fransizei.
Avand in vedere gradul mai scazut de compensare a pagubelor in cazul asigura-rilor la care se aplica principiul raspunderii limitate, cota de prima tarifara este si ea mai mica.
Prin stabilirea fransizei, se evita cheltuielile privind evaluarea, constatarea pagu-belor si stabilirea despagubirilor de asigurare la pagubele de un volum mai redus, care nu prezinta o importanta economica deosebita. Totodata, existenta fransizei il determina pe asigurat sa manifeste mai multa grija pentru prevenirea pagubelor, deoarece el stie ca daca acestea se produc, o anumita parte din ele o va suporta singur.
Principiul raspunderii limitate se practica, de exemplu, la asigurarea marfurilor in transportul international.
Asigurarea autovehiculelor este o asigurare facultativa de bunuri pe care o poate incheia orice persoana fizica sau juridica care are in interes patrimonial in legatura cu unul sau mai multe: autoturisme, microbuze, autobuze, autocamioane, autocisterne etc.
In legatura cu acest tip de asigurare se mai utilizeaza si sintagma de asigurare auto - CASCO. Notiunea de CASCO se foloseste in general pentru asigurarile mijloa-celor de transport, inclusiv pentru cele - maritime si aeriene, insa pentru aceste mijloace de transport continutul notiunii "CASCO" este mult mai larg, referindu-se nu numai la asigurarea mijloacelor de transport in sine, ci si la raspunderea civila a utilizatorilor acestora. Fata de acestea asigurarea auto - CASCO priveste exclusiv asigurarea autove-hiculului. In principiu, acest tip de asigurare este incheiat cu proprietarul autovehiculului care este in acelasi timp si utilizatorul acestuia. Dar nu de putine ori conducatorul autovehiculului este o alta persoana decat asiguratul. Astfel de cazuri pot fi prevazute in contractul de asigurare urmand ca asiguratorul sa acopere inclusiv avariile ce ar putea apare pe timpul cat autovehiculul este condus de o alta persoana decat asiguratul. In asemenea situatii asiguratorul va majora cota de prima ori, daca solicitarea asiguratului de a cuprinde in asigurare si astfel de cazuri vine dupa incheierea contractului de asigurare, va fi indreptatit sa ceara plata unei prime suplimentare.
Tipuri de asigurari
In acest domeniu in Romania distingem urmatoarele categorii de asigurari:
Asigurarea marfurilor pe timpul transportului (CARGO);
Asigurarea mijlocului de transport (CASCO);
Asigurarea raspunderii carausului;
Asigurarea de raspundere civila.
In SUA se practica urmatoarele tipuri de asigurari auto:
|
Tipul de acoperire |
Persoane sau bunuri acoperite |
Limite recomandate |
|
Raspunderea civila in caz de vatamare corporala |
Conducatorii auto care sunt posesori de automobile sau rudele si prietenii apropiati ai posesorului, care locuiesc impreuna cu acesta. | |
|
Raspunderea civila pentru avarierea bunurilor |
Conducatorii auto care sunt posesori de automobile sau rudele si prietenii apropiati ai posesorului, care locuiesc impreuna cu acesta. De asemenea, automobile si bunuri distruse de un conducator auto asigurat. |
100.000 UM sau limita minima legala. Se va alege valoarea cea mai mare dintre cele doua |
|
Neasigurarea sau subasigurarea automobilistului |
Membrii de familie asigu-rati care conduc masini ce nu le apartin, cu permisiu-nea proprietarilor acestora si, respectiv, orice persoana care conduce un automobil asigurat, cu permisiunea proprietarului. |
50.000 UM/100.000 UM sau limita minima legala. Se va alege valoarea cea mai mare dintre cele doua |
|
Acoperirea cheltuielilor medicale si asigurarea contra vatamarilor corporale |
Pasagerii dintr-un automo-bil care este proprietatea conducatorului auto asigurat. |
Nu exista limita, daca asigurarea este adecvata. |
|
Asigurarea de coliziune |
Distrugeri provocate unui automobil asigurat indife-rent de cine este condus, daca are permisiunea pro-prietarului acestuia. |
500UM fransiza. Nu se fac pentru masini vechi |
|
Asigurarea complexa |
Asigurarea automobilului si a bunurilor de valoare aflate in el. |
500UM fransiza. Nu se fac pentru masini vechi. |
|
Asigurari diverse |
Diverse |
Nu sunt limite |
Sursa: Cosmin Iliescu, "Contractul de asigurare de bunuri in Romania", 2007
Constituie una din formele de asigurare bine reprezentata in practica asigurarilor din tara noastra. Prin aceasta forma de asigurare posesorul autovehiculului este asigurat pentru avariile si distrugerile produse prin accidente sau datorate unor calamitati naturale, la propriul autovehicul, fiind deci o asigurare pentru sine.
Riscurile, pentru care se incheie asigurarea de avarii a autovehiculelor, pot fi incadrate in urmatoarele grupe:
a) riscuri generale (elementare) care se intalnesc si la alte categorii de bunuri, asa fiind: incendiul, traznetul, explozia (inclusiv explozia rezervorului de carburanti sau a rezervorului de aer comprimat), ploaia torentiala (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindina, inundatia, furtuna, uraganul, cutremurul de pamant, prabusirea sau alunecarea de teren, greutatea stratului de zapada sau de gheata, avalanse de zapada, caderea unor corpuri pe autovehicule sau pe constructia in care se afla auto-vehiculul etc.;
b) riscuri specifice (de circulatie) respectiv avarii sau stricaciuni, distrugeri accidentale generate de: ciocniri (coliziuni), loviri, izbiri cu alte vehicule sau cu diverse alte corpuri mobile sau imobile aflate in afara ori in interiorul autovehiculului asigurat, zgariere, caderea autovehiculului (in prapastie, in apa, in timpul transbordarii, cadere din cauza ruperii podului, cadere pe autovehicul a unor corpuri - copaci blocuri de gheata, zapada, bolovani), derapare, rasturnare etc.;
c) riscul de furt al autovehiculului ori a unor parti componente sau piese ale acestuia. Unele societati de asigurare, incheie asigurare in doua forme: partiala si totala. Asi-gurarea partiala acopera riscurile generale precum si riscul de furt si pagube generate de tentativa de furt. Asigurarea totala cuprinde in plus riscurile de avarii de circulatie a autovehiculelor.
In functie de modul cum sunt prevazute riscurile acceptate, se disting urmatoarele tipuri de asigurari:
Asigurari pentru:
a) furt;
b) incendiu si furt;
c) CASCO (care cuprinde riscurile de incendiu, furt si avarii accidentale).
Asigurari pentru:
a) incendiu;
b) furt;
c) CASCO (care include riscurile de incendiu furt si avarii accidentale);
d) CASCO complet (care cuprinde CASCO plus pagubele provocate de calami-tati naturale precum si cheltuielile cu remorcarea autovehiculului avariat pana la atelierul de reparatii si pentru transportul la destinatie al ocupantilor autove-hiculului in cauza).
3. Asigurari pentru:
a) incendiu, explozie, grindina, atentate;
b) accidente si coliziuni;
c) spargerea geamurilor si a componentelor de sticla;
d) furt complet.
La acestea se mai pot adauga:
a) asigurarea remorcii;
b) asigurarea altor conducatori auto;
c) asigurarea persoanelor transportate.
4. Asigurari pentru:
a) diverse accidente;
b) incendiu, explozie si calamitati naturale;
c) furt;
d) cheltuieli de transport al autovehiculului avariat la atelierul de reparatii sau la locul de adapostire.
La aceasta asigurare, denumita generic asigurarea de avarii, se mai poate adauga o asigurare de prim risc a echipamentului suplimentar montat la autovehicul.
Daca Asiguratul are incheiate mai multe asigurari de avarii pentru acelasi autovehicul, care acopera aceleasi riscuri la doua sau mai multe societati de asigurari, la producerea evenimentului asigurat, Asiguratorul va acorda despagubirea proportional cu prima de incasat in raport cu celelalte societati, care vor fi instiintate despre aceasta.
1. Societatea ASIGURAREA ROMANEASCA - ASIROM SA, in baza prezentelor conditii contractuale generale si a incasarii primei de asigurare, asigura autovehiculele inmatriculate in Romania sau strainatate, detinute de persoane fizice sau juridice cu domi-ciliul, resedinta sau sediul in Romania.
Autovehiculele inmatriculate in strainatate, cu exceptia celor utilizate in sistem leasing, pot fi cuprinse in asigurare numai pentru riscul de avarii pe teritoriul Romaniei.
Se pot asigura si alte persoane decat detinatorul inscris in cartea de identitate a autovehiculului, care au interes asigurabil cu privire la autovehicul, interes care trebuie sa reiasa dintr-un contract (de inchiriere, leasing, comodat, locatie de gestiune, etc.) incheiat cu proprietarul, in aceste conditii, daca in contractul de asigurare nu este desemnat un beneficiar, despagubirea se plateste Asiguratului.
Asigurarea acopera si pagubele produse autovehiculului in situatiile in care, in momentul producerii evenimentului asigurat, acesta era condus, cu consimtamantul Asigu-ratului, de alte persoane.
Face exceptie de la prevederile alineatului precedent, situatia in care autovehiculul, fiind furat, a fost gasit avariat, caz in care ASIROM acorda despagubiri Asiguratului pentru pagubele produse, numai daca autovehiculul a fost asigurat si pentru riscul de furt.
2. Sunt autovehicule, in intelesul prezentelor conditii, vehiculele rutiere autopro-pulsate (cu exceptia celor care circula pe sine), care sunt inmatriculate conform legislatiei in vigoare, cum ar fi:
a) autovehicule destinate transporturilor de persoane, precum: autoturisme, auto-turisme de teren, microbuze, autobuze, autocare, motocicluri (motociclete, scutere, motorete, mototriciclete), etc.;
b) autovehicule destinate transporturilor de bunuri, ca: autocamioane, autofur-goane, autofurgonete, pick-up-uri, autodube, autobasculante, autocisterne, auto-camionete, tractoare rutiere, autotractoare, autovehicule mixte, precum si auto-vehicule speciale (construite sau echipate pentru diverse destinatii speciale);
c) remorci/semiremorci auto, rulote si alte asemanatoare, avand una sau mai multe axe, care sunt trase de un autovehicul din cele mentionate la lit. a-b.
In baza prezentelor conditii contractuale generale, a clauzelor, mentiunilor sau suplimentelor anexate la acestea, se pot acoperi prin asigurare, cu plata primelor aferente, urmatoarele riscuri:
a) avarii provocate de:
ciocniri, loviri, izbiri, zgarieri accidentale, caderi (in prapastie, in apa), caderi de corpuri pe autovehicul, derapari, rasturnari;
incendiu, trasnet, explozie (inclusiv din cauze tehnice), calamitati naturale;
b) furt (furtul autovehiculului sau al unor parti componente ori piese ale acestuia), precum si avarii produse acestuia ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.
1. ASIROM acorda despagubiri pentru pagubele produse prin avarierea sau distru-gerea autovehiculelor asigurate, in Romania si in strainatate, provocate de:
a) ciocniri, loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate in afara ori in interiorul autovehiculului asigurat, zgarieri accidentale, caderi (caderi de corpuri pe autovehicul, cadere in prapastie, cadere in apa cu prilejul trans-bordarii, cadere din cauza ruperii podului), derapari, rasturnari;
b) incendiu, explozie (inclusiv patari, afumari, consecinta a exploziei), trasnet, ploaie torentiala (inclusiv efectele indirecte ale acesteia), grindina, inundatie, furtuna, uragan, cutremur de pamant, prabusire sau alunecare de teren, greutatea stratului de zapada sau de gheata, avalanse de zapada, inclusiv efectele indirecte ale acestor fenomene, ca de exemplu: prabusirea unui copac lovit de trasnet, actiunea mecanica a obiectelor purtate de furtuna sau uragan, daramarea acoperisurilor sau constructiilor din cauza greutatii stratului de zapada sau de gheata ori a avalanselor de zapada, a cutremurelor de pamant, a prabusirilor sau alunecarilor de teren.
In caz de incendiu se acorda despagubiri si pentru pagubele produse prin afumare, patare, carbonizare sau diverse alte distrugeri precum si prin avarieri cauzate ca urmare a masurilor luate in timpul stingerii incendiului pentru salvarea autovehiculului sau a constructiei in care se afla acesta.
In caz de trasnet sau explozie se acorda despagubiri si pentru pagubele produse atunci cand trasnetul ori explozia s-au produs la distanta de autovehiculul respectiv, chiar daca trasnetul sau explozia nu au fost urmate de incendiu.
In caz de inundatie, consecinta a fenomenelor naturale, se acorda despagubiri pentru pagubele produse ca urmare a acoperirii locului unde se afla autovehiculul asigurat cu un strat de apa, precum si pentru pagubele produse de actiunea mecanica a apelor curgatoare sau a obiectelor purtate de ape.
2. Se acorda despagubiri si pentru
a) cheltuielile de transport al autovehiculului la atelierul de reparatii, cel mai apropiat de locul accidentului, care poate face reparatia sau o reparatie partiala cu scopul de a-1 repune in circulatie prin forta proprie sau la locul cel mai apropiat de adapostire al autovehiculului (daca acesta nu poate fi deplasat prin forta proprie);
b) cheltuielile efectuate in mod rezonabil - pentru limitarea pagubelor rezultate in urma unor riscuri cuprinse in asigurare, daca acestea sunt necesare;
c) pagubele produse autovehiculului asigurat, prilejuite de masurile luate in timpul producerii evenimentului asigurat, pentru salvarea autovehiculului sau a constructiei in care se afla acesta, precum si pentru salvarea persoanelor imobilizate in acesta (ex. descarcerarea);
d) pagubele produse echipamentelor cu care au fost dotate din fabricatie, de producator, autovehiculele cu destinatie speciala, daca avariile sau distrugerile au fost produse din orice cauza cuprinsa in asigurare, chiar daca insusi corpului autovehiculului nu i s-au produs asemenea pagube;
e) pagubele produse dotarilor de serie, daca acestea erau montate la autovehicul iar avarierile ori distrugerile s-au intamplat odata cu cele produse din orice cauza cuprinsa in asigurare, insusi corpului autovehiculului;
f) pagubele produse dotarilor suplimentare, special construite pentru autovehicule, inscrise in contract pentru sumele asigurate convenite si pentru care s-au platit primele de asigurare aferente, daca acestea erau montate la autovehicul iar avarierile ori distrugerile s-au intamplat odata cu cele produse din orice cauza cuprinsa in asigurare, insusi corpului autovehiculului.
Prin "dotari de serie" se inteleg: instalatiile, echipamentele si accesoriile, montate de producatorul autovehiculului inainte de vanzarea de nou, pentru care se prezinta docu-mente doveditoare, sau in cazul in care nu se pot prezenta documentele necesare, cele comunicate prin specificatiile tehnice ale producatorilor sau care figureaza in cataloagele de specialitate, a caror valoare este inclusa in valoarea de nou a autovehiculului.
Prin "dotari suplimentare" se inteleg: instalatiile, echipamentele si accesoriile, altele decat dotarile de serie definite la alineatul precedent, special construite pentru autovehicule, care pot fi cuprinse in asigurare la solicitarea Asiguratului, contra platii unei prime de asigurare suplimentare.
g) pagubele produse anvelopelor ori camerelor autovehiculului, centurilor de sigu-ranta, farurilor de ceata, capacelor rotilor, prelatei care acopera coviltirul, se despa-gubesc daca erau montate la autovehicul si avariile s-au intamplat odata cu cele produse din orice cauza cuprinsa in asigurare, insusi corpului autovehiculului;
h) pagubele produse sculelor care fac parte din trusa de scule, extinctorului, trusei medicale de prim ajutor si rotii de rezerva, se despagubesc daca se aflau in auto-vehicul si avariile ori distrugerile s-au intamplat odata cu cele produse din orice cauza cuprinsa in asigurare, insusi corpului autovehiculului.
1. ASIROM acorda despagubiri in baza prezentelor conditii generale, daca s-a convenit astfel, si pentru pagubele produse prin furt sau a tentativei de furt intamplat pe teritoriul Romaniei, in asigurare sunt cuprinse:
a) furtul autovehiculului;
b) furtul unor parti componente ori piese ale autovehiculului;
c) avariile produse autovehiculului ca urmare a furtului sau a tentativei de furt;
d) cheltuieli efectuate de catre Asigurat in vederea inlocuirii setului de inchidere si/sau contactului de pornire a autovehiculului asigurat, si in cazul avarierii numai a uneia dintre acestea, ca urmare a furtului sau tentativei de furt;
e) furtul sau distrugerea ca urmare a tentativei de furt a dotarilor suplimentare, daca au fost cuprinse in asigurare pentru riscul de furt si daca erau montate la autovehicul.
2. Extinderea asigurarii in afara teritoriului Romaniei
a) la solicitarea Asiguratului, prin derogare de la pct. 5), se poate acoperi riscul de furt in afara teritoriului Romaniei, dupa cum urmeaza:
in cazul in care autovehiculul este asigurat CASCO la ASIROM - riscul de furt se extinde in afara teritoriului Romaniei, fara plata unei prime aditionale, in baza si in conditiile emiterii unui supliment de asigurare, pe perioada si cu valabilitatea teritoriala pentru care Asiguratul a incheiat la ASIROM o asigurare de raspundere civila a autovehiculelor cu valabilitate in afara teritoriului Romaniei (Carte Verde);
in cazul in care autovehiculul este asigurat CASCO la ASIROM, dar pentru acesta nu se incheie o asigurare de raspundere civila a autovehiculelor cu valabilitate in afara teritoriului Romaniei (Carte Verde) la ASIROM - riscul de furt in afara teritoriului Romaniei se acopera in baza si in conditiile emiterii unui supliment de asigurare si a incasarii unei prime de asigurare aditionale;
b) in cazul in care autovehiculul nu este asigurat CASCO la ASIROM, in baza prezentelor conditii generale de asigurare, se pot acoperi prin asigurare riscurile de avarii, sau avarii si furt in afara teritoriului Romaniei, cu conditia: emiterii contractului de asigurare, efectuarii inspectiei de risc si a incasarii primei de asigurare aferente.
Riscurile de furt (cand autovehiculul este asigurat CASCO la ASIROM), avarii, sau avarii si furt, in afara teritoriului Romaniei, se pot acoperi prin asigurare pentru un an sau pentru fractiuni de an. dar nu mai putin de 15 zile.
1. Nu sunt cuprinse in asigurare si ASIROM nu acorda despagubiri pentru:
a) pagubele produse de razboi (indiferent daca razboiul a fost declarat sau nu), invazie sau actiunea unui dusman extern, ostilitati, razboi civil, revolta, revolutie, insurectie, rebe-liune;
b) orice consecinte ale grevei, tulburarilor civile, dictaturii militare sau uzurparii de putere, faptelor unor grupuri sau persoane rauvoitoare care actioneaza in numele sau in legatura cu orice organizatie politica;
c) orice consecinte ale confiscarii, expropierii, rechizitionarii, distrugerii sau avarierii din ordinul oricarui guvern de drept sau de fapt sau oricarei autoritati publice;
d) pagubele produse de influente directe sau indirecte ale exploziei atomice, ale radiatiilor sau infestarii radioactive ca urmare a folosirii energiei atomice sau a materialelor fisionabile;
e) pagubele indirecte (de exemplu: reducerea valorii autovehiculului dupa reparatie) sau pierderi cauzate de lipsa folosintei autovehiculului, cheltuieli ocazionate de deplasarea la locul producerii evenimentului asigurat, costul ingrijirilor medicale acordate per-soanelor aflate in autovehicul, accidentate in evenimente asigurate, etc.;
f) pagubele produse pieselor de rezerva, huselor, prelatelor (cu exceptia celor montate la autovehiculele cu coviltir), dotarilor suplimentare (daca nu au fost cuprinse in asigu-rare), combustibililor, paturilor sau oricaror altor bunuri existente in autovehicul.
La solicitarea scrisa a Asiguratului, prin derogare de la alineatul precedent, Asigu-ratorul poate accepta cuprinderea in asigurare a dotarilor suplimentare, daca sunt montate la autovehicul si se incaseaza o prima de asigurare suplimentara, calculata prin aplicarea cotatiei de prima corespunzatoare asigurarii autovehiculului respectiv, la valoarea declarata de Asigurat.
g) cheltuielile facute pentru transformarea sau imbunatatirea autovehiculului in compa-ratie cu starea lui dinaintea producerii evenimentului asigurat (de exemplu: inlocuirea pieselor avariate sau pierdute cu altele de calitate superioara); cele pentru repararea unor avarieri sau degradari care au fost produse de cauze necuprinse in asigurare (de exemplu: ploi, inghet, patarea, corodarea, ruginirea, oxidarea, ori afumarea ca urmare a unei surse normale de caldura, etc.) si nici cele pentru reparatiile nereusite;
h) pagubele produse in legatura cu utilizarea autovehiculelor la concursuri, intreceri sau antrenamente pentru acestea, inclusiv cele produse in afara programului oficial;
i) pagubele produse acelor piese sau parti componente ale autovehiculului care erau avariate la incheierea asigurarii si consemnate in inspectia de risc, si a caror remediere nu a fost avizata la Asigurator si verificata de catre acesta;
j) pagubele provocate cu intentie, cu exceptia furtului sau tentativei de furt;
k) cazurile in care, la incheierea asigurarii sau ulterior, Asiguratul sau persoanele cuprinse in asigurare au dat declaratii neconforme cu realitatea, ori acestea sunt contradictorii sau in contradictie cu starea de fapt, sau au incercat sa obtina prin frauda sau tentativa de frauda despagubiri necuvenite;
l) partea de paguba care s-a marit prin neluarea intentionata, de catre persoanele cuprinse in asigurare, a masurilor pentru limitarea ei, in timpul producerii evenimentului asigurat sau dupa producerea acestuia;
m) fransiza prevazuta in contract (partea din dauna suportata de Asigurat).
1. ASIROM nu acorda despagubiri, la asigurarea de avarii, nici in urmatoarele cazuri:
a) daca pagubele cauzate de incendiu sau explozie s-au produs prin folosirea, de catre Asigurat sau prepusii acestuia, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacara deschisa (neaparata de sita sau sticla);
b) daca pagubele s-au produs cu prilejul distrugerii sau avarierii constructiei in care s-a aflat autovehiculul asigurat, din culpa Asiguratului sau oricarui prepus al acestuia;
c) daca autovehiculul, care era condus sau actionat in momentul accidentului, nu avea certificat de inmatriculare valabil sau alta autorizatie de circulatie valabila;
d) daca autovehiculul era condus sau actionat in momentul accidentului, de Asigurat sau de o alta persoana, cu consimtamantul Asiguratului, fara ca acestia sa posede permis de conducere valabil pentru categoria respectiva de autovehicule, ori dupa ce permisul de conducere le-a fost retras, anulat sau retinut in vederea anularii si nu a fost eliberata o dovada provizorie de circulatie sau aceasta a expirat.
Face exceptie de la prevederile de mai sus, cazul in care autovehiculul adaptat cu comanda dubla a fost condus de catre cursantul unei scoli de soferi, in timpul orelor de conducere, asistat de un instructor auto sau de examinator.
e) daca autovehiculul era condus sau actionat in momentul accidentului, de Asigurat sau de o alta persoana, cu consimtamantul Asiguratului, aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice;
f) daca Asiguratul, respectiv persoana care-1 conducea cu consimtamantul sau, sau dupa caz, orice prepus al acestuia, implicat in accident, s-a sustras de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a parasit locul accidentului, in situatiile in care acest fapt nu este permis prin dispozitiile legale, cu exceptia cazurilor in care parasirea locului accidentului a fost determinata de necesitatea salvarii persoanelor;
g) daca pagubele s-au produs in timpul comiterii unor infractiuni savarsite cu intentie, ori in timpul cand persoana respectiva autoare a unei infractiuni savarsite cu intentie, incerca sa se sustraga de la urmarire, cu exceptia furtului sau tentativei de furt, daca este acoperit si riscul de furt;
h) daca pagubele produse autovehiculului, unor parti componente sau piese ale acestuia, au fost provocate de alte cauze decat cele prevazute la Cap.III A, pct. 3 si 4, cum sunt pagubele cauzate de:
intrebuintare, functionare sau uzare (de exemplu: ruperea fuzetelor, a amorti-zoarelor telescopice, a arcurilor, a supapelor, a pinioanelor, a arborelui cotit, a barei de directie sau a crucilor cardanice, spargerea pistoanelor, deschiderea capotei sau explozia pneurilor in timpul mersului, topirea lagarelor, griparea motorului, deteriorarea rulmentilor de la sistemul de rulare, etc);
defecte de fabricatie ale materialului sau de executie a partilor componente sau pieselor de exemplu: tensiuni in montajul parbrizelor si lunetelor, fisuri, goluri de turnare, tensiuni interne provenite din forjare, tratament termic sau termo-chimic necorespunzator, nerespectarea cotelor si a abaterilor dimensionale, de forma si de pozitie a suprafetelor, etc.);
i) pentru pagubele produse prin influenta temperaturii asupra motorului autovehiculului (de exemplu: avarieri la blocul motor, chiulasa sau la sistemul de racire produse ca urmare a inghetarii apei) si cele produse motorului, cutiei de viteze sau diferentialului, ca urmare a lipsei sau insuficientei ungeri ori a supraincalzirii, din oricare alte cauze decat cele cuprinse in asigurare;
j) pentru pagubele produse pieselor/subansamblelor autovehiculului ca urmare directa a trepidatiilor in timpul mersului, prin actiunea curentului electric asupra instalatiei elec-trice, a alternatorului, a electromotorului, a becurilor sau a altor piese ori accesorii care folosesc curentul electric ori sunt actionate de acesta.
Daca insa datorita defectarii din orice cauza (inclusiv din cauzele prevazute la lit. h-j, de mai sus) a unor piese ale autovehiculului, inclusiv anvelopelor ori camerelor acestuia, se produc pagube de felul celor prevazute la Cap. III A, pct. 3 si 4, aceste pagube se despa-gubesc (de exemplu: daca din cauza ruperii barei de directie sau datorita exploziei unui pneu in timpul mersului, autovehiculul se rastoarna, se despagubesc pagubele produse prin rasturnare, dar nu se despagubesc pagubele produse la bara de directie sau la pneul explo-dat);
k) pentru pagubele produse ca urmare a actiunii substantelor chimice, cu exceptia cazu-rilor in care acestea s-au produs fie din culpa unor terti, identificati cu certitudine drept autori ai producerii pagubelor, fie in trafic ca urmare a unui eveniment rutier;
l) pentru pagubele produse anvelopelor ori camerelor, prin taiere, intepare, explozie, cu exceptia cazurilor in care acestea s-au produs odata cu cele produse insusi corpului autovehiculului ca urmare a riscurilor prevazute la Cap. II. si III;
m) pentru pagubele produse ca urmare a patrunderii voite, voluntare, cu autovehiculul in ape curgatoare sau statatoare, ori in zone inundate temporar datorita acumularii unor cantitati mari de apa;
n) pentru avariile autovehiculului sau orice deteriorari ale pieselor ori partilor componente ale acestuia, urmare a furtului sau tentativei de furt, daca autovehiculul respectiv nu a fost asigurat si pentru riscul de furt;
o) daca Asiguratul nu a instiintat in scris Asiguratorul despre producerea evenimentului asigurat si a procedat la repararea autovehiculului inainte ca Asiguratorul sa efectueze constatarea pagubei, cu exceptia cazurilor in care Asiguratorul, pe baza constatarilor autoritatilor publice, poate determina cauzele si imprejurarile producerii evenimentului asigurat, precum si cuantumul pagubelor produse din cauze cuprinse in asigurare.
ASIROM nu acorda despagubiri, la asigurarea de furt, in urmatoarele cazuri:
a) daca nu s-a inregistrat o reclamatie in legatura cu furtul sau tentativa de furt, sau daca organele politiei nu confirma furtul sau tentativa de furt;
b) daca, dupa comiterea furtului sau a tentativei de furt, paguba s-a marit prin neluarea intentionata de catre persoanele cuprinse in asigurare a masurilor pentru limitarea ei, pentru partea de paguba care s-a marit si daca acest fapt rezulta din actele incheiate de organele competente (politie sau alte organe de cercetare);
c) daca la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte persoane din familia Asiguratului sau alte persoane daca locuiesc in aceeasi locuinta cu Asiguratul (fie chiar in gospodarii separate), Asiguratul sau orice prepus al Asiguratului;
d) in cazurile in care persoana cuprinsa in asigurare, a facilitat producerea riscurilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmarilor acestora, ca de exemplu:
daca in timpul cat autovehiculul nu era folosit, a fost lasat intr-un loc public - fara sa i se scoata cheia din contact, ori fara a i se incuia usile (cu exceptia cazurilor cand aceste masuri nu erau posibile datorita particularitatilor de constructie a autovehiculului);
pastrarea in interiorul autovehiculului, in timpul stationarii, a actelor sau obiec-telor care pot crea aparenta unei posesii de drept a autorului furtului asupra autovehiculului, cum ar fi: cartea de identitate, cheile acestuia, etc.;
pierderea/furtul cheilor autovehiculului asigurat si neluarea de catre Asigurat, pe cheltuiala sa. a masurilor de inlocuire a setului de inchidere si/sau a contactului de pornire;
parasirea autovehiculului la locul accidentului, fara sa se ia masuri de paza, cu exceptia cazului in care conducatorul autovehiculului si persoanele din acesta au avut nevoie de acordarea de ingrijiri medicale in unitati spitalicesti;
e) daca in momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfacut in partile sale componente, cu exceptia cazurilor cand furtul sau tentativa de furt s-au produs prin efractie la incaperea in care se afla autovehiculul;
f) in situatiile in care Asiguratul sau persoanele cuprinse in asigurare fac declaratii contra-dictorii sau neconforme cu realitatea, precum si in cazurile in care in legatura cu dauna se efectueaza investigatii si cercetari, de catre organele de urmarire penala, atunci cand se cunosc autorii, pana la finalizarea acestora;
g) daca Asiguratul, cu consimtamantul sau, a incredintat autovehiculul asigurat unei persoane care refuza sa-1 restituie, insusindu-si-1;
h) pentru casetofoanele montate pe sina si a celor cu fata detasabila - daca aceasta nu este depusa la Asigurator concomitent cu avizarea furtului;
i) daca nu se depun la Asigurator, concomitent cu avizarea furtului autovehiculului, seturile de chei declarate la incheierea asigurarii (dupa caz si telecomenzile) aferente tipului respectiv de autovehicul, precum si actele originale ale autovehiculului (cartea de identitate, certificatul de inmatriculare/autorizatia de circulatie provizorie).
1. Autovehiculele se asigura pentru sumele declarate de catre Asigurat, pe baza propriei sale optiuni, sume care ar trebui sa corespunda valorii reale a acestora.
Prin valoarea reala a autovehiculelor se intelege valoarea de comercializare de nou, la data incheierii asigurarii (conform facturilor de achizitie de nou, cataloagelor de specialitate Eurotax-Schwacke sau listelor de preturi de la producator), mai putin uzura stabilita in raport cu vechimea in ani a acestora, potrivit scalei de uzura prevazuta in prezentele conditii.
Valoarea de comercializare de nou a autovehiculelor la data incheierii asigurarii, se stabileste avand in vedere:
a) pentru autovehiculele de productie romaneasca: preturile de comercializare de nou de la unitatile de specialitate din Romania, la data incheierii asigurarii;
b) pentru autovehiculele de productie straina:
preturile din facturile de achizitie de nou, in cazul in care autovehiculele sunt cumparate de la reprezentantele din Romania sau din strainatate. Daca aceste preturi sunt exprimate in LEI, vor fi transformate in valuta, aplicand cursul de referinta comunicat de BNR, valabil la data mentionata in factura;
preturile din cataloagele de specialitate (Eurotax-Schwacke), pentru autovehi-culele folosite (second - hand) achizitionate din Romania sau din strainatate;
c) pentru autovehiculele achizitionate in rate/leasing - pretul de nou (pret unitar) din contractul de rate/leasing, la care se poate adauga, la solicitarea Asiguratului, T.V.A. si taxele de import, cand este cazul.
2. Remorcile/semiremorcile, rulotele si alte asemanatoare, se asigura pentru sumele declarate de catre Asigurat, sume care ar trebui sa corespunda valorii reale a acestora.
Prin valoarea reala a acestora se intelege valoarea de comercializare de nou la data incheierii asigurarii (conform facturilor de achizitie de nou, cataloagelor de specialitate-Eurotax-Schwacke sau listelor de preturi de la producator), mai putin uzura stabilita in raport cu vechimea acestora, potrivit scalei de uzura prevazuta in prezentele conditii, aferenta tipului de autovehicul care le tracteaza.
Valoarea de comercializare de nou a remorcilor/semiremorcilor, rulotelor si alte asemanatoare, la data incheierii asigurarii, se stabileste in mod similar cu cel prezentat pentru autovehicule la pct. 10.
3. Dotarile suplimentare se asigura la valoarea declarata de Asigurat in cererea - chestionar, in limita a 20 % din valoarea reala a autovehiculului, declarata in contractul de asigurare. Valoarea totala a acestora se va evidentia distinct in contractul de asigurare.
Suma asigurata aferenta dotarilor suplimentare se transforma in aceeasi valuta cu cea folosita la stabilirea sumei asigurate a autovehiculului, aplicand cursul de referinta comunicat de BNR, valabil Ia data incheierii asigurarii.
Pentru asigurarile ce se reinnoiesc si au continuitate la Asigurator, suma asigurata a autovehiculului, actualizata la data reinnoirii, se stabileste pornind de la valoarea de comer-cializare de nou la data reinnoirii contractului de asigurare, mai putin uzura stabilita in raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei de uzura prevazuta in prezentele conditii.
4. In cazul autovehiculelor folosite (second hand) comercializate in rate sau leasing, sumele asigurate pentru fiecare an in parte se stabilesc la data incheierii asigurarii astfel:
pretul unitar al autovehiculului specificat in contractul de rate sau leasing, la care se poate adauga, la solicitarea Asiguratului, T.V.A si taxele de import (cand este cazul) - pentru primul an de asigurare;
pretul unitar al autovehiculului, din primul an de asigurare, mai putin uzura stabilita in raport cu vechimea acestuia, potrivit scalei de uzura prevazuta in prezentele conditii - pentru urmatorii ani de asigurare.
La stabilirea sumei asigurate, nu se va lua in calcul valoarea totala a contractului de rate/leasing, valoare in care sunt incluse si dobanzi, taxe de leasing, etc.
5. Pentru tipurile de autovehicule la care nu se poate determina pretul de comer-cializare, ca mai sus, sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrica, valorile de nou ale acestora se stabilesc avand in vedere preturile corespunzatoare din cataloagele de specialitate (Eurotax-Schwacke), sau preturile de nou ale autovehiculelor de fabricatie romaneasca, pentru modele similare, care se corecteaza cu un coeficient de similitudine, in functie de valoarea lor pe piata, cuprins intre:
0,7 -1,0 - autovehicule cu o vechime mai mica de 10 ani;
0,5 - 0,7 -autovehicule cu o vechime mai mare de 10 ani.
6. Valoarea reala a autovehiculului poate fi recalculata, la cererea scrisa a Asiguratului, ca urmare a executarii reparatiilor capitale sau imbunatatirilor aduse acestuia, dovedite cu acte justificative. Aceasta noua valoare nu poate depasi 120 % din valoarea reala stabilita conform pct. 1.
7. In cazul in care, la data producerii evenimentului asigurat, suma asigurata decla-rata la incheierea asigurarii nu corespunde valorii reale a autovehiculului, se va proceda astfel:
a) daca asigurarea s-a incheiat pentru o suma asigurata declarata, mai mare decat valoarea reala a autovehiculului (supraasigurare), Asiguratorul recalculeaza si restituie prima de asigurare platita de Asigurat, aferenta excedentului de suma asigurata, iar despagubirea nu va putea depasi, in nici un caz, valoarea reala a autovehiculului, la data producerii evenimentului asigurat;
b) daca asigurarea s-a incheiat pentru o suma asigurata declarata, mai mica decat valoarea reala a autovehiculului (subasigurare), Asiguratul suporta o parte proportionala din paguba, conform prevederilor Cap IX, pct. 40, alineatul 2).
8. Sumele asigurate, precum si primele de asigurare, sunt actualizate automat prin exprimarea si inscrierea lor in contractul de asigurare, in valuta (EURO sau dolari SUA), chiar daca primele de asigurare sunt incasate in lei.
1. Asigurarea se incheie pe perioade de 1 an sau de minimum 6 (sase) luni.
Pentru autovehiculele comercializate in sistem leasing sau rate, asigurarea se poate incheia pe toata durata contractului de leasing sau vanzare in rate.
Contractul de asigurare se incheie pe baza cererii scrise a Asiguratului, facuta prin completarea cererii-chestionar care, impreuna cu anexele la contract si declaratiile facute de Asigurat, fac parte integranta din acesta.
2. Asigurarea se considera incheiata cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
efectuarea inspectiei de risc de catre Asigurator, insusita de Asigurat sau prepusii sai;
plata anticipata a primei de asigurare, sau a primei rate - daca s-a convenit plata primei in rate antiale/subanuale;
emiterea contractului de asigurare.
La incheierea contractului de asigurare, solicitantul este obligat sa prezinte actele originale ale autovehiculului (certificatul de inmatriculare si/sau cartea de identitate), precum si cheile pe care le poseda.
In cazul autovehiculelor noi, achizitionate direct de la producatori sau de la dealerii din Romania, contractul de asigurare se poate incheia si prin prezentarea facturii de cumparare si a autorizatiei provizorii de circulatie.
Asigurarea este valabila exclusiv pentru autovehiculul specificat in contractul de asigurare sau autovehiculele mentionate in anexa la contract, in cazul asigurarii mai multor autovehicule.
3. Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori chiar daca exista un inceput de dovada scrisa.
4. Primele de asigurare se calculeaza potrivit tarifului de prima Asiguratorului, se exprima in valuta si sunt datorate de Asigurat anticipat si integral. La optiunea Asigu-ratului, prima de asigurare poate fi platita in lei sau in valuta.
Pentru plata in lei a primelor de asigurare exprimate in valuta, se va folosi cursul de referinta comunicat de BNR valabil la data efectuarii platii.
In cazul contractelor de asigurare incheiate pe o perioada mai mica de un an, primele de asigurare corespunzatoare unei luni de asigurare reprezinta 1/10 din primele de asigurare anuale si se achita anticipat si integral la incheierea contractului de asigurare.
In cazul in care, Asiguratul plateste prima de asigurare anticipat si integral la incheierea contractului de asigurare, se acorda o reducere 10% fata de tariful de baza. Reducerea este valabila numai pentru asigurarile incheiate pentru perioade de minimum un an.
5. Ca o facilitate pentru Asigurati, Asiguratorul poate accepta ca plata primei de asigurare anuale sa fie efectuata si in rate subanuale. Esalonarea platii ratelor de prima se poate face:
in 2 (doua) rate egale - semestriale;
in 4 (patru) rate egale - trimestriale;
in 10 (zece) rate egale.
Prima rata de prima se plateste inainte de intrarea in vigoare a contractului de asigurare, iar urmatoarele, la intervale de timp egale, conform datelor scadente inscrise in contractul de asigurare.
Asiguratorul nu are obligatia sa avizeze Asiguratul cu privire la scadentele ratelor de prima si nici sa incaseze primele de asigurare, la domiciliul, sediul, resedinta sau locul de munca al Asiguratului, incasarea primei de asigurare la domiciliul, sediul, resedinta sau locul de munca al Asiguratului, chiar repetata, nu poate fi invocata drept derogare pe viitor de la prevederile acestui alineat.
6. In caz de neplata la scadenta a unei rate de prima urmatoare celei dintai, Asi-guratorul acorda Asiguratului posibilitatea achitarii acesteia in termen de 15 zile de la scadenta ratei respective, situatia contractului ramanand neschimbata pana la expirarea acestui termen.
In cazul in care sumele datorate de Asigurat cu titlu de prima nu sunt platite nici in termenul de pasuire de 15 zile de la scadenta, contractul de asigurare este reziliat retroactiv incepand cu ziua imediat urmatoare datei scadente a ratei restante, fara ca o notificare, punere in intarziere, sau o alta formalitate prealabila sa mai fie necesara.
Pentru a beneficia de facilitatile contractuale (bonusuri, etc), la solicitarea scrisa a Asiguratului, in termen de 60 de zile de la data scadentei ratei restante, Asiguratorul poate repune in vigoare contractul de asigurare, cu efect numai pentru viitor, in baza unui supliment de asigurare, daca se indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
s-a platit o penalitate in cuantumul ratelor de prima restante; s-a efectuat o noua inspectie de risc, din care rezulta ca autovehiculul respectiv nu prezinta nici o avarie (nu a suferit nici o avarie in perioada pentru care nu s-a achitat prima de asigurare);
asiguratul declara in scris ca nu are nici un fel de pretentii fata de Asigurator pentru eventualele daune produse autovehiculului in perioada in care contractul de asigurare a fost reziliat.
7. Autoturismele cu o valoare mai mare de 25.000 EURO ori echivalentul in lei sau alte valute, se pot cuprinde in asigurare numai cu o cotatie de prima majorata, conform tarifului de prime si cu o fransiza, la riscul de furt total (furtul autovehiculului), pe teritoriul Romaniei, de 10% din suma asigurata.
1. Raspunderea Asiguratorului incepe dupa 24 de ore de la expirarea zilei in care:
s-a platit Asiguratorului, in numerar, prima de asigurare, sau prima rata, in cazul in care s-a convenit plata in rate, ori s-a operat la banca in contul acestuia virarea primelor de asigurare pe baza ordinului de plata emis de catre Asigurat, ori s-a prezentat ordinul de plata vizat de catre banca la care Asiguratul are deschis contul disponibil;
s-a intocmit si semnat contractul de asigurare;
s-a efectuat inspectia de risc pentru autovehicul.
In cazul autovehiculelor comercializate in rate sau leasing, raspunderea Asigura-torului incepe din data emiterii contractului de asigurare si receptionarii autovehiculelor de catre utilizator/cumparator -pentru autovehiculele noi, respectiv din data emiterii contrac-tului de asigurare si efectuarii inspectiei de risc - pentru autovehiculele vechi, cu conditia platii anticipate a primei de asigurare sau primei rate de prima.
In cazul in care asigurarea se incheie concomitent cu livrarea autovehiculului nou, din incinta unitatilor care au in obiectul lor de activitate comercializarea de autovehicule noi, raspunderea Asiguratorului incepe din momentul receptionarii autovehiculului de catre Asigurat sau prepusii acestuia, cu conditia platii anticipate a primei de asigurare sau primei rate de prima si emiterii contractului de asigurare.
Raspunderea Asiguratorului inceteaza
a) la termen - la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a incheiat asigurarea si s-au platit primele de asigurare datorate;
b) inainte de expirarea termenului prevazut in contractul de asigurare, astfel:
la data producerii unei daune totale;
la data instrainarii proprietatii autovehiculului, catre o alta persoana;
la data scadentei - daca sumele datorate cu titlu de prima de asigurare nu sunt platite la scadenta si nici in termenul de pasuire convenit;
la data convenita de parti, la solicitarea scrisa a Asiguratului, in acest caz, in privinta primelor de asigurare se va proceda conform prevederilor pct. 27, ultimul alineat.
In cazul emiterii unui supliment de asigurare, care prevede plata unei prime supli-mentare, la contractul de asigurare existent, raspunderea Asiguratorului incepe in ziua urmatoare datei emiterii suplimentului si platii primei de asigurare corespunzatoare si inceteaza:
la data expirarii contractului de asigurare la care este anexat acesta sau,
la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a incheiat suplimentul de asigurare sau,
la data producerii unei daune totale prin plata despagubirii de catre Asigurator.
La reinnoirea asigurarilor pentru o noua perioada, respectand si prevederile Cap. VI pct. 3., daca plata primelor de asigurare s-a facut inainte de incetarea asigurarii in curs, raspunderea Asiguratorului continua fara intrerupere.
2. Asigurarile pot fi incheiate si in conditiile stabilirii unei fransize deductibile pentru fiecare eveniment in parte (partea din paguba suportata de Asigurat), cu reducerea corespunzatoare a primei de asigurare, conform tarifului de prime al Asiguratorului.
3. Asiguratul poate beneficia in continuare de bonusurile acordate daca in termen de 6 luni de la dala instrainarii autovehiculului asigurat solicita, in scris, incheierea unui nou contract de asigurare pentru un alt autovehicul detinut de acesta, daca nu s-au platit ori nu se datoreaza despagubiri pentru acel contract.
In aceasta situatie (valabilitatea vechiului contract incetand la data instrainarii autovehiculului), se va emite un nou contract de asigurare anual pentru autovehiculul neasigurat, se efectueaza inspectia de risc pentru acesta si se incaseaza primele de asigurare aferente, calculate in functie de caracteristicile si de valoarea acestuia.
Nu se vor aplica majorari ale primei de asigurare, pentru perioade mai mici de un an, la contractele care si-au incetat valabilitatea datorita instrainarii autovehiculelor.
In cazul in care s-a instrainat autovehiculul, iar Asiguratul nu a solicitat in scris transferul contractului de asigurare pentru un alt autovehicul al sau, asigurarea inceteaza din momentul transmiterii proprietatii acestuia catre o alta persoana, constatata si prin inscris sub semnatura privata.
In cazul incetarii contractului de asigurare urmare a instrainarii bunului asigurat ori prin acordul partilor, daca Asiguratul a platit prime de asigurare in avans si daca Asigu-ratorul nu a platit si nu datoreaza despagubiri pentru contractul de asigurare respectiv, se vor recalcula primele de asigurare aferente perioadei de asigurare expirate, pentru fiecare luna sau fractiune de luna de asigurare in proportie de 1/10 din prima de asigurare anuala, iar restul se va restitui Asiguratului.
4. La asigurarile individuale, ce se reinnoiesc pe perioade de cate 1 an, primele de asigurare se reduc cu 15 %, respectiv 25 %, 35 %, 40 %, ori 45 % corespunzator, dupa caz, unui an de asigurare anterior reinnoirii, respectiv a doi, trei, patru ori cinci sau mai multi ani anteriori consecutivi de asigurare, daca nu s-au platit ori nu se datoreaza despagubiri in anii anteriori de asigurare, sau daca despagubirile platite ori datorate se cuvin pentru pagube produse din culpa exclusiva a unor terte persoane aflate in afara autovehiculului asigurat, identificate si care au incheiata o asigurare obligatorie de raspundere civila auto, valabila la data producerii prejudiciului.
5. La asigurarile pentru autovehiculele folosite in activitati de taximetrie, rent-a-car, scoli de soferi, se va incasa o prima de asigurare majorata fata de prima de baza. Daca aceasta conditie nu a fost indeplinita ca urmare a faptului ca Asiguratul nu a declarat, la incheierea asigurarii, folosirea autovehiculului in aceste scopuri, pentru orice dauna, despagubirea acordata se va reduce cu 50%.
Daca in timpul derularii contractului de asigurare, autovehiculul asigurat urmeaza sa-i fie schimbata destinatia initiala, acesta urmand sa fie folosit in activitati de taximetrie, rent-a-car, scoli de soferi, Asiguratul are obligatia sa instiinteze in scris Asiguratorul si sa plateasca prima de asigurare recalculata, reprezentand 1/10 din prima de asigurare anuala majorata, pentru fiecare luna sau fractiune de luna ramasa pana la expirarea contractului de asigurare.
In toate aceste cazuri se va emite un supliment la contractul de asigurare in vigoare, in care se vor specifica perioada si riscurile pentru care valideaza asigurarea, activitatea in care urmeaza sa fie folosit autovehiculul (taximetrie, rent-a-car sau scoala de soferi), prima de asigurare suplimentara aferenta, etc. Aceasta modificare a contractului de asigurare produce efecte numai pentru viitor.
In data de 23.02.2007, Lakatos Fl. Codruta, domiciliat in Santau, strada Principala, nr. 282 a incheiat o asigurare facultativa de avarii si furt la S.C. ASIROM S.A., sucursala Satu Mare.
Pe contract isi asigura autovehiculul cu numarul SM-30-FIC la valoarea de 5.400 euro.
Prima de asigurare este de 181 euro pentru avarii, furt si accidente persoane din autovehicul 10 euro. In total 191 euro platibil anticipat si integral.
Durata contractului de asigurare este de un an cu incepere la 23.02.2007 pana la 23.02.2008 si are la baza conditiile contractuale generale, clause, mentiuni sau suplimen-tele anexate la acestea.
Se pot acoperii prin asigurare cu plata primelor aferente urmatoarele riscuri:
avarii provocate de: ciocniri, loviri, izbiri, zgarieri accidentale, caderi, caderi de cor-puri pe autovehicul, derapari, rasturnari, incendiu, trasnet, explozie, calamitati naturale
furt (furtul autovehiculului sau al unei parti componente ori piese ale acestuia) precum si avarii produse acestuia ca urmare a furtului sau a tentativei de furt.
Exista si exceptii de la despagubire.
A. Nu sunt cuprinse in asigurare si ASIROM nu acorda despagubiri pentru:
a) pagube produse de razboi;
b) orice consecinte ale grevei;
c) orice consecinte ale confiscarii;
d) pagube produse de influenta directa sau indirecta ale exploziei atomice;
e) pagube indirecte sau pierderi cauzate de lipsa folosintei autovehiculului;
f) pagube produse pieselor de rezerve, huselor, prelatelor.
B. Excluderi speciale la asigurarea de avarii
ASIROM nu acorda despagubiri la asigurarea de avarii, nici in urmatoarele cazuri:
a) daca pagubele cauzate de incendiu sau explozie s-a produs prin folosirea de catre asigurat sau prepusii acestuia, a focului deschis, inclusiv a luminii cu flacara deschisa;
b) daca pagubele s-au produs cu prilejul distrugerii sau avarierii constructiei in care s-a aflat autovehiculul asigurat, din culpa asiguratului sau oricarei prepus al acestuia;
c) daca autovehiculul, care era condus sau actionat in momentul accidentului, nu avea certificat de inmatriculare valabil sau alta autorizatie de circulatie valabila;
d) daca autovehiculul era condus sau actionat in momentul accidentului.
Fac exceptie de la prevederile de mai sus cazul in care autovehiculul adaptat in comanda dubla a fost condus de catre cursantul unei scoli de soferi, in timpul orelor de conducere, asistat de un instructor auto sau de examinator.
e) daca autovehiculul era condus sau antrenat in momentul accidentului;
f) daca asiguratul, respectiv persoana care-l conducea cu consimtamantul sau, dupa caz, orice prepus al acestuia, implicat in accident; s-a sustras de la recol-tarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei;
g) daca pagubele s-au produs in timpul comiterii unor infractiuni savarsite cu intentie sau cand persoana respectiva, autoare a unei infractiuni savarsite cu intentie, incearca sa se sustraga de la urmarire;
h) daca pagubele produse autovehiculului - intretinere, functionare sau uzare - defecte de fabricatie ale materialului sau executie a partilor componente sau pieselor
i) pentru pagubele produse prin influenta temperaturii asupra motorului autove-hiculului si cele produse motorului;
j) pentru pagubele produse pieselor/subansamblele autovehiculului ca urmare directa a trepidatiilor in timpul mersului;
k) pentru pagubele produse ca urmare a actiunii substantelor chimice;
l) pentru pagubele produse anvelopelor ori camerelor;
m) pentru pagubele produse ca urmare a patrunderii voite, voluntare, cu autove-hiculul in ape curgatoare sau statatoare;
n) pentru avariile autovehiculului sau orice deteriorare ale pieselor ori partilor componente ale acestuia;
o) daca asiguratul nu a instiintat in scris asiguratorul despre producerea eveni-mentului asigurat si a procedat la repararea autovehiculului inainte ca asigu-ratorul sa efectueze constatarea pagubei.
C. Excluderi speciale la asigurarea de furt
ASIROM nu acorda despagubiri la asigurarea de furt in urmatoarele cazuri:
a) daca nu a inregistrat o reclamatie in legatura cu furtul sau tentativa de furt;
b) daca, dupa comiterea furtului sau a tentativei furtului, paguba s-a marit prin neluarea intentionata de catre persoanele cuprinse in asigurare a masurilor pentru limitarea ei;
c) daca la comiterea furtului sau a tentativei de furt au luat parte persoane din familia asiguratului sau alte persoane daca locuiesc in aceeasi locuinta cu asiguratul;
d) in cazuri in care persoana cuprinsa in asigurare, a facilitat producerea riscu-rilor asigurate sau a diminuat posibilitatea de reducere a urmaririlor acestora;
e) daca in momentul furtului sau tentativei de furt, autovehiculul era desfacut in partile sale componente;
f) in situatia in care asiguratul cuprinse in asigurare fac declaratii contradictorii sau neconforme cu realitatea;
g) daca asiguratul cu consimtamantul sau a incredintat autovehiculul asigurat unei persoane care refuza sa-l restituie insusindu-l;
h) pentru catastrofele montate pe sina sau a celor cu fata detasabila, daca aceasta nu este depusa la asigurator concomitent cu avizarea furtului;
i) daca nu se depun la asigurator, concomitent cu avizarea furtului autove-hiculului.
In data de 23.03.2007 asiguratul Marita Teofil a adus la cunostinta S.C. ASIROM S.A. Satu Mare despre evenimentul asigurat produs de catre o masina care nu a adaptat distanta intre masini in trafic. Avariile consta intr-un far dreapta spart.
Un reprezentant al societatii S.C. ASIROM S.A. a intocmit procesul verbal de constatare a pagubelor, la autovehicul unde sunt mentionate constatari cu privire la paguba
Potrivit acestui proces verbal, asiguratul a prezentat un deviz de lucrari elaborat executantul reparatiilor, S.C. Auto Class S.A. din Satu Mare, in care sunt prezentate operatiile executate si valoarea acesteia care se ridica la suma de 334,78 RON + 63,61 RON TVA adica manopera.
Aceasta suma nu depaseste suma asigurata, dauna este cuprinsa in asigurare iar conform principiului primului risc, seful serviciului daune certifica dreptul de despa-gubire si propune aprobarea platii despagubirii.
Se primeste si viza de centrul financiar preventiv iar directorul aproba despagu-birea de 1.122,65 RON in data de 29.03.2007.
Documentarea cazului
In cadrul dosarului privind paguba produsa la autovehicul deschis ca urmare a constatarii inregistrate la autovehicul asiguratului Marita Teofil din Satu Mare datorata incidentului din 23.03.2007.
Pentru realizarea unui contract de asigurare facultativa auto (CASCO) sunt cuprinse urmatoarele documente:
contract de asigurare facultativa;
cerere - chestionar;
carte de identitate a vehiculului;
anexa la contract.
Pentru dosar de despagubire prezentam urmatoarele documente:
proces verbal de constatare a pagubelor la autovehicule;
cerere de despagubire;
permis de conducere;
certificat de inmatriculare;
polita;
deviz de lucrari;
dovada;
declaratie;
bon de comanda;
fotografie;
factura fiscala;
chitanta.
In activitatea umana este vitala existenta unui sistem de gestiune eficienta a infor-matiilor cu privire la elementele specifice de risc. Calea cea mai importanta de diminuare a efectelor negative ale acestora este asigurarea.
Este necesar un studiu aprofundat al riscurilor si un sistem perfectionat al mana-gementului de risc. Aceasta presupune interventia societatilor de asigurari prin: identi-ficarea expunerii la riscuri, estimarea frecventei si evaluarea expunerii la pagube, furni-zarea de solutii pentru reducerea probabilitatii de producere a pagubelor si de limitare a pierderilor.
Pentru indeplinirea functiilor asigurarii (de despagubire, de prevenire a pagubelor si functia financiara) este necesara perfectionarea activitatii in asigurari prin:
educarea publicului in materie de asigurari,
imbunatatirea cadrului legislativ si
practicarea de catre societatile de asigurare a unei etici la nivelul civilizatiei europene.
Evolutia traficului auto inregistreaza cresteri spectaculoase, atat pe plan intern cat si international, dar in stransa legatura cu acest fapt are loc sporirea numarului de acci-dente de circulatie, insotite de prejudicii materiale si vatamari cauzate tertilor, implicati sau nu in circulatie pe drumurile publice.
In ceea ce priveste asigurarea pentru avarii a autovehiculelor si a altor vehicule - auto CASCO, datorita importantei si rolului acesteia in viata omului, constituie una din forma de asigurare bine reprezentata in practica asigurarilor din tara noastra. Prin aceasta forma de asigurare posesorul autovehiculului este asigurat pentru avariile si distrugerile produse prin accidente sau datorate unor calamitati naturale, la propriul autovehicul, fiind deci o asigurare pentru sine. Avariile la autovehicule pot fi generate de o serie de riscuri generale, comune altor bunuri, alaturi de care opereaza o serie de riscuri specifice, fapt care a impus instituirea acestei forme de asigurare distincta, asigurarea auto CASCO. Aceasta forma de asigurare a fost conceputa in diferite variante, pentru a satisface nevoile si preferintele unor variate grupe de posesori de mijloace de transport auto. Aceste variante difera dupa sfera riscurilor cuprinse in asigurare si a nivelului cotelor tarifare de prime de asigurare.
Dupa cum se arata in raportul CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor) cele mai mari valori ale ratelor despagubirilor platite pentru diferite clase de asigurari gene-rale se inregistreaza la asigurarea de "transport terestru" - 55,63 %, urmata de clasa "credite si garantii" cu 52,08 % si clasa "raspundere civila a autovehiculelor" cu 50,81 %.
Asigurarile comerciale au constituit si constituie o realitate economica sociala care insoteste si marcheaza istoria omenirii. Asigurarile comerciale au aparut ca o nece-sitate impusa de realitati si inteleasa din ce in ce mai mult, in timp, de toti cei care apeleaza la aceasta forma a protectiei de risc. Ca sistem de relatii banesti au un continut complex manifestandu-si valentele ca ramura prestatoare de servicii, ca intermediar financiar si ca activ financiar. Evolutia si dezvoltarea asigurarilor comerciale sunt mar-cate de parametrii pietei nationale si internationale a asigurarilor.
Alexa Cst., Ciurel V. - Asigurari si Reasigurari in Comertul International, Editura All, Bucuresti, 2003
Bistriceanu Gh., Bercea Fl., Macovei E.I. - Dictionar de asigurari, Editura Stiintifica, Bucuresti, 2004
Bistriceanu Gh., Bercea Fl., Macovei E.I. - Lexicum de protectia sociala, asigurari si reasigurari, Editura Karat, Bucuresti, 2005
Cistiluan L., Cistiluan R. - Asigurari Comerciale, Editura Dimitrie Cantemir, Targu-Mures, 2006
Ciumas C. - Asigurari Internationale - Arhitectura si problematica la debutul mileniului III, Editura Intelcredo, Deva, 2001
Ciumas C. - Economia Asigurarilor, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2002
Constantinescu D. Ag si colaboratorii - Tratat de asigurari, Editura Economica, Bucuresti, 2000
Iliescu C. - Contractul de asigurari de bunuri in Romania, Editura All Beck, Bucuresti, 2004
Vacarel Il., Bercea Fl. - Asigurari si reasigurari, Editura Marketer-Expert, Bucuresti, Editia I - 1993, Editia a IV-a - 2005
- Legea privind constituirea, organizarea si functionarea societatilor comerciale din domeniu asigurarilor, nr. 47 din 16 iulie 1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 1991
- Legea privind asigurarile si reasigurarile in Romania nr. 136 din 29 decembrie 1995 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995
- Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000
- Revista Tribuna Economica - colectie
- Revista Capitalul - colectie
- Revista Finante, Banci, Asigurari - colectie
- Revista Saptamana Financiara - colectie
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2984
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
