Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA MOARTE

diverse

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CALENDAR COLUMBOFIL
Mori pentru macinarea deseurilor din mase plastice
INSIGNELE DIN AERONAUTICA MILITARA ROMANA
Test grila - navigatie
CARNEA - caracterizata din punct de vedere marceologic
Primele si sporurile acordate personalului aeronautic
Aeronautica
TEMATICA PENTRU COLOCVIUL DE MATERIALE STOMATOLOGICE
Aranjamente mese si secrete de servire
Depunerea laser pulsata

TINERETE FARA BATRANETE SI VIATA FARA MOARTE

 



SCENA 1

POVESTITORUL

Buna seara. Aratati foarte bine. Aveti o … sau un… Va felicit ca ati ajuns la timp. V-ati grabit? Nu? In text avem un raspuns doar pentru cei care s-au grabit.  E cineva care s-a grabit? Ce bine! Aveam emotii la aceasta intrebare pentru ca in text e o replica doar pentru cei care s-au grabit.

Deci unii dintre voi s-au grabit in aceasta seara, altii nu, dar sunteti de accord cu mine ca in general ne grabim si ca obsesia lumii noastre nu mai e singuratatea, iubirea, necomunicarea, ci timpul. Cum miroase timpul? Cum arata? Cum suna timpul? Stiti o definitie a timpului?

Am cautat-o in dictionarul Oxford. Va rog utina intelgere: “ Timpul este procesul indefinit si continuu al existentei evenimentlor in trecut, present si viitor” Are vreo legatura asta cu asteptarea in statia de autobuz  sau cu cele 30 de minute in care imi preatesc omleta ca sa o mananc in 15 minute, sau cu sireturile prea lungi de la pantofi atunci cand ma grabesc? Whaever… Astazi risipim timpul, maine avem nevoie de el, dar… degeaba, singura clipa in care putem folosi timpul in favarea noastra este astazi, acum, prezentul.

Doamna, veniti aici va rog. Spuneti-mi, cand erati o fetita mica, dragalasa, care era dorinta dumneavoastra cea mai puternica? Nu visati sa va transformati cat mai repede intr-o femeie seducatoare? Nu stati ore in fata oglinzii, incaltata in pantofii mamei si cu sanii de vata in sutienul ei? Toti copiii vor sa iasa cat mai repede din copilarie ca sa ajunga la adolescenta si sa inghita experiente, experiente, munti de experiente pana la indigestie. Ne vine mintea la maturitate?  Intelepciunea vine cu varsta? Uitati! La maturiate vrem sa posedam si posedam intr-o goana nebuna  iubite/iubiti, soti/sotii, copii, aragaze, frigidere, televizoare, case, piscine, masini. Obiecte.

Nu inteleg, poate ma ajutati, nu inteleg de ce ne place, in mod special, un obiect diabolic care ne aminteste tot timpul ca ne apropiem de final. Cu toate astea il avem permanent la noi. Dumneavoastra aveti asa ceva? O inima mecanica sau electronica, tic-tac: imbatranirea, tic-tac: degradearea, tic-tac: moartea. Timpul! Cum spuneau cei de la Oxford? procesul indefinit  si … Daca n-ar exista? Bataile inimii: tinerete, bataile inimii: fara batranete, bataile inimii: nemurirea. Nemurirea? O vrem? O vrem de la oricine ar putea sa ne-o dea: zei, alchimisti, astrologi, medici, fizicieni, geneticieni, sarlatani. Oricine!

Ati fost atenti la aceasta dorinta, secreta sau nu?

Eu am fost si am observant ca, din cand in cand,in timp, apare cate o descoperire socanta care ne spune in termini diferiti, acelasi lucru: ca noi suntem identici cu stramosii nostril din Paradis si ca in corpul nostru totul s-a pastrat identic. La dracu! Imi vine sa strig cuprins de isterie: deci si misterul nemuririi? Raspunsul e …Da! Dar se pare cu nu-l mai recunoastem. Daca l-am recunoaste? Timpul a trecut… A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti. A fost un  imparat mare si o imparateasa frumoasa …

 SCENA 2 - Cuplul de indragostiti

         

          POVESTITORUL - Voind sa aiba copii au facut tot ce trebuia pentru asta. Dar, au trecut cativa ani si copiii nu au aparut.  Imparatul si Imparateasa radeau, se iubeau, erau fericiti …

 SCENA 3 – Predictia

          IMP2 - Nu mai support…

          IMP1 - Ce?

          IMP2 - Intilnirile astea …toata curtea…

          IMP1 - Toti te iubesc.

          IMP1 - Toti ochii care ma privesc intrebatori, privirile aruncate cu rautate pe burta mea…

          IMP1 - Exagerezi.

          IMP2 - Nu cred ca mai suport tensiunea asta surda. Stii ce-am auzit vorbindu-se in spatele meu? Ca nu mai sunt atat de tanara, ca se vede pe fata mea, ca timpul… Sunt batrana, nu-i asa?

          IMP1 - Nu-i adevarat, esti frumoasa.

          IMP2 - Nu te cred.

          IMP1 - Esti foarte frumoasa, crede-ma.

          IMP2 - In fiecare zi incercam altceva, tot felul de medici, astrologi, azi dimineata vraciul…

          IMP1 - Stai. Tocmai vroiam sa-ti spun ca trebuie sa vina un batran care ne poate ajuta.

          IMP2 - Acum?

          IMP1 - Da.

          IMP2 - Nu mai vreau sa vad pe nimeni!

          IMP1 - Daca el este cel de care avem nevoie?

          IMP2 - Daca nu e?

          IMP1 - Daca e? Bine… Nu-l primim.

          IMP2 - Fie.

          IMP1 - Esti sigura?

          IMP2 - Da.

          IMP1 - Un fiu… un mostenitor… un conducator…

         

          INTEL. - Esti frumoasa si nefericita. De ce vrei cu incapatanare ceva ce nu ti se da? Pentru ce?

          IMP2 - Pentru mine…

          INTEL. - Esti sigura?

          IMP2 - Pentru curte… pentru tine…

         IMP1 - Nu de asta te-am chemat .

          INTEL. - Imi pare rau dar n-o sa va aduca decat si mai multa tristete.   

         IMP2 - Asta inseamna ca…

         IMP1 - …sti ce sa ne dai ca sa avem copii .

          INTEL. - Stiu. Dar n-o sa aveti decat un singur copil. O sa fie un fat frumos si dragastos… dar, n-o sa aveti parte de el.

          IMP1 - Un fiu!

          IMP2 - Un copil!

          IMP1 - Un mostenitor!

          IMP2 - Un copil!

          IMP1 - Un conducator!

          IMP2 - O sa-i spunem Fat Frumos Dragastos…

          IMP1 - Nu, e putin…gindeste-te nu e tocmai un nume…

          IMP2 - Bine o sa-i spunem doar Fat Frumos. Fat Frumos…

          ( Scena “licoarea miraculoasa” ) (Pregatirile pentru scena nasterii)

POVESTITORUL - Peste citeva zile Imparateasa s-a simtit insarcinata. Toti slujitorii, toata curtea si  toata imparatia s-au bucurat nespus. Dar cand a trebuit sa se nasca copilul nu voia si, spre disperarea lor, a inceput sa planga in pantecele mamei. Astrologii, vracii, medicii priveau neputinciosi suferinta celor doi.

SCENA 4 - Promisiunea si nasterea

          IMP2 - Hai! Acum poti sa vii… De ce nu vrea sa se nasca?

          IMP2 - Batranul a spus despre copil ca n-o sa avem parte de el… Ce-seamna asta?

          DOICA - Nu te gandi la asta…

          IMP2 - De ce nu se naste? De ce plange? Fa-l sa taca!

          IMP1 - Iti promit ca iti dau palatul… Nu! Toata imparatia.

          IMP1 - Iti dau cea mai frumoasa femeie de sotie.

          IMP1 - Iti voi da… tinerete fara batrinete si viatafara moarte.

           (Copilul tace. Se naste. )

 POVESTITORUL - Copilul crestea si se facea tot mai frumos si mai destept. A studiat cu profesori si filozofi vestiti si ceea ce alti copii invatau intr-un an, el invata intr-o luna. Imparatii din imparatiile invecinate si chiar necunoscuti din asezari indepartate veneau sa-l vada si erau uimiti de admiratie in fata acestui copil minunat.

          VIZIUNE COPIL

          IMP.2 - Fat Frumos, ce faci? Hai!…

         

          VIZIUNE COPIL

          IMP1 - Ce faci aici? Stii ca i-am promis mamei sa-i aratam ce-am invatat.



          FFm - Mor?

          IMP1 - Ti-am mai spus ca invatam sa luptam.

          FFm - Luptatorii mor.

          IMP1 - Ti-e frica de moarte, foarte  bine. Un adevarat conducator, asa cum vei fi tu, se lupta cu ceea ce i-e frica. En garde!

          FFm - En garde!

          IMP1 - Si acum ma omori, da?

          FFm - Tati! Tati!

          IMP2 - A fost odata ca niciodata un imparat mare si o imparateasa frumoasa care-si doreau copii, dar nu puteu sa-i aiba. Si atunci…

          COSMAR COPIL

          FFm - Mama! Mama!

          FETITA - Ce faci, dormi? Hai sa ne jucam!

                        - Fat Frumos! Fat Frumos, unde esti? Te-ai ascuns?

 SCENA 5 – Substituirea copiilor cu cei doi adulti

          FATA - Fat Frumos! Fat Frumos, te-ai ascuns? Unde esti?

                     - Ma iubeste, nu ma iubeste…

          FF - Nu-mi plac florile…

          FATA - De ce? Sunt frumoase.

          FF - Da, pentru cateva zile. Apoi se ofilesc si mor.

          FATA - Ti-e frica de moarte?

          FF - Nu…dar…

          FATA - Iarasi  ai privirea asta. Esti asa departe de mine. Hai! Ia-ma cu tine.

          FF - Nu pot.

          FATA - De ce nu ma lasi sa te iubesc?

          FF - Ce inseamna asta? Stii ca te iubesc.

          FATA - Spune-mi ce e in mintea ta atunci cand esti asa departe.

          FF - Nu pot… nu sunt pregatit sa-ti spun…

          FATA - Am inteles. Plec.

          FF - Stai!

          VIZIUNEA

SCENA 6 – Prima lupta Imparat - FF

          IMP1 - Esti mort! Haide!

          FF - Nu acum… Te rog, nu pot acum.

          IMP1 - Haide! Castig - exersam o tehnica noua, pierd - ramai sa meditezi.

                    - Nu esti atent! Un adevarat conducator nu-si poate permite sa nu fie atent.

                   - Am castigat. Exersam o tehnica noua! Sa te vad! Salutul.

                   - Esti mort!

                   - N-a inteles inca frumusetea compeitiei. Vino!

          IMP2 - Nu! Nu, vine cu mine. Trebuie sa-si peteaca timpul si cu mama lui.

          FF - Multumesc!

 TRECERE VALET       

SCENA 7 – Jocul “de-a moartea”

          FATA - Imi spui ce e?         

          FF - Nimic. Vine doica!

          FATA - Iar ai privirea aia…

          FF - Ce privire?

          FATA - Privirea pe care eu n-o inteleg.

          FF - Nu-i nimic.

          FATA - E ceva. Stii ca mie poti sa-mi spui.

          FF - Nu stiu. Nu stiu ce se intampla! E ceva in mine. Inca din copilarie am simtit asta. Orice fac nu e suficient, orice incerc sa inteleg e prea putin… e ceva cu adevarat nemaipomenit pe care nu pot sa-l ating.

          FATA - E o nebunie ce spui.

          FF - Tu ai vrut sa sti.

          FATA - Nu-nteleg… Ai tot ce-ti doresti. Ce cauti? Ce vrei? De ce nu poti fi fericit? Nu esti fericit?

          FF - Nu, n-o lua asa… am glumit.

          FATA - E cel mai urat lucru pe care mi l-ai spus vreodata. Eu unde sunt in toata povestea asta? Eu nu contez? Eu nu sunt ceva nemaipomenit?

          FF - Ba da… ba da…

          FATA - Spune ma iubesti?

          FF - Da.

          FATA - Ma iubesti? Spune! Spune! Ma iubesti? Spune! Ce-i cu tine? Ce faci?

          FF - E o gluma…

          FATA - O gluma… Sa vezi ce-ti fac! Vezi asta? Uite gluma!

          FF - Da tu ma iubesti?

          FATA - Nu!

          FF - Nu? Ma iubesti? Hai spune! Spune ca ma iubesti! Spune! Spune ca ma iubesti! Spune! Spune Auzi, gata! Hai, ca nu-mi place jocul asta! Hai, stii ca te iubesc. Te iubesc! Hei… te iubesc! Te rog… te iubesc… sa nu mori! Te rog, sa  nu mori! Te iubesc!

          FATA - Si eu te iubesc!

          FF - Cum poti sa glumesti cu asa ceva? Ce-i cu tine? Cum poti sa glumesti cu moartea? Cu asa ceva nu se glumeste! Cum poti sa-mi faci asta? Cu moartea nu se glumeste. Nu cu moartea. Nu ma atinge!

          FATA -  Dar n-am glumit. Te iubesc! Dar ce-am facut? Fat-Frumos, m-am jucat… n-am murit… si, pana la urma, toti oamenii mor…

          FF - Eu nu vreau sa mor!

          FATA - Moartea exista, nu poti s-o ignori. Ea exista.

          FF - Eu nu vreau sa mor.

          FATA - Oamenii mor. Si eu, si tu vom muri intr-o zi.

          FF - Eu nu vreau sa mor, nu…Gata, stiu…Am gasit! Am gasit! In sfirsit am gasit!

SCENA 8 - Revelatia

          Continua scena FF-Fata

          FF - Tata! Tata! Tata!                                         

          IMP1 - Ce s-a-ntamplat?

          FF - Tata trebuie sa-mi dai ce mi-ai promis.

          IMP1 - Se grabeste…Te grabesti… sti ca totul e al tau…

          FF - Nu despre asta e vorba.




          IMP1 - Nu?

          FF - Sti foarte bine ce mi-ai promis…

          IMP1 - Da… dar vad ca fata ti-ai ales-o singur…

          FF - Putem ramane singuri?

          IMP1 - Mai tarziu…Nu, nu… Ramaneti!

          FF - Acum!

          IMP1 - Acum sunt ocupat. Dupa!…

          FF - Inainte, da-mi ce mi-ai promis – tinerete fara batranete si viata fara moarte.

          IMP1 - Cum sa-ti dau asa ceva? (ride)

          FF - Ai promis!

          IMP1 - Era doar o promisiune.

          FF - Doar o promisiune…

          IMP1 - E absurd sa-mi ceri asa ceva.

          FF - Promisiunea trebuie respectata!

          IMP1 - Pe asta n-o pot respecta.

          FF - Atunci de ce ai promis?

          IMP1 - Am facut-o ca sa te nasti.

          FF - Ca sa ma nasc.

          IMP1 - Da. Ca sa te nasti.

          FF - Bine, daca nu poti sa-mi dai ce ai promis am sa caut eu.

          IMP1 - Ce sa cauti?

          FF - Tinerete fara batranete si viata…

          IMP1 - E o nebunie, asa ceva nu exista…

          FF - Castig, plec.

          IMP1 - Pierzi, ramai.

          IMP1 - Uita-te la mine, imbatranesc si trebuie sa-mi iei locul.

                     - Am nevoie de tine.

          FF - Imi pare rau. Trebuie sa plec!

          IMP1 - Iti imaginezi cati ar vrea sa fie in locul tau?

          FF - Ai pierdut.

          IMP1 - Da… dar obsesia asta a ta e o nebunie curata. De cand te-ai nascut incerc sa te conving ca viata e frumoasa si merita traita. Si tu? Tu vrei sa pleci? Ai tot ce-si poate dori cineva.

          FF - Nu am singurul lucru pe care mi-l doresc.

          FATA - Singurul lucru pe care ti-l doresti… si eu?

          FF - Asa simt.

          IMP1 - Imi pare rau! Stai!

 SCENA 9 - Calauza

          IMP1 - Daca tot pleci, ia pe cineva din garda mea sa te insoteasca.

          FF - Din ei?

          IMP1 - Da. Alegeti-l pe cel mai bun.

          FF - Hai sa va vad…

          CAL. - Dar cu mine nu vrei sa incerci?

          FF - Cu tine?

          CAL. - Da.

          FF - De ce nu.

          CAL. - Esti sigur ca vrei sa pleci?

          FF - Da, sunt foarte sigur!

          CAL. - Nu te cred.

          FF - Sigur ca nu ma crezi. Numai eu m-am lasat pacalit de o promisiune.

          CAL. - Nu e doar o promisiune.

          FF - Razi de mine, la fel ca tata.

          CAL. - Nu. Astept de mult sa vrei s-o faci si sa si poti s-o faci.

          FF - Plec chiar daca ma invingi, pariul era doar cu tata.

          CAL. - Vin cu tine. Haide! De asta nu ai nevoie.

SCENA  10 - Incercarea I - Gheonoaia

          CAL. - Ai grija!

          FF - Nu mi-e frica!

          GHE - Fat-Frumos, ai vazut multimea de oase din prapastie? Sunt ale nebunilor care au indraznit sa vina pana aici. Intoarce-te!

          FF - Lovitura asta e pentru nebunii care au ajuns pana aici.

          CAL. - Concentreza-te! Te lupti cu ceva care nu seamana cu nimic din ceea ce sti.

          GHE. - E pacat de un barbat asa frumos ca tine. Nu vreau sa te ucid. Gandeste-te la mama ta…

          FF - Mama.

          FF - Asta e pentru mama.

          GHE. - Vrei sa mori?

          FF - Nu. Mi s-a promis tinerete fara batranete si-am s-o gasesc!

          FF - Ce e asta?

          CAL. - E padurea, sunt animalele, natura toata.

          FF - Ce vor?

          CAL. - Nu pot sa te lase sa treci bariera.

          FF - Nu inteleg nimic si nu ma sperii cu asta.

          CAL. - Nu vreau sa te sperii.

          GHE. - Nu pot sa te las sa treci. Intoarce-te! N-a ajuns niciodata un muritor acolo.

          FF - Nu voi mai fi un muritor.

          GHE. - Te inseli. Nu pleci viu de aici.

          FF - Nu?

          SE INCHIDE POARTA

          FF - Tebuie sa inving! Voi invinge! Voi gasi Tinerete fara batranete si viata fara moarte! Vrei sa vii cu mine?

          CAL. - Haide!

SCENA 11 – Tunelul

SCENA 12 - Tinerete fara batrinete si viata fara moarte

          ZINA - Bine ai venit. Ce cauti aici?

          FF - Caut Tinerete fara batranete si viata fara moarte.

          ZINA - Aici este.  

          FF - Aici?

          ZINA 1 - Ramai. Nu am vazut un om pana acum.

          ZINA 2 - Ne-am saturat sa stam mereu singure. Ramai cu noi.



          FF - Raman.

          ZINA - Poti sa faci ce vrei aici, dar exista o singura interdictie: Valea Plingerii. Promite ca nu  te duci acolo niciodata.

          FF - Promit. Niciodata. De ce sa ma duc? Am ajuns acolo unde mi-am dorit sa ajung. Nu-mi mai doresc altceva.

(Imagine cer - trecerea timpului. Fat Frumos asteapta emotionat ceva.

TIMP – Adi – muzica)

          FF - Zanelor! (se reia imaginea cu zanele)

          ZINA - Bine ai venit. Ce cauti aici?

          FF - Caut Tinerete fara batranete si viata fara moarte.

          ZINA - Aici este.  

          FF - Aici?

          ZINA 1 - Ramai. Nu am vazut un om pana acum.

          ZINA 2 - Ne-am saturat sa stam mereu singure. Ramai cu noi.

          ZINA - Poti sa faci ce vrei aici, dar exista o singura interdictie: Valea Plingerii. Promite ca nu  te duci acolo niciodata.

          FF - Nu-mi mai doresc altceva.

DISPARITIA IMPERIULUI

 POVESTITORUL - A stat acolo timp uitat, fara sa-si dea seama, fiindca a ramas la fel de tanar. Traia intr-o armonie perfecta cu Zanele. Era insa limpede ca actiunea distrugatoare a timpului asupra lui FF fusese doar intrerupta de forta miraculoasa a Tineretii fara batranete,  nu si oprita cu totul… 

          FF - Stai! Nu fugi! Stai!

          UCIDEREA ANIMALULUI    

          FF - Nu muri, te rog! N-am vrut sa te omor. Hai trezeste-te! Nu poti sa mori, aici este Tinerete fara batranete si viata fara moarte. Trezeste-te!

( isi aude inime din ce in ce mai tare pana la insuportabil)

          FF - Ce se intampla? Ce e aici? Valea plangerii? Zanelor, zanelor unde sunteti?  Nu am vrut sa-l omor, sunt un neghiob, nu am vrut sa ajung acolo, am intrat doar o clipa. Dar de atunci…Ce e asta? Ce e Valea Plangerii?  Simt o durere cumplita.  E ceva uitat, pierdut. Aud voci necunoscute…

           ZINA - Nu pleca. Aici ai tinerete fara batrinete si viata fara moarte, acolo e doar moartea.

          FF - Nu vreau sa plec, dar m-a apucat un dor cumplit de acasa, de parintii mei.

          ZINA - Nu pleca, sunt amintiri dintr-o alta lume.

          ZINA 1 - Ramai cu noi.

          ZINA2 - Ne-am saturat sa stam mereu singure.

          ZANA - Parintii tai sunt morti de sute de ani.

          FF - Nu va suparati, dar sunt de cateva zile aici cu voi si imi e un dor ucigator de parintii mei, ma duc sa-i vad si apoi ma intorc pentru totdeauna.                    CAL. - Asculta-le si nu pleca, nu poti sa faci a doua oara ceea ce nimeni in afara de tine nu a reusit sa faca vreodata.

           FF - Trebuie sa plec. Mi-e dor!

           CAL. - Bine. Plecam, dar, acum, acolo timpul este foarte important si trebuie sa ne intoarcem cat se poate de repede.

SCENA 13 – Reintoarcerea

          FF - Am ajuns?

          CAL. - Da.

          MOARTEA LUI - Bine ai venit.

          FF - Eu?

          MOARTEA - Da.

          CAL. - Daca vrei sa te mai intorci, plecam acum.

          FF - Mai stai putin, te rog. Aici m-am luptat acum cateva zile cu Gheonoaia.

          CAL. - Nu sunt doar cateva zile. Trebuie sa plecam.

(moartea arunca cu o mingiuta (mar) si il loveste pe Fat Frumos care tocmai vroia sa se intoarca cu Calauza. Fat Frumos e intrigat si fascinat ca dupa atata timp simte ceva. In sfarsit i se intampla ceva fizic)

          FF - Ma doare! Ma doare! Simt! Iti dai seama? Simt, acolo nu simteam nimic. Era bine, dar…

          CAL - Taci! Trebuie sa plecam.

          FF - Du-te, eu mai raman putin. S-a schimbat totul atat de repede!

          CAL. - Esti sigur ca vrei sa ramai?

          FF - Da, du-te si vin cat de repede pot.

          CAL. - Intelegi ca timpul s-a scurs?

          FF - Inteleg. Du-te! Ma recunosti?

          MOARTEA - Da.

          FF - Atunci sti ca nu demult am fost pe aici. Totul s-a schimbat in doar cateva zile.

          MOARTEA - Nu sunt doar cateva zile. Ce este?

          FF - Nu stiu, mi se intampla ceva.

          MOARTEA - Ti-e sete?

          FF - Sete? Nu stiu.

          MOARTEA - Bea. (ii arunca bidonul cu apa)

          FF - (bea insetat) Mi-e sete! Mi-e sete! (toarna apa pe el, descopera apa, se bucura etc)

          FF - Nu mai e nimeni pe aici, nu?

          MOARTEA - Nu.

          FF - Parintii mei?

          MOARTEA - Nu mai sunt demult.

          FF - Mi-au spus si zanale, dar nu le-am crezut. Stii, zanale… (renunta sa-i explice) Iarta-ma, dar nu imi amintesc cine esti.

          MOARTEA - Inceraca.

          FF - Esti singura care ma mai recunoaste. Cine esti?

          MOARTEA - Incearca sa-ti amintesti.

          FF - Imi amintesc doar ca nu puteam sa fiu fericit, lipsea ceva. Cum gasim lucrul de care avem neaparat nevoie? Trebuie ca undeva, candva, sa fie ceva care merita intr-adevar sa fie gasit. Acum, in timp ce vorbesc cu tine, inteleg ca m-am intors aici tocmai ca sa gasesc acel ceva.

          MOARTEA - Si?

           FF - Si de cum m-am intors am senzatia ca ceea ce caut chiar pot sa gasesc, ca sunt pe drumul bun. Intelegi ceva din ceea ce-ti spun?

          MOARTEA - Inteleg.

          FF - E ciudat, dar simt ca ceea ce caut e peste tot in jurul meu. Poate ca e greu de gasit tocmai pentru ca e prea aproape.

(moartea ii da marul. Fat Frumos miroase marul, il adulmeca, il descopera oarecum – e o reamintire si o descoperire in acelasi timp. O face si pe ea partenera la descoperire)

          FF - N-am mancat niciodata ceva atat de bun.

          MOARTEA - Asta e viata. Asta vrei, nu?

          FF - Da! Dar nu am stiut pana acum. (incepe sa caute prin obiecte)

          MOARTEA - Mai cauta!

          FF - Mama! Tata! Doica! Iubita mea! Te iubesc! Va iubesc! Ii iubesc! Timpul meu! te iubesc! Viata e frumoasa.

          MOARTEA - Acolo. (ii indica un loc unde sa caute. FF gaseste calutul)

          FF - Copilaria mea! Cine esti? (face legatura cu aceea care i-a dat calutul in copilarie)

          MOARTEA - Moartea ta.

          FF - Moartea mea…  Toti anii astia am fugit de tine. Moartea mea… esti frumoasa!

          MOARTEA - Bine ca ai venit in sfarsit. Daca mai intarziai mult muream chiar si eu. (incepe sa-i ia obiectele din brate, unul cate unul. Fat Frumos se desparte greu de ele, cu dragoste – retraieste moartea mamei, a tatalui etc.)

          FF - Trebuie sa…? Asa repede?

          MOARTEA - Asta ai ales, nu?

          FF - Da.

          MOARTEA - Regreti?

          FF - Nu.

 

POVESTITORUL - Din corpul lui au pornit in toate directiie mii de fire stralucitoare: spre copaci, spre nori, spre pasari, spre ape, spre iarba. Si cand mirosul ierbei devenea incantator se parea ca el insusi mirosea atat de frumos, cand pasarile ciripeau el insui ciripea, cand apele straluceu in soare el insusi stralucea.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1226
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site