Alegerea rasei si a dresorului. Necesitatea inceperii la timp a dresajului

Alegerea rasei si a dresorului. Necesitatea inceperii la timp a dresajului

Primul pas pe care trebuie sa il facem atunci cand ne-am decis sa achizitionam un pui este acela de a intelege necesitatea pedigree-ului, daca am hotarat ca puiul sa fie de rasa.
In opinia mea, decat sa cumparam un pui "de rasa" fara arbore genealogic (pedigree), mai bine adapostim un pui fara rasa.
In cazul unui pui de rasa trebuie sa stim ca pedigree-ul este indispensabil deoarece garanteaza atat conformatia anatomica corespunzatoare cat si un caracter corespunzator (echilibrat) al acestuia.
Prezenta pedigree-ului ne furnizeaza date si asupra sanatatii puiului pe care l-am cumparat, deoarece pentru a i se elibera este necesar ca acesta sa fi trecut anumite teste cum ar fi cel pentru displazia de sold sau examenul pentru depistarea P.R.A. (atrofierea progresiva a retinei).
Lipsa pedigree-ului ne poate aduce in situatia de a ne trezi cu un pui care are o conformatie anatomica total diferita de cea a rasei pe care am dorit-o sau un caracter neechilibrat sau probleme grave de sanatate.
Urmatorul pas este sa ne gandim ce rasa ni se potriveste cel mai bine. In alegerea rasei trebuie sa ne gandim la urmatorii factori: cat spatiu si timp avem, ce posibilitati financiare si ce experienta am acumulat. Nu trebuie sa ne aventuram sa cumparam o rasa dominanta daca suntem incepatori si nici o rasa de statura prea mare daca suntem la bloc. Este foarte important sa citim cu atentie caracteristicile rasei!
Daca am parcurs cu bine primii doi pasi trebuie apoi sa alegem canisa de unde vom prelua puiul, relevanta fiind activitatea canisei atat pe plan expozitional cat si al examenelor de lucru.
Pentru o canisa de renume sunt de asemenea importante importurile si calitatea puilor produsi. Nu trebuie sa credeti niciodata ca primul pui cu adevarat valoros al canisei va fi cel al dumneavoastra, mai ales daca canisa are o activitate indelungata.
Dupa ce puiul soseste acasa, prioritar este ca adaptarea la noul mediu sa fie facuta cu dragoste, astfel incat socul parasirii mamei si al fratilor sa fie cat mai mic. Varsta la care este achizitionat puiul trebuie sa fie superioara celei de 6-7 saptamani, astfel incat puiul sa poata fi vaccinat prima data si sa putem face teste de comportament pentru a putea vedea gradul de dominatie al puiului, rezistenta la zgomote, etc., teste care nu sunt concludenta inaintea acestei varste.
Dupa ce puiul termina calendarul de vaccinuri poate sa fie scos din casa pentru prima data, adica in jurul varstei de 3 - 4 luni.
Socul contactului cu mediul inconjurator nu trebuie amplificat de faptul ca la prima iesire din casa i se pune si lesa pentru prima data, deci primele notiuni de predresaj (obisnuitul cu lesa) pot fi insusite inainte de iesirea din casa.
Chiar daca varsta puiului vi se pare timpurie, nu trebuie sa uitam ca poezia invatata in clasa intai este retinuta pana la adanci batraneti.
Primele notiuni de predresaj trebuie insusite de la o varsta cat mai frageda; chiar daca avem timp suficient, ideal este sa apelam la serviciile unui instructor specializat, care are o experienta vasta. Metodele de lucru pot fi diferite, cainele stand acasa sau in pensiune.
Foarte importanta este colaborarea dintre instructor si stapanul cainelui; lucrul numai cu instructorul poate duce la un comportament diferentiat total - asculta perfect de instructor si deloc de stapan.
Nu trebuie sa uitam ca puiul priveste familia ca pe o haita, incercand sa avanseze in ierarhie. El nu cunoaste egalitatea, el poate fi doar sef sau subaltern, ca atare interesul nostru este sa asculte de familie.
Cartea de vizita a dresorului este data de numarul de examene de lucru promovate si de paleta de rase cu care a obtinut aceste rezultate. Examenele de lucru sunt singurele in masura sa garanteze ca un caine a fost pregatit corect, deoarece sunt organizate intr-un cadru oficial, sub egida F.C.I. (Federatia Chinologica Internationala) si A.Ch.R. (Asociatia Chinologica Romana). Conditiile de desfasurare implica un control perfect asupra cainelui, care nu trebuie sa fuga de pe teren, fiind astfel eliminat si nici sa reactioneze la comenzile altori instructori care lucreaza cu alti caini in timp ce el asteapta. Ca atare o demonstratie singulara in fata stapanului, in conditii de liniste, nu se poate compara cu lucrul intr-un furnicar de caini unde pana si cel mai experimentat instructor are emotii.
Totodata, examenele de lucru sunt singurele care ne ajuta la obtinerea dreptului de monta, primul examen (B.H. sau caine de companie) fiind obligatoriu pentru foarte multe rase la obtinerea dreptului de monta.
Indiferent pentru ce varianta am opta (SchH - de tip german sau Ring - de tip francez) important este sa ne incadram intr-un sistem organizat, cu reguli precise si sa nu pregatim cainele dupa ureche, dupa regulile noaste nestiute de nimeni. Nu trebuie sa uitam ca tarile care au elaborat aceste reguli precise au o activitate chinologica de sute de ani.
Ne intalnim in articolul viitor, in care vom aborda pe larg urmatorul subiect: PREDRESAJUL