CERBUL

CERBUL

Fircare denumire stintifica atribuita animalelor salbatice sintetizeaza cate ceva din caracteristicile speciei. Astfel cerbul alaturi de numele 'cervus' si

'elaphus' ce deriva din latinescul 'elatus' ce insemna nobil sau maret, trufas sau mandru si puternic, toate aceste attribute ce corespund acestuia, formeaza 'cartea de vizita'.

Multi cunosc cerbul, de obicei din filme sau din tarcul gradinii zoologice cerbul din captivitate, ca orce vietuitoare salbatica tinuta dupa gratii, isi pierde din trufia si maretia animalului stapan pe propiile miscari. Adevaratul cerb este acolo sus in codrii cu aer curat, cu linistea ca de templu, tulburat numai de glasul asalbaticiuniilor, acolo unde omul incearca sentimental de contopire cu natura din care si el a luat fiinta.

Cerbul European este cunoscut pe marii teritorii din Europa si Asia, locul de origine al acestuia fiind considerat Asia Centrala. Rude apropiate acestuia sunt prezente in nordul Africii sau Americii de Nord.

In tara noastra cerbul este prezent incepand din Maramures pana in muntii Banatului sau Olteniei.

Cerbul este cel mai mare reprezentant al copitatelor salbatice de la noi din tara. Masculul poarta denumirea de cerb sau taur, iar femela de cerboiaica sau ciuta. La noi cerbii ajung la o greutate de 250-300 kg, iar ciutele, aproximativ la 150 kg.

Cerbul este o fiinta frumos proportionate, avand corp zvelt, piceoare agree si subiri, de animal care parcurge distantele in viteza. Culoarea acestor salbaticiuni este in functie de anotimp, vara mai roscata, iar in timpul iernii nuanta parului capata culoarea sura/cafenie. De fapt schimbarea culorii de datoreeaza naparlirii.

Cerbul este un animal cu simturile ascutite, daca ochii nu sunt extraordinary de patrunzatori, in schimb mirosul si auzul sunt de o deosebita finite, caci narile sale simt mirosul de la cateva sute de metri, dupa cum urechiile lungi si atente pot surporinde zgomotul de la o distanta de 200 de metri.

Faina cerbului i-o dau coarnele, troferul mult ravnit si visat de orce vanator. Greutatea torfeului ajungand de pana la 15 kg.

Perioada cea mai importanta din viata acestei specii este natunci cand incepe bocanitul la cerbi, adica reproducerea.

Hrana cerbului este sufficient de variata, el nefiind un animal pretentious la alegerea plantelor. Paste cu placere iarba poieniilor de munte, mananca lujeri feagezi, ghinda sau ciuperci, porumb, ovaz.
Daca bolile,iernile grele rapitoarele nu il rapun, daca omul nu il doboara, un cerb poate ajunge pana la varsta de 20 de ani.