Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE








AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

Chinchilla: Generalitati, Crestere, Tratamente, Hrana, Sfaturi

Animale

+ Font mai mare | - Font mai mic




DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Perioada nuptiala si imperecherea
Pelophylax lessonae
Faringele si esofagul
TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR - EVOLUTIA CRESTERII PASARILOR
Aparatul respirator la pasari
CURIOZITATI DIN LUMEA ANIMALELOR
Complexul juxtaglomerural
ANIMALELE DE BLANA - CRESTEREA ANIMALELOR CARNIVORE CU BLANURI PRETIOSE
Broasca mica de lac, broasca verde
Caile urinare

TERMENI importanti pentru acest document

: cresterea sinsila : sinsila cresterea : cresterea chinchilelor : manual pentru cresterea puilor de carne :

Chinchilla:

   

        

         Generalitati,

Crestere,

Tratamente,

Hrana,

Sfaturi.

                                                   

 

 

CHINCHILA. PREZENTARE GENERALA

Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Ea este originara din tari cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile.

     Este un animal acoperit cu blana traind libera pe varfurile muntilor pana la inaltimii de aproape de 3000 m. Chinchila s-a adaptat bine la diferente mari de temperatura, zi – noapte, umiditate mica, ceea ce face ca ea sa                                                                               reziste o mare perioada de timp fara apa. Fiind rozatoare ea se hraneste cu ierburi, seminte, radacini, tulpini, frunze ale unor arbusti.

     Chinchila poate fi confundata cu veverita, deoarece are coada lunga, membrele din fata scurte prevazute cu 5 degete, iar cele din spate lungi prevazute cu 4 degete. Membrele sunt folosite atat pentru deplasare cat si pentru apucarea hranei.

     Chinchilele au greutati variabile in functie de varsta si de sex. Astfel masculii sunt mai usori decat femelele ei avand greutati intre 250 – 500 grame.

     De asemenea atat temperatura corpului cat si activitatea cardiaca si respiratorie depind de varsta animalului.

     Chinchila este valoroasa prin blana ei dar si prin carne. Astfel cine se hotaraste sa creasca chinchile, pe langa blana, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vanzarea carnii cu care se hranesc alte animale cu blana cu o importanta deosebita la randul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte usor cresterii in captivitate nefiind deloc pretentioasa. Ea este blanda si cu ea se poate lucra foarte bine. Daca este prinsa ea nu musca, nu zgarie, nu se zbate. Ii place sa fie mangaiata, tinuta in brate.

     IMPORTANT! In cazul in care este speriata, chinchila sufera un fenomen ciudat. Rezultatul acestei actiuni il constituie caderea parului si imprastie un miros puternic de migdale. De asemenea elimina un puternic miros de urina.

     Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram prudent si cu blandete cu ele. 

     Chinchila se hraneste numai noaptea.

      Numele ii parvine de la indienii „chincha” pe care spaniolii i-au gasit in America de Sud, atunci cand au ocupat-o in secolul al VI-lea.

     Firul de chinchila este foarte subtire, de aproximativ de 200 ori mai subtire decat la om. El fiind foarte subtire si foarte des blana nu face „carari” atunci cand trecem cu mana prin ea.

      SPECII DE CHINCHILA

Exista trei specii de chinchila:

chinchila laniger                    chinchila brevicaudata                  chinchila rex

Prima dintre ele ( chinchila laniger ) este cea mai des folosita in crescatorii. Seamana cu veverita, are o greutate medie de 400 g si o lungime a corpului de 28 – 30 cm. Urechile sunt lungi, acoperite de par, are botul ascutit si capul mic. Lungimea parului este de 2,5 cm. Coada este lunga si are par mai gros si mai lung. Culoarea este gri-deschis si alb-murdar pe abdomen. Culoarea gri este data de alternanta culorilor pe traiectul firelor de par.

     Chinchila brevicaudata este mai mare decat chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm sau putin mai mare. Are coada si urechile mai mici. Blana este alb-galbuie pe abdomen si gri-albastrui pe spate, rezultand din imbinarea mai multor zone de culoare ce se gasesc in lungul firelor de par

-         gri-albastrui la baza ; gri-galbui la mijloc;albastrui inchis la varf

  Chinchila rex este cea mai mare avand lungimea corpului de 38 cm si se aseamana cu chinchila brevicaudata.

BLANA

Blana animalului este una valoroasa, costul ei putand ajunge pana la 10000 euro. 1 cm2  de blana este foarte valoros. Blana poate atinge maturitatea la 8 – 9 luni. De regula blana de chinchila atinge trei stadii:

-         blana de pui care este rara iar firele cresc;

-         blana tanara care apare dupa 5 luni de la nastere cand lungimea firelor de par este ajunsa la maturitate;

-         blana matura in care firele au lungimea uniforma iar pielea animalului devine alba;

Dupa aceasta prima perioada de maturitate firele pot cadea, iar pielea isi schimba culoarea de la alba spre albastru – deschis. In aceasta situatie blana a ajuns la supra – maturitate, dupa care incepe un nou ciclu ce dureaza 4 luni.  

      Blana la animal apare din perioada intrauterina, astfel ca la nastere puiul are blana.  

     Blana este formata din puf si parul de directie. De regula puful este  in trei culori avand de la varf spre radacina urmatoarele nuante:

-         albastra sau chiar neagra; alba sau albastru pal; albastra;

            Aparitia altor culori la blana, in locul celor enuntate arata defecte ale blanii, iar animalele ce le poseda nu se tin pentru reproducere, ci se sacrifica.

     Corespunzator celor trei zone de culoare ale pufului avem trei zone de producere a lui:

-         voalul; banda; subculoarea;

            Puful chinchilei se dezvolta pe partile laterale ale corpului si pe spate. Puful care se gaseste pe abdomen este in doua culori si anume la radacina albastru inchis iar la varf alba.     

     Parul de directie este mai lung si mai gros decat puful.

     Blana de chinchila este cu atat mai valoroasa cu cat sunt indepliniti anumiti indici de calitate. Ii vom enumera mai jos pe cei mai importanti si implicatiile lor asupra calitatii blanii de chinchila.

1.      Dimensiunea blanii are importanta asupra calitatii pentru valorificare. Dimensiunea optima se atinge la maturitatea animalului. Sunt preferate pentru o blana de calitate acele exemplare ce au trunchiul cilindric si nu fusiform cu umerii largi si gatul scurt si gros.

2.        Luciul blanii este dat de structura stratului solzos de secretia glandelor sebacee. De regula blana are un luciu mai pronuntat in perioada anotimpului rece, scaderea temperaturii avand un efect benefic.

3.      Textura blanii de chinchila este data de starea firelor de par. Acestea pot avea un aspect de blana fina, elastica, deasa.

     IMPORTANT! Daca la trecerea mainii prin blana observam un par aspru uscat care nu poseda elasticitate si are aspect de canepa, avem de-a face cu o blana defecta iar aparitia unui astfel de exemplar in comunitatea de chinchile reprezinta un real pericol pentru comunitatea respectiva. Exemplarul trebuie scos din comunitate si sacrificat iar deficientele ce au dus la acest incident trebuie inlaturate.

4.      Culoarea este un criteriu deosebit de important in stabilirea valorii comerciale a blanii de chinchila. Chinchilele standard pot avea culoarea da la o tenta pala pana la aproape neagra. In general pot fi 5 nuante:-inchisa; mediu – inchisa; medie; mediu – clara; clara;

Astfel cele trei zone ale pufului pot avea culorile:

-         subculoarea este de albastru inchis. Se accepta pentru comercializare si subculoarea albastru deschis, aparitia culorii gri este considerata un defect iar animalul este supus sacrificarii;

-         banda trebuie sa posede culoarea alba sau albastru – slab. Aparitia unei culori a blanii de galben sau maro este considerata un defect;

-         voalul este considerat perfect cand poseda culoarea albastra sau negru lucios. Voalul trebuie sa ocupe tot corpul cu exceptia abdomenului.

Daca accidental voalul prezinta nuante roscate acesta este considerat un defect iar exemplarul se sacrifica;

5.      Elasticitatea blanii este data de revenirea perilor la forma initiala atunci cand se trece cu mana prin el. Firul de blana elastic revine imediat la forma initiala;

6.      Finetea reprezinta rezistenta pe care o opune parul atunci cand se trece cu mana prin el in sens contrar de la varf spre radacina. Aceasta marime se masoara in microni. In functie de aceasta, parul blanii de chinchila poate fi usor aspru, foarte fin si extrafin. Finetea firului este cuprinsa intre 2 -  6 microni, pentru puf si de 10 – 16 microni pentru parul de directie;

     7.  Densitatea  blanii nu se masoara ci se determina la pipait sau se apreciaza din ochi. Daca densitatea este mai mica blana este mai deschisa la culoare. Daca se executa „suflarea” deasupra blanii si cantitatea de piele vizibila este mica, avem o blana cu densitate mare. 

     Se poate trage concluzia urmatoare: calitatea unei blani este cu atat mai buna cu cat animalul creste, deoarece blana puietului sau a tineretului juvenil este de calitate inferioara. Calitatea difera de la exemplar la exemplar. Din cauza ca caracteristicile unui animal se transmit genetic sunt acceptate pentru inmultire acele exemplare ce corespund scopului urmarit. De asemenea calitatea blanii difera de anotimp, perioada iernii fiind propice pentru obtinerea blanurilor de calitate iar primavara se obtine o blana cu potential mic de valorificare.

     Blana de chinchila poate contine si defecte. Acestea se pot evidentia astfel:

-         blana ciupita datorita custilor deteriorate, a agatarii blanii in bucati de sarma, cuie;

-         decolorarea blanii datorita expunerii la soare a chinchilei in cusca;

-         muscaturi pe blanita datorate incaierarilor cu ocazia montei;

-         caderea parului datorita folosirii hranei cu carente alimentare sau sacrificarea si depozitarea necorespunzatoare a blanii;

-          impaslirea parului caracterizata prin incurcarea firelor si scaderea rezistentei parului sau micsorarea pufului. Ea apare datorita unei ingrijiri si alimentari necorespunzatoare. Aceste exemplare nu sunt folosite pentru reproducere;

-         par lipit datorita murdaririi de secretii, fecale sau urina. Acesta apare datorita ingrijirii necorespunzatoare sau a conditiilor necorespunzatoare de igienizare a custii;

Schimbarile ( mutatile ) de culoare ale blanii   chinchilei

Piata blanurilor este intr-o continua transformare. Se cauta si se cer blanuri cu o coloristica cat mai variata, de o calitate foarte buna si calduroase. Mergand in intampinarea pietii crescatorii de chinchila au obtinut prin incrucisari mutatii de culoare din care cele mai importante sunt

-         culoarea alba,culoarea neagra,culoarea bej,culoarea safir,culoarea pastel,culoarea voalat

 Culoarea standard a chinchilei este aceea a animalului salbatic, aflat in libertate, in Anzii Cordilieri in America de Sud. Ea este gri-albastrui pe spate si alba pe abdomen. Culoarea gri este data de trei zone colorate diferit un varf intunecat, o zona intermediara de culoare deschisa si o zona inferioara intunecata. Mutatia reprezinta o transformare brusca in ereditatea unui animal dintr-o anumita specie. Mutatiile sunt foarte rare. In literatura de specialitate se spune ca o mutatie apare la un milion de nasteri. Ele pot aparea atat prin modificarea in sens pozitiv a microclimatului dar si prin accidente sau fenomene negative ( radiatiile ). Datorita acestor cauze numarul animalelor cu mutatii de culoare este foarte restrans, iar preturile lor sunt de-a dreptul exorbitante.

     Pe langa mutatiile accidentale oamenii de stiinta au incercat genetic crearea unor astfel de animale. De exemplu albul dominant ( Wilson White ) a aparut in anul 1950 intr-o crescatorie din California. Blana acestei specii este alba iar urechile sunt gri. Este o blana foarte cautata fiind o blana mutanta. Ea prezinta dezavantajul ca datorita culorii albe poate fi usor confundata cu alte blanuri ceea ce deranjeaza in special cumparatorul. O alta mutatie o reprezinta culoarea negru care a aparut in crescatoria lui Robert Gunning, ea poarta numele de Gunning Black. Spre deosebire de alte mutatii accidentale ea a fost in parte creata. Blana are culoare neagra, o densitate mare si luciu deosebit. Dezavantajul acestei mutatii il reprezinta agresivitatea mai mare a chinchilei negre si prolificitatea scazuta. Femelele nasc un pui cel mult doi. O alta mutatie o reprezinta negru de carbune care a aparut in S.U.A. si apoi s-a raspandit in intreaga Europa. Animalele din aceasta mutatie au culoarea pornind de la un negru intens pana la un maro deschis sau gri. Dominantele bej, safir sau voalat. Sunt mutatii recente aparute tot S.U.A., care nu s-au raspandit foarte mult in Europa si desi foarte valoroase prezinta o mai mica importanta in lucrarea noastra.

Adaposturile chinchilei

Adapostul pentru chinchile este modest la fel ca si chinchila, care este un animal foarte putin pretentios, in functie de temperatura mediului inconjurator. Chinchilele au fost crescute in voliere acoperite cu plasa de sarma. Chinchilele erau in custi plasate direct pe sol. Daca temperatura este ridicata putem folosi cu succes sopronul. In zonele cu temperatura mai scazuta adaposturile de chinchile sunt construite din caramida, beton subtire sau chiar din scandura. Practic se poate folosi ce aveti la indemana deoarece chinchilele pot sa traiasca la temperaturi de la –20 grade C la +25 grade C, conditia care se impune este ca adapostul sa fie curat, uscat si inchis ( lipsit de curenti puternici ).

     In ultimul timp s-a observat ca chinchilele prefera mai bine frigul decat caldura. La temperaturi mai mari de 25 grade C au probleme cu respiratia, iar peste 30 grade C pot chiar muri. In mod normal in adaposturile de chinchila trebuie sa fie o temperatura cuprinsa intre 13-18 grade C. O temperatura mai ridicata trebuie mentinuta ( aproape de 18 grade C ) la fatare si in primele saptamani dupa aceasta deoarece puii sunt mai sensibili. La temperaturi de sub 12 grade C puii sunt pusi in pericol, iar masculilor le scade virilitatea. In cazul sacrificarii chinchilele se tin la temperaturi mai scazute 3-8 grade C. Umiditatea relativa este in jur de 70%. Ceea ce este foarte important din punct de vedere la cresterea chinchilei este ca cresterea nu trebuie facuta intr-o cladire noua special amenajata decat daca nu avem absolut nimic la indemana. Prin folosirea soproanelor, magaziilor, volierelor se reduce mult investitia initiala. Acoperisul acestora poate fi facut din placi ondulate de tabla, azbociment sau hartie gudronata. Pentru mentinerea unei temperaturi ideale este necesar introducerea unei incalziri centrale in adapostul de chinchile dar care va fi folosita doar pentru corectarea temperaturii. Oscilatiile bruste de temperatura fac rau animalului, de aceea cresterea sau scaderea temperaturii trebuie facuta lent. Chiar daca iesim pentru putin de timp din domeniul temperaturilor ideale. In cazul in care umiditatea este mai mare se observa scaderea apetitului animalelor, precum si aparitia primelor boli. De asemenea nutreturile mucegaiesc si exista pericolul aparitiei ciupercilor.

     Important. Principala regula de microclimat care trebuie respectata este lipsa curentilor de aer. Chinchila este foarte sensibila la cel mai mic curent de aer. Pentru a preveni imbolnavirea luati masuri in acest sens. Desi chinchilele pot trai in adaposturi diferite, totusi un adapost iluminat natural este de preferat. Un alt factor important in cresterea chinchilei este, pe cat posibil, lipsa zgomotului. Adapostul va trebui construit intr-un loc izolat, linistit si retras. Pe interior adaposturile se finiseaza in scopul mentinerii curateniei. Peretii, plafonul, pardoseala trebuie sa fie netede fara gauri, fara crapaturi astfel incat sa nu intre praful, mizeria si curentii de aer. Pe o pardoseala din beton va trebui sa punem un linoleum pentru a atenua zgomotul pasilor. Adaposturile pentru chinchile nu trebuie sa fie mari deoarece chinchilele traiesc in custi de dimensiuni mici pe care foarte usor le putem supraetaja cu ajutorul unor stelaje sau rafturi. Nu putem spune care este numarul optim de animale crescute pe mp deoarece conditiile difera mult de la un tip de adapost la altul. Important este sa mentinem conditiile minime de microclimat scrise mai sus, sa existe alei de circulatie ( spatii ) intre custi astfel incat ingrijitorul sa poate observa animalele.

                          

Custile

  Sunt confectionate din plasa de sarma cu diametrul intre 1 – 1,5 mm. Se recomanda ca plasa pardoselii sa aiba ochiurile 13x25 mm, pentru pereti 19x19 mm, pentru reproducatori 25x25 mm, pentru tineret si animale destinate sacrificarii. In crescatorii se folosesc doua tipuri de custi

-         pentru tineret si animale destinate sacrificarii

-         pentru reproducatori

     Custile au cate un sertar de zinc care poate fi situat ori in cusca, ori sub aceasta. In primul caz se pune talas care tine cald chinchilei si care absoarbe urina. Dezavantajul acestui mod de crestere il constituie manopera in plus la curatarea custilor. Sertarul pus sub plasa de sarma permite o mai buna indepartare a dejectiilor, a murdariilor insa chinchila sta mai putin confortabil si ii este mai frig. In plus in momentul in care tragem sertarul producem zgomot lucru care deranjeaza chinchila. Pe peretele sin fata a fiecarei custi exista o usa, un mic jgheab pentru administrarea furajelor concentrate, un jgheab pentru administrarea furajelor fibroase si o sticla pusa cu gura in jos, prevazuta cu suzeta pentru adapare. Chinchilelor le place foarte mult sa se tavaleasca in nisip, acest lucru nu este numai o placere dar si o necesitate pentru ca blana acestora sa ramana curata si cu un aspect frumos. ,,Baia de nisip,, se face intr-o ladita mobila fixata pe perete care se afla in interiorul custii mari. Din cand in cand ea se scoate si se inlocuieste nisipul. Datorita acestei placeri in crescatoriile mari se ridica praf iar acest lucru impune curatirea lui cu un aspirator silentios. De asemenea presupune o aerisire corecta. Nisipul nu trebuie sa contina cuart care are o granulatie mare si care zgarie blana chinchilelor. Refuzul de a face baie in nisip este foarte grav deoarece inseamna ca chinchilele sunt bolnave.

     Custile pentru tineret si animalele pentru sacrificare au dimensiuni standardizate de 40x40x40 cm. Bineinteles ca aceste dimensiuni nu sunt absolut obligatorii, totusi insistam in respectarea lor. Desi unii specialisti sunt impotriva suprapunerii custilor, aducand ca argument faptul ca animalele trebuie mereu observate atent, iar in cazul suprapunerii pentru acest lucru trebuie folosite scari, care complica munca ingrijitorilor. Noi va recomandam, totusi suprapunerea pe 4-5 nivele ajungandu-se astfel sa se creasca un numar mare de chinchile ( aproximativ 80 – 90 ) pe o suprafata de aproximativ 10 mp. Va reamintim faptul ca cresterea chinchilei poate fi o afacere de apartament. Chinchila fiind singurul animal crescut pentru blana care nu degaja. Intr-o camera obisnuita de bloc 12 – 15 mp, amenajata optim se pot creste aproximativ 100 de exemplare de chinchila, ceea ce ar putea aduce un profit substantial tinand cont ca investitiile sunt foarte mici ( o cusca poate costa in jur de 8 dolari, hrana dupa cum se va vedea este formata din fan si nutreturi, deci foarte ieftina, iar camera de apartament constituie climatul perfect pentru cresterea chinchilei. Exista multe cazuri in tara de persoane care au inchiriat ( cumparat ) apartamente cu 4 camere si au facut in ele o crescatorii uriasa de chinchile. Pretul unui exemplar este intre 30 – 100 de euro, in functie de calitatea blanii, iar numarul chinchilelor crescute intr-o camera aproximativ 100, va lasam pe dumneavoastra sa faceti un mic calcul despre profitul castigat de pe urma acestei afaceri. Nu trebuie sa uitati insa si de greutatile acestei afaceri, de faptul ca avem nevoie de 1-2 ingrijitori, de atentia sporita pe care trebuie sa o acordam in momentul cumpararii animalelor ( exemplarele trebuie sa fie cat mai valoroase ), de pretul acestora, de faptul ca numai exemplarele cu o bonitate mare se pot vinde la un pret bun si de boli ale chinchilelor etc.

     Custile pentru reproducatori sunt construite din mai multe compartimente care se intersecteaza intr-un culoar asezat in mijlocul custii. Dimensiunile acestora variaza in functie de numarul de compartimente. Va putem recomanda urmatoarele dimensiuni 80 – 140 x80x40.  Culoarul comunica cu compartimentele in care sunt femelele prin orificii astfel incat masculul sa poata trece de la una la alta. Femelele in mod normal nu-si pot parasi locul.      Acest lucru se realizeaza prin mai multe metode, cea mai importanta fiind fixarea pe gatul femelei a unui obiect ( colier ) care sa fie mai mare decat gaura de iesire. Dupa imperechere compartimentul femelelor se izoleaza.

Construirea fermelor de chinchila de mari dimensiuni ( crescatorie intensiva )

 In cazul in care dorim sa crem o crescatorie mare sau foarte mare in care numarul exemplarelor sa depaseasca ordinul miilor trebuie sa folosim o hala de dimensiuni mult mai mari. Construirea acestei crescatorii tine cont de toate regulile si cerintele impuse la micile crescatorii, doar ca datorita numarului foarte mare de exemplare crescute dimensiunile sunt altele.

Culoarele de circulatie

Culoarul reprezinta spatiul dintre doua randuri de custi. In legatura cu acesta exista o dilema deoarece unii crescatori il considera spatiul pierdut si fac acest culoar cat mai mic, iar altii il considera absolut necesar iar latimea acestuia este mai mare de 1,5 m. In cazul in care veti crea o crescatorie de amploare va recomandam sa pastrati dimensiunea de 1,3 – 1,5 pentru culoarul de acces deoarece exista numeroase operatii pe care trebuie sa le faca ingrijitorul legate de cresterea si hrana animalelor, curatenie, supraveghere etc. care necesita spatiu.

Anexele crescatoriei de chinchila

  Anexele sunt

-          depozit de furaje

-          camera de sacrificare

-          spatiu de prelucrare a blanitei

-          spatiu de uscare

-          locuinte, birouri

-          izolator

     Suprafetele recomandate pentru anexe sunt

-          camera de sacrificare 8 – 12  mp

-          camera de jupuire 15 mp

-          camera de sortare 15 mp

-          camera de uscare 20 – 22 mp

-          depozitul pentru pastrarea blanitelor 20 mp

     Mai jos vom prezenta o lista cu instalatii, instrumentar si dispozitive care sunt necesare pentru o mare crescatorie de chinchile.

1         camera tampon cuprinde

-          aeroterma sau alt dispozitiv pentru incalzirea aerului

-          tablou de comanda electric

-          cantar

-          dulap si masa

2         camera pentru insamantari artificiale

-          masa faiantata

-          truse de insamantari artificiale

-          sterilizator electric

-          frigider

-          apa calda, apa rece

-          prize cu impamantare

-          ventilatie mecanica

3         camera de bonitate a chinchilelor

-          masa faiantata de culoare alb mat, sau albastrui deschis

-          scaune metalice rotative

-          furtun pentru apa calda si rece

-          iluminare foarte buna prin plafon si peretii laterali

4         camera de sacrificare

-          apa calda si rece

-          pardoseala betonata

-          carlige pentru suspendarea animalelor

-          furtun de spalat pe jos

5         camera de jupuire

-          carlige pentru suspendarea animalelor

-          mese pentru jupuit

-          tavi pentru uscare

-          pardoseala betonata

-          apa calda si rece

-          ventilatie mecanica

-          iluminare naturala prin plafon si pereti

     In cazul in care afacerea consta numai in vanzarea chinchilelor toate anexele referitoare la jupuire, sacrificare si pregatirea blanitelor nu mai au nici un rost.

HRAnirea chinchilei

Chinchila este un animal erbivor care are un aparat digestiv mare. Ea are douazeci de dinti care cresc tot timpul vietii. In conditii normale de sanatate cresterea si uzura dintilor este aproape egala. De aici rezultand ideea ca dinti raman de aceeasi marime. Incisivii de culoare galbuie trebuie deosebiti de cei de culoare alba care au o lipsa mare de calciu si pot fi intalniti la femele in perioada lactatiei sau in cazul unei hraniri gresite. In ideea tocirii incisivilor chinchilelor li se administreaza lemn de diferite esente cel mai bun fiind lemnul de salcam cu coaja. In cazul in care nu au materiale de ros dintii chinchilelor capata modificari si se rup, ceea ce va afecta hranirea acestora si va avea o influenta directa asupra cresterii, dezvoltarii si calitatii blanii. Hrana principala a chinchilelor este formata din fan si concentrate.     Fanul asigura celuloza si mentine echilibrul intestinal. El trebuie sa aiba anumite proprietati

-         sa fie recoltat in zile fara precipitatii

-         uscat la umbra pentru a-si pastra culoarea verde

-         miros placut

-         fara plante toxice

     Foarte important este ca fanul sa fie tinut in locuri special amenajate acoperite cu o aerisire buna, sa fie intors din cand in cand cu furca, pentru a nu prinde miros sau a mucegai. De asemenea locul in care se pastreaza trebuie sa fie ferit de praf. Terenurile de pe care se recolteaza trebuie sa fie ingrasate numai natural fara insecticide sau ingrasaminte chimice.

     Se foloseste fanul de lucerna sau trifoi. Fanul serveste ca o completare a ratiei de mancare si are rol de umplutura. El nu trebuie sa aiba o culoare negricioasa deoarece inseamna un inceput de fermentare care poate produce boli digestive la chinchile. Un fan aparte il constituie fanul de graminee care isi pastreaza mai mult timp calitatile pozitive si care fermenteaza sau mucegaieste foarte greu. In alimentatie trebuie sa tinem seama ca chinchilele mananca cu placere vreji de fasole sau de mazare. In fiecare dimineata ingrijitorul trebuie sa introduca in jgheabul de pe peretele din fata a custii o mana de fan. El este rontait de animal cu pauze fiind la discretie. Chinchila are obiceiul de a risipi fanul, de a-l da pe jos si astfel foarte mult din fan se pierde. A doua zi daca mai gasim fan in jgheab nu-l vom inlocui il vom lasa tot pe cel vechi incercand sa facem economie. Fanul cazut pe jos se matura si se arunca. El nu va mai fi folosit la hrana animalelor. Concentratele sunt consumate de chinchila sub forma de boabe. Acestea sunt ovazul, orzul, porumbul, graul. Cantitatea de concentrat variaza de la 15 grame la 30 de grame in functie de stadiul in care se afla, astfel femela gestanta si puii mananca mai mult. Foarte importanta este distributia zilnica a acestei cantitati pentru fiecare chinchila, chiar daca necesita un volum mai mare de munca prin administrarea zilnica se poate urmari si supraveghea starea de sanatate a animalului. Daca nu dorim sa facem acest lucru zilnic atunci putem pune cantitati mai mari pentru aproximativ 10 zile situatie in care controlul si supravegherea animalului este diminuata.

    In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie chinchilelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 – 3 mm,  5 – 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca si in cazul celorlalte ( fan si concentrate ) cel mai mult mananca femelele in perioada de alaptare cat si puii in perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici exista o risipa foarte mare deoarece este chinchila este jucausa, se misca mult si multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli digestie chinchilelor. Trebuie sa luam masuri precise si corecte in mentinerea sacilor de granule in conditii de aerisire, umiditate scazuta pentru a evita mucegairea. De dorit este ca perioada in care granulele sunt depozitate in saci sa fie cat mai scurta.

VITAMINE SI MINERALE NECESARE CRESTERII CHINCHILELOR        

                Pentru cresterea si dezvoltarea animalului este necesara o alimentatie completa, bogata in principii nutritive, precum si in vitamine si substante minerale.

     Astfel existenta grasimilor in hrana trebuie sa fie de 2 – 3%, deoarece folosirea lor in hrana are o influenta benefica asupra blanii. Lipsa lipidelor duce la aparitia unor pete galbene pe corp. Din alimentatia chinchilelor nu trebuie sa lipseasca hrana bogata in continut celulozic, acesta avand efect benefic atat asupra sistemului digestiv cat si asupra cantitatii de energie pe care o dezvolta. S-a constatat ca cantitatea de celuloza necesara difera in functie de starea de maturitate a animalului. Daca puii au nevoie de o cantitate de pana la 5% din hrana, aceasta cantitate creste de 4 ori, pentru exemplarele adulte. Proteinele au rol de echilibrare energetica atat la oameni cat si la animale. Dezechilibrul proteic poate avea consecinte negative asupra metabolismului putand da nastere la diverse boli. De aceea este foarte important ca in hrana chinchilelor sa se gaseasca un aport proteic important.

     Literatura de specialitate nu prezinta date specifice chinchilelor, insa este clar ca lipsa proteinelor are acelasi efect ca la toate animalele crescute pentru blana.

     Ele trebuie sa fie prezente in ratiile de mancare in proportie de 15 – 16% pentru adulti si in cantitate mai mare pentru pui si femele ce alapteaza.

     Datorita conditiilor de crestere in captivitate si folosirii aceluiasi tip de mancare, chinchilele din ferme spre deosebire de cele din habitat natural, trebuie sa aiba in alimentatie un aport mai mare de vitamine ce au rol hotarator in dezvoltarea ulterioara, precum si in valoarea blanurilor comercializate.

     Va prezentam mai jos vitaminele esentiale din hrana animalului si influenta lor asupra valorificarii.

     Vitamina A are un rol deosebit in cresterea oaselor si mentine imunitatea corpului avand un rol direct in profilaxia diferitelor boli.

     Complexul de vitamine B, format in special din vitamina B1 si hipovitamina B2, are efecte deosebite asupra sistemului nervos si pentru reglarea metabolismului. Vitamina B1 poate fi luata pe cale naturala din boabele de cereale, fanuri de leguminoase. Lipsa ei duce boli deosebit de grave cum ar fi paralizia, pierderea echilibrului.

     In mod obisnuit organismul animal isi asigura mineralele din hrana si apa in conditiile in care aceasta este echilibrata si contine toate elementele necesare. In anumite cazuri se simte necesitatea suplimentarii lor mai ales pentru calciu si fosfor. Calciul dezvolta oasele, indeosebi dintii care sunt absolut necesari rozatoarelor pentru masticarea hranei. Carenta de calciu poate fi pusa pe seama unei alimentatii gresite, sarace si a lipsei vitaminei D. Un consum mai mare de calciu are loc la femelele aflate in perioada de lactatie. Sursele de calciu sunt:

-         frunzele; legumele; laptele;

ADAPAREA

 Alaturi de o alimentatie corecta si bogata indivizii trebuie sa consume apa. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul sa se deshidrateze si sa moara. Necesarul de apa pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorandu-se faptului ca chinchila consuma hrana uscata sau nutreturi concentrate.

     Pentru adaparea chinchilei se foloseste apa care indeplineste conditiile apei potabile.

     Astfel aceasta trebuie sa fie fara culoare, fara gust, miros, lipsita de microorganisme sau germeni patogeni si sa aiba temperatura de 15o C.

     Se poate folosi pentru adapat apa de robinet lipsita de clor sau saruri de fier, sau apa din puturi sau fantani. Aceasta din urma trebuie analizata din timp in timp pentru ca nu cumva in ea sa patrunda corpuri straine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune in pericol sanatatea si viata chinchilei.

     Aceasta se adapa prin folosirea sticlelor tip biberon corect spalate si dezinfectate asezate cu gatul in jos in cusca si ancorate de peretii custii sau prin folosirea de jgheaburi de adapare asemanatoare celor pentru hrana.

IMPORTANT! Nu recomandam cel de-al doilea mod de adapare, deoarece accidental aceasta apa se poate infecta.

     Un sistem modern de adapare al chinchilelor consta in folosirea unui rezervor legat la o sursa de alimentare. Acest sistem implica animalul in deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apa.

IMPORTANT! Se stie ca la o scadere a continutului de apa din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de ingrijitor pentru ca el sa invete sa se adape singur. Se limiteaza implicarea efectiva a ingrijitorului in proces dar rolul lui de supraveghere creste foarte mult. Ingrijitorul trebuie sa dea dovada de interes si constiinciozitate, ba chiar sa noteze corect in fisa animalului cand s-a adapat acesta. Daca el refuza sa deschida sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic inainte ca firul de par sa se usuce si sa capete un aspect nedorit.

INMULTIREA CHINCHILELOR

Inmultirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obtinerea de exemplare viguroase cu blana de o inalta calitate.

     Chinchila femela poseda un aparat de reproductie, format din:

-         organele esentiale;

-         caile genitale;

-         vulva;

     Chinchila poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala si pectorala.

     Chinchila mascul are aparatul de reproductie, format din:

-         testicule;

-         cai genitale;

-         organ copulator;

-         glande anexe;

     Chinchilele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 – 9 luni, ele manifestand calduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre lunile decembrie si februarie.

     Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul se intareste.     

     Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durata de viata mare, ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani.

ATENTIE! Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de supravietuire.

     Chinchilele in general au un ciclu sexual de 27 – 28 de zile, dar specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au ciclul sexual neregulat.

     Chinchila este un animal nocturn si de aceea ea se imperecheaza seara sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchila se poate imperechea si ziua. Imperecherea este urmata de un preludiu, in care masculul se agita, fugareste femela si o hartuieste. Actul sexual in sine dureaza pana la un minut iar acesta se poate repeta in timpul noptii. La sfarsitul actului sexual se formeaza dopul de monta. Dupa aceasta femela se culca dar nu inainte de a-si face toaleta. Daca dupa perioada de o luna, vaginul chinchilei ramane inchis, se poate spune ca aceasta este gestanta.

    Monta chinchilelor se poate realiza in mai multe feluri si anume:

-         monta in perechi;

-         monta consecutiv depistarii caldurilor;

-         monta prin rotatie,

-         monta in colonie;

     In primul caz, partenerii pentru monta se introduc intr-o cusca, pentru a se obisnui si a convietui impreuna.

     La aceasta metoda trebuie sa folosim un numar egal de exemplare femela – masculi.  

     De regula se folosesc pentru aceasta femele linistite, adica mai batrane cu masculi tineri, dar femele nu trebuie sa fie mai mari de 7 – 8 ani, deoarece peste aceasta varsta fecunditatea scade.

     In cazul perechilor formate din masculi mai in varsta si femele tinere, acestea pot deveni agresive si pot sari la bataie. Pentru a preveni aceste incidente, ce ar afecta calitatea blanii, se amplaseaza in cusca o ladita mai mica de refugiu in care femelele se pot linisti si chiar adormi iar monta se poate realiza in liniste.

     Literatura de specialitate semnaleaza cazuri in care masculii tineri pot omori femelele daca acestea se opun dorintei lor de a le monta. Ei sunt imediat sacrificati, deoarece transmiterea genetica a caracteristicilor lui, nu ar fi benefica pentru crescatorul de chinchile.

     Masculii se pot folosi pentru reproductie pana la varsta de 20 de ani, dar tinerea unui astfel de exemplar pana la o asemenea varsta, nu are efecte pozitive din punct de vedere economic, cu toate ca acesti masculi au foarte bine dezvoltate instinctele paterne si manifesta si o grija speciala pentru paterna.

     Metoda de monta in perechi foloseste un numar mare de masculi si nu intotdeauna se aleg cei mai buni.

     Metoda de monta in perechi este la ora actuala depasita, deoarece daca animalele pentru monta nu sunt valoroase, nu se obtin pui cu rezultate bune.

De asemenea, crescatorul trebuie sa posede un numar mare de masculi, ceea ce face ca metoda sa fie ineficienta si scumpa.

     Metoda de monta consecutiva depistarii caldurilor, este o metoda superioara, care creste fecunditatea. In realizarea acesteia intervine crescatorul care trebuie sa urmareasca de cate ori femela este in calduri. Cand observa aceasta el introduce masculul in cusca femelei pentru monta. Masculul este plasat intr-un culoar dispus in fata custilor femelelor. Acesta sta cateva zile in cusca femelei in calduri, dupa care este scos si introdus in cusca altei femele. Se poate intampla ca ingrijitorul sa nu observe o femela in calduri si sa se rateze o monta.

     Monta in rotatie este o monta cu rezultate slabe la care s-a renuntat si care nu prezinta importanta din punct de vedere economic. Explicatia acestui fapt rezulta din faptul ca monta consta in repartizarea unui mascul  unui numar de cinci femele aflate in aceeasi cusca. Pe langa faptul ca acestea se pot lua la bataie, lucru ce are implicatii negative asupra blanii, nu toate femelele intra in calduri in acelasi timp. Deci se poate trage concluzia ca de fapt masculul monteaza o singura femela din cele cinci.

     In cazul montei in colonie, trebuie folosita o cusca cu pana la 10 compartimente unite intre ele printr-un culoar. In fiecare compartiment se plaseaza cate o femela, iar masculul le poate monta pe rand odata cu intrarea acestora in calduri. Dupa ce femela a ramas gestanta, crescatorul o inlocuieste cu alta femela, gata de monta. Metoda are o eficienta foarte ridicata, din punct de vedere economic, deoarece se foloseste un singur mascul la un numar mare de femele, iar interventia omului in selectionarea femelelor in calduri, este inlaturata deoarece masculul alege din cele 10 femele pe cea care trebuie montata. Masculul este introdus in cusca cu cateva zile inaintea femelelor, pentru a se obisnui cu mediul. De asemenea se foloseste un mascul bine selectionat, cu caracteristici bine puse in evidenta, pentru ca puii ce se nasc sa posede caracteristici bune, iar blana lor sa fie valoroasa. Masculul trebuie sa fie de aceeasi varsta cu femela, dar sa nu fie inrudita cu aceasta, dar trebuie sa posede calitati net superioare acesteia.

     In cele mai multe crescatorii de chinchile aceasta metoda este folosita deoarece implica spatiu mic, costuri putine putandu-se obtine exemplare de o inalta calitate.

     In literatura de specialitate este prezentata insamantarea artificiala ca metoda de reproducere a chinchilelor. Aceasta consta in:

-         recoltarea spermei de la masculi, ce se poate face manual sau electric;

-         insamantarea;

     Metoda are destule dezavantaje, deoarece sperma recoltata poate fi impurificata cu urina, iar exemplarele atat femele cat si masculi pot avea tulburari de comportament.

     Masculii folositi sunt mai intai testati prin metodele clasice pentru a fi siguri ca ei sunt buni de monta si nu sterili.

     Femelelor li se produc calduri artificial dar nu este obligatoriu dupa insamantare sa ramana gestante.   

     Masculii carora li se recolteaza sperma prin procedeul electric, care elimina impurificarea spermei cu urina, sunt asezati cu penisul intr-un dispozitiv, iar in anus li se introduce un stimul sub forma unui electrod legat la un curent de intensitate redusa.

     Rezultatul operatiei, se dilueaza si se introduce in frigider pentru conservare pana la 12 zile. Cand femela este gata de insamantare sperma este adusa la temperatura corpului mamiferului. Femela de chinchila este insamantata a doua zi dupa fatare.

     Blana chinchilelor obtinute prin aceasta metoda este superioara din punct de vedere valoric, iar blana reproducatorilor nu este afectata, deoarece numai exista incaierari ca in timpul montei clasice.

               GESTATIA SI FATAREA

Chinchilele gestante se pun in evidenta prin cresterea in greutate in timp, modificarea abdomenului si a glandelor mamare.

     Femelele gestante de chinchila consuma cantitati mari de hrana si de apa. Daca nu au fost supuse la batai, sau muscaturi din partea masculului in timpul montei, ele devin linistite si se odihnesc foarte mult. Daca din contra au avut parte de rele tratamente din partea masculului in timpul montei, chinchilele pot pierde puii.

     Dupa monta, cand femela a ramas gestanta si formarea embrionului trec 4 zile, timp in care femela se odihneste.

     Femela bine hranita si ingrijita, ia in greutate cu cate 50 grame in fiecare luna. Ea se alimenteaza cu deosebire seara, de aceea masuratorile de greutate aplicate chinchilelor pentru a vedea cat au crescut in perioada de gestatie se aplica inainte de a li se da de mancare.

     Existenta puilor poate fi pusa in evidenta, pe langa cresterea in greutate si de operatia de palpare a abdomenului, aplicata animalului.

     Spre sfarsitul perioadei de gestatie nu se mai cantareste chinchila nici nu se mai palpeaza.

     Starea de gestatie se manifesta si dupa marimea si forma glandelor mamare. Se stie ca chinchila poseda trei perechi de glande, dar pe cele amplasate in zona membrelor posterioare puii nu le folosesc. La femelele gestante mamelele secreta lapte slab, la doua luni dupa fecundare.

     Gestatia dureaza aproximativ 111 zile, dupa care femela poate da nastere pana la 4 pui.

     Fatarea are loc de regula dimineata iar perioada de fatare poate dura cateva ore in cazul in care femela naste mai mult de un pui. In momentul fatarii, puii sunt acoperiti cu niste invelitori pe care femela le rupe cu dintii, la fel cum procedeaza si cu cordonul ombilical.

     In momentul fatarii pot aparea si situatii limita, si anume:

-         femela isi mananca puii, odata cu placenta. Daca acest lucru se repeta la mai multe generatii de pui, femela se sacrifica;

-         puii sunt prea mari. Se extrag din corpul mamei dupa aparitia capului, dar ei sunt sacrificati, deoarece se salveaza numai mama;

-         puii sunt morti, ceea ce duce si la decesul mamei;

-         puii nu sunt asezati corect in corpul mamei. Se intervine prin repozitionarea puiului, prin asezarea femelei in pozitia sezand;

-         femela este prea obosita, caz in care femela este injectata cu oxitocina, pentru reluarea contractiilor;

-         puii sunt neanimati, caz in care trebuie animati si nu declarati morti. Aceasta se realizeaza prin masarea toracelui puiului, dupa ce a fost scos din cusca, pana cand bataile inimii si respiratia revin la normal;

-         puii nu deschid ochii din cauza ca au pleoapele lipite. Se intervine asupra acestora prin spalare cu ceai de musetel si eventual se poate folosi si alifie oftalmica;

     Dupa fatare femelei i se inlocuieste asternutul, i se numara puii si li se verifica starea de sanatate. Apoi i se aduce femelei baia de nisip ce este lasata timp de jumatate de ora in cusca, pentru ca aceasta sa se usuce.

     Dupa o perioada de 4 ore de la fatare, femelei i se administreaza hrana, ce poate fi sub forma nutret verde sau fan. Pe podea i se administreaza suc de legume sau alta hrana lichida, deoarece femela se deshidrateaza in timpul fatarii.     

IMPORTANT! In cazul nasterii puilor morti, li se stabilesc cauzele mortii, ce sunt trecute in registrul de observatii pentru a fi evitate pe viitor dupa care sunt indepartati.           

     Femela de chinchila ingrijeste puii, nelasandu-i prea mult timp singuri. Daca femela are mai multi pui si nu-i poate ingriji singura, i se ia un pui care este trecut unei mama – doica. Daca mama moare la nastere, puii sunt trecuti la o mama-doica, ce in prealabil a fost scoasa din cusca, pentru ca acestia sa se obisnuiasca cu noua locuinta, iar mama-doica sa nu-i respinga.

IMPORTANT! Se poate preintampina fenomenul de respingere prin stropirea atat a femelei – doica cat si puilor cu apa de colonie, astfel incat toti au acelasi miros.

 HRANIREA SI CRESTEREA PUILOR

            Puii de chinchila sunt hraniti de catre mama cu lapte pana la varsta de o luna. La inceput acestia sug laptele de la mama. Dupa procesul de alaptare puii se odihnesc impreuna cu mama lor.

     Se observa femela daca-si hraneste puii. Daca acest lucru nu se intampla se cauta cauzele. Acestea pot fi:

-         femela are sfarcurile infundate. Acestea se ung cu unguent cu penicilina;

-         femela are prea multi pui si nu-i poate hrani pe toti. Se ia un pui si se duce la o alta femela pentru alaptare. De regula se aleg femele ce au fatat cu o saptamana in urma;

-         femela are sfarcurile inflamate, din cauza dintilor puilor. Se ung sfarcurile cu o unsoare sau chiar cu untura;

-         femela este agresiva si isi respinge puii, din cauza relelor tratamente la care a fost supusa in timpul montei. I se iau puii ce sunt dusi la o femela – doica, iar exemplarul se sacrifica.

     Masculul poate fi introdus in cusca la o zi dupa fatare si sta impreuna cu femela si puii. Daca acesta este mai experimentat el are grija de toti. El o lasa pe femela prima sa consume hrana sau apa, ocroteste puii.

     Daca puii nu sunt hraniti corespunzator acestia sunt agitati, plang, cauta hrana sau chiar mor.

     Pentru reducerea la minim a acestui lucru, pe langa folosirea femelelor – doici, pentru hranirea puilor se foloseste metoda de hranire artificiala. Aceasta consta in hranirea puilor cu pipeta din tei in trei ore. Puiul de chinchila este scos din cusca si pus intr-o cutie de dimensiuni mici, ce in prealabil este captusita cu molton. Aici el este invelit pana la gat intr-un bandaj de panza lat de 4 – 5 cm si lung de 10 – 15 cm, cu membrele anterioare stranse in pozitie ghemuita. El este hranit cu pipeta cu un amestec de lapte si ceai aflat la temperatura corpului chinchilei, in pozitie verticala cu capul in sus pentru a nu se ineca.

     IMPORTANT! Este de preferat ca pipeta cu care se face hranirea sa fie confectionata din material plastic pentru ca puiul sa nu o poata rupe cu dintii. In cazul folosirii pipetelor confectionate din sticla, introducerea acesteia in gura puiului se face din partea laterala a gurii si nu direct, pentru ca dintii puiului ce sunt destul de puternici de la nastere sa nu o rupa, iar puiul sa nu se raneasca. Daca accidental acest lucru s-a produs se scoate cu grija restul de pipeta din gura puiului si cu grija sa nu-l speriem se cauta urmele de cioburi folosindu-ne de o penseta si o lumina puternica. Dupa ce acestea au fost indepartate cu grija si in totalitate se dezinfecteaza gura animalului cu ceai de musetel.

     Hranirea puiului se face picatura, cu picatura, observandu-se pozitia capului ce trebuie sa nu se incline, iar amestecul de lapte – ceai sa ajunga in fosele nazale si sa-i provoace actul reflex de stranut. Dupa ce puiul s-a obisnuit cu modul de alimentare si sta linistit sau chiar asteapta cu placere momentul hranirii, numai este obligatorie imobilizarea lui, hranirea efectuandu-se cu puiul lasat liber.

     Puii de chinchila ce sunt hraniti in mod artificial nu se intorc in custile in care au fost fatati, ci sunt depusi in cutii separate, cate una pentru fiecare pui. Lor li se asigura conditii microclimatice bune, asigurandu-li-se o temperatura optima de 250C, sunt lipsiti de curenti iar asternutul se schimba zilnic. La cateva zile  i se diversifica hranirea, prin administrarea puiului un amestec de lapte slab amestecat cu fulgi de cereale, iar dupa o saptamana i se da sa manance fan, iar sa bea apa proaspata. Laptele se indoieste cu ceai de musetel in proportie de 1 : 1. hranirea are loc din 3 in 3 ore de dimineata pana seara.              

     Dupa aproximativ doua saptamani de la nastere si mai ales daca puiul este viguros, el este dus intr-o cusca proprie unde hranirea si-o va face singur prin sistemul biberon. Biberonul va fi pus alaturi de apa, concentrate si fan, dupa ce in prealabil a fost fixat cu gura in jos de peretele custii, iar puiul isi alege felul de mancare dorit.

     Pentru a vedea dezvoltarea armonioasa a puilor ca si bebelusii acestia se cantaresc iar rezultatele observarii se trec in registrul de observatii. Aceasta operatie se efectueaza atat pentru puii hraniti artificial cat si pentru puii hraniti natural de femela – mama sau femela – doica.

IMPORTANT! Daca un pui nu ia in greutate, el trebuie hranit suplimentar, i se administreaza vitamine sau se consulta cu atentie se nu posede vreo boala. In cazul puilor hraniti natural care nu iau in greutate, acestia sunt scosi din cusca si sunt imediat trecuti la hranire artificiala.

     Toata perioada de la o saptamana pana la o luna, o luna jumatate cand puii sunt intarcati, puilor li se asigura o temperatura constanta ce nu trebuie sa depaseasca 18 oC.  Inainte de a fi intarcati puii sunt separati de femela – mama sau cea doica, ce este scoasa din cusca. Puii stau in cusca in care au fost fatati pana la varsta de 3 – 4 luni, dupa care ei sunt trecuti unii in cusca de masculi iar ceilalti in cusca de femele. Inainte de a fi separati puii, acestia se individualizeaza si se cantaresc, masuratorile fiind trecute in registrul de observatii, in care in mod normal fiecare exemplar trebuie sa poseda o fisa, in care sunt trecute toate observatiile si toate masuratorile exemplarului de la nastere pana la valorificare sau sacrificare, daca individul nu corespunde cerintelor.

     IMPORTANT! Acest registru trebuie completat de personal cu multa constiinciozitate si corectitudine, pentru ca el ne poate ajuta imediat in cazul in care din diferite motive, apar exemplare necalitative pentru valorificare, apar boli sau decese atat in randul puilor de chinchila cat si al adultilor.

     Dupa intarcarea puilor acestia sunt hraniti in continuare cu acea hrana cu care au fost obisnuiti. Hrana li se asigura din abundenta, ea trebuind sa fie de calitate, sa posede vitamine, sa nu fie stricata sau mucegaita. De asemenea pentru baut apa folosita trebuie sa fie potabila, proaspata de la robinet, puturi sau izvoare. Pe cat posibil in cazul folosirii apei de la robinet aceasta nu trebuie sa contina o cantitate mare de clor sau saruri de fier depuse din cauza folosirii unor instalatii sanitare defecte sau ruginite.

     Custile folosite pentru puii in crestere trebuie sa fie curate, dezinfectate, sa posede asternuturi noi, sa fie calde si sa nu fie asezate intre usa si fereastra pentru ca puii sa nu fie afectati de curenti de aer.

     Dupa trecerea puilor diferiti pe sexe in custi pentru a nu aparea incaierari ce ar duce la deteriorarea blanii, acestia sunt stropiti cu apa de colonie pentru a se accepta mai usor intre ei, fiecare avand acelasi miros.

Sacrificarea chinchilelor

 In momentul atingerii varstei de maturare chinchila se sacrifica. Exista mai multe metode de omorare a chinchilelor dintre care amintim cloroformizarea. Se introduce chinchila intr-un spatiu inchis care se inchide ermetic si care are dimensiuni mai mare decat aceasta. Pe podeaua recipientului  se introduce o tavita cu cloroform se etanseaza si in cateva minute chinchila moare. Recipientul cel mai des utilizat este un borcan cu capac. Dezavantajul acestei metode este ca la finalizarea ei carnea nu mai poate fi consumata.

     Rasucirea capului este o a doua metoda de sacrificare a chinchilei, care se foloseste cel mai des in crescatorii. In urma rasucirii se rupe maduva spinarii. Miscarea se realizeaza brusc in sus sau in lateral stanga sau dreapta.

Metoda tensionarii. Prin aceasta metoda animalul este prins si de cap si de coada. Prin indepartarea brusca a mainilor se realizeaza sectionarea maduvei in lungul coloanei vertebrale.

Metoda prin injectare. Se injecteaza un cm cub de nembutal direct in inima

JUPUIREA CHINCHILEI

Se stie ca jupuirea se face mult mai usor cand animalul este cald, de aceea imediat dupa sacrificare se trece la jupuire. Exista doua metode de jupuire a chinchilei

-         jupuirea prin despicare ( deschidere )

-         metoda in burduf

Jupuirea prin despicare ( deschidere ) se face prin sectionarea ( taierea ) blanitei pe partea ventrala incepand de la coada pana la bot. Se taie cu un corp ascutit membrele anterioare de la nivelul genunchiului iar cele posterioare de la nivelul jaretului. Se indeparteaza coada. Se indeparteaza blana de pe abdomen, de pe partile laterale ale corpului si apoi de pe spate. Urmatoarea operatie o reprezinta tragerea blanii peste cap. Dupa ce blana se indeparteaza de pe animal, se indeparteaza resturile de carne si grasimi si apoi se intinde pentru uscare. Jupuirea se realizeaza in camera destinata special pentru aceasta operatie pe o masa cu faianta foarte curata si avand la dispozitie in tot timpul acestui proces apa curenta. Blana pusa la uscare pe un suport de lemn de aproximativ 40 de cm se bate in cuie la nivelul mustatilor.

     Jupuirea in burduf se realizeaza prin agatarea animalului omorat cu capul in jos. Prinderea se realizeaza cu ajutorul unor carlige de membrele posterioare. Se practica incizii in jurul cozii anusului si longitudinal la membrele posterioare se apuca marginile pielii cu mana si se trage pielea de pe trunchi si cap. Dupa jupuirea si curatarea blanii are loc operatiunea de spalare. Aceasta se realizeaza in camere speciale dotate corespunzator. Blanurile sunt intinse pe suporturi din lemn la o temperatura in jur de 21 grade C si o umezeala relativa sub 60 %. Mentinerea se realizeaza cateva zile pana cand blana se usuca. Dupa uscare blana se curata din nou si i se ataseaza o fisa in care se specifica numarul matricol al animalului, dimensiunea blanii si clasa de calitate in care se incadreaza.

Aspectul exterior al chinchilei

 Chinchila se analizeaza dupa implinirea varstei de 7 – 8 luni. In cazul in care incercam sa apreciem mai devreme calitatile chinchilei, ne putem insela pentru ca la o varsta mai mica insusirile acesteia nu se pot pune in evidenta.

     In acest caz foarte importanta este observarea chinchilei, dar mai ales a aspectului exterior al acesteia.

     Exista anumite caractere de exterior care ne furnizeaza informatii in privinta chinchilei.

     Astfel din acest punct de vedere, blana chinchilei se apreciaza atat din punct de vedere estetic cat si economic.

     Blana difera ca aspect pe diferitele regiuni ale corpului. Pentru ca aprecierea animalelor sa fie corecta, evaluarea acestora se face prin mai multe metode dintre care mentionam:

-         metoda libera;

-         metoda masurarii corporale;

     Corpul chinchilei cuprinde:

-         cap

-         gat

-         trunchi

-         membre, ce pot fi anterioare si posterioare

-         coada;

       Capul chinchilei nu prezinta importanta din punct de vedere al evaluarii exterioare. Marimea lui cat si forma ne da anumite informatii privind diferentierea sexuala. Astfel dupa cap, un cunoscator poate spune care exemplar este femela si care este mascul.

     Gatul este foarte scurt (unii specialisti nici nu-l pun in evidenta), iar trecerea de la cap la corp se face treptat, el avand forma trapezoidala.

     Trunchiul chinchilei are forma cilindrica avand doua caracteristici foarte importante:

-         spinarea

-         salele

     La animalele de elita spinarea si salele trebuie sa fie lungi, cat mai largi, deoarece este o zona importanta pentru blana.

     O alta zona foarte importanta pentru blana este toracele ce trebuie sa fie larg, lung si cat mai adanc.

     Abdomenul de obicei acoperit cu o blana alba trebuie sa fie cat mai ingust.

     Coada este lunga, acoperita cu par mai lung si nu are nici-un fel de importanta din punct de vedere al aspectului blanii.

     Membrele anterioare si posterioare nu au nici ele o importanta deosebita in evidentierea chinchilelor, ele avand doar rol anatomic de deplasare, de hranire, catarare.

     INDIVIDUALIZAREA CHINCHILEI

Crestere chinchilelor trebuie facuta prin tinerea unei evidente stricte pe baza careia se face selectia. Acest lucru se face pe urechile chinchilei. Exemplarul este imobilizat cu un dispozitiv si introdus intr-o ladita mai mica, cu urechile scoase afara.

     Dupa prindere se dezinfecteaza urechile chinchilelor si se imprima un numar matricol. Se opresc eventualele hemoragii si se trece numarul acesteia in registrul de crescatorie. Timp de doua saptamani tatuajul se vindeca.

     Noi va recomandam prinderea animalului cu mana, mai intai de coada si apoi se fixeaza pe masa. Tatuarea pe ureche se face in acelasi mod.

     Nu recomandam introducerea chinchilelor in cutii ca in prima metoda, deoarece trebuie sa tinem seama ca chinchila este un animal sperios, bland, ce trebuie mangaiat mereu, mai ales cand se supune unei operatii putin barbare.

     Evidentierea chinchilelor este foarte importanta deoarece numeroase insusiri se transmit genetic de la adulti la pui iar obtinerea de chinchile cu o blana de calitate se realizeaza prin incrucisari, astfel rezultand culori diferite ale blanii. Tatuajul se face pe ambele urechi ale chinchilei cu ajutorul unui cleste de tatuaj NCBA ce reprezinta Asociatia Americana a Crescatorilor de Chinchila. Aceasta a elaborat un standard unic care este astazi recunoscut in toata lumea. Acest lucru a fost realizat de americani deoarece ei au o experienta de cel putin un secol in cresterea intensiva a chinchilelor. Acest sistem de standardizare a fost necesar deoarece fiecare crescator aplica propria lege in individualizare introducand diferite semne, care mai de care mai ciudate in urechile chinchilelor. Astfel atunci cand cumparai o chinchila nu puteai fi sigur nici de anul de nastere nici de calitatile acestora. Conform NCBA, pe urechea stanga se imprima semnul crescatoriei (puteti alege orice semn, care sa fie unic si care sa va reprezinte), iar pe urechea dreapta numarul de ordine din registrul crescatoriei si anul nasterii reprezentat printr-o litera mare din alfabet (de exemplu C= 1982; D =1983).

      SELECTIA CHINCHILELOR

 Ca si la oameni si in cazul animalelor este valabil un principiu. Nu toti suntem la fel. Nu toti avem aceeasi valoare. La chinchile acest lucru are o importanta si mai mare. Fiecare animal se deosebeste de altul prin potentialul biologic.

     Pentru a nu avea pagube, prin cresterea de animale de valoare mica, fiecare crescator trebuie sa faca o selectie.

     Pentru a imbunatati insusirile chinchilelor, la selectie trebuie sa avem informatii privind cresterea si reproductia acestora.

     Sunt mai multe criterii de selectionare a chinchilelor, insa principalele criterii sunt:
     -    cresterea in ansamblu a chinchilei,

-         blana chinchilei (calitatea parului, culoare, densitate);

-         starea de sanatate;

-         reproductia pentru femele este important numarul de pui iar pentru masculi virilitatea;

     Astfel de criterii se pot face de fiecare crescator in functie de specia de chinchila crescuta si de culoarea blanitei.

IMPORTANT! Desi dimensiunile chinchilei reprezinta un criteriu important, trebuie sa avem in vedere in primul rand valoarea blanii si coloritul acesteia.

     Selectia chinchilelor se face in cursul a patru etape:

A ) alegerea reproducatorilor;

B) potrivirea perechilor;

C) selectia tineretului;

D ) bonitatea;

      A) Dupa mai multi ani de reproductie se face incadrarea chinchilelor in clase de productie si nucleul de elita. Aceasta impartire se bazeaza pe anumite criterii:

-         ascendenti (parintii);

-         descendenti;

-         fenotipul (bonitatea);

     Prima conditiei pe care trebuie sa o indeplineasca animalele este sanatatea. Astfel se renunta la animalele bolnave, nedezvoltate conform varstei, sau cu defecte ale blanii.

     Selectionarea chinchilelor se face si dupa insusirile si caracteristicile parintilor. Astfel, cel putin teoretic, un pui nascut din parinti cu ascendenta ridicata trebuie sa fie un exemplar cel putin la fel de valoros ca si parintii.

     In functie de numarul puilor nascuti in ultimii 3 ani, femelele se impart in:

-         8 pui = acceptabil;

-         9 – 11 pui = bine;

-         peste 10 – 11 pui = excelent;

     Pentru a face un clasament al insusirilor unui exemplar, acestuia i se atribuie puncte. De exemplu, pentru fiecare pui nascut in ultimii trei ani, femela primeste 10 puncte.

     Pentru masculi criteriul cel mai important este virilitatea. De obicei masculii se imperecheaza cu 4 femele si primeste 10 puncte pentru fiecare pui nascut. In clasa superioara de productie se vor introduce exemplarele ce au clasa de productie cea mai mare (120, dupa unii, 150 dupa alti cercetatori).

     Se vede foarte clar ca impartirea pe clase se face in functie de rezultatele obtinute de-a lungul mai multor ani iar calitatea si frumusetea blanii (acest lucru ne intereseaza in primul rand) se obtine din producatori de clasa inalta (cu punctajul cat mai mare).

     Incadrarea in nucleul de elita se face dupa aceeasi perioada ca si incadrarea in clase de productie (de obicei 3 ani), pe baza unui punctaj acordat descendentilor.

       B) In functie de sistemul de reproductie, potrivirea poate sa fie:

-         potrivire personala (individuala);

-         potrivire de grup;

     La potrivire trebuie respectate anumite principii si anume:

-         cunoasterea ascendentilor chinchilei;

-         fenotipul;

-         la potrivire masculul repartizat pentru un grup de femele, trebuie sa fie superior acestora;

-         intre femele si masculi nu trebuie sa existe grad de rudenie;

     Potrivirea personala consta in alegerea nominala a fiecarei femele sau a fiecarui mascul.

     La potrivirea de grup, reproducerea consta in repartizarea unui mascul unui numar de 4 – 5 femele.

     In ambele cazuri, pentru a obtine chinchile de calitate, trebuie tinut cont de principiile enumerate mai sus.

     C) Selectia tineretului – La varsta de 45 – 50 zile puii sunt intarcati si sunt separati de femela – mama sau doica si trecuti in custi speciale pentru tineret de reproductie. De obicei se trec cate doua exemplare intr-o cusca si numai in conditii exceptionale date de lipsa spatiului cate trei. Aceasta se face numai pentru un timp relativ scurt. Dupa perioada de intarcare puii vor fi masurati si cantariti. Se vor elimina de la reproductie acei pui care prezinta urmatoarele caracteristici:

-         ascendenta necunoscuta;

-         indivizi cu semne de imbolnavire;

-         indivizi cu malformatii congenitale;

-         indivizi insuficient dezvoltati;

-         indivizi cu au abateri de culoare;

     Dupa varsta de 4 luni chinchilele sunt crescute in custi individuale dupa ce au fost tatuate conform NCBA. La aceasta varsta se va mai face o inca selectie, tinand cont de aceleasi criterii scrise mai sus. Vor fi de asemenea eliminate acele exemplare ce prezinta blana rupta din cauza luptelor, muscaturilor sau a altor agresiuni fizice sau accidente.      

     D) Bonitatea se realizeaza o singura data in momentul atingerii varstei ideale (7 – 8 ani). Scopul principal al cresterii chinchilei ii reprezinta productia de blana Prin bonitate se intelege atribuirea de puncte chinchilei in urma unei examinari generale ce se realizeaza in conditii bine stabilite. Astfel se ia in considerare si se puncteaza fiecare caracter al chinchilei in parte. Pe baza punctelor obtinute, chinchilele se clasifica astfel:

-         clasa superioara (elita), 96 – 100 puncte;

-         clasa intai, 90 – 95 puncte;

-         clasa a doua, 85 – 89 puncte;

     Bonitatea se executa in doua metode:

-         la lumina zilei;

-         folosind iluminare cu becuri de neon, de culoare naturala;

     In primul caz, bonitatea se efectueaza numai in zilele insorite, fara ca razele soarelui sa cada direct pe animal. Intr-o zi mohorata culoarea blanii poate sa fie alta. Examinarea se face dimineata dupa ora 9. Animalul se aseaza pe o masa de culoare alb mat sau de culoare albastru deschis. Lumina trebuie sa cada uniform pe suprafata blanii.

     Bonitatea se efectueaza de catre oameni cu experienta ce pot aprecia cu ochiul liber aspectul chinchilelor.

     Spatiul in care se realizeaza bonitatea trebuie sa fie echipat cu apa curenta si cantar.

     Se puncteaza mai bine chinchilele de dimensiuni mari care au blana cat mai inchisa cu par des, elastic, lucios si reflexe puternice.

     In acest caz chinchilele se cantaresc.

     Masculii cu o greutate mare si cu blana deosebita vor fi opriti pentru imperechere.

     In cazul in care exista dubii privind acordarea punctajului, procedeul se poate repeta 2 – 3 zile la rand.

     In cazul in care bonitatea se realizeaza la lumina artificiala regulile sunt aceleasi, culoarea mesei este albastru deschis, lumina neonului trebuie sa cada perpendicular pe blana (fara umbre).

     criteriile principale pentru care se acorda puncte sunt:

-         dezvoltare corporala,

-         armonie de ansamblu,

-         culoare,

-         aspectul voalului,

-         lungimea voalului,

-         lungimea si uniformitatea benzii,

-         culoarea firului de par,

-         uniformitatea culorii,

-         structura blanii

 BOLILE CHINCHILEI

 Desi chinchila este un animal ce s-a adaptat bine la cresterea in captivitate sunt situatii in care aceasta se imbolnaveste. Imbolnavirea sau aparitia decesului in colonia de chinchile este un fenomen nedorit, de aceea trebuie sa cunoastem bolile ce pot aparea si masurile ce trebuiesc luate pentru preintampinarea lor.

     Aceste neajunsuri por aparea atat la exteriorul exemplarul cat si in interiorul lui.

     Astfel pot aparea afectiuni ale:

-         pielii si parului;

-         tractului gastrointestinal;

-    aparatului respirator

-         aparatului reproducator;

     Blana animalului de chinchila este cel mai important lucru pentru care se cresc exemplarele. De aceea o blana afectata de alopecie nu poate fi considerata o blana valoroasa. Boala poate aparea datorita hranirii necorespunzatoare a animalului prin folosirea unui singur tip de hrana fara vitamine. Caderea parului se poate manifesta pe anumite portiuni ale pielii, dar in stadii avansate ea se poate manifesta pe zone intinse ce pot acoperi tot corpul. Animalul este extrem de agitat lovindu-se de peretii custii, sarind la bataie sau chiar smulgandu-si blana. Sunt situatii cand pe langa caderea parului pe pielea animalului pot aparea eczeme, ulceratii, iar unghiile animalului por crapa.

     Pentru ameliorarea acestui fapt animalul este alimentat cu seminte de canepa sau in bogate in uleiuri minerale iar blana i se maseaza usor. In cazul ulceratiilor sau al eczemelor pielea se unge cu un stat subtire de unguente bogate in uleiuri minerale.

     Daca nu sunt hranite corespunzator, daca apar deficiente de administrare a complexului de vitamine B, sau daca conditiile de microclimat nu sunt indeplinite (umiditate relativa mai mica de 60% si temperaturi mai mari de 18 oC, lipsa luminii), chinchilele incep sa manance parul propriu sau al colegilor de cusca. Acest fenomen poate fi cauzat si de starea de stres a animalului ca urmare a zgomotelor, animalul fiind deosebit de agitat si avand miscari imprevizibile.

     Blana animalului arata ca si cum ar fi o „iarba pascuta”, iar pe piele apar eczeme sau edeme.

     Pentru inlaturarea acestui fenomen nedorit si deosebit de grav animalele bolnave sunt indepartate din cusca fiind tinute la lumina soarelui la o temperatura de 18 oC. Ele sunt hranite cu alimente suculente si bogate in vitamine cum ar fi fructe si morcov, dar li se poate administra si vitamine de sinteza cum ar fi cele din complexul B, vitamina A, acid pantotenic.

IMPORTANT!  Exemplarele dupa ce sunt salvate sunt sacrificate, fiind interzisa folosirea lor pentru a da nastere la pui.

     Pielea animalului bolnav este ingrijita prin folosirea de solutii dezinfectante, urmata de unguente.

     Dar blana chinchilei poate fi atacata si de ciuperci ce cresc atat pe suprafata pielii cat si pe firul de par, ele avand aceleasi efecte nedorite ca si celelalte boli ce ataca blana animalului. Dezvoltarea ciupercilor are drept cauze principale tot defectele de alimentare a animalului impreuna cu conditiile neigenice in care acesta este tinut. Un asternut murdar de excremente, urina, placenta, mucozitati sau care a fost in contact cu alte animale bolnave face transmisibila boala atat de la asternut la animalul sanatos cat si de la animalul bolnav la alt animal sanatos.

     Aceasta se manifesta timp luna de la infestare, prin aparitia unor pe corp a unor pete mici, de pe care firele de par se rup. Primele pete apar pe organele genitale, labe, bot, dar apoi se extind putand deveni purulente.

IMPORTANT! Blana capata aspectul unei blani mancate de molii ceea ce face ca boala sa se poata observa din timp.    

     In cazul aparitiei acest fenomen extrem de grav ce ar duce la o adevarata epidemie in crescatoria de chinchile se iau de urgenta masuri. Acestea constau in:

-           izolarea animalului bolnav intr-o cusca ce are temperatura de 20 grade C;

-         dezinfectarea custii ce a adapostit animalul bolnav prin spalare cu solutie dezinfectanta sau prin folosirea lampii de benzina;

-         folosirea de asternuturi neinfectate, curate, uscate, fara urme de rozatoare sau alte deficiente;

-         folosirea de ingrijitori ce lucreaza in conditii sterile, cu halate si care nu au fost contaminati;

     Exemplarul de chinchila contaminat este supus unui examen clinic, dupa ce inainte a fost curatat de firele de par afectate sau de crustele aparute pe piele, dupa care este dezinfectat si i se aplica unguent. Tratamentul se face de mai multe ori pe zi, pana cand pielea isi revine la normal si ii creste parul, dupa care se mai fac doua – trei dezinfectari, la intervale de o saptamana.        

     Daca aspectul exterior al chinchilei este deosebit de important pentru crescatori, nu trebuie neglijate nici organele interne ce pot fi afectate de diferite boli si care fac ca animalul sa nu mai fie unul valoros nici pentru blana, nici pentru reproductie.

     Administrarea de hrana necorespunzatoare nu are efect numai asupra blanii animalului ci si inrautateste starea de sanatate interna a chinchilei prin afectarea intestinului subtire si a colonului.    

     Administrarea de fan sau nutreturi mucegaite, alterate, cu semne de descompunere fac ca animalele sa slabeasca, sa se ghemuiasca. In acest caz aspectul blanii este unul caracteristic de „zburlit”. Administrarea hranei necorespunzatoare la nivelul intestinului subtire duce la aparitia unor scaune moi si dese insotite de degajari de gaze. Aceste degajari de gaze pot nelinisti chinchilele ce pot ave o respiratie accelerata, putandu-se observa si o crestere a batailor inimii si a pulsului.  De regula animalul se izoleaza pentru a nu afecta si alte animale si i se administreaza zeama de orez fiert in loc de apa, orez prajit sau morcovi fierti.

     In cazul in care datorita alimentarii defectuoase, cum ar fi eliminarea alimentelor bogate in celuloza, animalul s-a constipat, acestuia nu i se mai da hrana solida iar in plus i se da cativa mililitri de ulei de parafina pentru golirea tractului intestinal.

IMPORTANT! Daca acest tratament nu are efectul dorit i se poate face o clisma animalului cu o solutie de apa si sapun. Operatia se efectueaza cu o deosebita grija si cu blandete, pentru ca animalul sa nu ramana cu traume psihice, ce-i pot afecta dezvoltarea ulterioara.

     Chinchila poate fi afectata si de virusi sau de microbi. Acestia pot avea drept efect cresterea exagerata a temperaturii corpului chinchilei.

IMPORTANT! O temperatura de sub 350C este la fel de periculoasa pentru viata animalului ca si una de 400 C. Temperatura extrem de scazuta duce in 90 % din cazuri la decesul animalului.

     In cazul cresterii temperaturii corpului chinchila nu mai mananca, este posaca si sta culcata intr-un colt al custii. Animalului i se administreaza antibiotice deoarece acesta poate deceda in timp scurt daca nu se iau masuri de tratament.

     Prevenirea bolilor respiratorii cauzate de virusi se face prin mentinerea constanta o temperaturii in custi de 180C si ferirea animalelor de curenti puternici de aer. De asemenea pot aparea semne de boala sub forma de tuse sau stranut daca animalele sunt trecute brusc de la cald la rece. 

     In cazul aparatului de reproducere poate aparea sterilitatea femelei ca urmarea alimentatiei defectuoase, lipsei de miscare sau chiar a unor anormalitati anatomo-fiziologice. Aceasta este definitiva iar femela care ajunge la starea de maturitate este sacrificata deoarece nu poate indeplini functia de reproducere.

     In cazul masculului daca apar fenomene de infertilitate acestora li se administreaza vitamine si hormoni iar daca aceasta problema nu se rezolva au aceeasi soarta ca si femelele sterile.

     In procesul de reproducere a chinchilelor poate aparea un moment total nedorit si anume expulzarea fatului mort de catre mama, datorita aparitiei fenomenul de avortare. Aceasta se datoreaza fie cauzelor de natura organica sau datorita unor cauze externe. Cauzele ce apar din punct de vedere organic se datoreaza anomaliilor anatomice sau endocrine ce apar la femela sau la fat sau starilor de infectie ale organismului celor doi indivizi. De asemenea starile stresante la care a fost pus animalul la monta, din cauza lovirilor sau zgarieturilor contribuie la expulzarea fatului de catre femela. Ca si in cazul tuturor bolilor si infectiilor descrise anterior, lipsa unei hrane igienic prezentate, conservate sau lipsita de vitamine si minerale face ca atat fatul cat si mama sa nu se dezvolte normal. In cele mai multe cazuri femela avorteaza dar pot exista si situatii in care sa fie pusa in pericol viata ambilor indivizi.                                  

ALEGEREA ( SORTAREA ) BLANURILOR DE CHINCHILA

  Dupa operatia de prelucrare a blanilor acestea se sorteaza dupa mai multe criterii in functie de valoarea comerciala a fiecareia din ele. Principalele criterii sunt

-         culoarea densitatea dimensiunea defecte

Densitatea este apreciata dupa numarul de fire de par pe cm patrat de piele. Pentru o densitate buna trebuie ca numarul acestora sa fie peste 20.000 de fire pe cm patrat. Un rol important in calitatea blanurilor il reprezinta varsta animalului de la care a provenit. De obicei blanurile provenite de la pui sunt inferioare blanurilor animalelor mature. De asemenea calitatea blanurilor este influentata de anotimpul in care a fost sacrificat animalul.      Asa cum am aratat pana acum in documentatie exista momente optime in care animalul este sacrificat iar blana comercializata. De exemplu blana obtinuta vara este mult mai putin deasa decat blana obtinuta in cursul iernii.     Exista cazuri cand din diverse motive suntem obligati sa sacrificam animalele in momente neprielnice datorita unor boli, inmultirii peste masura  iar in acest caz calitatea blanii este mult diminuata. Totusi vom comercializa aceste blanuri la o grupa de calitate inferioara si la un pret mai mic.

     Un rol important la sortarea blanurilor de chinchila il au defectele. Acestea pot fi diferite si cauze multiple. Dintre acestea amintim

-         defecte datorate ereditatii;

-         defecte datorate cresterii defectuoase;

-         defecte datorate jupuirii necorespunzatoare;

     In tarile dezvoltate din punct de vedere al cresterii chinchilelor exista anumite standarde care in functie de numarul de defecte si de tipul acestuia imparte blanurile in mai multe categorii. Diferentele dintre aceste categorii de traduc prin preturi diferite. Intre categoria I si categoria II exista o mare diferenta de valoare comerciala.

     Dupa sortare blanurile se depoziteaza. Depozitarea se realizeaza in camere special amenajate, care au fost prezentate in documentatie, agatate in niste carlige de nas. Depozitarea se poate face pe o perioada scurta ( pana in doua luni ) intr-un spatiu racoros. Daca dorim sa o depozitam pe o perioada mai lunga de vreme, atunci ele trebuie tinute intr-o camera frigorifica la –15 grade C.

Factorii care influenteaza calitatea blanurilor

In cresterea chinchilelor se urmareste in primul rand valorificarea blanii. Incercam sa obtinem blanuri cat mai valoroase la un pret de cost cat mai scazut pentru a mari profitul. Primul aspect de care trebuie sa tinem seama este ereditatea. Se stie ca puii de chinchila preiau de la parinti calitatea si frumusetea blanii, mai mult printr-o atenta selectionare puiul trebuie in mod normal sa fie superior parintilor. Atunci cand pornim la drum pentru infiintarea unei crescatorii de chinchila cel mai important pas il reprezinta alegerea acestora. Se stie ca chinchilele au registre de evidenta in care se trec toate informatiile de care avem nevoie. Sa nu cumparati niciodata chinchile care nu sunt insotite de actele doveditoare sau la care banuiti ca acestea nu sunt corecte. Numarul femelelor trebuie sa fie mai mare decat numarul masculilor. Se stie de la reproducere ca un mascul corect selectionat monteaza un numar de patru sau mai multe chinchile. Raportul minim intre sexe atunci cand cumparam chinchilele trebuie sa fie unu la cinci ( exemplu un mascul la cinci femele ). In perioada de crestere in ferme trebuie sa fim atenti la doua probleme:

-         selectia corecta a reproducatorilor;

-         potrivirea perechilor;

     In privinta conditiilor de crestere ele au fost descrise pe larg in documentatie si daca respectam un numar minim de cerinte cresterea chinchilelor nu trebuie sa ne puna probleme.

Influenta luminii si a altor factori de microclimat in ridicarea productiei de chinchile

 Dilema oricarui crescator de chinchile este legata in principal de urmatoarele doua aspecte:

        folosirea intensiva a spatiului ce-l are la dispozitie pentru cresterea chinchilelor in sensul obtinerii unui numar cat mai mare de exemplare si a obtinerii unui profit pe masura;

        asigurarea de conditii cat mai bune pentru cresterea chinchilelor;

     In legatura cu primul aspect omul a crescut chinchilele in captivitate, in custi de dimensiuni din ce in ce mai mici, pentru ca sa incapa cat mai multe in adapost. Supraetajarea se face pe cat mai multe nivele tot in scopul maririi numarului de exemplare. Culoarele de circulatie au fost reduse la minimum posibil in scopul maririi suprafetei destinate custilor de chinchila. Toate aceste masuri au fost luate fara o baza stiintifica si de cele mai multe ori in detrimentul animalului crescut. Norocul a suras crescatorilor deoarece chinchila este un animal nepretentios si care se adapteaza rapid unor conditii din ce in mai vitrege, totusi lipsa de miscare si de spatiu, de aer dar mai ales de lumina influenteaza in mod negativ modul de viata al chinchilei, iar acestea se rasfrang in mod direct asupra calitatii si frumusetii blani de chinchila. De aceea trebuie sa facem un compromis intre dorinta de a creste cat mai multe exemplare si asigurarea unor conditii mai bune cresterii animalelor. Aparitia unei densitati prea mari de chinchile pe mp duce la  stresarea animalelor. Ele devin agitate, nervoase si uneori chiar agresive, desi se stie clar ca chinchila este un animal foarte bland si iubitor. In urma cresterii stresului chinchilele se musca una pe alta ceea ce influenteaza in mod direct calitatea blanii. O blana muscata, mai ales in perioada de maturare este o blana compromisa deoarece ea se reface mai tarziu decat perioada optima pentru sacrificare.

IMPORTANTA ECONOMICA A CHINCHILEI

Chinchila este crescuta pentru valoarea deosebita a blanii. Datorita blanii crescatorii de chinchila realizeaza profituri foarte mari. Mai putini cunosc ca si carnea chinchilei se poate valorifica, bineinteles cu profituri mult mai mici. Carnea de chinchila este comestibila. Maturizarea blanii are loc atunci cand parul si-a terminat cresterea. Pigmentii din piele trec in blana realizand un colorit frumos variat in functie de morfologia animalului. Blana devine moale, elastica, densa si cu un luciu foarte frumos. Foarte important in acest sens este determinarea precisa a momentului in care blana poate fi comercializata. Maturizarea se realizeaza in jurul varstei de 8-9 luni, dar nu este obligatoriu ca aceasta sa fie perioada de sacrificare. In dezvoltarea ei chinchila prezinta din punctul de vedere al blanii mai multe etape. Astfel la nastere corpul puiului este complet acoperit de par. Aceasta acoperire se realizeaza datorita doar unei parti (o treime din foliculi pilosi ai animalului ). Numai o parte dintre radacini sunt dezvoltate in aceasta perioada. Pe masura ce inainteaza in varsta mai ales in timpul calduros distanta dintre foliculi devine mai mare, deoarece puiul trebuie sa suporte caldura. Dupa intarcat blana este rara, dar se vor dezvolta o alta treime din radacinile de par (foliculi ). La varsta de cinci luni, aproximativ 60 – 65 % dintre radacini produc peri. In acest moment blana pare deasa deoarece parul este scurt dar mai sunt cel putin o treime din foliculi care nu au crescut par. Pentru puii nascuti primavara, toamna tarziu si iarna, blana se ingroasa, astfel incat si celelalte radacini (aproximativ 33 %) care nu produsesera par pana in acest moment il cresc datorita frigului. Astfel se ajunge la o situatie propice numit primul moment de maturare a blanii care dureaza foarte putin (o saptamana, cel mult doua). Daca dorim sa sacrificam animalul acesta este momentul potrivit deoarece blana este pe deplin dezvoltata si poate fi valorificata la maxim. Daca animalul nu este sacrificat in aceasta perioada parul nu cade    (deoarece este frig) insa blana isi pierde din calitati. In continuare cu cat inaintam spre primavara o mare parte din firele de par ale chinchilelor cad parul isi pierde luciul si varful lui se indoaie (animalul se pregateste de anotimpul calduros). Ciclul descris mai sus se repeta astfel incat in timpul iernii blana ajunge din nou la maturare si animalul poate fi sacrificat. Acesta este iarasi un moment optim pentru valorificarea blanii insa de aceasta data blana este formata atat din par vechi, cat si din par proaspat crescut, ceea ce ii scade din valoarea comerciala. In concluzie in momentul in care veti avea propria dumneavoastra crescatorie va sfatuim ca animalele pe care doriti sa le sacrificati in scopul vanzarii blanii sa se faca iarna in momentul primei maturari a blanii. S-a constatat pe baza de experimente stiintifice ca exista o legatura puternica intre temperatura si fenomenul de maturare a blanii.    Relatia este simpla, in momentul in care temperatura scade pentru a rezista frigului blana de chinchila se indeseste obligand radacinile de par care pana in acel moment erau inactive sa produca. La cresterea temperaturii pentru a o suporta mai bine chinchilele sunt obligate sa-si lase parul sa cada. Tinand cont de toate acestea anumiti crescatori de chinchile au inceput sa-si aleaga ei momentul de maturare a blanii fortand chinchilele prin variatia de temperatura. Alegerea artificiala de catre crescator a perioadei de maturare nu este de toti acceptata deoarece pot induce anumite boli chinchilelor.    Totusi daca doriti sa faceti acest lucru trebuie ca in ferma de chinchile sa aveti mai mult incaperi intre care exista diferente de temperatura. Toamna cand temperatura este racoroasa dar nu atat de scazuta incat sa produca maturarea chinchilelor acestea se introduc pe rand in trei incaperi, in prima incapere temperatura este cuprinsa intre 2 – 6 grade C si se lasa un anumit timp pentru a se obisnui cu aceasta temperatura, apoi vor fi trecute in a doua incapere cu temperatura de 0 grade C si vor ramane aici un anumit timp si apoi vor fi introduse in ultima incapere cu temperaturi cuprinse intre –10 pana la –15 grade C unde datorita frigului blana de chinchila se indeseste rapid si apare momentul optim pentru valorificare. Se observa ca folosirea acestor metode complica mult crescatoria de chinchila, creste mult costurile ( prin folosirea aparaturii frigorifice ) iar afacerea devine nerentabila. Aplicarea acestei metode se face doar in cazul respectarii unor conditii contractuale, a unor comenzi foarte urgente.

Documentatia prezenta constituie un ghid corect realizat, dar are numai un caracter informativ. Succesul afacerii dumneavoastra depinde de aplicarea corecta in practica a acestor informatii, de talentul dumneavoastra managerial, dar si de o preocupare continua pentru tot ce este nou din punct de vedere al informatiei in acest domeniu.

 VALORIFICAREA BLANII DE CHINCHILLA

La ora actuala in Romania este dificila valorificarea blanurilor de chinchilla. Acest lucru este posibil doar prin semnarea unui contract cu o firma din strainatate (de ex. din Ungaria ), dar si aceste firme prefera sa achizitioneze animale vii deoarece pretul este mult mai mic iar castigul adevarat se obtine la prelucrarea blanurilor. Deocamdata va oferim un calcul economic estimativ a cresterii si vanzarii puilor vii. Calculul este corect realist si va ofera o cifra aproximativa care trebuie initial investita, dar nu tine cont de costul amplasamentului si a amenajarilor, atata timp cat ele sunt minore si difera foarte mult de la caz la caz (chinchillele se pot creste foarte usor chiar si intr-un apartament ).

      CALCUL ECONOMIC ESTIMATIV

   O familie de chinchilla cuprinde cinci membrii, patru femele si un mascul. Pretul de cumparare a unei asemenea familii este de aproximativ 500 euro. Familiile de chinchilla se livreaza cu custi speciale de reproducere cu adapator de furaje si apa si tava de curatire precum si toate accesoriile necesare. Toate acestea sunt cuprinse in pretul de 500 de euro.

Calculul economic pentru o familie:

4 femele + 1 mascul + accesoriile = 500 euro

hrana familie / an = 50 euro

cheltuieli intretinere / familie / an = 50 euro

Total cheltuieli familie / an = 600 euro

Venituri: 27 pui x 20 euro = 540 euro

Profit familie / primul an = - 60 euro

     Sa detaliem putin exemplul de mai sus: el se refera la primul an de activitate. O familie de chinchille produce intr-un an intre 24 si 32 de pui. In calculul nostru am avut in vedere o valoare medie de 27 de pui.

     Acestia sunt predati la varsta de 2 luni cu preturi cuprinse intre 20 – 25 euro. In calcul s-a avut in vedere pretul minim.

        In concluzie putem spune ca investitia aproape se amortizeaza inca din primul an de functionare a fermei.

     Contractele de vanzarea puilor obtinuti se incheie cu firme pe o perioada cuprinsa intre 5 – 10 ani. Este de preferat ca incheierea contractului sa se faca cu firma de la care ati cumparat familia de chinchilla.

     Numarul optim de familii cu care putem incepe afacerea este de 10. Pentru acestea avem nevoie in jur de 7000 euro suma care cuprinde:

    - 10 familii de chinchilla ( 40 femele si 10 masculi ,custi speciale de reproducere cu adapator de furaje si apa si tava de curatire si toate accesoriile necesare )  - 5000 euro;

-         furajarea ( hrana timp de un an ) – 500 euro;

-         cheltuieli pentru utilitati – 300 euro;

-         cheltuieli cu personalul de intretinere – 1200 euro ( este de ajuns un singur ingrijitor) ;

Total cheltuieli in primul an 7000 euro

Venituri : 10 x 27 x 20 = 5400 euro

Profit : - 1600 euro

     In anul II avem urmatoarele cheltuieli:

Cheltuieli hrana - 500 euro

Cheltuieli utilitati - 300 euro

Cheltuieli personal intretinere - 1200 euro

Total cheltuieli: 500 + 300 + 1200 = 2000 euro

Venituri: 10 x 20 x 27 = 5400 euro

Profit: 5400 – 2000 = + 3400 euro

     Se observa ca in fiecare an va rezulta un profit de 3400 euro. Acest profit este unul minim deoarece incepand cu cel de-al doilea an putem sa nu vindem toti puii si sa ne inmultim familiile de chinchilla. Trebuie sa tinem cont ca familie de chinchilla se reproduce timp de 20 ANI.

     IN CONCLUZIE cresterea a 20 de familii de chinchilla pe an ne aduce un venit de aproximativ 6000 – 7000 euro / an.

     In calculul economic efectuat am tinut cont de preturile oferite de firmele romanesti aflate in prezent pe piata. La cumpararea mai multor familii ( 10 familii ) acestea ofera gratuit 2 familii.

       Afacerea cu chinchilla este preluata in Romania din Ungaria. In aceasta tara exista firme care preiau chinchilla si le prelucreaza la preturi mult mai mari decat cele expuse in calcul.

    

 FIRME DE CRESTEREA CHINCHILLEI DIN ROMANIA – sursa de informatie Ghidul Fermierului + relatiile noastre

Agro Zoo Center - Cresterea chinchillelor - Arad

Albinita - Cresterea chinchillelor  Salaj

 Max Comserv  - Cresterea chinchillelor  Bucuresti

Mendiora  - Cresterea chinchillelor Reghin

  Va recomandam in special urmatoarele firme: Agro Zoo Center si Mendiora

Informatii si lucruri utile la adresa de Internet :

http:// www.mendiora.ro

VA DORIM SUCCES IN AFACEREA DUMNEAVOASTRA!!!

IMPORTANT.

ACEASTA DOCUMENTATIE ARE CARACTER INFORMATIV. EA NU POATE FI FOLOSITA DREPT TEHNOLOGIE DE CRESTERE SAU DE EXECUTIE A FERMEI.

 

Chinchilla

Chinchillele sunt foarte usor de intretinut necesitind un minim de timp si investitie. Singura conditie ceruta este rigurozitatea, pentru a avea un animal sanatos care sa raspunda asteptarilor dvs. Se inteleg foarte bine cu copiii, ajungind chiar sa ii urmeze prin casa la orice miscare.
Cusca
Fiecare animal va avea o cusca proprie din sarma (asemanatoare custilor pentru pasari) cu dimensiuni minime 40x40x50 cm. Este recomandabil ca partea de jos sa fie acoperita cu talaj, din lemn de rasinoase. Talajul va fi shimbat saptamanal, astfel incit sa asiguram chinchillei un loc curat. Chinchillele se bucara sa aiba un loc unde sa se poata ascunde si sa se simta in siguranta atunci cind sunt speriate.
Hranirea
Hrana utilizata pentru chinchile este preferabil sa fie formata din concentrate, care contin aportul optim de vitamine si minerale. Concentratele se gasesc in magazinele de specialitate, contin cereale in cea mai mare parte, pot consuma aproximativ 25-30 g/zi, iar pretul lor este foarte mic. Este recomandabil ca, cel putin de doua ori pe saptamana, sa primeasca o mana de fan (foarte apreciata, in special lucerna), care ajuta la tocirea incisivilor. In cazul in care sunt hranite cu mancare cu care nu au fost obisnuite, este bine ca trecerea sa se faca treptat pentru a evita o indigestie.
Chinchila necesita apa proaspata cel putin la doua zile, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata custii. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12-24 h),pentru elimanarea clorului.Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire, apa sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri.
Baia
Pentru mentinerea unei blani curate, stralucitoare, elastice, este necesar sa-i oferim animalului posibilitatea de a face baie in nisip. Nisipul este special, comparabil cu cel al zonelor de unde provin, fiind foarte ieftin. Baia se face seara, odata cu administrarea hranei, a apei si curatarea adapostului. Pe placa special prevezuta se pun in fiecare seara 2-5 g nisip, suficient pentru indepartarea sebunului in exces si mentinerea in bune conditii a blanii.
Reproducerea chinchilelor
Gestatia chinchillelor este de 111 zile, dupa care naste intre 1 si 4 pui, care vor sta impreuna cu mama lor pana la 7-8 saptamini, apoi in scurt timp sunt gata pentru a deveni companionii nostri, formandu-se ca animale de casa foarte blande si sociabile. varsta maturitatii se instaleaza dupa 7-8 luni, cu o perioada mai lunga pentru mutatiile genetice (Black Velvet, White, Beige etc.), care sunt si mai greu de reprodus.
Modul de atingere a chinchilei
Este recomandabil sa aveti un pui de 2-4 luni, decat un adult. Puiul va creste si se va obisnui cu persoana respectiva. Un animal adult, devine bland si sociabil uneori dupa luni de zile, necesitind multa dragoste si rabdare. Pentru o chinchilla crescuta pana la varsta adulta, fara contact permanent cu omul, e nevoie de cistigarea increderii acesteia, pentru a reusi o apropiere. Puiul insa este foarte sociabil si poate fi obisnuit de mic cu crescatorul, cu locuinta acestuia. Este de preferat ca atunci cind chinchilla vine linga tine sau se catara pe umarul tau, sa atingi usor animalul, pentru ca acestuia sa nu-i mai fie frica de tine. Odata ce unei chinchile ii este frica de om, va trebui sa treaca mult timp pentru a dobindi increderea acestuia.
Chinchila se prinde de o ureche si apoi de coada, sprijinind-o cu corpul pe celalalt brat. Daca o prinzi de corp,si nu este obisnuita, ii va fi frica pentru ca se simte strinsa. Chinchilla poate fi tinuta si pe palma sau pe ambele palme tinute alaturat. Incercati sa tineti animalul cit mai aproape de corp, pentru ca atunci animalul se simte in siguranta. Cind chinchilei ii este frica apropiati corpul acesteia de al dvs. si acoperiti-i fata cu minile.Se va simti in siguranta atunci cind nu poate vedea.
Castigarea increderii chinchillei
Chinchillele sunt de neatins in comparatie cu ciinii.
Chinchilele au mindria lor care trebuie respectata. Nu vor raspunde la nume sau comanda. Nu fiti dezamagiti daca pare sa va ignore atunci cind incercati sa-i captati atentia sau sa o strigati. Este de dorit sa nu pedepsiti chinchilla, pentru evitarera unor consecinte nedorite.
Cand chinchilla are incredere in tine
Vine in apropiere cu discretie si va atinge hainele.
Se catara pe umeri sau pe cap.
Va urmareste prin casa.
Se va juca cu coada cu dvs., la fel cum se joaca o fetita cu parul ei.
Va raspunde la palmele dvs. deschise, stiind ca va fi tratata ca atare.
Calatoria cu Chinchilele
Este recomandabil sa nu calatoriti cu chinchilele intrucat le provoaca stres. Sa aveti in vedere la eventualul transport ca umiditatea sa fie cit mai redusa, temperatura sa nu fie excesiva (limite admise 4-28 C), iar soarele sau lumana puternica sa nu cada direct pe animal pentru a evita stopul cardiac.
Pentru a pastra sanatatea chinchilei
Sunt foarte rezistente, mortalitatea in ferme fiind sub 2%, dar pentru a avea o chinchilla sanatoasa va recomandam:
- lasati-le sa se odihneasca in timpul zilei
- asigurativa ca hrana si fanul sunt proaspete (fara urme de mucegai sau rancede)
- schimbati apa, daca se poate zilnic
- administrati-le fan pentru evitarea cresterii excesive a dintilor
- evitati hrana bogata in grasimi, zahar, ulei
- evitati frecventa schimbare a hranei
- evitati frecventa schimbare a mediului
- curatati regulat vasele de hrana si apa
- curatati regulat cusca
Nu cresteti chinchilla pana nu va informati cum trebuie avut grija de ea, pana nu invatati si intelege mai multe despre animal. In general cresterea acestor animale este foarte simpla si necesita minim de munca din partea crescatorului, dar aceasta trebuie facuta cu rigurozitate.

In urma articolului aparut in Profitul agricol (nr. 14, din 7-23 mai, pag. 35) am primit numeroase scrisori prin care ni se cereau informatii suplimentare despre cresterea si valorificarea chinchillelor.

Raspundem in aceasta pagina cititorilor nostri, cu speranta ca informatiile cerute le vor fi de folos.

Chinchilla este un rozator original din America de Sud. Ca infatisare se aseamana cu veverita. Are o greutate de 400-500 grame si o lungime de 28-30 cm. Este un animal nocturn, ierbivor, curat nu degaja miros si poate trai 10-15 ani

Chinchilla laniger- argintie- este cea mai raspandita in crescatorii. Culoarea parului este gri-deschis pe spate si alb-murdar pe abdomen. Sunt cunoscute sub numele de standard. Prin diverse mutatii genetice s-au creat mai multe varietati de culoare: alba, bej, mozaic, safir, neagra.

Cresterea chinchillelor

Spatiile destinate cresterii, pot fi facute din materiale care pot asigura cladirii o izolatie termica si fonica foarte buna, stiind ca chinchillele sunt foarte sensibile la zgomote. Temperatura in adaposturi trebuie sa fie intre 12-20oC. La temperaturi de peste 30oC ele nu mai mananca si mor. Ele pot rezista si la temperaturi de minus 20oC.

Chinchillele se cresc in custi din plasa de sarma cu grosimea de 1,4 mm, avand dimensiunile de 40x40x40 cm. Pardoseala se confectioneaza din plasa de sarma zincata cu ochiurile de 1,9-2,5 cm, sub care se pune o tava metalica, mobila, necesara evacuarii dejectiilor.

Pe peretele din fata custii se face o usita de 25-25cm, un jgheab pentru administrarea furajelor concentrate, un jgheab pentru fibroase si un adapator. Pe peretele din spatele custii se pune o ladita (baia de nisip). In ladita se pune praf de marmora sau nisip curat (spalat si uscat), necesar pentru curatirea blanii.

Custile pentru reproducatori sunt impartite in 5 compartimente, care sunt unite printr-un culoar care comunica cu compartimentele femelelor prin intermediul unui orificiu de 7 cm. Pentru ca femelele sa nu poata parasi compartimentul li se pune un colier la gat cu diametrul de 7,5 cm.

Custile pot fi dispuse in lungul peretilor adapostului pe un singur rand sau suprapuse pe 4-5 randuri.

Alimentatia

Chinchilelle au 20 de dinti care cresc tot timpul anului. Sunt vegetariene si mananca fan si concentrate (ovaz, orz, porumb, grau). Pe timp de iarna se pot administra 1-2 felii sbtiri de mere sau morcovi, iar vara lucerna verde, frunze de salata si morcovi la discretie. Apa care se asigura chinchillelor trebuie sa fie proaspata si nu prea rece.

Reproductia

Maturitatea sexuala apare la varsta de 8-9 luni. Masculii vor fi folositi la reproductie la 12 luni. Femelele sunt in calduri atunci cand pe podeaua custii sunt eliminate asa numitele 'dopuri de calduri'. Durata gestatiei este de 111 zile, dupa care femela fata 1-7 pui, mai ales dimineata. Cu 10 zile inainte de fatare se scoate baia de nisip si se introduce cuibul de fatare care are dimensiunile de 30x20x25 cm. La 7 zile de la fatare, puilor li se administreaza la discretie fan, concentrate si apa. Puii se intarca la varsta de 35-45 de zile. Dupa intarcare puii se lasa in cusca in care au fost fatati, iar la 3-4 luni vor fi separati pe sexe. A doua zi dupa fatare, se recomanda introducerea femelelor in cusca masculului, in fiecare zi, timp de o ora, pana se realizeaza monta.

Productiile chinchillelor

Sunt rescute pentru reproductie si pentru sacrificare. La reproductie vor intra animalele sanatoase, care indeplinesc conditiile cerute de crescator. Cu ocazia sacrificarii se valorifica blanita si carnea. Carnea de chinchilla este comestibila si are calitatile gustative asemanatoare carnii de iepure. Pentru a obtine o blanita de buna calitate este necesar ca sacrificarea animalelor sa se faca in sezonul de iarna, cand au varsta de 8-9 luni, moment in care se realizeaza maturizarea blanitei. Cand blanita este matura, culoarea pielii este albicioasa sau crem.

Dupa jupuire, blanita se curata de resturile ramase, se intinde pe o rama de lemn cu parul in jos si se pune la uscat timp de 3-4 zile intr-o camera la temperatura de 20-22OC. si o umiditate sub 60OC.

Pentru confectionarea unei jachete de blana sunt necesare cam 60 blanuri de chinchilla, iar pentru o haina lunga circa 100-130 blanuri.

Rozatoare >>> chinchilla
Articole actuale: Chinchilla - un incantator animalutz de companie! Generalitati

Chinchilla - un incantator animalutz de companie! Generalitati

Aceste animalutze isi au originea in Anzii sud americani, iar daca astazi exista mii de crescatorii de chinchila in intreaga lume, la inceputul secolului 20, datorita vanatului excesiv, aceasta rasa era pe cale de disparitie; multumita inginerului american Mathias F. Chapman aceasta rasa exista si astazi, el fiind primul crescator de chinchilla din lume.

            Cine isi doreste un animal de companie micut, care nu necesita ingrijiri speciale, trebuie sa ia in serios optiunea de a cumpara un pui de chinchilla; este ideal sa-l luati de la o varsta cat mai frageda (2-4 luni) pentru a se obisnui cu dumneavoastra.

Este un animal jucaus, grasut, extrem de agreabil si dragut, datorita ochilor mari, urechilor rotunde, blanii fine si stralucitoare si nu in ultimul rand datorita curiozitatii si insistentei de care da dovada atunci cand vrea sa obtina ceva. Toate aceste calitati fac din chinchilla un animal femecator, dorit ca animal de companie de foarte multi iubitori de animale. Chinchillele sunt animale extrem de sociabile, se remarca prin personalitatea lor diferita de la o chinchilla la alta, devenind surprinzator de repede adevarati membri al familiei.

Ingrijirea

Chinchillele sunt foarte usor de intretinut, necesitand un minim de timp si investitie. Singura conditie ceruta este rigurozitatea, pentru a avea un animal sanatos care sa raspunda asteptarilor dumneavoastra. Se inteleg foarte bine cu copiii iar in momentul in care dobandesc incredere in stapan vor fi de nedezlipit de langa acesta. Puii sunt extrem de sociabili de aceea este recomandat sa luati un pui in loc de un animal adult, acesta din urma se va adapta intr-o perioada mai lunga de timp cu noii stapani. De asemenea, daca adoptati o chinchilla adulta care provine dintr-o crescatorie, adaptarea cu noul mediu ii va fi destul de dificila, in crescatorii in general animalutzele fiind mult mai putin obisnuite cu afectiunea umana.

Hrana este formata in general din concentrate care le aduc aportul necesar de vitamine si minerale iar saptamanal este bine sa manance fan sau lucerna, care ajuta la la tocirea incisivilor - special pentru acest scop se gasesc in comert si pietre speciale pentru rozatoare.

Pentru ca chinchillele sa-si pastreze blana deasa si lucioasa este necesar sa le asigurati conditii optime de “baie”, baia pentru chinchila inseamna o “balaceala” in nisip, dar nu orice fel de nisip - trebuie sa procurati din magazinele de specialitate nisip comparabil cu zonele din care provine chinchila. “Baia” se face seara, odata cu hranirea si curatarea custii iar cantitatea de nisip necesara pentru o “baie” este infima, variind intre 2 si 5 g.

Pentru a avea un animal sanatos este nevoie o ingrijire atenta, cele mai importante regului sunt:

·        asigurati-va ca hrana si fanul sunt proaspete

·        schimbati apa zilnic

·        curatati vasele de apa si hrana cat cat mai des

·        curatati cusca periodic

·        evitati schimbarea frecventa a mediului

evitati hrana bogata in grasimi si ulei

In ultimele decenii cresterea animalelor de blana sa imbogatit cu o noua specie, posesoare a unei blani foarte frumoase si care se hraneste cu nutreturi vegetale.Ca urmare a faptului ca aceasta specie, numita chinchilla este rezistenta, putin pretentioasa, necesita spatii restranse, nu emana un miros caracteristic , ea poate fi crescuta usor pentru productia de blana atatat in mediul urban cit si cel rural. Chinchilla este un mic rozator , originar din America de Sud si datorita caracterului ei bland si aspectului exterior frumos chinchilla poate fi crescuta in crescatorii special amenajate sau intr-o camera de apartament unde se pot tine in jur de citeva zeci de animale ( 4 animale metru cub de aer).

Chinchilla are blana deasa, foarte moale, si stralucitoare fapt ce o claseaza ca fiind animalul cu cea mai fina blana din lume.

Crescatoria noastra are in prezent peste 400 animale fie adulti, fie pui.Cea mai mare parte din animale sunt STANDARD, iar restul BLACK. Societatea noastra se adreseaza societatilor comerciale cat si persoanelor fizice care doresc sa devina crescatori de chinchilla.

S.C. GERBERA COM SRL TG.OCNA executa la comanda custi pentru :

- reproducere (4+1) , (5+1) , (6+1) ;

·        Custile si accesoriile sunt facute din materiale rezistente ca uzura in timp , iar finisajele sunt de calitate pentru a se evita deterioararea blanii de chinchilla.

Preturi accesorii:

·        Cusca chinchilla 1 buc = 55 Ron + TVA

·        Dop cauciuc + stiutz inox = 3 Ron + TVA

·        Gulere femele tabla aluminiu = 3 Ron + TVA

·        Tavi de tabla zincata, nisip pt toaleta chinchilelor

·        Suport schelet metalic cu rotile pt mai multe baterii de custi

·        Comanda pentru custi si accesoriile se va lansa din timp ( 2-3 saptamani inainte); pentru a putea fi onorata in timp util.

Vanzari

·        Societatea noastra vinde familii chinchilla .Pret:850 Euro+TVA

·        La cumpararea unei familii de chinchilla custile , furajul si nispul pentru toate animalele timp de 1 luna sunt incluse in pretul stabilit/negociat.

·        Pretul se refera la animalele de culoare standard, iar pentru cele black, pretul se negociaza separat.

·        La achizitionarea unei familii de chinchilla, societatea noastra ofera si un contract de colaborare.

·        La achizitionarea a 10 familii de chinchilla se va face un discount considerabil.

Cumparari

·        S.C. GERBERA COM S.R.L cumpara pui (femela 3-4 luni), la pretul de 40-45 Euro in functie de fiecare exemplar.

Contact

·        Pentru a se putea vizita crescatoria noastra de chinchile, va trebui sa sunati pentru o preogramare cu 2-3 zile inainte.

Adresa noastra este:

Tel/fax: 0234 / 344 217

0744 / 642860 - Ing.Zootehnist BERZA GHEORGHE

Cod:605600 Targu-Ocna jud. Bacau

Str. C.Negri, Bl G2, Sc.A, Ap.7, Et.1,

EMAIL:crescatorchinchilla@yahoo.com

Chinchilla este un rozator cu o superba blana densa si moale, care se face placut imediat ce este observat.

Atunci cand va hotarati sa aveti un chinchilla, trebuie sa stiti ca varsta ideala de achizitie este intre 2 si 6 luni, si ca acest animal traieste intre 10 si 15 ani, pana la 20 de ani. Exista numeroase varietati de culoare, de la gri inchis, gri stralucitor, alb, negru, bej si combinatii ale acestor culori.

Chinchilla , in mediul sau natural, se trezeste la crepuscul si are o activitate nocturna, dar se poate obisnui, incet, incet si cu o viata de zi. Caracterul independent si viata predominant de noapte il face putin adaptabil la copii. Momentul cel mai propice al alegerii este la sfarsitul zilei, cand il puteti vedea activ. Daca alegeti un singur animal, sexul nu are importanta. Daca doriti mai multe animale trebuie sa stiti ca masculii nu se inteleg decat daca convietuiesc din cea mai frageda tinerete. In general, acelasi lucru este valabil si pentru femele. Un chinchilla nu convietuieste cu alte rozatoare.

Daca aveti un cuplu de chinchilla , trebuie sa stiti ca femela ajunge la pubertate la 4-5 luni iar masculul la 9 luni. Perioada de gestatie este de 110-115 zile, femelele aducand pe lume intre 1 si 4 pui. Acestia pot rontaii alimentele incepand cu ziua a 10 de viata si sunt intarcati dupa 6, maxim 9 saptamani. O femela poate avea 2, maxim 3 sarcini pe an.

Chinchilla este un animal erbivor, care are nevoie de o mare cantitate de fibre in alimentatia sa. Trebuie deci sa-i puneti la dispozitie fan la discretie. Alimentatia de baza este constituita din granule speciale pentru acest animal, amestecurile pentru alte rozatoare nefiind, in general, suportate.

Fructele si legumele proaspete sunt nocive, provocandui o fermentatie excesiva in tubul digestiv. In acelasi timp ii puteti oferi ocazional, pentru diversitate, o jumatate de nuca, cateva stafide, o bucatica de morcov fara ca sanatatea sa sa fie pusa in pericol.

Apa de robinet nu este indicata, preferabil este sa primeasca apa de izvor din sticla imbuteliata.

Cusca trebuie sa fie spatioasa, pe mai multe nivele. Dimensiunile minimale sunt 1 m inaltime cu o baza de 80/50 cm. Podeaua trebuie acoperita cu rumegus, care trebuie schimbat saptamanal. Chinchilla trebuie sa-si toceasca dintii, care cresc continuu 6cm/an, deci va aborda orice obiect care se gaseste in preajma sa. Este deci important sa il ferim de orice obiect de plastic sau de obiectele de lemn care sunt vopsite sau contin cuie.

Pentru a-si ingriji blana, chinchilla are nevoie de un vas cu lichid pe podea. Acest vas poate fi introdu seara o jumatate de ora si apoi scos.

Pentru cei ce doresc achizitionarea unei chinchille este preferabil sa luati un pui de 2-4 luni, decat un adult. Puiul va creste si se va obisnui cu persoana respectiva. Un animal adult, devine bland si sociabil uneori dupa un timp foarte lung ce include mai multe luni de zile, necesitind multa dragoste si rabdare.

Pentru o chinchilla crescuta pana la varsta adulta, fara contact permanent cu omul, e nevoie de cistigarea increderii acesteia, pentru a reusi o apropiere. Puiul insa este foarte sociabil si poate fi obisnuit de mic cu crescatorul, si cu locuinta acestuia.

Este de preferat ca atunci cind chinchilla vine linga tine sau se catara pe umarul tau, sa atingi usor animalul, pentru ca acestuia sa nu-i mai fie frica de tine si sa prinda incredere. Odata ce unei chinchile ii este frica de om, va trebui sa treaca mult timp pentru a dobindi increderea acestuia.

Daca se prinde de corp, si nu este obisnuita, ii va fi frica pentru ca se simte strinsa. Chinchilla poate fi tinuta si pe palma sau pe ambele palme tinute alaturat. Incercati sa tineti animalul cit mai aproape de corp, pentru ca atunci animalul se simte in siguranta si nu-i va fi frica. Cind chinchilei ii este frica apropiati corpul acesteia de al dvs. si acoperiti-i fata cu minile.Se va simti in siguranta atunci cand nu poate vedea.

Chinchilla se hraneste de preferabil cu concentrate, care contin aportul optim de vitamine si minerale. Concentratele se gasesc in magazinele de specialitate si contin cereale in cea mai mare parte. Chinchillele pot consuma aproximativ 25-30 g/zi de cereale , iar pretul lor este foarte mic.

Este recomandabil ca, cel putin de doua ori pe saptamana, sa primeasca o mana de fan (foarte apreciata, in special lucerna), care ajuta la tocirea dintilor. In cazul in care sunt hranite cu mancare cu care nu au fost obisnuite, este bine ca trecerea sa se faca treptat pentru a evita o indigestie.

Chinchila necesita apa proaspata cel putin o data pe zi, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata custii sau untr-un castron in cusca. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12-24 h),pentru elimanarea clorului daca este apa de chiuveta.

Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri.

Chinchilla

Pentru iubitorii de animale mici, avem o propunere: cincila, chinchilla sau sinsila. Un animal mic, care apartine familiei rozatoarelor, cu blana deasa, coada stufoasa, urechi medii, avand talia intre un iepure si o veverita.De ce chinchila ca animal de casa?Pentru ca este:

-un animal jucaus, grasut, extrem de agreabil si dragut, datorita ochilor mari, urechilor rotunde, blanii fine si stralucitoare;

-curios si insistent;
-usor de intretinut, necesitand un minim de timp si investitie;
-necesita foarte putin spatiu;
-curat, practic fara miros;
-foarte prietenos cu copiii, ajungand sa ii urmeze prin casa la orice miscare;
-longeviv traieste aproximativ 10 - 15 ani (unele pot depasi 20 de ani);
-majoritatea persoanelor care sunt alergice la animale, nu sunt alergice la chinchilla.

De ce are chinchilla nevoie?O cusca din sarma (asemanatoare custilor pentru pasari) cu dimensiuni minime 40x40x50 cm. Este recomandabil ca partea de jos sa fie acoperita cu talaj, din lemn de rasinoase. Talajul va fi schimbat saptamanal, astfel incat chinchilla sa aiba un loc curat. Ii place sa se poata ascunde si sa se simta in siguranta atunci cand e speriat.Hrana din concentrate, care contin aportul optim de vitamine si minerale. Concentratele se gasesc in magazinele de specialitate, contin cereale in cea mai mare parte. Este recomandabil ca, cel putin de doua ori pe saptamana, sa primeasca o mana de fan (foarte apreciata, in special lucerna), care ajuta la tocirea incisivilor. In cazul in care sunt hranite cu mancare cu care nu au fost obisnuite, este bine ca trecerea sa se faca treptat pentru a evita o indigestie. Chinchila are nevoie de apa proaspata cel putin la doua zile, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata de cusca. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12 - 24 h), pentru eliminarea clorului. Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire, apa sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri.Pentru mentinerea unei blani curate, stralucitoare, elastice, chinchillei ii este necesara o baie in nisip.

Chinchila are nevoie de apa proaspata cel putin la doua zile, care este recomandabil sa fie administrata dintr-o sticla cu apa atasata de cusca. Apa trebuie sa fie fiarta sau sa stea un timp (12 - 24 h), pentru eliminarea clorului. Daca sta mai mult de doua zile neschimbata, bacteriile care se dezvolta pot fi daunatoare chinchilei. Nu sunt recomandabile obiecte de plastic pentru hranire, apa sau joaca, intrucat e posibil sa le roada, ceea ce le poate cauza neplaceri.Pentru mentinerea unei blani curate, stralucitoare, elastice, chinchillei ii este necesara o baie in nisip. Nisipul este special, comparabil cu cel al zonelor de unde provin, fiind foarte ieftin. Baia se face seara, odata cu administrarea hranei, a apei si curatarea adapostului. Se pune nisipul intr-un recipient care il ajuta pe animal la indepartarea sebunului in exces si mentinerea in bune conditi a blanii. Alte sfaturi .Ca animal nou, este recomandabil un pui de 2 - 4 luni, decat un adult. Puiul va creste si se va obisnui cu persoana respectiva. Un animal adult, devine bland si sociabil uneori dupa luni de zile, necesitand multa dragoste si rabdare. Pentru o chinchilla crescuta pana la varsta adulta, fara contact permanent cu omul, e nevoie de castigarea increderii acesteia, pentru a reusi o apropiere. Puiul insa este foarte sociabil si poate fi obisnuit de mic cu crescatorul, cu locuinta acestuia. Este de preferat ca atunci cind chinchilla vine linga tine sau se catara pe umarul tau, sa atingi usor animalul, pentru ca acestuia sa nu-i mai fie frica de tine. Odata ce unei chinchile ii este frica de om, va trebui sa treaca mult timp pentru a dobindi increderea acestuia.Chinchila se prinde de o ureche si apoi de coada, sprijinind-o cu corpul pe celalalt brat. Daca o prinzi de corp,si nu este obisnuita, ii va fi frica pentru ca se simte stransa. Chinchilla poate fi tinuta si pe palma sau pe ambele palme alaturate. Incercati sa tineti animalul cat mai aproape de corp, pentru ca atunci se simte in siguranta. Cand chinchilei ii este frica apropiati-o de corpul vostru si acoperiti-i fata cu mainile. Se simte in siguranta atunci cand nu poate vedea.Chinchillele sunt de neatins in comparatie cu cainii. Nu vor raspunde la nume sau comanda. Nu fiti dezamagiti daca pare sa va ignore atunci cand incercati sa-i captati atentia sau sa o strigati. Este de dorit sa nu pedepsiti chinchilla, pentru evitarera unor consecinte nedorite. Daca i-ai castigat increderea : Vine in apropiere cu discretie si iti atinge hainele; Se catara pe umeri sau pe cap; Te urmareste prin casa; Se joaca langa tine cu coditza ei; Raspunde la palmele tale deschise, stiind ca va fi tratata cu atentie si dragoste. Cat costa?In functie de specia din care face parte, pretul lor se situeaza intre 50 si 200 USD (cei negri sunt mai scumpi). Se gasesc la majoritatea magazinelor de animale.

            Hobby sau Profit

Cresterea animalelor pentru blana este o ocupatie foarte rentabila, dar si un hobby placut. In prezent suntem martorii unei extinderi importanta a crescatoriilor de chinchilla, foarte multi romani indreptandu-si atentia spre o astfel de ocupatie.

Cum se obtin banii:

Exista doua intrebuintari majore pentru chinchilla:

·        Animal de blana.

·        Animal de companie.

Ambele variante sunt profitabile. Blana de chinchila are o cautare mare atat in tara cat si in strainatate, iar ca animal de companie se vinde cu preturi intre 80 si 150 RON in magazinele de animale.

Avantajele afacerii:

·        spatiu restrans: pentru cateva familii veti avea nevoie de o incapere de 15-20 metri patrati.

·        relativa usurinta de abordare a afacerii: nu este nevoie de un specilist. Avand informatiile corecte, vointa necesara si puterea de munca, oricine poate face o astfel de afacere.

·        cresterea chinchillei poate fi desfasurata atat in mediu urban cat si in cel rural.

·        nu necesita foarte mult timp, fiind posibila si ca o a doua ocupatie.

·        chinchilla este un animal curat si nepretentios. Totusi, fiind un animal nocturn si sensibil la factorii perturbatori, trebuie asigurata liniste in timpul zilei.

Cerintele afacerii:

·        punctualitate in ce priveste ora de hrana, controlul starii generale a animalelor.

·        capital initial de aproximativ 700-800 de Euro

·        achizitionarea unei familii (5 femele si unu - doi masculi)

·        achizitionarea custilor (pretul unei custi este de aproximativ 15 euro)

·        amenajarea spatiului initial (15-20 mp)

·        costurile cu mancarea sunt foarte mici, 1 kg de concentrat pe luna la pretul de 0,30 Euro

Potentialul afacerii:

Investitia initiala se va recupera in primul an de activitate. Puii se vor vinde cu preturi intre 20 si 40 Euro.

Gestatia femelei de chinchilla dureaza 4 luni, intr-un an putandu-se realiza 2-3 serii de pui. La fiecare fatare se nasc aproximativ 2-3 pui.

O familie de chinchilla va produce anual aproximativ 35 de pui pe an. La un pret de 22 de Euro vom avea un venit de 770 Euro pe an.

PREZENTARE GENERALA

Chinchila face parte din familia rozatoarelor. Ea este originara din tari cum ar fi Argentina, Bolivia, Chile.
Este un animal acoperit cu blana traind libera pe varfurile muntilor pana la inaltimii de aproape de 3000 m. Chinchila s-a adaptat bine la diferente mari de temperatura, zi - noapte, umiditate mica, ceea ce face ca ea sa reziste o mare perioada de timp fara apa. Fiind rozatoare ea se hraneste cu ierburi, seminte, radacini, tulpini, frunze ale unor arbusti.
Chinchilele au greutati variabile in functie de varsta si de sex. Astfel masculii sunt mai usori decat femelele ei avand greutati intre 250 - 500 grame.
De asemenea atat temperatura corpului cat si activitatea cardiaca si respiratorie depind de varsta animalului.
Chinchila este valoroasa prin blana ei dar si prin carne. Astfel cine se hotaraste sa creasca chinchile, pe langa blana, va avea un profit ce nu este de neglijat prin vanzarea carnii cu care se hranesc alte animale cu blana cu o importanta deosebita la randul lor. Chinchila este un animal nocturn care se hraneste numai cu nutreturi. Ea se adapteaza foarte usor cresterii in captivitate nefiind deloc pretentioasa. Ea este blanda si cu ea se poate lucra foarte bine. Daca este prinsa ea nu musca, nu zgarie, nu se zbate. Ii place sa fie mangaiata, tinuta in brate.
IMPORTANT! In cazul in care este speriata, chinchila sufera un fenomen ciudat. Rezultatul acestei actiuni il constituie caderea parului si imprastie un miros puternic de migdale. De asemenea elimina un puternic miros de urina.
Din punct de vedere economic, acest lucru este negativ, deoarece blana se reface foarte greu (dupa cateva luni) si poate sa nu mai ajunga la calitatea dorita. De aceea trebuie sa lucram prudent si cu blandete cu ele.
Chinchila se hraneste numai noaptea.

SPECII DE CHINCHILA

·        chinchila laniger: este cea mai des folosita in crescatorii. Seamana cu veverita, are o greutate medie de 400 g si o lungime a corpului de 28 - 30 cm. Urechile sunt lungi, acoperite de par, are botul ascutit si capul mic. Lungimea parului este de 2,5 cm. Coada este lunga si are par mai gros si mai lung. Culoarea este gri-deschis si alb-murdar pe abdomen. Culoarea gri este data de alternanta culorilor pe traiectul firelor de par.

·        chinchila brevicaudata: este mai mare decat chinchila laniger lungimea fiind de 32 cm sau putin mai mare. Are coada si urechile mai mici. Blana este alb-galbuie pe abdomen si gri-albastrui pe spate, rezultand din imbinarea mai multor zone de culoare ce se gasesc in lungul firelor de par
- gri-albastrui la baza
- gri-galbui la mijloc
- albastrui inchis la varf

·        chinchila rex: este cea mai mare avand lungimea corpului de 38 cm si se aseamana cu chinchila brevicaudata.

ALIMENTATIA

In ultimul timp in locul furajelor brute se folosesc granule. Nutreturile granulate se prepara dupa anumite retete. Acestea se distribuie chinchilelor la discretie astfel incat ele sa manance cat au nevoie. Diametrul granulelor poate fi de 2 - 3 mm, 5 - 6 mm sau chiar de 12 mm. Ca si in cazul celorlalte ( fan si concentrate ) cel mai mult mananca femelele in perioada de alaptare cat si puii in perioada de crestere. Diametrele granulelor sunt diferite deoarece exista avantaje si dezavantaje. La diametre mici exista o risipa foarte mare deoarece este chinchila este jucausa, se misca mult si multe dintre ele ajung pe jos. La diametru mare se poate produce fenomenul de fermentare deoarece la mijloc ele pot fi umede si riscam sa producem boli digestie chinchilelor. Trebuie sa luam masuri precise si corecte in mentinerea sacilor de granule in conditii de aerisire, umiditate scazuta pentru a evita mucegairea. De dorit este ca perioada in care granulele sunt depozitate in saci sa fie cat mai scurta.

INMULTIREA CHINCHILELOR

Inmultirea chinchilelor este un factor deosebit de important pentru obtinerea de exemplare viguroase cu blana de o inalta calitate.
Chinchila femela poseda un aparat de reproductie, format din:
- organele esentiale; caile genitale; - vulva;
Chinchila poseda trei perechi de mamele, plasate in zona abdominala si pectorala.
Chinchila mascul are aparatul de reproductie, format din:
- testicule; cai genitale; - organ copulator; - glande anexe;
           Chinchilele sunt gata de reproducere, cand ajung la 7 - 9 luni, ele manifestand calduri tot timpul anului, dar cea mai propice perioada este intre lunile decembrie si februarie.
Femela in calduri sta in pozitie de imperechere, devine agitata, expulzeaza un dop de secretii care in contact cu aerul se intareste.
Pentru femele prima monta are loc la 10 luni, iar pentru masculi la 12 luni. Deoarece chinchila este un animal cu durata de viata mare, ea poate da nastere puilor pana la varsta de 15 ani.
ATENTIE! Nu se imperecheaza femele sub varsta de 8 luni, cu masculi prea tineri, deoarece dau nastere puilor cu putine sanse de supravietuire.
Chinchilele in general au un ciclu sexual de 27 - 28 de zile, dar specialistii au constatat ca sunt si exemplare care au ciclul sexual neregulat.
Chinchila este un animal nocturn si de aceea ea se imperecheaza seara sau noaptea. In cazuri foarte rare chinchila se poate imperechea si ziua. Imperecherea este urmata de un preludiu, in care masculul se agita, fugareste femela si o hartuieste. Actul sexual in sine dureaza pana la un minut iar acesta se poate repeta in timpul noptii. La sfarsitul actului sexual se formeaza dopul de monta. Dupa aceasta femela se culca dar nu inainte de a-si face toaleta. Daca dupa perioada de o luna, vaginul chinchilei ramane inchis, se poate spune ca aceasta este gestanta.
Monta chinchilelor se poate realiza in mai multe feluri si anume:
- monta in perechi;
- monta consecutiv depistarii caldurilor;
- monta prin rotatie,
- monta in colonie;

Ordinul: Rodentia
Subordinul: Hystricomorpha
Familia: Chinchillidae
Genul: Chinchilla
Specii: Chinchilla lanigera (cu coada lunga)
Chinchilla brevicaudata (cu coada scurta)

.Ele tind sa urineze intr-un loc rezervat sau intr-o cutie, dar sunt greu de dresat in ce priveste eliminarea fecalelor lor, care sunt niste boabe mici, tari si uscate.

Blana Chinchillei este foarte deasa , tinand cont ca un fir de par de Chinchilla este de 20 de ori mai fin decat un fir de par, din capul unui om, iar dintr-o singura radacina pot iesi pana la 120 de fire . Fata de alte animale domestice. Chinchilla nu are paraziti externi.

Dieta zilnica trebuie sa contina : Proteine 15 % ( si va creste pe durata gestatiei si alaptarii puilor )

Carbohidrati 35 % Grasime 4 % Fibre 30 % Minerale 6 % Lichide 10 %

Deoarece chinchilla este originara din locurile reci si uscate ale Muntilor Anzi, de aceea ea s-a adaptat foarte bine hranei uscate. ..

PROTEINELE, .au in organism atat rol plastic cat si functional.

Necesarul de apa
Chinchillele consuma putina apa, in functie de hrana pe care o primesc.
Recomand folosirea apei de izvor, fantana - cu conditia sa fie de la o sursa buna nepoluata ..

adapatoare standard. se pot improviza si din sticle mici la care se ataseaza un picurator de metal, sau direct asezate, cu gura in jos, pe tavite de metal

INMULTIREA

La varsta de 7-8 luni o femela de Chinchilla este considerata adulta. Dupa monta dureaza o perioada de gestatie de 111 zile ,.

Bolile comune ale chinchillelor

Principala cauza de imbolnavire a chinchillelor este stresul..

Furchewing TRICHOFAGIA

Denumirea acestei boli este folosita in toate tarile .

Micozele.

Sunt produse de doua ciuperci microscopice si anume : Trichophyton mentagrophyte si Trichosporon giganteum.

Simptome: Boala este contagioasa si se manifesta prin aparitia unor mici plagi pe piele. Zona afectata de micoza lasa impresia unor blanuri mancate de molii. Primele semne ale bolii apar pe labe, bot si pe organele genitale.
Tratament Combaterea bolii se face cu ajutorul fungicidelor.

.Pentru a primi documentatia , sau pentru a comanda familii de chinchila, puteti sa ne scrieti la adresa : rozatoare@hotmail.com

sau la tel. 0723 914245

CD-ul cu documentatia il veti primi prin posta in sistem ramburs, avand pretul de 20 lei , cu taxele postale incluse. In procesul de furajare a chinchilelor trebuie sa se asigure 15-20% albumina, 3 -8% grasimi , si 50 - 55% hidrocarbonate. La acestea se mai adauga compusi minerali, vitamine si alte substante care au rol in stimularea si reglarea metabolismului

In crescatorii , ferme se folosesc concentrate speciale pentru chinchilla, care contin tot ceea ce are nevoie chinchilla pentru a fi sanatoasa .

concentrate speciale pentru chinchilla.

NECESARUL DE FURAJE :

Se asigura folosind amestecuri simple sau granulate avand compozitia urmatoare :

- 40% faina de lucerna
- 12% faina de ovaz
- 12% faina de grau
- 12% malai de porumb
.Furajul de baza pentru chinchile este fanul de iarba si lucerna, cosite in faza incipienta de inflorire. Cantitatea de fan pe zi este de 70 - 80 g iar a furajului de cca 20 g pe zi.

METODE DE CRESTERE A CHINCHILELLOR IN CRESCATORII - MODEL DE CUSTI

Pana la 3-5 familii se pot creste si intr-un apartament , intr-o camera lasata doar pentru ele. La casa situatia se schimba , putem face dintr-o camera un adapost bun pentru cresterea ..

Chinchillele, din cauza greutatilor de aclimatizare , sunt crescute in adaposturi inchise si custi metalice. Adaposturile trebuie sa fie bine aerisite, luminoase si fara curenti de aer, iar umiditatea sa nu depaseasca 50 - 70 %.

Temperatura in crescatorii nu trebuie sa depaseasca vara 24° C iar iarna sa nu scada sub 15°C. Aceste animale sunt sensibile la caldura, mult mai mult decat la frig, dar la temperaturi mai scazute de 15°C isi pierd apetitul sexual , sau puii care se nasc la temperaturi scazute se pot imbolnavi .

Adaposturi moderne

Noi vindem chinchillele ( o familie compusa din 4 femele si un mascul ) in custi avand dimensiunile de 160 cm lungime, 48 cm latime, si inaltime 40 cm. Culoarul de trecere de 12x12 cm pentru mascul se afla in spate , sus si are deschideri cu diametrul de 7,5 cm.

REPRODUCEREA CHINCHILELOR

- MONTA - FATAREA - HRANIREA PUILOR -

Chinchila devine apta de reproducere la varsta de 4-9 luni. In mod normal fatarile se repeta la intervale regulate in primii 10 - 12 ani de viata. Ciclul de calduri revine la intervale de 28 de zile, manifestandu-se pe tot parcursul anului, avand o perioada de repaus in lunile august - decembrie.

-- distanta dintre organele sexuale si anus

Durata gestatiei este de 110 zile. Imediat dupa fatare . la 24 ore , femela este apta pentru o noua monta.

SISTEME DE REPRODUCTIE

1. Sistemul monogam - in acest sistem se aduce femela la mascul iar imperecherea are loc in cuib sau in cusca. .

2. Sistemul poligam - aceasta metoda este folosita cu succes in crescatorii . Masculii de mare valoare se monteaza cu mai multe femele ( 1 mascul la 2 - 20 femele ).

Modele de custi destinate poligamiei la chinchille

Model de colier pentru a impiedica femelele de chinchilasa iasa din custi , lasand totusi accesul liber masculului, care va intra singur la femela care este in calduri.

GESTATIA La Chinchilla laniger gestatia dureaza 111+;-2 zile dupa care da nastere la 1-4 (7) pui. Conform determinarilor efectuate de ECKARDT (1972), o femela de chinchilla bine hranita si bine ingrijita produce in medie 2,4 pui /fatare.

Chinchilla laniger este specia cea mai raspandita astazi, asemanatoare ca aspect cu veverita, ea atinge in medie o greutate de 400 grame si o lungime a corpului de 28 cm. Prezinta un cap relativ mic, cu botul usor alungit si urechiile, lungi de 6 cm, bine acoperite cu par scurt. Corpul lor, de forma cilindrica, este acoperit cu par fin si des, ce atinge 2,5 cm lungime. Coada, lunga de 14 cm, este acoperita cu par mai gros si mai lung (4 – 7 cm) decat cel ce acopera trunchiul. Blana chinchillei are o culoare gri-deschis pe spate si alb-galbui pe abdomen. Culoarea gri este data de alternanta pe traiectul firelor de par a unor zone de culori diferite: cenusiu-inchis la baza, alb-galbui la mijloc si negru la varf. Nuanta culorii este data de latimea celor trei zone de pe traiectul firelor de par.

Chinchilla brevicaudata este mai mare decat precedenta atingand in medie o lungime a corpului de 32 cm, dar are coada mai scurta, de numai 10 cm. Urechiile ei masoara doar 4 cm. Blana are o culoare gri-albastruie pe spate si alb galbuie pe abdomen. Culoarea gri-albastruie de pe spate este determinata de zonele cromatice de pe traiectul firelor de par gri-albastrui la baza, gri-galbui la mijloc si albastru-inchis la varf.

Chincillele sunt mici animalute imblanite, ca marime intre porcusorul de guineea si iepure. Masoara 25 - 33 cm, coada are 7 - 15 cm, iar greutatea este de 400 - 600 g. Coada stufoasa este ceva mai mica decat corpul. Culoarea lor obisnuita este griul, dar poate varia de la alb pana la negru, inclusiv bej.

Primul document scris despre chinchilla dateaza din anul 1591, documentul a fost scris de Iosef de Acosta.

Chinchilla, este un mic rozator, originar din America de Sud fiind intalnit in libertate in statele Chile, Peru, Bolivia si Argentina. Datorita comportamentului bizar, pentru un mamifer, de a-si face baie in nisip unii cercetatori au afirmat ca stramosul chinchillei ar putea fi un rozator din desertul sudamerican.

Biotopul ei este reprezentat de inaltimile Anzilor Cordilieri unde traieste printre crevasele stancilor. Chinchilele traiesc in libertate pe colinele vestice ale Anzilor fiind intalnite la altitudini de peste 2,500 m. Caracteristica principala a acestor zone o reprezinta solul pietros si diferentele mari de temperatura de la noapte la zi, umiditatea relativa fiind de 30 – 50%. In habitatul natural, hrana chinchillelor o constituie radacinile, tulpina, frunza si semintele unor ierburi, arbusti si cactusi. Rezervele de apa ale organismului si le refac consumand apa provenita din roua si condensul format pe plante si stanci. Au adoptat aceasta metoda de adapare datorita faptului ca, in Anzi, apa cazuta din precipitatii se evapora repede datorita curentilor de aer puternici, la altitudinea la care traiesc chinchillele, soarelui si caldurii puternice.

Intrucat chinchilla este un mamifer ierbivor, se situeaza la baza piramidei trofice. Pradatorii naturali ai chinchillei sunt: bufnita, vulturul, vulpea si dihorul. Pentru a se proteja de acesti pradatori chinchilele profita din plin de tehnica de camuflare fiind ajutate de coloritul blanitei ce se indentifica cu cel al stancilor printre care traiesc, de asemenea chinchillele, atunci cand se simt in pericol, isi „lasa” blana si dispar. Aceasta tehnica este posibila datorita unui reflex neconditionat de relaxare a micromuschilor epidermei.

Chinchilla a fost apreciata de indieni pentru blana ei inainte de descoperirea „lumii noi”. Astfel cu peste 1000 de ani in urma, locuitorii Imperiului Incas au folosit blana de chinchilla pentru ornamente si pentru confectionarea vesmintelor. Caracteristicile unice si frumusetea blanitei lor reprezenta distinctia si pozitia sociala in trib.

In secolul al XVI-lea, cand spaniolii au ocupat regiunea Anzilor au dat acestui animal numele „chinchilla” dupa numele tribului de indieni ce locuiau in acea zona si care se numeau „chinca”. Denumirea stiintifica a chinchillei a fost data de calugarul iezuit Juan Ignazio Molina, in anul 1872.

Bazele cresterii in captivitate au fost puse de un inginer minier american care lucra la exploatarile de minereu din muntii Anzi, numele lui este Mathias Ferrel Chapman. Acesta a devenit interesat de ele si, dupa mult timp, a obtinut permisiunea de a le importa in Statele Unite ale Americii. El a reusit sa aduca in SUA 11 chinchille, 4 femele si 7 masculi de Chinchilla Langier. Pe drum una a murit si o alta s-a nascut. Cu aceste exemplare, Chapman a pus bazele primei ferme de crestere a chinchillei in Inglewood, statul California.

In Europa aceste animale au ajuns datorita unui comerciant de blanuri de origine germana, pe numele de Breadie. Acesta a furat 32 de chinchille de la ferma din Inglewood si le-a adus in Germania. Acestea au constituit baza genetica cu ajutorul careia chinchilla s-a raspandit in Europa.

Datorita selectiilor efectuate in crescatorii moderne , chinchilla a ajuns sa aiba o mare varietate de culori . In plansa de mai jos puteti vedea cateva din cele mai intalnite culori ale blanitei de chinchilla.

A. Dark Ebonie

I. Silver

B. Light Ebonie

J. Medium Standard

C. Light Beige

K. Dark Standard

D. Medium Beige

L. X-Dark Standard

E. Dark Beige

M. XX-Dark Standard

F. Med. Touch of Velvet

N. Light Black Velvet

G. Dark Touch of Velvet

O. Med. Black Velvet

H. White

P. Dark Black Velvet

Chinchillele sunt mici bulgari de blana. Pufoase, gingase, si sprintene, cu labute mici si placute la atingere, ochisori negrii stralucitori si o fire curioasa, ele conving cu usurinta multi oameni pentru a le adopta ca animale de companie. Cine se hotaraste sa adopte o chinchilla trebuie sa stie ca are de a face cu un rozator tenace, care lasat “sa circule” liber prin casa va “gusta” din tot ceea ce se poate roade si va imprastia peste tot “gloantze”.

Chinchilla crescuta in captivitate este un animal pasnic, foarte bland. Luata in brate se ascunde repede in pliurile hainelor si se simte ca in culcusul ei. Chinchillele adora sa fie ingrijite cu atentie, afectiune si isi doresc cu ardoare sa fie rasfatate.

Chinchilla este un animal nocturn, dar uneori devine activa si in timpul zilei. Ele adora sa alerge pe roti. Chinchilla musca rareori si numai in „legitima aparare”. Ea face putin zgomot, dar uneori scoate un sunet asemanator celui facut de o jucarie pentru copii mici.

Chinchilla nu miroase, spre deosebire de iepuri, hamsteri sau porcusori de guineea, motiv pentru ce face din ea un animal de casa ideal. Ea uraste schimbarile, prefera consecventa si nu ii place sa fie mutata prea des. Daca o mutati, trebuie sa-i lasati timp sa se obisnuiasca cu configuratia noului „spatiu locativ”.

Daca nu ii acordati suficienta atentie, va face „galagie”. Este foarte sociabila si poate fi invatata sa se joace si sa interactioneze cu dumneavoastra, sunt rapide, agile si par sa aiba chiar simtul umorului. Ele tind sa urineze intr-un loc rezervat sau intr-o cutie, dar sunt greu de dresat in ce priveste eliminarea fecalelor lor, care sunt niste boabe mici, tari si uscate ce pot fi inlaturate cu usurinta prin maturare sau aspirare.
Chinchilla este un animal mic rozator care, ca toata familia rozatoarelor este vegetarian. Asigurarea factorilor temperatura si umiditate la valori de 14 – 20 grade Celsius si respectiv 65-70% umiditate, reprezinta o conditie necesara pentru a mentine starea de sanatete a companionului dumneavoastra.

Temperaturile de peste 25 grade Celsius pot cauza afectiuni grave si chiar moartea chinchillei, iar umiditatea prea scazuta sau ridicata va produce afectiuni ale pielii si blana lor va avea de suferit.

La maturitate fizica chinchilla poate ajunge la o lungime de 20-30 cm, greutatea ei se situeaza intre 300 - 600 grame si traieste pana la 20 de ani. Este un animal pacifist de o mare curiozitate, totusi va avea un comportament rezervat fata de tot ceea ce este nou. Curiozitatea o va impinge de fiecare data sa “incerce” obiectele din jur cu dintii si deci este predispusa accidentelor, ingerarii de materiale toxice, electrocutarii. In cazul in care doriti sa o rasfatati lasand-o libera prin casa trebuie ca in prealabil sa izolati bine cablurile electrice, poate chiar sa le detasati de la retea atata timp cat “fierastraul” este in libertate. Totodata veti fi uimiti sa aflati ca chinchilele au un trup foarte flexibil si se pot strecura prin orificii de numai 7 cm in diametru, asadar verificati toate posibilele cai de evadare inainte de a o elibera.

Cand se simte in pericol isi “lasa” rapid parul, iar cand este prinsa si speriata imprastie din glanda perianala un miros puternic, asemanator cu cel al migdalelor prajite. Femelele speriate se ridica pe membrele posterioare si elimina urina catre “atacator”. La chinchillele care si-au lasat parul, blana se reface in decurs de 6 – 8 saptamani si ajunge la densitatea si lungimea optima doar dupa cateva luni. Pentru a evita aceasta reactie a chinchillelor se recomanda san u prindeti animalul brusc. Daca este necesara contentia ei este recomandat sa o rindeti cu blandete de coada sau urechi. Aceasta problema nu va mai prezenta un potential risc dup ace animalul s-a socializat cu dumneavoastra si restul familiei.

Chinchilla are o vedere destul de slaba la distante mari dar acest lucru este compensat de mustatzi si auzul foarte fin cu ajutorul carora percepe mediul ambiant.

Blana Chinchillei este foarte deasa , iar un fir de par de Chinchilla este de 20 de ori mai subtire decat un fir de par capilar uman, iar dintr-un singur folicul pot iesi pana la 120 de fire de par. In comparatie cu alte animale domestice chinchilla nu are paraziti externi – pureci, paduchi etc. Camerele unde vor sta chinchillele trebuie sa aiba o temperatura constanta, cuprinsa in intervalul 140 – 200 Celsius. Vara se poate introduce in custile chinchillelor bucati de marmura, gresie groasa pentru ca chinchillele sa se racoreasca stand pe aceste materiale.
Chinchillele sunt animale foarte vioaie si jucause, in consecinta au nevoie de spatiu de miscare, astfel incat este ideal ca, custile in care vor traii, sa fie cat mai mari. Cusca trebuie sa fie din metal, deoarece ea o va roade daca este de lemn. Chinchilla are nevoie de spatiu pentru a alerga si a se catara, deci o cusca patrata cu inaltimea de 1,5 m, latimea de 35 - 40 cm si lungimea de 2 m ar fi ideala. Cusca mai trebuie sa aiba in partea de jos o tavita care sa se poata scoate, pentru a va permite sa curatati mizeria, sau podeaua custii poate fi facuta din plasa de metal cu ochiuri patrate de 1x1 cm iar mizeria va cadea in tava pusa sub cusca. Puteti sa o acoperiti cu hartie de ziar tavita pentru gunoi astfel incat sa o curatati mai usor, dar numai in cazul in care chinchilla nu va putea „gusta” din aceasta hartie intrucat contine substante foarte toxice. Curatenia custii se face cel putin o data pe saptamana. puteti lasa curata podeaua custii, fara a o acoperi cu talas sau altceva, ca la hamsteri, desi aceste animale prefera sa aiba talas sau frunze uscate sa doarma pe ele.

Custile trebuie prevazute cu tavite pentru talas (unii crescatori nu folosesc deloc talas sau paie in custi ) - care sa poata fi scoase usor, adapatoare pentru apa, tava pentru baia de nisip si vas pentru mancare.

Ideale sunt custile spatioase in care animalul sa aiba un loc unde sa se joace, sa-si faca siesta , altul in care sa isi faca bai de nisip. Trebuie sa fie ferit de frig ! Pentru a mentine temperatura optima in adapost , intre 14 - 20 grade celsius se recomanda folosirea unui sistem incalzire si de aer conditionat precum si o ventilatie buna cara sa nu produca curenti de aer puternici.
Lumina naturala este bine venita si ajuta la starea de sanatate a animalelor. Peste zi chinchilele se vor adaposti in locurile mai ascunse si intunecate ale custii pentru a dormi.

Chinchilla trebuie gazduita intr-o cusca mare ca si cele pentru iepuri , deoarece este un animal foarte activ si acrobat. Prefera sa aiba pe ce se catara si locuri unde sa doarma. In acest sens custile trebuie prevazute cu tavi pentru dormit - cel putin - sau casute, tunel sau in hamacuri din panza, paie sau lemn agatate de peretii custii.

Se pot introduce in custi bucati de teava de PVC, cam de 25 cm lungime, in care chinchillele vor dormi peste zi si chiar vor face baia de nisip inauntru in tevi daca puneti nisip si acolo.

Chinchillei ii place sa alerge de jur imprejurul casutei, uneori chiar pe peretii custii. O creanga de 3 - 5 cm diametru in fiecare cusca le va face viata mai frumoasa si se vor dezvolta mai armonios facand mai multa miscare, avand o copie in miniatura a spatiului lor natural de viata. De asemenea se pot introduce in custi bucati de piatra ponce, sau bucati de BCA pentru tocirea dintilor chinchillei , evitandu-se astfel cresterea lor excesiva .

'Barlogul' poate fi o casuta/cutie din lemn de pin, in care chinchilla sa se ascunda atunci cand nu se simte in siguranta si sa doarma. Chinchillele vor roade casutele de lemn in care locuiesc de aceea este indicat sa le puneti in cusca si o creanga de copac pe care isi va toci dintii, si chiar va manca lemnul. de asemenea se pot pune cutii de carton pe post de casuta , dar nu vor rezista mult fiindca chinchillele au un apetit enorm pentru hartie - carton .

In cusca trebuie prevazut si un spatiu pentru o cutie cu nisip, pe care trebuie sa i-o oferiti zilnic (daca se poate ) pentru a face baie de nisip de minim 10-15 minute (sau macar de 2 ori pe saptamana).

In libertate chinchillele traiesc in grupuri mari, ele adora sa traiasca, sa se harjoneasca si sa doarma impreuna de aceea este de preferat sa cresteti aceste “bestii” in pereche. Chinchillele crescute in perechi sau grupuri mai mari nu sunt violente intre ele , existand o ierarhie in familie si teritorii bine determinate astfel incat ele convietuiesc in liniste.

Chinchilla adora sa alerge pe o roata, deci procurati-i una pe masura. si o bucata de teava din PVC, in forma de T sau de Y, poate fi o jucarie apreciata si un loc in care sa se ascunda, insa pot aparea tulburari digestive in urma inghitirii de PPE sau PVC.

Bucatele patrate de lemn sau de piatra ponce ( sau BCA) pot deveni jucarii placute pentru chinchille.

            Pentru intretinerea functiilor vitale si a sanatatii “animalului”, chinchillele au nevoie de proteine, glucide, lipide, substante minerale, vitamine si apa.

Proteinele, au in organism atat rol plastic cat si functional. Proteinele din hrana sunt scindate in timpul digestiei pana la nivel de aminoacizi. Se considera ca sunt indispensabili chinchillelor urmatorii aminoacizi: lizina, metionina, cistina, treonina, leucina, izoleucina, arginina, fenilalanina, triptofanul, valina si histidina. Dintre acestia, pentru formarea firului de par sunt necesari aminoacizii cu sulf: metionina si cistina. In hrana chinchillelor raportul intre proteina animala si cea vegetala trebuie sa fie de 15:85. Pentru a satisface cerintele biologice ale chinchillelor continutul in proteina digestibila trebuie sa fie de 15-16% la animalele adulte si de 16-18% la pui si tineret. Depasirea sau neasigurarea acestor nivele proteice poate avea consecinte nedorite. Astfel, carenta in proteina poate genera o blana cu aspect de vata si luciu slab.

Lipidele, trebuie sa reprezinte in hrana chinchillelor intre 3-8%, iar raportul intre lipidele saturate si cele nesaturate din ratie sa fie de 1:1. In caz de disproportie intre acestea, pe suprafata blanii apar niste pete galbene de grasime. Extrem de importanti in alimentatia acestei specii sunt acizii grasi, care sunt responsabili de calitatea blanii si de starea de sanatate apielii. Lipidele sunt asigurate din cereale.

Glucidele (hidratii de carbon), au in organism rol energetic si plastic. Se apreciaza ca ratiile chinchillelor trebuie sa contina intre 35-55% hidrati de carbon si sa asigure cel putin 1700 kcal/kg. Pentru a asigura necesarul de glucide, ratiile trebuie sa contina 30% fibroase. Fanul reduce imbolnavirile aparatului digestiv si mortalitatile la tineretul de chinchilla.

Substante celulozice - au in alimentatia chinchillelor rol de balast si de sursa de energie. Necesarul de celuloza din ratiile chinchillelor difera in functie de varsta. Astfel, cantitatea de celuloza din ratii este de 5-8% pentru pui, 10-12% pentru tineret si de pana la 20% la adulti.

Mineralele, se gasesc in cantitati suficiente in ratia de baza a chinchillelor, foarte rar fiind necesara suplimentarea lor. Ratiile chinchillelor trebuie sa contina circa 6% substante minerale, din care o pondere importanta o reprezinta Ca si P. Carenta de Fe si Cu produce anemie, carenta in Ca provoaca inapetenta si par zbarlit, pe cand chinchillele cu carenta in S isi rod parul. In ratii trebuie sa se introduca sare de bucatarie (NaCl) in proportie de pana la 0,5%. Pentru a asigura necesarul de substante minerale se introduc in ratiile administrate chinchillelor premixuri minerale.

Vitaminele, au rol in reglarea unor functii ale organismului animal.
Vitamina A, favorizeaza cresterea somatica, functia epiteliilor si mentinerea imunitatii. Chinchillele isi satisfac nevoile de vitamina A din nutreturi (morcovi, furaje verzi). Unele chinchille nu pot transforma carotenul (provitamina A) in vitamina A din cauza carentei de colina din ficat si drept urmare carotenul este depozitat in corp si determina colorarea blanii in galben-auriu, fenomen cunoscut sub denumirea de “urechi galbene”.
Vitamina B1, favorizeaza activitatea sistemului nervos. Necesarul de vitamina B1 este asigurat prin ingerarea boabelor de cereale nemacinate, a fanului de leguminoase, a laptelui etc. Carenta in aceasta vitamina provoaca paralizia trenului posterior si pierderea echilibrului.
Vitamina B2, favorizeaza functiile epiteliilor detrecere, intervine in respiratia celulara. Se gaseste in fanul de lucerna, germenii de grau si de orz s.a. Hipovitaminoza B2 provoaca tulburari digestive (diaree), simptome nervoase, boli de piele, inapetenta, ritm scazut de crestere s.a.
Vitamina B6, influenteaza metabolismul protidelor. Se gaseste in boabele de cereale. Hipovitaminoza B6 se manifesta prin inapetenta, boli de piele si ritm scazut de crestere.
Vitamina D, favorizeaza resorbtia intestinala a calciului si mineralizarea oaselor. Se poate produce sub actiunea razelor solare. Hipovitaminoza D provoaca rahitism.
Vitamina E, favorizeaza dezvoltarea intregului organism, procesul de spermatogeneza, metabolismul glucidelor, lipidelor si al apei, impiedica aparitia blanii galbene la chinchilla si ajuta la refacerea ficatului afectat. Se gaseste in boabele de cereale si in plantele verzi.
Vitamina K, favorizeaza coagularea sangelui. Carenta de vitamina K nu este de natura alimentara, ci se datoreaza tulburarilor de absorbtie intestinala. Se poate asigura prin consumul de frunze de varza, spanac si prin asigurarea in alimentatia Chinchillelor a frunzelor de vita-de-vie, salcam, stejar, paducel , maces, etc.

            Principalele nutreturi ce constituie hrana chincilelor sunt fanul si concentratele. Li se poate administra si hrana verde ca de exemplu: lucerna, trifoi si lolium; suculente ca de exemplu: morcovi, mere si sfecla. Acestea vor fi deshidratate in prealabil pentru a evita aparitia diareei.

Fanul asigura chinchillelor necesarul de celuloza si este indispensabil mentinerii echilibrului intestinal. Fanul destinat chinchillelor trebuie sa fie recoltat pe timp frumos, uscat la umbra pentru ca acesta sa isi mentina culoarea verde si mirosul placut, faramicios de culoare verde pal si lipsit de plante toxice. Nu se vor administra fanuri mucegaite, acoperite cu namol sau praf, care au venit in contact cu insecticide sau provin de pe terenuri fertilizate cu ingrasaminte chimice.

In hrana chinchillelor se foloseste fanul de lucerna, trifoi sau lolium. Fanul se administreaza chinchillelor la discretie in jgheaburi montate pe peretii custii. O mare parte din fanul administrat este risipit prin cusca in desele sesiuni de joaca.

Concentratele cele mai frecvent consumate de chinchilla sunt garul, porumbul, orzul si ovazul. Acestea se distribuie sub forma de boabe. Animalele adulte consuma zilnic intre 15 si 30 g de concentrate, consumul maxim fiind specific femelelor gestante sau lactante. Pentru a urmarii consumul si implicit aparitia unor maladii, este bine ca nutreturile concentrate sa se distribuie zilnic, evaluate volumetric cu lingura. Atunci cand jgheaburile pentru concentrate, de care dispuneti, au un volum mai mare se poate distribui hrana necesara pentru o perioada de 6 – 10 zile, dar va scapa de sub supraveghere cantitatile de hrana consumata si totodata starea de sanatate a chinchillei.

Granulele iau tot mai mult locul furajelor brute in hrana chincillelor. Nutreturile granulate, complexe din punct de vedere al continutului, se prepara dupa anumite retete bine proportionate cantitativ. Furajul granulat se administreaza chinchillelor la discretie. In mod obisnuit se asigura pentru diverse categorii de varsta intre 25 – 40 g/zi/individ.

Diametrul granulelor administrate chinchillelor poate fi de 2 – 3 mm, de 5 mm sau de 12 mm. S-a constatat ca, cu cat diametrul granulelor este mai mic, cu atat risipa este mai mare. Chinchillele prefera granulele intregi, risipindu-le pe cele sfarmate sau consumate partial. Granulele presate (dure) contribuie la tocirea dintilor. La granulele cu diametrul mare se intampla ca interiorul lor sa fie umed, motiv pentru care acestea mucegaiesc usor si provoaca afectiuni digestive. Este recomandat ca granulele san u se tina mult timp in saci, iar atunci cand sunt umede sa se intinda in strat subtire intr-un loc uscat, curat si bine ventilat.

Pentru hranirea Chinchillelor se poate procura de la magazinele de specialitate (Pet Shops) hrana speciala , la saci de 2 - 45 kg iar ca si hrana complementara li se pot da fructe sau legume.

Fruzele uscate bine sunt bine venite in alimentatia chinchillelor.
Un animal consuma foarte putina hrana , circa 15 g de furaj pe zi, 15 g de legume, fructe sau alte plante suculente, si doar cateva grame de apa. Unele pot ajunge si supradimensionale in cazul in care au prea multa mancare si spatiu mic de miscare.
In cazul in care animalele fac diaree din cauza alimentelor, in prima faza li se vor da graunte de grau sau fulgi de ovaz iar daca nu-si fac efectul se consulta un medic veterinar.





DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2450
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2017 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site