Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

RASELE DE CABALINE

Animale

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Ficatul
Curiozitati despre testoase
RATA MICA
SAUROPSIDA
CURIOZITATI DIN LUMEA PASARILOR
HEPATITA INFECTIOASA CANINA
PASARI SI INSECTE
Pelophylax lessonae
BROASCA TESTOASA
Muflonul -Ovis aries musimon

RASELE DE CABALINE

            Dupa gradul de ameliorare si aptitudinile morfo-productive, rasele de cai se pot clasifica astfel:


A. Rase culturale:

                                      ®Usoare: 

                                                                                 - Rasa Araba

                                                                                 - Pur sange englez

                                                                                 - Calul Gidran

                                      ®Intermediare:

           -Lipitana

           -Nonius

           -Furioso North Star

           -Trapasul american

           -Trapasul Orlov

           -Trapasul romanesc

                                      ®Grele :

-Ardeneza

-Pinzgau

-Semigreul romanesc

B. Rase naturale   

                                                                                    - Calul romanesc

                                                                                    - Rasa Hutula

                                                                                    - Calul romanesc de sport

C. Rase de tranzitie

                                      ®Caii ameliorati:

 -Calul de Banat

 -Calul Ardelenesc

 -Calul de Fagaras

 -Calul din Moldova de Nord

 -Calul Ialomitean

 -Calul Dobrogean

 -Calul ameliorat de munte

D. Rase de Poney

 

E. Cai miniaturali

RASE USOARE, DE CALARIE

            Sunt rase cu masa corporala mica, temperament vioi, aptitudini pentru calarie sau tractiune usoara.

Rasa Araba

Calul arab face parte din grupa cailor orientali, ce provin din domesticirea Tarpanului si a fost crescut timp de 13 secole, (pana in sec. XIX-lea) in rasa curata, in conditii pedoclimatice specifice. A fost crescut cu dragoste, ce mergea pana la veneratie, deoarece cu ajutorul lui beduinii isi satisfaceau conditiile vietii nomade in continua deplasare rapida, pentru prada, razboaie etc. Beduinii l-au acceptat si inconjurat cu atentie deosebita, ferindu-l de amestecuri straine, ducandu-l la perfectiune.

            Calul era considerat la arabi “cea mai frumoasa creatura” dupa om, iar unele precepte religioase afirmau ca: “arabilor li se vor ierta atatea pacate cate boabe de orz vor da zilnic cailor, etc.

            Priceperea, conditiile pedo-climatice si social-istorice s-au materializat in formarea unei rase cu insusiri deosebite: rezistenta, conformatie aproape desavarsita, adevarat model de “frumusete” animala.

            Istoricii considera ca, in peninsula Araba, nu au existat cai la inceputul erei noastre si ca ei au fost adusi aici odata cu migratia popoarelor (inainte, aici, pentru transporturi, se foloseau camila si asinii).

            La formarea calului arab s-a practicat o consangvinizare moderata, cresterea pe baza de linii, hranirea rationala si “gimnastica functionala” temeinica si progresiva facuta tineretului, precum si selectia severa. Din secolul trecut s-au facut infuzii cu alte rase, in special cu Pur sange englez.

            In prezent, efectivul de cai in rasa curata este evaluat la 25.000-30.000 capete, care ar proveni din cinci tulpini initiale (matca rasei) si care, dupa unele marturii si ar avea originea direct din herghelia lui Mohamed (El-Ham-Sa). Acestea sunt:

            1. Ku-hai-lan (sau Kuheilan, Koheylan sau Kuhlani - cal distins), care cuprinde peste 70 de linii, fiind cea mai numeroasa si apreciata tulpina; are temperament vioi, rezistenta buna si constitutie fina.

            2. Syklavy, Saklavy (“sek-la-vi”=stralucitoare), care cuprinde zece linii, dintre care amintim: Ghydran si Oberan, caracterizate prin viteza deosebita si precocitate.

            3. O’bajan, Ubeyan (“u-bay-yan”=binecuvantata), care cuprinde zece linii, dintre care cele mai apreciate sunt: Seraki si Obeidek - tardivi, masivi, rezistenti, cu mers elegant si temperament linistit.

            4. Habdan (“gene lungi”) cu 15 linii dintre care amintim El-zehi si Mestib, cu o conformatie armonioasa, expresivitate pronuntata, viteza, constitutie fina.

            5. Hamadane, Hamadany,  care cuprinde caii cei mai masivi, de talie foarte mare, foarte rezistenti; linia cea mai importanta este Semri.

            Aria de raspandire a calului arab este fara limite, fiind extinsa in toate continentele si in aproape toate tarile lumii.

Insusiri morfo-fiziologice. Rasa se caracterizeaza printr-un format corporal patrat, cu talia ce variaza intre 144-157 cm (media 150 cm), masa corporala este de 350-450 kg, tip morfologic mezomorf, de culoare murga, vanata si mai rar roiba (nedorita).

Culoarea neagra este rara, dar apreciata; alte culori sunt rare.

            Calul arab, in ansamblu, este foarte armonios, vioi, cu un cap mic, scurt, larg si uscativ, cu profil drept sau usor concav, cu fruntea larga si patrata. Urechile sunt mici, foarte mobile, purtate vertical, iar ochii mari, cu privire blanda dar indrazneata, cu arcadele orbitelor proeminente.

Gatul este lung, proportionat si corect “prins”, cu coama bogata.

Greabanul este inalt, lung si puternic, spinarea si salele sunt scurte, largi si drepte, crupa larga, lunga, orizontala, cu solduri usor proeminente. Coada este prinsa sus si purtata aproape orizontal, pieptul larg, musculos, toracele larg si adanc.

Membrele sunt solide, musculoase, subtiri, cu articulatii largi, puternice,”curate” fluierul scurt, copite foarte rezistente dar mici, aplomburi corecte, rar apar “coate de vaca”; pielea usor detasabila, fina, lasa sa se vada arborizatia vasculara; parul este scurt, lucios, fin si neted.

            Calul arab are un mers caracteristic, intins, elegant de parca danseaza, este foarte rezistent la drumuri lungi, la foame si chiar sete, este de o frumusete unica in felul lui.

            Are calitati exceptionale, in ceea ce priveste viteza, realizand in medie 1’10’’/km la calarie, iar la probele de rezistenta a facut intre 130-170 km, chiar 250 km/zi.

Recordul la tractiune este de 7 ori masa corporala. La aceasta se adauga pretentiile modeste fata de conditiile de hranire si intretinere.

            Renumele de care se bucura aceasta rasa este dat si de faptul ca a imprimat insusirile ei foarte valoroase, cu deosebita fidelitate, raselor cu care a venit in contact.

            Raspandire. Datorita acestor calitati, s-a raspandit rapid, devenind o rasa universala si a contribuit la formarea si imbunatatirea unui numar mare de rase: Pur sange englez, Trapas, Gidran, Lipitan, caii de calarie anglo-arabi etc.

            In tara noastra caii arabi au fost adusi inca din timpul stapanirii otomane, si au fost folositi la imbunatatitea calului moldovenesc.

            Principalele linii si ponderea lor in materialul ce se creste in tara noastra sunt urmatoarele: Koheilan 17%, Shagya 4%, Habdan 18%, El-Sbaa 6%, Nedjarii 23%, Gazal 14%, Syglavy-Bagdady 22%, Dahoman 7%, Mersuch 38%. Rasa se creste si amelioreaza in herghlia Mangalia din 1981 si un nucleu la Brebeni. Linia Shagya-Arab in prezent se creste la herghelia Radauti.

            Perspectiva. In continuare, calul arab se va creste pe baza de linii si familii, folosindu-se o selectie riguroasa pentru perfectionarea continua. Rasa va fi folosita pentru ameliorarea cailor din sud-estul tarii: Dobrogea, Campia Munteniei si Olteniei, centrul si sudul Moldovei. De asemenea, va fi infuzat si calul Gidran.

Impreuna cu Pur sange englez participa la formarea unui cal bun pentru sport si agrement.

Rasa Pur Sange englez

(Pur sange de galop)

Acest cal s-a format in Anglia in prima jumatate a secolului al XVIII-lea.

            Pe linie materna, la formarea rasei au contribuit in mod deosebit rasele locale, iar pe linie paterna rasa araba. Unii cercetatori considera ca rasa este, de fapt, rasa araba, transpusa in conditiile climatului oceanic din Anglia si care, de-a lungul timpului a fost sever selectionata si ameliorata in conditii specifice de hipodrom.

            Rasa s-a format printr-o selectie severa, o judicioasa potrivire a perechilor in conditii optime de ingrijire si o sustinuta gimnastica functionala, cu scopul obtinerii unui animal de viteza. Cursele de cai, care se organizau in Anglia din secolul al X-lea si s-au perfectionat mereu, au avut un rol hotarator in formarea rasei.

            La formarea rasei au contribuit trei armasari arabi intemeietori de linii: Byerley-Türk (din Turcia), Darley-Arabian (din Siria) si Godolphin Barb (din Maroc) sau Godolphin Arabian.

            Linia lui Darley Arabian a fost continuata de armasarul “Eclips”; a lui Byerley-Türk de armasarul “Herod”, iar a lui Godolphin Barb de armasarul “Matchem”. Cea mai importanta linie, din care descind 80% din efectivul actual este acela a lui “Eclips”, care a fost folosit la reproductie 17 ani. Armasarul “Eclips” s-a nascut la 5 aprilie 1764, intr-o zi cu eclipsa de soare de unde-i vine si numele. A fost neintrecut pe hipodrom (a detinut recordul vitezei/km) pana in anul 1924 (57’’), a lasat 400 urmasi directi, 5 castigatori de Derby si 334 remarcabili alergatori.

            Registrul genealogic al rase i s-a deschis in 1791 si timp de 200 de ani a fost crescuta in rasa curata, folosindu-se o consangvinizare moderata si o selectie riguroasa. O contributie de seama a avut-o priceperea crescatorilor englezi, in special, in ceea ce priveste atentia acordata cresterii tineretului, gimnastica functionala, furajarea si ingrijirea.

            Rasa Pur sange englez este o rasa de sport cu o constitutie fina si un temperament vioi, care parcurge 1 km intr-un minut. Este folosita ca amelioratoare si a contribuit la formarea mai multor rase din numeroase tari. Se creste pe baza de linii, majoritatea de importanta universala, dintre care amintim: Phalaris (1913), Geinsbourg (1915), Dark Roland (1905). De fapt cei trei armasari intemeietori ai rasei au creat peste 50 de linii care se prelungesc pana astazi.

            Insusiri morfo-fiziologice. Este un cal de talie mare (160-173 cm), cu formatul corporal inalt, masa corporala de 450-500 kg, capul mic, uscativ, mai lung si mai stramt decat la Arab, foarte expresiv, cu profilul drept sau usor convex, rar concav, fruntea larga, ochii mari, narile largi, urechile putin lungi.

Gatul este lung, piramidal musculos si mobil, cu o coama matasoasa mijlociu dezvoltata.

Trunchiul este scurt, pieptul musculos si nu prea larg, umerii largi si oblici, grebanul foarte inalt, lung si puternic, toracele adanc si lung, spinarea si salele in general scurte si drepte, crupa lunga, musculoasa, cu tendinta spre orizontalitate.

Abdomenul este supt, membrele lungi, subtiri si uscative, cu articulatii largi, netede si rezistente, fluierul lung si subtire, tendonul bine reliefat si departat, copitele mici, cu cornul tare. Pielea este elastica, fina, subtire, incat sub ea apar reliefate vasele  subcutane.

Culoarea obisnuita este murga, roiba sau neagra, rar vanata.

            Aptitudinea principala este viteza mare la galop, in medie 1 minut/km. Recordul actual de 54’’/km a fost stabilit de armasarul “The Goaler” din S.U.A.

            Raspandire. Caii din rasa Pur sange englez (P.S.E.) sunt raspanditi in majoritatea tarilor lumii, transmit cu fidelitate insusirile la urmasi si, de aceea, au fost folositi pentru ameliorarea unor rase sau la formarea altora (Trapas Anglo-arab, Trapas anglo-normand, Nonius, Furioso North-Star, Gidran, etc), precum si la incrucisari de infuzie pentru corectarea defectelor altor rase.

            In tara noastra, rasa P.S.E. a fost introdusa in anul 1860 din Franta, pentru ameliorarea calului autohton. Folosirea ei s-a facut la inceput nedirijat. Din 1875, odata cu infiintarea societatii romane “Jockey club”, se organizeaza primele alergari, la inceput pe campul de la Floreasca, apoi pe hipodromul de la Baneasa. In prezent, se impune infiintarea unui hipodrom national de trap si galop in Bucuresti, pentru a reinnoda traditia.

            Rasa P.S.E. se creste in hergheliile Cislau (Buzau) si pana in anul 2000 la Balc (Bihor) si cuprinde aproximativ 16 armasari pepinieri si 180 iepe de reproductie, grupate in mai multe linii. In prezent mai exista un nucleu la o herghelie particulara din Miercurea Ciuc-Harghita.

            Tineretul are o crestere rapida; de aceea, dresajul incepe la 1,5 ani, iar primele alergari pe hipodrom au loc la 2 ani.

            Probele la care sunt supusi sunt diferentiate in functie de varsta: astfel, intre 2-3 ani probele de galop se fac pe distante de 800-1600 m (“Premiul flacailor” si “Premiul fetelor”), iar la 3 ani distanta este de 2400 m “Derby”. Dupa aceasta varsta probele au specific propriu, iar la 4-5 ani cele mai valoroase exemplare sunt trecute in herghelii ca reproducatori.

            Perspectiva. Rasa va fi crescuta in “rasa curata” pe baza de linii si familii, fiind selectionata in conditii de hipodrom. Este necesar importul unor reproducatori de mare valoare, pentru evitarea consangvinizarii. De asemenea, va fi folosita alaturi de calul arab pentru ameliorarea cabalinelor din sudul Moldovei, Muntenia si Oltenia. Cu ea se va infuza calul Nonius si Furioso-North-Star, pentru corectarea unor defecte, iar impreuna cu Arabul se foloseste la incrucisari pentru imbunatatirea calului Gidran.

Gidranul

Cal “jumatate-sange” anglo-arab, foarte apreciat in secolul trecut pentru calarie, s-a format la mijlocul secolului trecut la herghelia Mezöhegyes din Austro-Ungaria.

            Este raspandit in Ungaria, Romania, Austria, Cehia,Slovacia, Polonia, Bulgaria, Grecia si Turcia. Tip morfologic mezomorf, format patrat, are talia de 160 cm la armasari si 155 cm la iepe si masa corporala de 483-487 kg.

            La baza acestei rase este armasarul arab “Syglavy-Gidran” importat la herghelia Babolna in 1816, montand o iapa Pur sange arab.

A produs in anul 1817 un manz roib asemanator cu parintii, care a fost adus ca pepinier la Mezöhegyes, numit mai tarziu “Gidran Senior” si care este intemeietorul actualei rase “Gidran”. Acest armasar, transferat la Mezöhegyes, a fost folosit la monta unui mare numar de iepe usoare de culoare roiba de origine diversa, jumatati de singe, care au stat la baza Gidranului de azi.

            Pana in anul 1862 s-au folosit la monta numai armasari arabi, pentru evitarea consangvinizarii; dupa aceasta data s-au folosit si Pur sange englez, pentru marirea taliei si a dezvoltarii corporale.

Paralel cu formarea populatiei de Gidran la Mezohegyes s-a facut acelasi lucru si la herghelia de la Radauti si Babolna facandu-se si schimb de reproducatori.

            Pentru mentinerea culorii, in hergheliile de Gidran se folosesc armasari arabi si Pur sange englez, de culoare roiba; de obicei se monteaza cu armasari din aceste doua rase iepele care se abat de la standardul rasei.

            Insusiri morfo-fiziologice. Cu toate ca nu este inca suficient de omogen si nu transmite constant insusirile la urmasi, Gidranul are, totusi, o conformatie armonioasa, eleganta, cu aptitudini pentru calarie si tractiune usoara.

            Are o mare putere de ameliorare; de aceea, in unele localitati, este preferat rasei Arabe.

            Are capul mic, uscativ, cu profilul drept, fruntea larga, urechi mici, purtate vertical, ochi expresivi si privirea vioaie.

Gatul este lung, piramidal, cu o coama matasoasa mijlociu dezvoltata, corect legat de trunchi, pieptul este larg si toracele profund, inalt si alungit, spinarea si salele sunt largi, scurte si drepte, crupa patrata, usor oblica.

Membrele sunt uscative dar corecte, bratul si fluierele scurte, copita mica si cu cornul dur, articulatiile largi si rezistente, tendoanele ferme, bine detasate.

Culoarea este roiba cu “brezaturi” si “pintenogeli”.

            In tara noastra, calul Gidran a fost adus in anul 1920 la herghelia Bontida (peste 200 capete) de unde, in 1924, se transfera la Rusetu, iar in 1941 s-a crescut la herghelia Radauti (in prezent nucleul de Ghidran se gaseste la Tulucesti langa Galati). La noi se cresc liniile 46,47 si 48, precum si 23 si 24 (create la Radauti).

            Dresajul si antrenamentul incep la 3-3,5 ani, iar calificarea definitiva la 4-4,5 ani.

            Prin selectie, tipul format la noi s-a omogenizat mult si s-a consolidat un tip propriu crescatoriei romanesti considerat cel mai valoros (talia 150-164 cm, masa corporala de aproximativ 500 kg, perimetrul fluierului de aproximativ 20 cm), fapt ce-l apropie de rasele intermediare.

            Perspectiva. Este crescut la herghelia de la Radauti pe baza de linii si familii. Va fi folosit atat pentru sportul hipic, cat si la ameliorarea calului din centrul si nordul Moldovei.

RASE INTERMEDIARE

(de tractiune si calarie)

Lipitanul

Rasa s-a format la herghelia Lipizza (Istria - Croatia), situata pe platoul muntilor Karst in apropiere de Triest, la o altitudine de 387 m, o regiune arida, cu putina vegetatie. Herghelia s-a infiintat in 1580, iar la formarea rasei au stat caii spanioli (cei mai renumiti pe vremea aceea in Europa), precum si calul local, robust, rezistent, denumit rasa Karst (iepe), peste care s-au suprapus caii italieni (armasari) din Lombardia. Pentru perfectionarea rasei deja formate (in sec. al XVIII-lea), s-a recurs la armasari arabi, danezi si chiar unele rase in formare (Kladrub si Holstein), care au definitivat rasa. S-a urmarit formarea unui cal carosier, usor, cu exteriorul frumos si mers elegant.

            Rasa, la ora actuala, este constituita din urmatoarele linii genealogice:

            1- linia Conversano (constituita in 1767-italian);

            2- linia Pluto (constituita in 1772 - danez cu spaniol);

            3- linia Maestoso (constituita in 1773 - spaniol);

            4- linia Favory (constituita in 1779 - originar din herghelia Kladrub; are sanngele calului nou creat in aceasta herghelie);

            5- linia Neapolitano (constituita in 1790 - sange italian);

            6- linia Siglavy (sau Siglavy-Capriola), constituita in 1810 (sange arab);

            7- linia Incitato, formata in jurul anului 1860, prin armasarul cu acelasi nume, provenit din Romania de la herghelia Sambata;

            8- linia Tulipan, prin armasarul cu acelasi nume, provenit din Croatia cu sange spaniol.

            Liniile au fost incrucisate intre ele, rezultand un material uniform privind conformatia caracteristica rasei. Cresterea in “linii de sange” in herghelii atat de Lipitan, cat si in alte herghelii vizeaza evitarea consangvinizarii.

            Insusiri morfo-fiziologice. Este o rasa bine consolidata fenotipic si genotipic.

Din secolul trecut nu au mai fost folositi armasari straini, s-a facut selectie riguroasa, iar pentru corectarea unor defecte, infuzie cu sange arab.

            Culoarea mai frecventa este vanata, apoi murga si rar deresa, roiba si neagra, talia animalelor variaza intre 152-155 cm, formatul corporal este dreptunghiular, capul expresiv, cu profil convex, gatul frumos arcuit (de lebada), grebanul sters, spinarea lunga, usor lasata, crupa musculoasa si coada frumos purtata. Articulatiile sunt largi, membrele uscative si copitele perfecte. Animalele sunt blande, rezistente, au mersul  elegant, energic, inalt si au o inteligenta deosebita, fiind o rasa optima pentru antrenament.

            Raspandire. Herghelia de cai Lipitani, creata initial pentru curtea imperiala austriaca, a devenit furnizoarea de cai pentru vestitele scoli vieneze de echitatie, apoi rasa s-a raspandit in tarile din jur ca: Austria, Cehia, Slovacia, Italia, Iugoslavia, Romania, Ungaria, Franta si Germania.

            In tara noastra, caii lipitani au fost adusi la Sambata de Jos, langa Fagaras in anul 1874, prin mutarea hergheliei de cai Lipitani de la Mezöhegyes. In anul 1913 efectivul a fost evacuat la Babolna, ramanand in herghelie numai 9 iepe de munca.

            In 1920 statul roman reinfinteaza herghelia cu 25 iepe si 5 armasari. Astazi herghelia de la Sambata este considerata cea mai mare si cea mai bine organizata herghelie din tara noastra. In 1970, cu materialul de la Sambata de Jos, s-a constituit o sectie la Brebeni (jud. Olt). In matca se pastreaza  liniile paterne, toate echilibrat mentinute in unitate; deosebirile lor fenotipice au disparut.

            Tipul de Lipitan de la noi se datoreste unei perseverente munci de selectie, care a urmarit continua perfectionare a materialului, masa corporala si talia care au crescut (talia 153-155 cm; masa corporala 509,0 kg); in continuare se urmareste ca talia sa creasca pana la 155 cm, iar masa corporala sa ajunga la 525 kg. La herghelia Sambata se creste lipitanul alb, iar la herghelia Beclean, populatia de lipitan de alta culoare. La Dolnic exista o herghelie particulara de lipitani.

            Capacitatea energetica. Pana in anul 1955 s-a urmarit cresterea unui cal de tip usor pentru calarie si tractiune usoara. Din 1955 orientarea cresterii s-a schimbat in sensul masivizarii si sporirii fortei de tractiune. In cateva generatii s-a ajuns la sporirea capacitatii energetice de la 7 la 8,3 km/ora in proba de 10 km la pas cu greutate tractionata de 1.350 kg la atelaj individual, iar la trap pe distanta de 20 km cu 450 kg s-a ajuns de la 19 km/ora la 21 km/ora.

            Perspectiva. Rasa va avea un rol ameliorator in multe judete din Transilvania si Banat (Harghita, Covasna, Brasov, Mures, Bistrita-Nasaud, Maramures, Bihor, Hunedoara, Alba, Timis si Caras-Severin), precum si in judetele Gorj, Arges si chiar Ialomita.

            S-a dovedit o rasa foarte buna amelioratoare pentru marirea capacitatii de efort a cailor locali, urmarindu-se aptitudinile de tractiune, iar rezultatele obtinute confirma ca, la ora actuala, producem cel mai puternic si numeros cal Lipitan din Europa. Herghelia Sambata se va limita la 120 iepe-mame, iar cea de la Brebeni la 40 capete, care vor satisface pe deplin necesitatile interne si externe.

            In ultimii ani, Lipitanul de alta culoare a fost transferat la herghelia Beclean (jud. Bistrita-Nasaud), unde se urmareste formarea Lipitanului negru.

Nonius

S-a format in secolul trecut in Austro-Ungaria la herghelia Mezöhegyes, din imperecherea iepelor ameliorate jumatate sange cu armasarul Nonius (anglo-normand); ulterior s-au facut incrucisari de infuzie cu Pur sange englez.

            Insusiri morfo-fiziologice. Cal de tactiune mijlocie (intermediar) pentru munci agricole, destul de masiv; talia 160 cm, lungimea 164 cm; perimetrul toracic 190 cm; perimetrul fluierului 21 cm; msa corporala 600 kg; constitutia robusta, osatura puternica.

Defecte: copite plate, spete verticale; chisita scurta, mers domol, temperament limfatic.

Cal bun de munca, puternic dar pretentios la conditiile de hranire si intretinere.

            Raspandire. Se creste in tara noastra, Iugoslavia, Bulgaria, Rusia.

            Linii, zonare si performante. Prezinta efort la tractiune maxim, de 80-85%. Ca linii principale: Nonius 29, Nonius 36 si Nonius 31. Rasa Nonius se foloseste ca ameliorator in tara Barsei si Banat; se creste in herghelia Izvin-Timis.

Furioso North-Star

Format la herghelia Mezöhegyes, din contopirea a doua familii rezultate din  imperecherea iepelor ameliorate cu armasarii Pur sange englez: Furioso (1836) si North-Star (1852); ulterior, s-a facut infuzie cu Pur sange englez.

            Insusiri morfo-fiziologice. Este un cal “intermediar”, de tractiune si calarie.

Prezinta o serie de particularitati: format dreptunghiular; tip morfologic dolicomorf; talia 157-158 cm; lungimea trunchiului 160-161 cm; perimetrul toracic 185 cm; perimetrul fluierului 20 cm; faptura uscativa, constitutie robusta; osatura buna, membre puternice, mers vioi; caracter bun; este pretentios la hranire si ingrijire.

            Raspandire. Se creste in Romania, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, Cehia si Slovacia.

            Linii, zonare si performante.  Se va creste pe baza de linii si familii, se vor urmari aptitudinile de calarie. Exista liniile: Furioso-1, Furioso-2 si Furioso-10. Se utilizeaza la ameliorarea cailor din centrul si nordul Transilvaniei.

Pana in anul 2000 s-a crescut la herghelia Bontida-Juc, jud. Cluj, in prezent materialul a fost transferat la herghelia Jegalia.

Efortul maxim realizat este de 75-80% din masa lui corporala.

In prezent se urmareste atingerea si consolidarea taliei la 1,60-1,62 m.

Trapasul american

S-a format in S.U.A. din incrucisarea cailor ameliorati locali cu Pur sange englez, Arab si Norfolk. Este cea mai reprezentativa rasa de trapasi.

Armasari fondatori: Messenger, Morgan, Bellfounder; s-a practicat o consangvinitate moderata; linia principala Hambletonia-X, descendenta din Messenger, reprezinta 95 % din descendenta.

            Insusiri morfo-fiziologice. Trapasul american este de tip morfologic mezomorf spre dolicomorf; talia 158-159 cm; lungimea trunchiului 159-160; perimetrul toracic 178-180 cm; perimetrul fluierului 19,5 cm; masa corporala 480 kg; constitutie fina, robusta, infatisare uscativa; temperament vioi; membrele relativ puternice - frecvent defecte de aplomb; mers la trap intins foarte spornic, tendinta spre buiestru, este rezistent si rustic.

            Raspandire. Datorita performantelor remarcabile in alergarile de trap, rasa se creste in aproape toate tarile, atat ca ameliorator, cat si pentru sport, deoarece are mare putere de transmitere ereditara a insusirilor lui valoroase.

            Linii, zonare si performante. Performante medii: 1’20’’ pe km (recordul de 1’11’’/km Grey Hound). La noi predomina linia “Peter the Great” din tulpina lui Hambletonian X. Se foloseste la ameliorarea trapasului romanesc.

Trapasul Orlov

S-a format in Rusia din iepe locale, daneze si olandeze, cu armasari Arabi; fondatori: Smetanca cu urmasii lui Polkan I si Bars I. La formare a contribuit selectia pe baza performantelor pe hipodrom si cresterea pe baza de linii.

            Insusiri morfo-fiziologice. Este o rasa de talie mijlocie-mare; format corporal dreptunghiular; talia 161 cm, lungimea 164 cm, perimetrul toracic 184 cm; perimetrul fluierului 20 cm; masa corporala 500-550 kg; constitutie robusta, osatura puternica; mersul energic, echilibrat, spornic dar cam inalt; se adapteaza usor, este rezistent si docil.

            Raspandire. Se creste in peste 20 de herghelii din Rusia si mai putin in alte tari.

            Linii, zonare si performante. Performantele medii: 1’25’’: recordisti, Crepis, Ulov, Pilet: 2’02’’-2’08’’ pe 1600 m; linii: Udaloi, Letuci, Lovici, Barciuc.

Este un bun ameliorator al calului, necesar pentru lucrari agricole si transporturi, fiind mai masiv decat ceilalti trapasi.

           

Anglo-Arab                                                                           Achal-Tekkin

Arab                                                                                                  Gidran

Pur Sange Englez                                                                             Lipitan

Nonius                                                                            Trapas

Trapasul american                                                                   Trapasul Orlov

Furioso North-Staar

Calul Romanesc de sport                                                                     Semigreul romanesc

Trapasul romanesc

Are 80% sange Trapas american, 15% Trapas Orlov, 3% Trapas francez, 2% alte rase.

La formarea Trapasului romanesc a avut un rol important selectia dupa performantele proprii si cresterea pe baza de linii.

            Insusiri morfo-fiziologice. Este un cal de tractiune usoara, tip morfologic mezodolicomorf; talia 156-158 cm, lungimea 155-160 cm, perimetrul toracic 175-180; perimetrul fluierului 19,5 cm, masa corporala 450-500 kg, constitutie robusta, osatura puternica; mers intins, razant si spornic, trapul uneori putin echilibrat; temperament vioi; este rezistent, adaptabil, si docil.

            Linii, zonare si performante. Performante medii 1’25’’-1’30’’, recorduri: Avion 1’22’’ (1937), Oslo 1’21’’ (1940), Saltaret 1’22’’ (1958), Oribil 1’21’’ (1958), liniile: Decisione, Oslo, din tulpina lui Hambletonian X.

Rasa s-a folosit si se foloseste ca amelioratoare a calului din zona de campie; se creste in hergheliile Rusetu-Braila, Dor-Marunt - Ialomita; se produc pepinieri folositi ca amelioratori.

RASE GRELE

Ardenezul

S-a format in Belgia (Ardeni). Este varietatea cea mai mica a calului greu belgian.

            Insusiri morfo-fiziologice. Este un cal greu (700-1000 kg), foarte bun pentru transportul poverilor la pas; prezinta conformatia calului greu; tip morfologic brevimorf, talia 155-162 cm, lungimea 160-162 cm, perimetrul toracic 200-210 cm, perimetrul fluierului 23 cm; constitutie robusta, schelet puternic, musculatura dezvoltata, temperament linistit, caracter bun, este mai rezistent si mai putin pretentios decat alte rase grele.

Culoarea: piersicie, deresa, vanata, izabela si murga. Culoarea neagra este nedorita.

            Raspandire. Se creste mai mult in tarile din apusul Europei.

            Linii, zonare si performante. Efortul la tractiune maxim este la 80-85% din masa corporala; se creste in herghelia Izvin; s-a folosit la noi la incrucisarea cu Trapasul si Furioso N.S. pentru formarea calului semigreu.

Semigreul romanesc

Cu scopul creerii unui cal de munca puternic, cu o dezvoltare corporala eumetrica (talia 155 cm) cu aptitidini multilaterale necesare in agricultura si transport, incepand din 1959 la Slobozia s-au facut primele incercari de formare a rasei prin incrucisarea Trapasului romanesc cu Ardenezul.

             Initial s-au format doua tipuri: unul de Rusetu - Braila, din incrucisarea Ardenez x Trapas si Ardenez x Ialomitean; al doilea la Bontida, din incrucisarea Ardenez x Furioso North-Star si Ardenez x Lipitan; ambele tipuri au 68,75% sange Ardenez. Apoi cele doua tipuri au fost contopite.

            Insusiri morfo-fiziologice. Tip morfologic brevimorf, cu conformatia cailor grei; lungimea trunchiului reprezinta 103% din talie, perimetrul toracic 120%; perimetrul fluierului 14%.

Se deosebesc doua tipuri de dezvoltare: unul mare, cu talia de 156 cm si masa corporala de 560 kg si al doilea mai mic, cu talia de 150 cm si masa corporala de 510 kg.

Are mai frecvent culoarea “piersicie” sau “deresa.”

Ca defecte mai des intalnite: copite mari, genunchi stersi.

Este mai precoce decat rasele usoare si are capacitate energetica mai mare. Poate tracta de 3-4 ori masa lui vie, are temperament vioi si caracter bun.

            Raspindire. In sudul tarii este folosit ca ameliorator tipul format la Rusetu, iar in Transilvania este folosit ca ameliorator tipul format la Bontida.

            Linii, zonare si performante. Se amelioreaza in hergheliile Rusetu si Beclean pe Somes, prin consolidarea insusirilor valoroase, prin incrucisari de infuzie cu Ardenezul si prin selectie dupa capacitatea energetica.

            Astazi semigreul romanesc are trei varietati:

            - semigreul romanesc de Transilvania care se creste la herghelia Beclean (Jud. B.N.);

            - semigreul romanesc de Bucovina care se creste la Lucina;

            - semigreul romanesc de Baragan ce se creste la herghelia Rusetu.

Pinzgau                                                                                Calul de Brabant

Calul de Rin



Poneiul Islandez                                                                   Poneiul Shetlandez

RASE NATURALE

Hutulul

Este un cal de origine tarpano-mongolica, format in Carpatii nordici (Ucraina subcarpatica, Romania).

            Insusiri morfo-fiziologice. Rasa locala de munte, pentru calarie, tractiune si samar, avand o conformatie caracteristica; tip morfologic brevimorf; talia 140 cm, lungimea 142-145 cm; perimetrul toracic 173-175 cm; perimetrul fluierului 18-19 cm, masa corporala 400-420 kg; constitutie robusta; schelet solid; temperament vioi, este un cal puternic si docil; asimileaza foarte bine hrana.

Rasa foarte bine adaptata la conditiile de munte, putin pretentioasa la conditiile de hranire si intretinere.

Durata medie de exploatare este de 20 de ani.

            Raspandire. Se creste in Romania, Ucraina, Cehia, Slovacia, Polonia.

            Linii, zonare si performante. Efortul maxim la tractiune 100-120% din masa corporala, fiind cel mai puternic in raport cu greutatea vie; linii: Goral, Hrobi, Prislop, Gurgul, Ousor, Pietrosul.

Va fi folosit ca ameliorator al calului de munte; herghelia Lucina produce armasari pepinieri.

Calul romanesc de sport

Origine si formare. S-a format din mai multe rase, cu scopul asocierii in acelasi tip a diferitelor calitati ale raselor participante in proportii diferite.

Potrivirea perechilor, selectia adecvata in conditii de hranire, adapostire, dresaj si antrenament corespunzator au stat la baza formarii ei.

            Rasa s-a format in herghelia Jegalia (jud. Ialomita), incepand din 1970, plecand de la sase grupe “jumatate sange”, si anume: Anglo-Araba; 1/2 sange Plevna; 1/2 sange Furioso North-Star, 1/2 sange arab; 1/2 sange Trapas romanesc si 1/2 sange Pur sange englez.

Armasarii “pepinieri” folositi au fost din rasa P.S.E. dar si trapasi si au avut talia medie de 168 cm (164-170 cm), iar masa corporala medie de 592 kg. Iepele au avut talia medie de 161 cm (160-162 cm), fiind de origine anglo-arabe, Furioso North-Star, arabe, Nonius.

            Insusiri morfo-fiziologice. Animalele au conformatia calului de calarie. Cele mai frecvente culori intalnite: murga, roiba, vanata, deresa si neagra.

Au un exterior armonios, sunt robuste, docile, usor de dresat si antrenat pentru sportul hipic (calarie, obstacole).

            Defecte: gambe lungi, jarete deschise, chisite moi si altele.

            Fecunditatea medie este de 85,8%, iar natalitatea de 79,7%.

            Dresajul este mult mai pretentios, el presupune ameliorarea detentei (pentru sarituri, obstacole), rezistenta si insusiri multilaterale (proba completa de calarie), eleganta si inteligenta (proba de dresaj academic).

            In proba de viteza si rezistenta, alergare plata la galop pe 2.400 m, cu 65-75 kg greutate in sa, realizeaza 1’17’’/km, cu recordul de 1’10’’/km.

            In final, tipul dorit va avea talia de peste 160 cm, cu o dezvoltare corporala proportionala, bun saritor de obstacole, rezistent, viteza mare la galop (apropiat de Pur sange englez, ponderea sangelui trebuie sa fie de 87%), temperament vioi, dar nu exagerat, elegant si inteligent.

In prezent se creste la hergheliile Brebeni-Olt si Jegalia.

Calul Hutul

Calul ardelenesc

Calul de Fagaras

Lipitanul de Beclean

Calul dobrogean

Calul Ialomitan

RASE DE TRANZITIE, CAII LOCALI AMELIORATI

Calul ameliorat de Banat

S-a format prin incrucisarea iepelor locale cu armasari Nonius.

            Are talia de 155-160 cm si masa corporala de 500-550 kg. Se aseamana cu rasa Nonius, dar este mai rezistent si mai putin pretentios.

            Se gaseste raspandit in Banat si se amelioreaza si in continuare cu armasarii Nonius.          

Calul ameliorat ardelenesc

S-a format prin incrucisarea calului local din nordul Transilvaniei cu Furioso North-Star, Nonius, Pur sange englez si Lipitan.

            Din aceasta cauza, dar si datorita conditiilor de crestere, are o mare variabilitate.

Se aseamana mai mult cu Furioso North-Star.

Are talia de 150 cm si masa corporala de 450-500 kg. Se amelioreaza in continuare cu Furioso North-Star.           

           

Calul ameliorat din Tara Barsei

La formarea lui a participat, inainte de primul razboi mondial, rasa Oldenburg (Germania), iar mai recent Nonius.

            Are temperament linistit si este bun pentru muncile agricole. Are talia de 150 cm si o masa corporala de 500 kg.

            Este raspandit in jud. Brasov si se amelioreaza prin incrucisari cu Nonius.

Calul ameliorat de Fagaras

Format din incrucisarea calului local cu rasa Lipitana, are o dezvoltare corporala mai mica (talia 145-150 cm si masa corporala de 350-400 kg), cu o conformatie asemanatoare cu a Lipitanului si aptitudini pentru calarie si tractiune usoara.

Putin pretentios, valorifica bine fibroasele si suculentele.

Este raspandit in judetele: Sibiu, Hunedoara, Brasov. In continuare, se amelioreaza prin incrucisari cu rasa Lipitana.

Calul ameliorat din Moldova de Nord (de Bucovina)

Format din incrucisarea calului local cu rasa Araba si Gidran, se aseamana cu rasele din care s-a format; are, insa, o dezvoltare corporala mai mica: talia de 150 cm si masa corporala de 400 kg.

            Este raspandit in Nordul Moldovei.

            Se amelioreaza prin incrucisare cu Gidranul, si cu Semigreul romanesc pentru masivizare.

Calul ameliorat ialomitean

Rezultat in urma incrucisarii calului local cu Arabul, Trapasul si Ardenezul, are o talie mijlocie si o mare variabilitate. Este rezistent in conditiile de Baragan. Are talia de 145-150 cm si masa corporala de 400-500 kg.

            Se amelioreaza cu Trapasul, Ardenezul si Semigreul romanesc.

Calul ameliorat Dobrogean

S-a format din incrucisarea calului local vechi Dobrogean cu Arabul. Are talia mica, este bun pentru tractiune usoara si calarie, este bine adaptat conditiilor din Dobrogea.

Are talia de 145 cm si masa corporala medie de 350 kg.

            Se amelioreaza, in continuare, cu rasa Araba, mai ales cu liniile mai masive Shagya si Koheilan.

Calul ameliorat de munte

A rezultat din incrucisarea cailor locali de munte cu Hutulul si Lipitanul. Este un cal de tractiune usoara, si portsamar de tip brevimorf, are talia de 130-140 cm si masa corporala de 350 kg. Este un animal bine adaptat zonei de munte, la o hranire specifica zonei, cu putine concentrate. Se amelioreaza cu Hutulul.

RASELE DE PONEI

Rasa Shetland

Este cea mai cunoscuta rasa de ponei, formata in Nordul Scotiei, unde exista peste 100 de insule nelocuite cu acelasi nume.

Insule Shetland sunt stancoase cu un climat oceanic, umed si vant permanent, cu o vegetatie formata din plante perene de talie mica, graminee, muschi si licheni. Precipitatiile sunt zilnice, media anuala este de peste 1000 mm cu veri foarte racoroase si ierni blande.

Aceasta populatie de poney cu talia de 100 cm, s-a format si prin izolare reproductiva.

In anul 1850 s-au facut infuzii cu rasa Fiord de poney din Norvegia (care a format o linie cu talie de 125-130 cm).

Dintre armasarii recunoscuti amintim: Odin, Oman, Jack si Prince of Thule.

Se exporta in S.U.A. si Canada si in alte tari unde se creste in rasa curata si are registre genealogice proprii.

Se caracterizeaza printr-un corp proportional, parul de protectie foarte des, cel din coama si coada foarte abundent.

Capul are profil drept sau usor concav, frunte larga, ochii expresivi, mari, narile mari, animalele sunt vioaie.

Putin pretentioasa la hrana si intretinere, foarte rezistenta la imbolnaviri.

Culoarea: simpla, compusa cu frecvente baltaturi.

Longevitatea productiva este de peste 25 de ani.

Animale foarte inteligente si dragute, de aceea se folosesc la circ. Este cel apreciat cal de agrement pentru copii.

La noi s-a importat la Lucina pentru incrucisari cu Hutulul cu scopul obtinerii unei populatii de agrement, calarie si tractiune usoara.

CAII MINIATURALI

Rasa Falabella

Nu este o rasa de poney ci un cal miniatural.

Rasa contine gena piticismului. A fost creeata in Argentina in ferma cu acelasi nume. S-a plecat de la un armasar cu talia de 80 cm care a manifestat-o dominant. S-au folosit si rase de cabaline eumetrice.

Caii Falabella au constitutia fina, neputand fi folositi la calarie.

Animalele sunt foarte pretentioase la hrana si clima. Nu rezista la temperaturi scazute. Durata gestatiei este de 13 luni, manjii la nastere sunt de cateva kilograme, dar cresc relativ repede in primul an.

Aceste animale au si o pereche de coaste in minus fata de celelalte cabaline.

Se exporta in foarte multe tari ca o curiozitate biologica si scop de agrement pentru atelare la trasuri miniaturale.

APRECIEREA VARSTEI LA CABALINE

            Unitatile de crestere a cabalinelor detin evidente din care reiese varsta acestora. Exista totusi situatii in care este necesar sa se aprecieze varsta pe baza exteriorului si a modificarilor tablei dentare, mai ales la achizitionarea de animale si in caz de litigii, etc.

            La aprecierea varstei cailor, in mod obligatoriu ne folosim si de exteriorul acestora. Caii tineri sunt mai inalti, au scheletul membrelor mai dezvoltat, fruntea mai bombata, sunt mai vioi, au articulatiile mai largi si copitele mai cilindrice.

            Caii batrani au privirea mai stearsa, unghiurile osoase mai evidente, musculatura atrofiata, solnite adanci, tesuturi deshidratate, prezinta peri albi la tample, sub sa etc., animalele au parul pigmentat si sunt de obicei mai putin vioaie.

            Pentru determinarea varstei la cabaline ne folosim de evolutia dentitiei, deoarece cresterea, schimbarea si tocirea dintilor se face identic la aceeasi categorie de varsta. Sunt exceptii date de anomalii dentare, de “ticuri”, alimentatie sau modificarea frauduloasa a varstei.

            Dintii sunt asezati pe doua arcade dentare, una superioara si alta inferioara. Fiecare arcada este formata din sase dinti incisivi.

            Fiecare arcada in parte este limitata prin cate un spatiu interdentar. Inapoia spatiului, la fiecare arcada se gasesc pe fiecare parte, cate 6 molari, iar la mascul (rareori si la femele), in fiecare spatiu interdentar la fiecare arcada se gaseste un canin.

            Fiecare dinte are o radacina implantata in alveola si o parte vizibila deasupra gingiei, numita coroana.

            Coroana are trei fete:

            - o fata vestibulara (externa sau labiala);

            - o fata orientata spre cavitatea bucala (interna sau linguala);

            - o suprafata de tocire sau masticatorie.

            Suprafata de tocire a incisivilor la cal prezinta un cornet dentar extern (misuna).

Particularitatile coroanei dentare la ecvine

            Structura dintelui la cabaline este prezentata in schema urmatoare.

            Cornetul dentar extern (misuna) este captusit cu smalt.

            Radacina este excavata de o cavitate pulpara in care este adapostita pulpa dentara.

            Dintele este format din:

            - dentina- care formeaza cea mai mare parte a dintelui;

            - smalt – care acopera radacina si cateodata o parte din cornetul dentar extern.

            Fiecare dinte este adapostit in cate o alveola in care este fixat prin ligamentul alveolodentar si prin gingie.

            Incisivii superiori sunt in general mai masivi, mai lati decat cei inferiori si mai puternici.

            Formula dentara la cabaline este urmatoarea:

Dentitia de lapte:

Dentitia permanenta:

            -la femele:

                                   

            -la masculi:

                                   

            Denumirea incisivilor pereche, de la centru la margine, este urmatoarea: clesti, mijlocasi si laturasi (sau marginasi).

            Cele trei regiuni ale dintelui sunt: radacina, gatul si coaroana.

            Radacina este fixata in alveola dentara de ligamentul alveolo-dentar, dependent de periost. Cornetul dentar intern al radacinii face continuitate spre pulpa dintelui cu tesutul peridental.

            Gatul este strangulatia dintre coroana si radacina.

Coroana are trei fete: labiala, linguala si masticatoare.

            Tabla dentara este de fapt totalitatea fetelor masticatoare de pe o arcada.

            Incisivii de lapte au aspect de lopatica, fiind mici si gatuiti fara siloane pe fata labiala si a coroanei.

            Incisivii permanenti sunt recurbati usor spre inapoi si au forma piramidala. Coroana lor este turtita antero-posterior, iar radacina lor, lateral.

            La caii tineri, directia incisivilor este convergenta prin radacini si divergenta prin coroane, iar la cei varstnici, coroanele devin convergente.

            Coroana, pe fata labiala este relativ plana si prezinta siloane verticale, adanci la incisivi, iar pe fata linguala, prezinta o concavitate usoara dintr-o parte in alta. Marginile sunt groase si relativ curbate. Fata este prevazuta cu cement ce captuseste smaltul. Pulpa dentara se gaseste in cornetul dentar intern.

            Prin tocirea dintilor se intelege uzura acestora pana apare fundul de misuna, iar treptat, fata masticatoare a dintelui devine: ovala, rotunda, triunghiulara si biangulara.

            Caninii la mascul sunt separati de incisivi printr-un spatiu interdentar “bara” sau diastema si au forma conica recurbata. Coroana lor este convexa pe fata laterala, usor striata si concava pe fata mediana si au extremitatea boanta.

            La animalele tinere, radacina este conica si are cornet dentar intern, care este mai redus la animalele adulte.

            Molarii de pe cele doua arcade difera ca marime si forma. Cei superiori sunt mai mari si au coroana in forma de prisma patrulatera, avand pe fata laterala doua santuri adanci.

            Cei inferiori sunt mai mici, au un sant vertical lateral si doua-trei santuri verticale superficiale (pe fata mediana). Fata anterioara a molarilor este plana, cu exceptia primului si a ultimului, care sunt rotunjite.

            La molarii superiori, fata masticatoare este orientata oblic spre inauntru, iar la molarii inferiori, oblic spre inafara.

Desenul fetei masticatoare a molarilor superiori este asemanator literei “B”, cu buclele orientate medial, iar la molarii inferiori desenul este asemanator literi “E” intors.

            Lungimea dintilor este aproximativ aceeasi pe parcursul vietii, deoarece cresc continu cate 2-3 mm anual si cam tot atata se tocesc.

            Lungimea medie a incisivilor superiori este urmatoarea: 26-28 mm clestii, 25-26 mm mijlocasii, 18-20 mm laturasii si respectiv de 18 mm clestii, 15 mm mijlocasii si 13 mm laturasii de pe maxilarul inferior. Datorita acestor diferente, arcada superioara o depaseste pe cea inferioara, atat lateral, cat si posterior, iar in urma procesului de tocire intre 7-9 si 11-13 ani, pe partea laterala a laturasilor superiori, ramane o portiune proeminenta, netocita, numita “coada de randunica”.

            Adancimea misunei este de 6-8 mm pe incisivii inferiori si de 12-15 mm pe cei superiori. Prin tocire dispare treptat pana la “lascaie”, cand ramane doar fundul sau, dintele denumindu-se tocit, apoi dispare lascaia si consideram dintele nivelat.

            La unele animale misuna este mai mare sau mai mica decat normal, la acestea aprecierea varstei facandu-se mai dificil.

            Pulpa dentara depaseste anterior fundul misunei, de aceea pe masura ce se produce tocirea, varful cornetului intern se umple cu neodentina si tartru care protejeaza tesuturile vii.

            Cand varful cornetului intern ajunge la suprafata dintelui, acesta se numeste “steaua dentara” sau “steaua lui Gerard”. Steaua dentara are initial forma unei linii, care, prin continuarea tocirii devine mai lata si mai scurta, pana la rotunjire (peste 17 ani).

            Odata cu tocirea, steaua dentara se deplaseaza spre mijlocul dintelui, schimbandu-si culoarea de la galben spre brun, apoi devine negricioasa.

            La varsta de 9-10 ani, la baza silonului laturasilor superiori, apare o pata de tartru inchisa la culoare. Aceasta se alungeste in jos si ajunge la jumatatea dintelui la 20 de ani, fiind denumita “brazda” sau “semnul lui Galvayne”.

            Forma si largimea arcadei dentare se schimba cu varsta: la 6-9 ani este foarte larga si foarte arcuita, la 10-15 ani se ingusteaza si devine mai dreapta, iar la batranete este forte ingusta si dreapta. Astfel, la caii tineri cele doua arcade descriu un semicerc, iar pe masura ce inainteaza in varsta, dintii devin mai orizontali, iar incidenta arcadelor tot mai oblica.

            Din punct de vedere didactic, modificarile intalnite la dinti le impartim in 6 perioade:

            -perioada I-a de eruptie si de tocire a dintilor de lapte (nastere –2,5 ani);

            -perioada a II-a de inlocuire a dintilor de lapte cu cei permanenti (2,5-5 ani);

            -perioada a III-a de tocire a incisivilor inferiori (6-8 ani);

            -perioada a IV-a lascaie si tocirea incisivilor superiori (9-12 ani);

            -perioada a V-a nivelarea incisivilor inferiori (13-17 ani);

            -perioada a VI-a tabla dentara devine biangulara (peste 17 ani).

            Pentru simplificarea intelegerii fenomenelor va rugam sa urmariti urmatoarea schema.

Tabla dentara este impartita teoretic in doua jumatati; in partea dreapta prezentam modificarile initiale si in partea stanga cele finale.

Perioada I-a

            Clestii de lapte apar la 6 zile, mijlocasii apar la 6 saptamani si laturasii apar la 6 luni.

            Mai sus (partea stanga) este schematizata eruptia si ajungerea lor la nivelul tablei dentare care se face la o luna pentru clesti, 2 luni pentru mijlocasi si 7 luni pentru laturasi.

            Deci, la 7 luni, manzul are gura “incheiata” cu dintii de lapte.

Subperioada I-a de tocire a dintilor de lapte

Perioada a II-a (2,5-5 ani) de schimbare a dintilor de lapte cu dinti permanenti.

            La 2,5 ani cad clestii, la 3 ani sunt la “nivel”, la 3,5 ani cad mijlocasii, la 4 ani sunt la “nivel”, la 4,5 ani cad laturasii iar la 5 ani sunt la “nivel”.

            Animalul are gura “incheiata” cu incisivi permanenti la 5 ani. Primul premolar apare la 2,5 ani al 2-lea la 3 ani si al 3 –lea la 3,5 ani. Molarii permanenti apar in urmatoarea ordine: primul la 10-12 luni, al 2-lea si al 3-lea la 4 ani.

Perioada a III-a (6-8 ani) (de tocire a incisivilor inferiori).

            La 6 ani clestii sunt tociti. La 7 ani, mijlocasii sunt tociti. La 8 ani, laturasii sunt tociti.

Perioada a IV-a (9-12 ani) (de tocire a incisivilor superiori).

            La 9 ani clestii superiori sunt tociti. La 10 ani mijlocasii superiori sunt tociti. La 11 ani, laturasii sunt tociti.

Perioada a V-a si a VI-a (13-20 ani) (de nivelare a incisivilor inferiori si superiori).

            La 13 ani clestii inferiori sunt nivelati. La 14 ani mijlocasii, iar la 15 ani laturasii.

            La 16 ani sunt nivelati clestii de pe maxilarul superior, la 17 ani mijlocasii, iar la 18 ani laturasii superiori sunt nivelati.

            In continuare prezentam aceeasi evolutie in detaliu.

Perioada I (nastere la 2 ½ ani)

            La fatare, manzul nu are dinti (uneori prezinta clesti).

Aparitia dintilor se face astfel:

            -la 6 zile –clestii;

            -la 6 saptamani –mijlocasii;

            -la 2-3 luni –mijlocasii ajung la nivel;

            -la 4 luni este tocita marginea anterioara si posterioara la clesti si numai marginea anterioara la mijlocasi;

            -la 5 luni sunt tocite ambele margini ale mijlocasilor;

            -la 6-7 luni laturasii ajung la nivel;

            -la 10-12 luni laturasii superiori iau contact cu cei inferiori, clestii sunt tociti, apare primul molar permanent;

            -la 1 – 1 ½ ani clestii sunt tociti, mijlocasii nivelati;

            -la 2 ani mijlocasii sunt nivelati, laturasii sunt tociti, apare molarul al 2-lea.

Perioada a II-a (2 ½ -5 ani de schimbare a dintilor de lapte cu dinti permanenti)

            -2 ½ ani cad clestii, apare primul premolar permanent;

            -3 ani clestii permanenti ajung la nivelul tablei dentare si apare al doilea premolar permanent;

            -3 ½ ani cad mijlocasii de lapte, apare al treilea premolar permanent;

            -4 ani mijlocasii permanenti ajung la nivelul tablei dentare, apare al treilea molar permanent;

            -4 ½ ani cad laturasii de lapte, apar coltii la mascul;

            -5 ani laturasii permanenti ajung la nivelul incisivilor, deci animalul are “gura incheiata”.

Perioada a III-a (6-8 ani de tocire a incisivilor inferiori)

            -6 ani clestii inferiori sunt tociti (fara misuna) au suprafata de masticatie ovala;

            -7 ani mijlocasii sunt tociti, au tabla dentara ovala. Pe clestii inferiori apare steaua dentara, ca o linie inaintea lascaiei. Pe laturasi apare “coada de randunica”;

            -8 ani laturasii sunt tociti, au forma ovala, coada de randunica se mentine pe cei superiori.

Perioada a IV-a (9-12 ani) (de tocire a incisivilor superiori).

            -9 ani clestii superiori sunt tociti, dispare misuna, iar suprafata masticatoare a lor este ovala, clestii inferiori au suprafata masticatoare rotunda, lascaia este mica si triunghiulara; toti incisivii inferiori au stea dentara;

            -10 ani mijlocasii superiori sunt tociti. Suprafata masticatoare a mijlocasilor inferiori este rotunda, iar lascaia ia forma de “bob de grau”, apropiindu-se de partea posterioara; steaua dentara devine larga si scurta, se apropie de mijlocul incisivilor inferiori si apare pe clestii superiori; pe laturasii superiori apare imediat sub gingie semnul lui Galvayne;

            -la 11 ani laturasii superiori sunt tociti. Cei inferiori au tabla dentara rotunda, cu lascaia mica si rotunda. Coada de randunica apare pe laturasii superiori. Pe clestii si mijlocasii inferiori steaua dentara este scurta, lata si apare si pe mijlocasii superiori;

            -la 12 ani apare steaua dentara pe laturasii superiori, incidenta arcadelor dentare este ascutita, lascaia de pe clesti si incisivii inferiori este foarte mica, punctiforma. Coada de randunica persista, steaua dentara ocupa o mare parte din tabla dentara a incisivilor inferiori.

Perioada a V-a (13-16 ani-de nivelare a incisivilor inferiori).

            -13 ani, clestii inferiori sunt nivelati, steaua dentara este mare, ovala. Coada de randunica mai persista uneori;

            -14 ani, mijlocasii inferiori sunt nivelati, clestii au forma triunghiulara; steaua dentara este aproape rotunda pe clesti si pe mijlocasi si ovala pe laturasi;

            -15 ani, laturasii inferiori sunt nivelati, mijlocasii inferiori au forma triunghiulara, steaua dentara este rotunda pe toti incisivii inferiori. Semnul lui Galvayne ocupa ½ din silonul longitudinal superior; incidenta arcadelor dentare este ascutita;

            -16 ani, incisivii inferiori au tabla dentara triunghiulara, arcada dentara este ingusta si aproape dreapta, incidenta arcadelor dentare este ascutita.

Subperioada a V (16-18 ani)- de nivelarea incisivilor superiori.

-16 ani- clestii superiori sunt nivelati.

            -17 ani clestii inferiori au forma biangulara; mijlocasii superiori sunt nivelati.

-18 ani, laturasii superiori sunt nivelati.

Perioada a VI-a (peste 18 ani).

            -18 ani laturasii superiori sunt nivelati, suprafata dentara a clestilor inferiori este biangulara; steaua dentara devine triunghiulara; arcada este stramta; dintii sunt ingusti si convergenti prin coroane;

            -19-20 ani incidenta dentara este foarte ascutita; arcadele dentare stramte; apare “ciocul de papagal” datorita alungirii incisivilor superiori; semnul lui Galvayne ajunge la nivelul tablei dentare; steaua dentara, ovala, antero-posterior.

Determinarea varstei la cabaline dupa alte semne

            Aspectul general al animalelor ne da date pe baza carora deosebim un manz de un animal adult. Manzul se caracterizeaza printr-o dezvoltare corporala mica si este inalt pe picioare, fata de adult.

            Parul din coada si coama la tineretul cabalin este moale si mai scurt decat la adult, articulatiile sunt proeminente, fluierele sunt lungi, copitele cilindrice, fruntea bombata, iar maxilarul inferior are marginea rotunjita.

            La caii batrani apar depigmentari ale perilor de pe tample, frunte, sub sea, se adancesc solnitele, spinarea se inseueaza, apar zbarcituri la pleoape si pe buze, pielea isi pierde din elasticitate, iar pe membre apar diferite “tare”.

            Animalele batrane sunt mai putin vioaie, au urechile mai putin mobile, miscarile mai anevoioase si puterea de munca mai scazuta.




Tehnica examinarii dentitiei la cal

Maxilarul inferior de cal

Sectiune longitudinala prin incisivul de cal

Diferite nivele de uzura a incisivilor de cal

Sectiune transversala prin incisivul de cal

(dupa Catrani si Curtov)

Profilul arcadelor dentare la diferite varste

(dupa Catrani si Curtov)

Aspectul dentitiei la varsta de 0-2 saptamani

Aspectul dentitiei la varsta de 3-4 saptamani

Aspectul dentitiei la varsta de 3-4 saptamani

(fata si profil)

Aspectul dentitiei la varsta de 2 luni

Aspectul dentiei la varsta de 4 luni

Aspectul dentitiei la varsta de 6-7 luni

Aspectul dentitiei la varsta de 10-12 luni

Aspectul dentitiei la varsta de 15-24 luni

Aspectul dentitiei la varsta de 2 ani si 6 luni

Aspectul dentitiei la varsta de 3 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 3 ani si 6 luni

(fata si profil)

Aspectul dentitiei la varsta de 3 ani si 6 luni

Aspectul dentitiei la 4 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 4 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 4 ani si 6 luni

Aspectul dentitiei la varsta de 5 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 6 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 7 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 7 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 8 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 9 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 9 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 10 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 11 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 11 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 12 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 13 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 14 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 17 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 17 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 18 ani

Aspectul dentitiei la varsta de 19-20 ani



Aspectul dentitiei la varsta de 19-20 ani

Aspectul dentitiei la varsta de peste 20 ani

Aspectul dentitiei la varsta de peste 20 ani

APRECIEREA CABALINELOR DE REPRODUCTIE

            La cabaline criteriile de apreciere sunt: originea si tipul rasei, dezvoltarea corporala, conformatia corporala, capacitatea energetica, calitatea descendentilor.

            Aprecierea clasei si destinatia acestora se face la caii din unitatile care apartin Centrului Republican de Crestere si Calificare a Cailor de Rasa (herghelii, depozite de armasari, hipodromuri), la armasarii utilizati la monta si la cabalinele de reproductie. Din comisia de apreciere fac parte specialistii numiti de C.R.C.C.C.R. – delegati ai C.R.C.C.C.R., ai D.J.A.R.Z. si personal de specialitate din unitate (inginerul zootehnist, medicul veterinar al unitatii, medicul veterinar al circumscriptiei pe raza careia se afla unitatea).

            Programul aprecierilor se stabileste de catre C.R.C.C.C.R. Acestea se organizeaza anual – toamna si de cate ori este necesar (trecerea tineretului la turma de baza, livrari la export etc.).

            Cabalinele de rasa se apreciaza individual si anual dupa criteriile:

            a) la tineret aprecierea se face inainte de efectuarea probelor de calificare: pe baza originii, dezvoltarii corporale si a conformatiei corporale;

            b) la tineret, dupa efectuarea probelor de calificare aprecierea se face pe baza originii dezvoltarii corporale si a capacitatii energetice;

            c) la caii adulti: pentru armasari aprecierea se face dupa doua generatii, cand se includ toti manjii proveniti de la armasarul respectiv, iar la iepe dupa cel putin 2 produsi care au fost apreciati conform punctului “a”.

Stabilirea identitatii cabalinelor

            Se face citind marcile care s-au aplicat obligatoriu la manji si apoi la iepele mame – numarul matricol de mama.

Elementele unei marci sunt:

a) initiala armasarului (tatalui) formata din:

- primele doua litere ale numelui tatalui la rasele: Pur sange englez, Trapas si la rasele semigrele si grele;

- prima litera a liniei din care face parte armasarul, urmata de numarul de pepinier la rasele Araba, Lipitana, Hutula si la varietatile Gidran, Nonius, Furioso North-Star;

            b) semnul de mama. La rasele Araba, Lipitan si Hutul (se folosesc semne conventionale de linie), iar la varietatile Gidran, Nonius, Furioso North-Star sunt semne unice;

            c) numarul de manz, se acorda in ordine de la 1, pentru toti produsii rezultati de la acelasi armasar;

            d) simbolul hergheliei este format din initiala sau primele doua litere ale hergheliei;

            e) numarul de mama este reprezentat de numarul curent de inscriere in registrul genealogic al rasei din herghelia respectiva. Locul de aplicare al marcilor este trecut in tabelul de mai jos:

Marca aplicata

Rasa

Locul de aplicare

Initiala tatalui si semnul de mama

Pur sange arab si englez, Trapas.

La locul seii – pe dreapta

Jumatate sange

La locul seii - pe stanga

Simbolul hergheliei si numarul de manz

Pur sange arab si englez, Trapas.

La locul seii - pe stanga

Jumatate sange

La locul seii – pe dreapta

Numarul matricol de mama

La toate femelele cand intra la reproductie.

Gat – treimea supero-

posterioara stanga

            Aprecierea animalelor se face individual si consta in stabilirea: originii si tipului rasei, dimensiunilor corporale, conformatia, capacitatea energetica si calitatea descendentilor, pe baza evidentelor zootehnice.

A. Aprecierea dupa origine si tipul rasei

            Se face prin examinarea animalului si compararea lui cu particularitatile si cerintele urmarite de standardul rasei respective. Se acorda note, astfel: exceptional pentru 9 - 10; foarte bun pentru 7 - 8; bun pentru 6; satisfacator pentru 3.

            Daca un cal este incadrat in clasele elita sau record dupa dimensiuni si dupa conformatia corporala, se va majora nota pentru origine si tipul de rasa cu un punct.

            De asemenea, daca un cal obtine dupa tipul rasei calificativele exceptional sau foarte bun, iar parintii au clasa record, la nota pentru origine si tipul rasei, se adauga cate 1 punct pentru fiecare din parinti (fara a depasi nota 10).

B. Aprecierea dupa dimensiunile corporale

            Se face de catre comisia de bonitare pe baza baremurilor care sunt diferentiate pe rase si varsta (scara este stabilita in ani si jumatati de ani se fac scaderi sau adaugiri in functie de interval). Nota maxima acordata este 10.

            La fel sunt stabilite baremurile pentru varietatile: Gidran, Calul de sport romanesc, Furioso North-Star, rasa Hutul, Ardenez, Calul semigreu romanesc, alte rase si metisii lor: Ardenez x Trapas, Ardenez x Furioso, Ardenez x Lipitan, Ardenez x local x Trapas.

            La toate rasele si varietatile se acorda o nota mica pentru dimensiunile corporale care se stabileste dupa talie. In cazurile in care perimetrul toracic intrece cu 5 cm, iar perimetrul fluierului cu 1 cm, baremul corespunzator notei acordate pentru talie, se va majora cu cate un punct. Daca una din dimensiuni este mai mica decat cerintele corespunzatoare notei acordate taliei (respectiv: talia cu 1 cm, perimetrul toracic cu 5 cm si perimetrul fluierului cu 0,5 cm) nu se tine cont de aceasta. In restul cazurilor, nota mica se acorda pe baza valorii celei mai mici obtinute la una din dimensiunile masurate.

C. Aprecierea dupa conformatia corporala

            La aprecierea conformatiei se tine cont de tipul specific utilizarii calului, adica pentru alergari pe hipodrom, tractiune usoara sau grea, sport, calarie sau de agrement.

Pentru exterior se acorda o nota mica ce reprezinta nota minima acordata celor trei grupe in care se incadreaza regiunile corporale:

            a) cap, gat si trunchi; b) membre; c) constitutie, musculatura, tendoane si ligamente.

            Daca celelalte doua grupe sunt notate cu punctaj intre 7-10, nota minima se majoreaza cu 1 punct.

            Caii care prezinta tarele: spavan, epurarita si scoica, cei cu fracturi ale soldurilor consolidate vicios, precum si cei cu aplomburi exagerat defectuoase se incadreaza in cel mult ultima clasa generala.

            Pentru tineretul sub 4 ani cerintele minime se micsoreaza cu valorile:

Caracterul

Varsta (ani)

3

2

Talia (cm)

2

4

6

9

12

Perimetrul toracic (cm)

6

11

16

22

32

Perimetrul fluierului (cm)

0,5

1

1,5

2

3

D. Aprecierea dupa capacitatea energetica

            Capacitatea energetica a cabalinelor se determina prin probe pe hipodromurile oficiale si cele ale hergheliilor, astfel:

            a) Caii Pur sange englez se clasifica pe Hipodromul Republican de Stat in

curse publice. La apreciere se tine seama si de rezultatele obtinute la mitingurile internationale.

Testele de capacitate energetica la cabaline

Rasa, varietatea

Probe executate

Rasa Araba

-Alergare plata de galop pe 2400 m cu 65-70 kg.

-Viteza la trap: inhamare individuala la docar, pe 15 km, cu 450 kg greutate tractionata.

Rasa Lipitana

-Viteza la trap: inhamare individuala la docar, pe 15 km, cu 450 kg greutate tractionata.

-Tractiune grea la pas: inhamare individuala la caruta, pe 10 km, cu 1000 kg greutate tractionata.

Varietatea Nonius

-Viteza la trap: inhamare individuala la docar, pe 15 km, cu 450 kg greutate tractionata.

-Alergare plata la galop pe 2400 m cu 65-70 kg in

Varietatea Furioso

Noth-Star

-Viteza la trap: inhamare individuala la docar, pe 15 km, cu 450 kg greutate tractionata.

-Tractiune grea la pas: inhamare individuala la caruta pe 10 km, cu 1100 kg greutate tractionata.

Varietatea Gidran

-Viteza si rezistenta la galop, alergare plata pe 2400 m, cu 65-75 kg in sa.

-Viteza la trap: inhamare individuala la docar, pe distanta de 15 km, cu 450 kg greutate tractionata.

Calul semigreu romanesc

-Tractiunea grea la pas, inhamare individuala la caruta pe 10 km, cu 1300 kg greutate tractionata.

-Tractiune usoara la trap: inhamare individuala la docar pe distanta de 15 km, cu 450 kg greutate tractionata.

Rasa Ardeneza si alte rase grele

-Tractiune grea la pas, inhamare in doi la platforma, pe 5 km, cu 3000 kg greutate tractionata.

-Tractiune grea la pas, inhamare in doi la platforma pe 5 km, cu 4000 kg greutate tractionata.

Calul romanesc de sport

-Viteza si rezistenta la galop, alergare plata pe 2400 m, cu 65-70 kg in sa.

-Obstacole, categoria usoara: 12-14 sarituri la 10-12 obstacole de 100-120 cm. Se apreciaza: docilitatea la dresaj si antrenament; supunerea la comenzi; felul cum abordeaza obstacolele si greselile pe parcurs (refuzul, doborarea obstacolelor, ambalarea etc.).

Rasa Hutula

-Tractiune, inhamare in doi, pe 10 km, cu 120 kg greutate tractionata.

-Viteza sub samar, pe 10 km, cu 120 kg greutate.

            b) Caii Trapasi se apreciaza in curse publice pe baza recordului stabilit in minute pe kilometru. Notarea se face cu calificative pana la 10, baremurile fiind diferentiate pe categorii de varsta: 2,3,4 si peste 4 ani (se fac majorari cu un punct la caii castigatori ai unor premii clasice cu 2 puncte la castigatorii de Derby si premii internationale).

            c) La caii din restul raselor si varietatilor se fac teste de capacitate energetica pe hipodromul din herghelii conform tabelului urmator. Notarea se face in functie de baremurile impuse de instructiuni, exprimate prin viteza realizata (timp pe 1 km).

E. Aprecierea dupa calitatea descendentilor

            Iepele se noteaza pe baza calitatii a cel putin doi produsi la care se face aprecierea pe baza: originii, dimensiunilor si conformatiei corporale, iar armasarii pe baza a doua serii de produsi. Comisia de Bonitare face examenul direct iar aprecierea finala se face impreuna cu datele din evidentele zootehnice si exprima rezultatul in note de la 10-1 astfel:

Categoria

Nota

Clasarea descendentilor

Armasari si iepe din herghelii

10-8

7-6

5

4

Majoritatea in record si elita

In general in elita

In general in clasa I

In general in clasa a II-a

Armasari de monta publica

10-8

8-6

6-4

sub 4

Minimum 75% clasa I si peste

Mimimum 50% clasa I

Minimum 25% clasa I

Toti necorespunzatori

            In finalul aprecierii, cabalinele de reproductie se incadreaza in clasele: record, elita, I si a II-a, conform tabelului urmator:

 

Specificarea criteriilor

de apreciere

Masa pe sexe in functie de nota obtinuta

 

Record

Elita

I

II

 

 

Originea si tipul rasei

9

8

8

7

6

6

4

 

Dimensiunile corporale

8

7

7

6

5

5

4

 

Conformatia corporala

9

8

8

7

5

5

4

 

Capacitatea energetica

9

7

6

5

3

3

2

 

Calitatea descendentilor

9

8

7

7

5

5

4

 

            Pe baza rezultatelor obtinute se intocmesc: listele de monta, planurile de selectie si ameliorare si caracterizarile unitatilor crescatoare.

            La potrivirea perechilor se va urmari imbunatatirea calitatii descendentilor prin folosirea de armasari superiori sau cel putin egali cu iapa la fiecare criteriu luat in parte, iar armasarii clasati la record si elita vor fi utilizati pe scara cat mai larga. Pe baza deciziei comisiei de bonitare, unitatile crescatoare inscriu iepele in registrul genealogic al rasei.

            Atestarea calitatii si valorii amelioratoare a cabalinelor de reproductie se face de catre DJARZ. Acestea atesta clasa generala care a fost stabilita de comisia de bonitare pe baza verificarii evidentelor si a referatului intocmit de specialistul unitatii care a participat la lucrari ca membru al comisiei.

            DJARZ elibereaza certificatele colective sau individuale in care se trece clasa generala si celelalte insusiri pentru herghelii, depozite de armasari, caii contractati sau achizitionati si pentru cei ce se transfera sau se redistribuie.       









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2389
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site