Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri

Chirurgie veterinara

TEHNOLOGIA CRESTERII CURCILOR - RASELE DE CURCI

Animale

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
STERILITATEA LA FEMELELE ANIMALELOR DOMESTICE
TEHNOLOGIA CRESTERII CURCILOR - RASELE DE CURCI
ANIMALELE DE BLANA - CRESTEREA ANIMALELOR CARNIVORE CU BLANURI PRETIOSE
PLAN HACCP PENTRU UN ABATOR DE BOVINE
Balie Herculane - specii de animale
PLANTELE SI ANIMALELE DIN DESERT CU POZE
TEHNOLOGIA CRESTERII GAINILOR - EVOLUTIA CRESTERII PASARILOR
Poze cu caini - imagini catei
Cresterea ramelor - Metoda de crestere
Pesti nemaivazuti adusi la suprafata de tsunami

TERMENI importanti pentru acest document

: cresterea curcilor in gospodarie : cresterea curcilor unguresti : cresterea curcilor : cresterea curcanilor in gospodarie :

 TEHNOLOGIA CRESTERII CURCILOR

1.  RASELE DE CURCI

            Curcile domestice provin din forma salbatica Meleagris galopavo, care traieste si astazi in stare salbatica in Mexic. Are culoarea neagra.

            Rasele de curci se diferentiaza dupa masa corporala, calitatea carnii si culoarea penajului. Dupa masa corporala a masculilor se clasifica in rase grele (peste 14 kg) si rase semigrele (pana la 14 kg). Dupa culoarea penajului deosebim:

-         curcile bronzate, albe, rosii, negre, comune.

1.1.  RASELE GRELE

RASA BRONZATA

            Este formata in SUA prin incrucisarea curcii salbatice cu cea de Narragansett, apoi produsii obtinuti au fost selectionati in efectiv inchis.

            Prezinta culoarea: bronzata, cenusie-inchis. Masculii au masa corporala de 16 kg (chiar 22 kg), iar femelele de 9 kg.

            Tineretul realizeaza la 12 saptamani 3,2 kg iar la 18 saptamani pana la 6,5 kg masculii si 4,6 kg femelele.

            Produce 50-80 oua cu masa de 85-89 g si cu un procent de ecloziune de 80%; ouatul incepe la 265 de zile.

            Rasa se preteaza la cresterea industriala, dar treptat este inlocuita de rasele cu penaj alb, deoarece “tuleele” negre scad calitatea carcaselor.

RASA BRONZATA CU PIEPTUL LARG

            Este formata in SUA prin selectie din rasa bronzata. Are masa corporala de 18 kg la masculi si de 10 kg la femele (unele exemplare ajung la 23-24 kg). Musculatura pieptului reprezinta 20% din masa corporala.

            In cadrul rase se diferentiaza trei tipuri:

-         Greu.

-         Mijlociu (masculii ajung la 16-18 kg).

-         Usor (masculii ajung la 10-12 kg, iar femelele la 4-6 kg).

RASA NEAGRA DE SOLOGNE

            Este originara din Franta, fiind o rasa mai putin rezistenta; masculii ajung la masa corporala de 20 kg, iar femelele la 11 kg.

1.2.  RASELE SEMIGRELE

RASA ALBA DE OLANDA

            Este formata in Olanda si SUA prin selectie, din curcile bronzate. Are culoarea alba, cu smocul negru.

            Masa corporala de 12-14 kg la masculi si de 7-8 kg la femele. Produce 100-140 oua.

RASA ALBA DE BELTSWILLE

            A fost creata in SUA, din Alba de Olanda, bronzata, rasele negre si Narragansett, masculii avand masa corporala de 10-11 kg si femelele de 5-6 kg. Produce 140 oua, au 85% de ecloziune. Precocitatea ouatului este mare, depune primul ou la 22 de saptamani. Viteza de crestere a tineretului este mare, la 12 saptamani realizeaza 2,5 kg masculii, si 2,0 kg femelele, iar la 24 de saptamani 7 kg si respectiv 4,3 kg, cand se sacrifica.

            Se creste in special in sistemul intensiv.

            Tot in aceasta grupa intra rasele: Rosie de Bourbon, Herminata de Crollwitz, Neagra de Norfolk, Alba de Moscova.

1.3.  RASELE DE CURCI COMUNE

            Curcile comune provin din rasa bronzata, au culoarea alba, rosie, galbena, cenusie etc. Masa corporala a masculilor este de 7-8 kg, iar a femelelor de 4-5 kg. Au carnea superioara, foarte gustoasa. Sunt neameliorate.

            Produc in medie 20 de oua pe an, cu masa de 60-80 g. Constituie un material genetic valoros care merita studii mai aprofundate in viitor.

                Bronzata                                                              Alba de Olanda

2.  CRESTEREA TINERETULUI

Generalitati

Deoarece curca este foarte sensibila, pretentioasa si sperioasa, pentru obtinerea unor rezultate corespunzatoare in cresterea ei trebuie sa fie respectate urmatoarele conditii:

-Asigurarea unei densitati la livrare cuprinsa intre 18 si 20 kg/m2. Adica daca puii se livreaza la 4 kg, pentru fiecare trebuie sa asiguram o suprafata de 0,2 m2 ( 5 pasari/m2), daca ii livram la 3 kg atunci densitatea la populare va fi de 6 pasari/m2 sau de 3-4 pasari, daca se livreaza la 5-6 kg.

-Hala va fi despartita cu plasa de sarma in compartimente pentru 200-300 pasari, unghiurile se inchid pentru a evita ingramadirea puilor.

-Iluminarea va fi de 4 wati/m2 timp de 14 ore/zi.

-Diametrul eleveuzei va fi de 1,5m (pentru 250 de pui). Eleveuzele se repartizeaza uniform in hala.

-Ventilatia este foarte importanta, de aceea in functie de sistemul aplicat se va sigura:

            - in cazul ventilatiei mecanice debitul maxim trebuie sa asigure 4 m3 aer/ kg masa vie si ora.

            - in cazul ventilatiei naturale deschiderea pentru evacuarea aerului (SHEDUL) trebuie sa fie dispus pe toata lungimea acoperisului. Deschiderile laterale pentru admisia aerului trebuie sa fie pe toata lungimea halei la cel putin 30 de cm de sol (ele trebuie sa reprezinte a 15 –a parte din suprafata halei). Trebuie sa avem grija ca sa nu se formeze curenti reci. Aceste deschideri vor fi prevazute cu plase de sarma cu ochiurile de 20/25 mm, pentru a impiedica patrunderea rozatoarelor, pasarilor, pisicilor, in hala.

2.1.  PREGATIREA HALEI INAINTEA POPULARII

            Hala va fi curatata mecanic, dezinfectata si varuita. Utilajele si hala vor fi dezinfectate cu mare constinciozitate.

            Se repara geamurile, usile, utilajele, se verifica sursele de caldura (sobele, termostatele eleveuzelor).

            Se respecta vidul sanitar de 2-3 saptamani, se introduce asternutul ( dupa ce pardoseaua este uscata) intr-un strat de 15-20 cm, asternutul trebuie sa fie neted si proaspat, sa nu fie daunator puilor si sa nu genereze praf.

            Sub eleveuze se pun saci de iuta sau hartie, pentru a impiedica puii sa consume asternut. In jurul lor se aseaza gardul de carton la 50-60 cm de marginea lor, inalt de 40 cm (vara aceste garduri sunt din plasa de sarma).

            Hrana proaspata se pune in adanciturile cofrajelor pe toata suprafata, intre eleveuze si marginea tarcului alternativ cu adapatorile.

            Apa proaspata se pune in adapatori cu 12 ore inainte de populare, se urmareste ca ea sa fie in permanenta.

            Sub eleveuza se pune un bec de 75 W, iar in hala becuri de 80 de W. Pe masura ce puii cresc, se mareste tarcul.

            La sosirea puilor se iau urmatoarele masuri:

Se verifica temperatura de sub eleveuze, care trebuie sa fie de 380C pentru puii albi si de 360 C pentru puii negrii. In hala temperatura trebuie sa fie de 21-230C. Sub fiecare eleveoza se pun 250 de pui. Fiecare pui este introdus cu ciocul in apa de baut si in pasta de furaj, apoi se aseaza sub eleveuza (in primele zile ei nu vad bine).

Se urmareste ca toti puii sa aiba conditii confortabile de temperatura, sa consume furajul si sa bea apa.

Daca le este frig ei se vor ingramadii sub eleveoza, iar daca le este prea cald, se vor ingramadii la marginea tarcului, reglarea temperaturii facandu-se prin ajustarea inaltimii eleveuzelor (coborare sau ridicare).

            In prima saptamana de viata a puilor se urmareste:

Confortul puilor – se verifica temperatura de sub eleveuze, care trebuie sa fie cuprinsa intre 36-380C in primele trei zile, apoi scade treptat la 350C la sfarsitul perioadei. Se inlatura eventual curentii de aer;

Apa sa fie proaspata si indestulatoare, iar vasele de adapare sa fie spalate in fiecare zi, sa fie furaj suficient si de calitate corespunzatoare varstei, iar in primele 3 zile se recomanda furajul zdrobit, nu cel fin macinat, si se poate face risipa de furaj!Cantitatile vor fi mici pentru a evita stagnarea prea mult a furajului sub eleveuze; acesta din cauza caldurii intra in alterare, producand puilor afectiuni digestive.

Dupa 24 de ore becul de sub eleveuza va fi schimbat cu unul de 60 W, iar cel din hala cu unul de 75 de W. Dupa 48 de ore becul de sub eleveuza va fi inlocuit cu unul de 10 W, iar cel din plafon cu unul de 60 W.

La sfarsitul celei de a doua zi becul de 10 W va fi inlocuit cu unul de 4 W. Timp de 7 ore (noaptea) ramane aprins numai becul de sub eleveuza (de 10 W)

Din ziua a treia, se lasa aprins numai becul de 4W, timp de 7 ore (noaptea). Zilnic se inlatura cartoanele umezite.

In ziua a 4-a se mareste spatiul tarcului la 1,5 m de eleveuza.

La sfarsitul satamanii adapatorile si hranitoarele se pun pe sol, se ridica pentru a nu murdari apa, puii nu trebuie sa se aplece cu capul pentru a bea apa, se mareste frontul de furajare prin adaugarea de tavite etc.

In aceasta perioada se examineaza cu atentie de doua ori pe zi toti puii si se aduna puii morti, se inregistreaza, se scot afara din hala si se distrug prin ardere.

Se inregistreaza consumul de furaj la fiecare eleveuza.

In saptamana a doua se urmareste:

Respectarea stricta a igienei prin curatirea si inlocuirea asternutului umed, curatirea si spalarea adapatorilor, functionarea ventilatiei, asigurarea furajului si a apei la discretie, se recolteaza, inregistreaza si distrug mortii, se inregistreaza consumul de furaj.

Scaderea temperaturii de sub eleveuze la 32-340 C, iar marginile ei vor fi ridicate la 40 cm de sol.

Largirea tarcului,  marindu-se astfel accesul puilor la 1/3 din hala (in a 8-a zi) iar din ziua a 15-a la ½ din hala (iarna) sau la toata hala (vara). Totodata se indeparteaza sacii de iuta sau hartia de sub eleveuze.

Treptat se scot o parte din cofrajele care au fost folosite la furajare, iar cele ramase se apropie de hranitoarele automate.

Hranitoarele se ridica de la nivelul asternutului astfel ca marginea sa ajunga la nivelul spatelui puilor.

Se mentine iluminatul de 4 W /m2 cu becuri asezate la 2 m de sol, noaptea raman aprinse numai becurile de sub eleveuze.

Saptamana a treia si a patra:

Se urmareste ca ventilatia sa functioneze la parametri tehnologici si evitarea curentilor reci de aer, spalarea si igiena adapatoarelor.

Reglarea si umplerea hranitoarelor.

Afanarea asternutului si eliminarea crustei (introducerea de asternut proaspat).

Colectarea, inregistrarea si distrugerea cadavrelor.

Temperatura de sub eleveuza scade treptat de la 300C la 270C (in saptamana a 4-a).

Temperatura din hala va fi de 190 C ( in saptamana a 3-a ) si de 180C in saptamana a 4- a.

Pentru a se asigura o alimentatie si adapare corecta se recomanda ca adapatoarele si hranitoarele sa fie uniform repartizate in hala. Pentru 160 de pui este necesara o adapatoare automata de 2 m, iar o hranitoare (cu diametrul de 40 cm) este necesara pentru 25-30 de pui.

Iluminatul halei trebuie sa fie de 3 W/m.p. Becurile de 60 W se schimba cu altele de 40 W la 2-3 zile.

Pentru evitarea ingramadirii puilor in timpul noptii si pentru ca puilor le place sa se catere se amplaseaza stinghii de 2,5x5 sau 5x5 cm la 30 cm inaltime si distantate intre ele la 40 cm (la 1m-4 pui de curca pana la 10 saptamani).

De doua ori pe saptamana se pune cate un pumn de nisip de rau in fiecare hranitor.

Pentru evitarea canibalismului acum se executa debecajul la cel mult 1/3 din mandibula superioara.

Saptamana a cincia si a sasea

In aceasta perioada apar “margelele” pe gatul si capul puilor care trebuie sa fie de culoare rosie. Marirea lor coincide cu aparitia caracterelor sexuale secundare.

Se executa lucrarile din saptamanile anterioare. Sub eleveuze temperatura trebuie reglata la 240C in saptamana a 5-a si la 210C in saptamana a 6-a, iar temperatura halei va fi de 170C si va scadea treptat la 14-160C in saptamana a 6-a.

Nu se vor speria pasarile, se va lucra cu calm si se evita miscarile bruste (pentru evitarea accidentelor). Se face prima deparazitare pentru Heterakis.

Iluminatul halei va fi de 2 W/m2. Becurile de 40 W vor fi inlocuite cu cele de 25 W.

Saptamana a saptea pana la sacrificare:

La 8 saptamani puii sunt complet acoperiti cu penaj. Se asigura o temperatura in hala de 13-150C cu o buna aerisire.

Separarea pe sexe se face la 12-a 13-a saptamana.

La 8 saptamani se face a doua deparazitare interna si in a 12-a saptamana a treia deparazitare.

Se urmareste consumul de furaj si evitarea risipei; lipsa consumului presupune ceva anormal. Apa trebuie asigurata cantitativ si calitativ. Cantitatea necesara se calculeaza stiind ca o curca consuma 1 l apa/zi iar cand este cald, consumul se dubleaza.

Se evita zgomotele, miscarile bruste, in general orice stres care influenteaza negativ cresterea.

NOTA. In fiecare seara se face “inspectia” efectivului, cand se observa cu atentie pasarile pentru descoperirea celor bolnave, care se izoleaza imediat.

            Daca adapostul are padoc sau chiar suprafete mai mari inierbate se va urmari ca in padoc sa existe umbrare (1 m2 pentru 5 curci).

            In cazul cresterii in libertate se calculeaza ca 10 m2 de adapost sa asigure adapostirea a 50-60 de curci, pe stinghii.

            Dupa 8 saptamani puii au acces la pasune. Pentru 250 capete se asigura 1 ha (depinde de teren, vegetatie, etc).

            Se recomanda ca animalele sa fie crescute in loturi de cate 250-300 capete.

            In cresterea puilor de curca se deosebesc trei perioade de crestere.

Prima perioada (sau prima varsta) dureaza de la ecloziune pana la 4-8 saptamani.

            Cresterea puilor se face in incaperi inchise cu preconditiile amintite anterior.

            Presupune atentie si deosebita grija din partea crescatorului.

Perioada a doua. Dupa 8 saptamani, cand puii pot avea acces la padoc sau pasune. Atentie la hranirea si intretinerea puilor in aceasta perioada.

Perioada a treia sau “ de ingrasare” reprezinta ultimele 3-6 saptamani “de finisare” inaintea sacrificarii. Pentru aceasta perioada se folosesc diferite sisteme de crestere in functie de posibilitatile economice, scopul urmarit si conditiile climatice din zona.

             –cresterea la sol (eleveuze) de la ecloziune la sacrificare;

             –cresterea la sol pana la 10-12 saptamani, apoi cresterea extensiva, in libertate pana la sacrificare;

             –cresterea in baterii, apoi la sol pana la 6-7 saptamani si cu acces la padocuri in semilibertate;

             –cresterea in baterii pana la 10-21 de zile, apoi la sol pe asternut permanent sau pe gratar pana la sacrificare.

3.  HRANIREA CURCILOR

            In primele patru saptamani trebuie acordata o atentie deosebita puilor. Hrana trebuie sa fie bine echilibrata si bogata. Furajul “starter” trebuie sa contina 30% proteina.

            Mentionam ca puii de curca au cerinte mai mari pentru vitamine, proteine si microelemnte decat puii de gaina. Daca nu avem furaj special pregatit pentru puii de curca atunci se poate folosi furajul pentru pui, suplimentat cu oua fierte si verdeata fin tocata.

            O atentie deosebita trebuie acordata calitatii proteinei care trebuie sa aiba cei mai importanti aminoacizi: metionina, lizina si cisteina.

            Curcile sunt sensibile la carenta in vitamine, de aceea ratia trebuie sa fie bogata in vitaminele lipo si hidrosolubile.

            Orientativ prezentam consumul mediu zilnic de furaj care este de 17 g/cap in prima saptamana, se dubleaza in saptamana a 2-a, ajunge la 54,4 in saptamana a 4-a, la 104,190 g in saptamana a 7-a, la 200 g in saptamana a 10-a si la 240,090 g in saptamana a 14-a, iar in saptamana a 20-a ajunge la 310,3/cap/zi.

Tabel nr. 1

Necesarul de hrana

(Dupa “Cresterea puilor de curca” I.C.V.B Pasteur 1984)

 

Componente

Varsta in saptamani

0-4

4-8

8-12

12-16

16-20

20-24

Proteina %

Energie /kg

Raport calorii/proteina

Fosfor

Calciu %

Na Cl %

Mangan mg/kg

Zn mg/kg

Vit A U.I./kg

Vit D3 U.I/kg

28-30

1900

60

0,75

1,65

0,25

55-60

65-55

12000

2500

24-26

1900

75-80

0,75

1,50

0,25

55-60

65-55

12000

2000

20-22

2000

95-100

0,70

1,40

0,25

55-60

65-55

12000

2000

18

2100

110

0,60

1,25

0,25

55-60

65-55

10000

1500

16

2150

130-140

0,56

1,00

0,25

55-60

65-55

9000

1350

14

2150

130-165

0,55

1,00

0,25

55-60

65-55

9000

900

            Consumul de apa zilnic creste de la 38 ml in prima saptamana, se dubleaza in saptamana a 2-a, ajunge la 151 ml in saptamana a 5-a, la 473,8 ml in saptamana a 10-a si la 644,3 ml in saptamana a 16-a.

            Mentionam ca in perioada de vara (calduri excesive si apa trebuie suplimentata deoarece valorile pot creste de doua ori.

3.1.  CRESTEREA IN LIBERTATE A CURCILOR

            In acest sistem se construiesc adaposturi foarte economice (tip hala, hangare etc.) cu un perete (cel sudic) deschis. In hala se instaleaza stinghiile. Ca suprafata sunt necesari 10 mp de adapost pentru 50-60 de pasari si densitatea de 25-50 de curci/Ha teren sau 250-400 pui de curca.

            Pentru oua trebuie amenajata o magazie.

Cresterea extensiva a curcilor

3.2.  TEHNOLOGIA CRESTERII PUILOR DE CURCA PENTRU CARNE

            Se folosesc hale asemanatoare cu cele pentru puii broiler si acelasi inventar

( eleveuze, adapatori vacuumetrice, cofraje de carton pe care se pune nutretul combinat, tarcuri etc.). Ca particularitati de care trebuie sa tinem cont sunt: sub fiecare eleveuza se introduc 300 capete pui de o zi.

Temperatura care trebuie sa fie sub eleveuza este de 35-370C (1-3 zile) apoi de 33-350C (4-7 zile) apoi scade la 300 C ( saptamana a 2-a) si la 280C in saptamana a 3-a, urmand ca din saptamana a 4-a temperatura sa fie de 230C. In hala, in prima saptamana temperatura trebuie sa fie de 250C, in saptamana a 2-a de 230C, in a treia de 230 C apoi scade la 20 chiar 170C.

            Ziua lumina scade de la 24 de ore in prima zi la 23 de ore in prima saptamana, apoi la 20 de ore in restul perioadei de crestere (pentru tipul mediu de pui de curca).      Pentru rasele grele, din a 3-a saptamana ziua lumina scade la 18 ore apoi ajunge la 14 ore in a 6-a saptamana si ramane constanta pana la livrare.

            Umiditatea relativa trebuie sa fie cuprinsa intre 60-65 % si urca treptat la sfarsitul perioadei la 70%. Popularea halelor se face cu pui sexati, deoarece puii au intensitati diferite de crestere (masculii cresc mai intens).

            Densitatea puilor variaza in functie de varsta, astfel in prima saptamana 30 de pui/m2, in saptamana a 3-a 20 de pui/m2, iar de la 4 la 11 saptamani se recomanda 5 pui/m2, iar dupa a 12-a saptamana 4 pui/m2.

            Hranirea puilor se face in primele 4 saptamani cu nutret combinat cu nivel proteic de 30% si energie metabolizabila de 2950 kcal. Dupa 4 saptamani in hrana puilor se administreaza nutret combinat cu nivel proteic mai scazut astfel: intre 5-10 saptamani 25,5-26% proteina si 3050-3080 kcal, intre a 11-a si a 16-a saptamana nivelul proteic va fi de 20% si valoarea energetica de 3200-3300 kcal.

            Adaparea. In primele zile sub fiecare eleveuza se amplaseaza cate 8 adapatori semiautomate pentru cei 300 de pui introdusi, in saptamana a 3-a se mai adauga 3 adapatori circulare, iar pe masura ce puii cresc, creste si numarul adapatorilor. Puii de curca se valorifica diferit, in functie de tipul hibridului si de cerintele pietii. Hibrizii de curca ofera cantitati mari de carne de calitate superioara la care muschii pectorali reprezinta 29%, iar muschii coapsei si gambei reprezinta 23%.

Rosie de                                                                                                             Neagra de

Bourbon                                                                                                                Norfolk

CAPITOLUL VIII

8.  TEHNOLOGIA CRESTERII GASTELOR

            Se presupune ca domesticirea gastelor a inceput in mai multe puncte geografice, in momente istorice diferite. Astfel dupa Homer vechii greci cresteau gastele cu 1000 de ani inaintea erei noastre.

            Gasca salbatica europeana Anser cinereus (sau Anser anser) este considerata un stramos al raselor domestice.

            In Egipt s-a domesticit Chenalopex aegyptiacus, iar in China Cygnopsis cignoides (Anas cygnoides).

            Rasele actuale se clasifica in functie de masa lor corporala in: rase grele (peste 8 kg), rase semigrele (5-8 kg) si rase usoare (sub 5 kg).

8.1.  RASELE GRELE

RASA TOULOUSE

            Este formata in sudul Frantei, prin selectie si alimentatie abundenta, are penajul de culoare cenusie, capul mare, larg, cu ciocul usor convex in partea superioara si de culoare portocalie-pal.

Gatul, de lungime mijlocie este gros si usor arcuit cu o traista bine dezvoltata in regiunea gatlejului. Este specializata pentru obtinerea ficatului gras, care poate ajunge la peste 1 kg.

            Trunchiul este masiv, foarte adanc, larg, purtat orizontal, spinarea lunga si larga, usor convexa, pieptul larg, rotunjit si foarte adanc, abdomenul larg, coada scurta si orizontala. Prezinta “traista” si fanon abdominal dublu.

            Masa corporala ajunge la 11-12 kg la masculi si la 9 kg la femele. Produce 30-40 bucati oua in primul an, iar in al doilea an 40-50 de oua cu geutatea de 180-200 g, de culoare alba, de asemenea 200 g puf si fulgi/cap.

            Se diferentiaza doua tipuri: unul greu cu masa corporala de 7-8 kg femelele si 10-11 kg masculii, si altul foarte greu la care masculii ajung la 13-14 kg chiar 16 kg.

            Fecunditatea si capacitatea de ecloziune sunt mai scazute (40-50%). Este o rasa pretentioasa.

RASA EMDEN

            Este formata in Germania, are culoarea alba, iar ciocul si fluierele de culoare portocalie. Corpul il poarta oblic. Prezinta fanon abdominal dublu. Masa corporala a masculilor ajunge la 11-12 kg, iar a femelelor la 9 kg. Folosesc bine pasunea. Ingrasate ajung la 14-15 kg.

            Produce 25-40 bucati oua cu 160-200 g, si o carne gustoasa. A fost si este folosita pentru ameliorarea materialului local din Banat, Crisana si Campia Tisei.

            Aici mai intra rasa Holmogor, Africana, Americana (Buff).

8.2.  RASELE SEMIGRELE

            Din aceasta grupa fac parte rasele: Pomerana, Diepholz, Chineza (gasca carunculata) de Laudois, Derin, de Pilgrim.

Au masa corporala mijlocie, masculii 5,5 kg, iar femelele 4,5 kg, produc 60-70 bucati oua a 150-180 g fiecare.

Manifesta frecvent monogamia si sunt nepretentioase.

RASA DE POMERANIA (Pomerana)

            Este formata in Germania, are culoarea alba, cenusie sau cenusiu baltat. Are masa corporala de 5-8 kg si este mai putin pretentioasa si mai rezistenta.

            Bobocii au viteza mare de crestere, ajung la 70-80 de zile la 3,5-4,5 kg.

RASA DIEPHOLZ

            Este originara din Germania. Are masa corporala de 7-8 kg masculii si de 6 kg femelele.

Produce anual 70-80 oua si poate scoate 2-3 serii de boboci.

Tineretul are o mare intensitate de crestere ajungand la 10-12 saptamani la 4-5 kg.

Este rezistenta si putin pretentioasa. Se preteaza la ingrasarea rapida. Valorifica bine pasunea.

            Tot in aceasta grupa mai amintim: Gasca de Landais (Franta), Gasca de Rin, Gasca ungureasca, Gasca alba Italiana, Gasca Ceha si Gasca de Pilgrim (originara din America).

8.3.  RASELE USOARE DE GASTE

            Se caracterizeaza printr-o masa corporala de pana la 5 kg. In aceasta grupa intra:

-         Gasca Chineza.

-         Frizata Olandeza.

-         Canadiana.

-         Egipteana.

-         Danubiana, s.a.m.d.

RASA FRIZATA DANUBIANA

            Are culoarea alba sau cenusie, cu penajul frizat.

Masculii au masa corporala medie de 5 kg, iar femelele de 4 kg.

Produce 15-25 bucati oua de 160-170 g fiecare. Sunt animale rustice si rezistente, produc puf de calitate superioara. Folosesc bine pasunile.

Este necesara selectia si ameliorarea ei. Este rapandita de-a lungul Dunarii si litoralului Marii Negre.

GASCA DE BANAT

            Provine din incrucisarea raselor locale cu rasa Emden. Are frecvent culoarea alba, cenusie, baltata.

            Produce 15-30 oua cu 170-190 g fiecare. Masa corporala ajunge la masculi pana la 5-6 kg si 4-5 kg la femele. Material neomogen dar foarte bine adaptat.

Valorifica bine pasunea. Este necesara  selectia si ameliorarea ei.

8.4.  GASTILE COMUNE

            Sunt de culoare alba sau cenusie si destul de raspandite in tara noastra. Masa corporala medie este de 4,5-5 kg, dar unele exemplare ingrasate pot ajunge la 6-7 kg. Femelele au 3-4 kg. Produc o carne foarte gustoasa si ficat de calitate superioara. Produc anual 15-20 de oua, chiar 30 de bucati. Sunt rezistente, rustice, nepretentioase, foarte bine adaptate. Este necesara selectia si ameliorarea lor.

                                 Diephholz                                                                  Toulouse

                           Chineza                                                            Africana

8.5.  CRESTEREA GASTELOR

            Pentru diversificarea productiilor avicole este necesar sa acordam atentie tuturor speciilor care pot contribui la aceasta.

            Aceasta specie se poate creste intensiv industrial, deoarece poate asigura o sursa de venituri, cand tehnologia este respectata. Investitiile relativ mici, in raport cu veniturile care se pot obtine prin valorificarea produselor, fac din cresterea gastelor un sector rentabil.

            De la gasca se valorifica: puful, carnea, grasimea, ficatul si sangele. Se remarca interesul deosebit din ce in ce mai mare, al crescatorilor fata de aceasta specie.

Tehnologia cresterii bobocilor de inlocuire

            Se cresc extensiv, semiintensiv si intensiv

            In sistemul extensiv bobocii sunt obtinuti si ingrijiti de closca (gasca, curca sau gaina) prin incubatie naturala. O gasca poate ingriji bine 14-15 boboci. Incubatia se desfasoara in martie-aprilie. Densitatea este de 25 gaste la 1 ha teren.

            In sistemul semiintensiv si intensiv bobocii se obtin prin incubatie artificiala, apoi sunt sexati si sortati pe calitati, ambalati in cutii de carton si transportati cu vehicule climatizate (speciale).

            Adapostul este pregatit ca pentru puii de gaina, sub fiecare eleveuza se introduc 50 boboci, cate 10 boboci/m2.

            Asternutul poate fi format din talaj maruntit in amestec cu rumegus uscat sau paie curate, uscate si tocate.

            Ventilatia se asigura printr-un volum de aer circulant de 3-4 m3 de aer/kg masa vie/ora.

            Furajul combinat se distribuie in tavite metalice, iar de la 12 zile se pornesc transportoarele mecanice (TN).

            Temperatura sub eleveuza este de 30-310C in primele 2 zile, apoi coboara la 290C in ziua a 3-a si a 4-a, apoi coboara la 280C in zilele 5 si 6 si la 27 0C in zilele 7-8.

            Din ziua a 9-10 temperatura coboara la 260C, coborand in continuare, incat la 26-28 de zile ea sa ajunga la 160C.

            Bobocii pot fi crescuti pe sipci de lemn sau material plastic, pe plasa din sarma si in baterii.

            In sistemul intensiv densitatea este de 20 de boboci/m2 la varsta de 8-10 zile sau de 4-5 boboci/m2 la 25 de zile (cand ajung la 2 kg).

            Daca bobocii sunt crescuti in baterii, densitatea este de 24-36 cap/m2 in primele 10 zile apoi coboara la 18-20 capete intre 11 si 20 de zile si la 10-12 capete intre 21-30 de zile.

            Frontul de hranire trebuie sa fie de 8 cm in primele 10 zile si de 20 cm peste 10 zile, iar cel de adapare de 1,5 cm in primele 10 zile si de 3-4 cm dupa 20 de zile.

            Dupa ecloziune bobocii sunt bonitati adica ei trebuie sa fie vioi si sa se sprijine pe picioare, sa aiba orificiul ombilical bine inchis, sa nu aiba defecte de exterior si sa aiba masa corporala de 100 g pentru clasa I-a si de 90 g pentru clasa a II-a.

            Bobocii necorespunzatori se elimina in mod obligatoriu.

La 30 de zile se face din nou bonitarea pe baza masei corporale, imbracarea cu penaj si starea sanitara.

A treia bonitare se face la 8-12 respectiv 16 saptamani in functie de varsta de valorificare. La 5-6 luni pe langa insusirile amintite se mai apreciaza conformatia, dezvoltarea corporala si integritatea organului sexual.

8.5.1.  TEHNOLOGIA INTRETINERII SI EXPLOATARII GASTELOR

            Se considera ca o gasca buna este cea care produce 18-25 boboci valorificati care pot asigura 100 kg carne pe an.

            Pe piata se cere o gasca pentru friptura, semiingrasata, cu masa corporala de 4,5-5,5 kg la varsta de 10-13 saptamani sau de 6-7 kg la varsta de 5-6 luni.

            La noi in tara s-au obtinuti rezultate bune de la hibrizi dubli trirasiali (Toulouse, Emden si Chinezeazsca).

            Deoarece specia are reproductia cu caracter monogam, se recomanda ca loturile de reproductie sa fie mentinute pana la varsta de 4-5 ani.

            Se formeaza haremuri formate din 3-5 gaste si cate un gascan pe o suprafata de 2,5-3 m2 de adapost si 3-8 m2 de padoc pentru o pasare.

            In adapost se amenajeaza cuibare simple asezate pe un singur rand cu dimensiunea de 60 x 60 x 70 cm, adica un cuibar pentru 2 gaste. Mai trebuie sa aiba in padoc o hranitoare si un bazin de scaldat cu pietris.

            Si la aceasta specie se poate aplica insamantarea artificiala.

            Gasca are o productie mare de oua intre 3-5 ani, dar pot fi folosite la reproductie 6-7 ani.

            Iluminarea adapostului trebuie sa fie de 14 ore/zi, socotindu-se 5-7 W/m2 de suprafata.

            In cresterea extensiva se obtin rezultate superioare daca gastele sunt scoase la pasune (40 de gaste/ha) si pe suprafete de apa. Acest sistem poate fi aplicat la boboci chiar de la varsta de 6-8 zile, pe timp frumos.

            Loturile de reproductie se organizeaza in luna noiembrie in asa fel ca animalele sa stea impreuna cel putin 6 saptamani pentru acomodare si obisnuire.

            Se recomanda ca grupul sa fie mentinut 1-2 saptamani intr-un spatiu restrans, apoi se scot la pasune si apa. Daca grupul nu se desparte, insemneaza ca ele s-au obisnuit.

            Rezultate superioare se obtin atunci cand se folosesc gaste de un an si gascani de 2 ani.

8.5.2.  TEHNOLOGIA PRODUCERII FICATULUI GRAS

LA GASTELE SUPUSE INDOPARII

            Ficatul gras se obtine prin “indoparea gastelor” cu un amestec de hrana si graunte intregi. Indoparea se organizeaza de obicei toamna, dar si in cursul anului (septembrie).

            Ca furaj se foloseste porumbul boabe fiert in apa putin sarata. Dupa ce porumbul este fiert se amesteca cu 100-150 g untura de porc (la 10 kg de porumb). Grauntele se folosesc caldute (300C).

            In primele 10 zile se folosesc 250 g apoi aceasta cantitate creste treptat incat la sfarsit se ajunge la 1500 g/zi, administrat in 3 tainuri.

            Cu 26 kg porumb se poate ajunge ca unele exemplare sa aiba masa corporala de 8 kg la 10-12 luni, iar ficatul sa ajunga la 700-900 g.

            In cazul in care se foloseste tineretul, acesta trebuie ales si va ajunge la 8 –10 saptamani la 4,5 kg. La 12 saptamani se face jumulirea pe viu (se obtine 150-200 g de puf/ cap).

            Bobocii trebuiesc lotizati cate 25 capete, uniformi ca masa corporala. Indoparea incepe la 14-16 saptamani si dureaza 4-6 saptamani, timp in care animalul isi dubleaza masa corporala (7-8 kg si ficatul ajunge la 500-600 g).

            Pentru obtinerea unui ficat mare trebuie ca indoparea sa se faca intensiv, la intervale mici (2-6 ore) dar intr-o perioada scurta (28, 21 sau 16 zile).

            Daca se indoapa gaste adulte sunt necesare 35-38 kg porumb pentru 5 saptamani.

Se prefera ingrasarea tineretului de 8-10 saptamani chiar daca ficatul obtinut este mai mic, deoarece se consuma cu 10-15 kg mai putin porumb/cap.

            Indoparea se poate realiza manual cate 40-50 cap/zi sau mecanic (masini de indopat) cand se pot indopa 300-350 capete/zi.

            Cresterea masei corporale este foarte rapida fiind mai mare la rasele grele, sau la hibrizii broiler.

Tabel nr. 1

Dinamica masei corporale la tineretul de gasca crescut pentru carne

(dupa Balasescu si col. 1980)

Varsta in zile

Masa corporala

La ecloziune

7

14

21

28

35

42

49

56

63

70

70

84

186

290

460

685

1130

1942

2495

3200

3510

4120

4510

4692

4800

           

Fluxul de productie intr-o ferma industriala de gaste este prezentat in schema urmatoare:

Cresterea extensiva a gastelor

Schema fluxului de productie intr-o ferma industriala

de cresterea gastelor

Incubatie

 

Tineret de reproductie

 
                 

Matca

Bunici si parinti

 

Gaste indopate

 


            In adapost trebuie realizata o temperatura cuprinsa intre 10-150C (maxim 280C si minim 20C) iar umiditatea relativa sa fie cuprinsa intre 45-70%.

            Ceilalti parametri de microclimat trebuie sa fie asemanatori cu cei din adaposturile de gaini adulte.

            Asternutul se asigura din paie tocate (7cm) cate 0,1 kg/cap de animal.

Apa trebuie asigurata permanent cate 2 l /24 ore, iar pentru spalare si curatenie se mai folosesc inca 3-4 l /animal/zi.

            Ventilatia trebuie asigurata mai ales vara cate 5 m3/ora pentru fiecare kg de masa vie, iarna cate 2 m3/ora/kg masa vie.

            Pentru un animal trebuie asigurati 0,2 m2 suprafata.

            In cazul in care pardoseala este din stinghii de lemn de forma trapezoidala cu baza mare de 2,5 cm si cea mica de 2 cm, distanta intre stinghii va fi de 2 cm. Aceste gratare de stinghii se fixeaza la 40 cm deasupra pardoselei adapostului.

            In afara ficatului gras si a carnii, de la gaste se obtin puful si penele.

            Tineretul se jumuleste de doua ori/an adica la 11-12 saptamani iar a 2-a oara dupa 6-7 saptamani. Toamna, cand timpul este calduros (sau se pot asigura adaposturi inchise) se poate face a 3-a jumulire pe viu.

            Gastele adulte se jumulesc de doua ori/an dar numai dupa terminarea ouatului si cand incepe naparlirea obtinandu-se 300-350 g pene cu 20-25% puf.

Gasca comuna

CAPITOLUL IX

9.  TEHNOLOGIA CRESTERII RATELOR

9.1.  RASELE DE RATE

            Se cresc intr-un numar mai mare la noi decat gastele. Bobocii au o viteza mare de crestere, sunt mai usor de ingrijit decat puii de gaina sau de curca. Ajung la 7-8 saptamani la 2-2,5 kg.

            Ratele domestice provin din rata salbatica Anas Boscas ( A. Plathyrincha), domesticita in Europa la inceputul erei noastre. Rata leseasca provine din Carina Moscata (originara din America de sud).

            Deosebim urmatoarele grupe de rase:

-         Grele (producatoare de carne)

-         Usoare (specializate pentru oua)

-         Ornamentale

-         Locale.

9.1.1.  RASELE GRELE DE RATE

RASA PEKING

            Este formata in China prin selectie, din rasele naturale. Este raspandita in toata lumea si exista doua tipuri:

-         Tipul American (care a fost imbunatatit cu Aylesbury).

-         Tipul german.

Are capul oval cu cioc galben-portocaliu, trunchi dreptunghiular, abdomen atarnand, coada scurta, lata si orientata in sus facand cu orizontala un unghi de cca. 400.

Picioarele si fluierele sunt groase, de culoare rosie-portocalie, penajul este alb-crem, iar pielea galbena. Masa corporala este de 4 kg la masculi si de 3,5 kg la femele.

Bobocii ingrasati ajung la 8-10 saptamani la masa corporala de 2-2,5 kg.

Produce 90-110 chiar 130 bucati oua cu masa de 80-90 g, de culoare alba sau usor verzuie.

In lipsa suprafetelor de apa, procentul de fecunditate este redus. Rasa este foarte rezistenta si se aclimatizeaza usor. In tara noastra este foarte raspandita.

RASA ROUEN

            Este originara din Franta, are doua varietati (franceza si engleza). Are capul aproape rotund, ciocul usor concav, de culoare galbuie-verzui la masculi si portocaliu-brun la rata. Penajul este de culoare salbatica. Masculii au masa corporala de 4-4,5 kg, iar femelele au in medie 3,5 kg. Produc 80-100 bucati oua cu 75-80 g de culoare verde.

RASA AYLESBURY

            Formata in Anglia, are un cap alungit, oval, cu ciocul lung, galben-roz, un trunchi masiv purtat aproape de sol. Culoarea penajului este alb curata, masa corporala la masculi este de 4 kg, iar la femele de 3,6 kg.

Produce 80-130 bucati oua de 90-115 g , de culoare alba sau pigmentata in verde. Sunt animale rustice, au nevoie de luciu de apa, naparlesc repetat, aceasta constituind o insusire defavorabila.

RASA LESEASCA

(rata muta)

            Este originara din America de Sud, provine din forma salbatica Carina moscata.

Prezinta diferite varietati de culoare: neagra, alba, albastra, baltata, maron, gri, roscata.

            Partile laterale ale capului, fata si fruntea sunt acoperite cu formatiuni de culoare rosie ce formeaza o “masca”. Masa corporala a masculilor este de 5,5 kg, iar a femelelor de 3 kg. Dimorfismul sexual este pronuntat, masculii sunt mult mai mari decat femelele.

            Femela cloceste si este buna mama. Zboara cu usurinta si doarme pe stinghii.

Durata incubatiei este de 33-35 de zile (cu 6-7 zile mai mult decat la celelalte rate). Pot fi crescute in lipsa suprafetelor de apa. Produc 79-80 bucati oua de 75-85 g, cu coaja alba-galbui. Procentul de fecunditate este mare.

            Carnea nu este apreciata datorita unor glande din regiunea ochilor si glanda uropigiena care imprima carnii un gust neplacut (la sacrificare se inlatura).

            Metisii obtinuti cu alte rase (Peking), denumiti “mularzi” sunt infecunzi, se ingrasa usor, au ficatul dezvoltat si carne superioara. La 8 saptamani realizeaza cu 28 % masa corporala mai mult ca rasa Peking si Leseasca, cu un consum specific de 2,5-2,9 kg/kg spor.

9.1.2.  RASELE USOARE

ALERGATOARE INDIANA

            Are capul alungit cu aspect fin, ciocul lung formeaza cu crestetul o linie continua, gatul lung, drept, subtire, purtat aproape vertical.

Trunchiul subtire fusiform cu o pozitie aproape erecta. Coada este purtata in continuarea spinarii.

            Varietatile de culoare sunt: alba, neagra si baltata alb cu maro (lupie). Masa corporala este de 2 kg la masculi si de 1,8 kg la femele. Carnea este de buna calitate.

            Tineretul realizeaza 1,5-1,8 kg la 8 saptamani.

Produc 170-180 bucati oua chiar 200 cu 70-80 g. Este foarte precoce, incepe ouatul la 4-5 luni.

            Sunt pasari rustice, rezistente, le place libertatea si pot fi crescute fara luciu de apa.

RASA CAMPBELL

            Este originara din Anglia, are capul de culoare verde-inchis la masculi si negru-verzui la femele, lung, fin, cu ciocul drept, gatul de asemenea este drept.

            Spinarea este lunga, larga, pieptul rotunjit purtat sus. Picioarele de lungime mijlocie si culoare portocalie-inchis la masculi si bruna la femele.

            Are trei varietati de culoare: kaki, alba si baltata.

Masa corporala este de 2-2,5 kg la masculi si de 1,7-2 kg la femele.

RASA KHAKI CAMPBELL

            Este cea mai raspandita rasa de rate. Produce 180-250 bucati oua/an cu greutatea de 65-70 g, cu coaja alba. Ouatul incepe la 5-6 luni.

            Bobocii ajung la 8-10 saptamani la 1,5-1,6 kg.

9.1.3.  RATELE COMUNE

            Au culoare variabila in special asemanatoare cu rata salbatica.

Au masa corporala de 1,2-1,5 kg la femele si 1,5-2,0 kg la masculi. Produc 60-80 bucati oua.

Sunt rezistente, rustice si nepretentioase.

            Sunt necesare lucrari de selectie, ameliorare si imbunatatirea alimentatiei.

9.1.4.  RASE DE RATE DECORATIVE

            Se cresc in general pentru frumusetea penajului.

RATA CAROLINA (Anas Sponsa) si MANDARINA (Anas Galericulata) au penajul cu o mare diversitate de culori.

            Clocesc in pomi, 30-32 de zile, bobocii sar din cuib la cateva ore dupa ecloziune.

RATA MOTATA

            Se creste pentru frumusetea motului. Caracterele economice si productive sunt ca si al ratelor comune.

RATA LABRADOR

            Este originara din India, are penajul frumos colorat ca si rata CAYUGA (originara din America de Nord), care are penajul negru cu luciu metalic verde-smarald.

            Bobocii ei au viteza mare de crestere, la 8-10 saptamani ajung la masa corporala de adult.

                Aylesbury                                                                     Pekin

                                                                                                                      Leseasca

                   Rouen

                   Rouen                                                                           

                                                                                                    Alergatoare indiana

                       Rata Campbell                                                                         Sevastopol

9.2.  SPECIFICUL ALIMENTATIEI RATELOR

            Imediat dupa ecloziune, bobocii de rata trebuie hraniti cu amestecuri umezite.

In cresterea extensiva hrana se administreaza in 4-5 tainuri/zi sub forma de pasta umeda constituita din: faina de porumb, orz, ovaz, tarate, sroturi si nutreturi verzi tocate, la care se adauga supliment mineral 3,8-4% format din: creta furajera 2%, 1,5% faina de oase si 0,3% sare de bucatarie. In acest amestec se incorporeaza si pietris fin.

            Incepand din a 2-a saptamana, amestecul se administreaza in 3-4 tainuri, iar in hrana se maresc cantitatile de nutreturi verzi tocate.

            Adaposturile se amplaseaza in apropierea apei pe teren uscat si mai ridicat. Ratele sunt lasate libere. Se respecta o densitate de 125 – 250 capete rate la 1 ha luciu de apa.

In cresterea intensiva se administreaza nutreturi combinate specifice la discretie, sub forma de faina sau nutreturi granule. Hrana se administreaza in automate deschise in primele saptamani de 6-8 ori/zi. Apa se asigura la discretie.

            Pana la varsta de 35 de zile, valorile nutretului combinat trebuie sa fie de 1950 kcal energie neta/kg si 18-19,5% proteina bruta cu maximum 5% celuloza.

            Dupa 30 de zile, bobocii pot fi scosi pe luciu de apa, iar hrana se administreaza numai dimineata si seara.

            Din saptamana a 5-a si in continuare li se administreaza zilnic 60-70 g graunte (amestec).

            Daca lipseste luciul de apa, bobocii vor fi scosi la pasune in carduri (colonii) si in functie de valoarea pasunii se reduc concentratele.

            Dupa 35 de zile, nutretul combinat administrat bobocilor va contine 17-18% proteina bruta cu 2000 kcal E.M./kg.

            Dupa 3 luni si pana la maturitatea sexuala tineretul indiferent ca are luciu de apa sau pasune, primeste un supliment de graunte seara, format din 80-100 g. Daca sunt intretinuti in adapost cu padoc se administreaza 120-150 g/graunte/cap/zi si pana la 200 g nutret verde tocat, plus supliment mineral, fie nutret combinat cu valoarea energetica de 2000 kcal/kg iar nivelul proteic se reduce la 15-16%.

            Calciul se asigura in proportie de 1%, iar fosforul de 0,6% din substanta uscata.

9.2.1.  INGRASAREA TIMPURIE A RATELOR

            Se urmareste ca ingrasarea bobocilor sa se termine inaintea naparlitului si dureaza pana la 8-9 saptamani, cand ajunge la 2-2,5 kg.

            Se asigura o hranire intensiva cu nutret combinat, cu valoarea energetica de 2600-2900 kcal E.M./kg si cel putin 17% P.B. (in prima luna) apoi sacde la 15%.

            In comparatie cu puii de gaina, bobocii de rata depun mai multa grasime in organism.

Pentru reducerea depunerilor de grasime in favoarea proteinelor s-a experimentat cu bune rezultate caseina iodata administrata in cantitate de 50-100 g la tona de nutret. Ea intervine in metabolismul grasimilor reducand proportia lor.

9.2.2.  INGRASAREA RATELOR ADULTE

            Se organizeaza de obicei toamna. Pasarile vor fi intretinute pe lacuri, rauri etc.      Hrana se administreaza in 2-3 tainuri/zi la aceleasi ore si in cantitati care sa fie consumate in 30-40 de minute. La tainul de seara se administreaza si graunte in cantitati de 20-30 g.

            Finisarea se face in ultimile 2-3 saptamani, pe grupe mai mici, in tarcuri, cu o alimentatie abundenta sau se practica indoparea, asemenea cu cea de la gaste.

9.3.  REPRODUCTIA

            In cresterea intensiva se obtin de la fiecare rata cel putin 60-70 boboci anual.

            Bobocii hibrizi interliniari (realizati pentru carne) ai raselor grele ajung la 7-9 saptamani la 2,5-3,5 kg. Ratele intretinute si hranite corespunzator incep ouatul la 6 luni.

            Efectivul matca se completeaza de doua ori pe an, odata cu bobocii produsi in luna decembrie, ianuarie si a doua oara cu bobocii eclozionati in luna aprilie, avand grija ca din totalul ratelor, 20% sa fie peste un an, bune ouatoare (nucleul pentru producerea materialului de reproductie). Daca se face aceasta rotatie productia anuala medie/rata furajata poate ajunge la 250 oua din care se pot obtine 150-170 boboci, respectiv 250-300 kg carne anual.

            Raportul de sexe este de 1 mascul la 4 femele. Ratele de doi ani produc cu 5-10% mai multe oua decat in primul an.

9.4.  INTRETINEREA

            Ratele se intretin in adaposturi cu asternut nepermanent, compartimentate cu plase de sarma pentru loturi a cate 200-250 capete (50 masculi si 200 femele) cu densitatea de 3-4 capete/m2 pardoseala.

            In adapost trebuie sa fie o temperatura de 150C si o umiditate de 60-70%.

            Ouatul este stimulat de iluminatul artificial cu o intensitate de 4-5 W/m2 si cu o durata de 14 ore, care va creste treptat la 16 ore/zi.

            Pentru bobocii destinati reproductiei compartimentele nu vor fi mai mari de 200 de capete iar determinarea sexului se face la varsta de 7 saptamani.

            Pentru productia de carne bobocii pot fi crescuti extensiv sau semiintensiv, in apropierea unor lacuri sau rauri, incepand de la 1 martie pana la 15 septembrie, in semistabulatie.

Pentru cresterea pe suprafete intinse de apa se recomanda 250-300 boboci la 1 ha luciu. Ratele utilizeaza resursele furajere ale apei pana la adancimea de 1m. Daca accesul la apa este limitat, se calculeaza o incarcatura de 5-10 boboci/1m2 luciu de apa.

            Accesul la apa se asigura incepand de la varsta de 20-25 de zile cand temperatura apei este de peste 14-150C (primavara, vara si toamna).

                                                                                         Boboci de rata

                                                                                         crescuti extensiv

9.5.  SISTEMUL DE CRESTERE INTENSIV IN BATERII

            Bobocii de rata cresc in conditii foarte bune in baterii pana la 28-30 de zile, dupa care au nevoie de spatiu si libertate.

            Prin intretinerea in baterii se scurteaza perioada de dezvoltare a bobocilor pana la varsta de 49-50 de zile, cand realizeaza o masa corporala de 3,9 kg cu un consum specific de sub 2,8 kg.

9.6.  CRESTEREA RATELOR DE REPRODUCTIE

            Ratele depun ouale incepand de la ora 2-3 noaptea si termina la 7-8 dimineata.

Pentru 4 rate ouatoare se instaleaza un cuibar de ouat.

De la o rata adulta, pe langa oua si carne se obtin si penele (120 g) si puful (35 g). Acestea se recolteaza de 2 ori/an prin jumulire pe viu, in lunile iulie si septembrie, inaintea naparlirii, iar de la  ratele ouatoare numai dupa perioada de ouat.

            Penele se pot obtine si de la tineretul de inlocuire in varsta de peste 3 luni.

9.6.1.  TEHNOLOGIA CRESTERII TINERETULUI

PENTRU REPRODUCTIE

            Inainte de popularea halelor acestea trebuiesc curatate, dezinfectate si se asigura vidul sanitar.

            Hala se incalzeste la 23-250C, iar sub eleveuze se asigura o temperatura de 33-350C.

            In primele 4 zile. Sub eleveuza se asigura un tarc pentru maximum 300 boboci (hala de 1000 m2 va avea 5000 capete.) In fiecare tarc sunt amplasate 4 adapatori vacumetrice si 4 hranitoare – tavite – care se curata de 2-3 ori/zi.

            Programul de lumina, in primele 2 zile, este de 24 de ore, iar in urmatoarele 2 zile de 23 de ore.

            Perioada 5-14 zile. Se largeste corespunzator tarcul, iar in furaj se adauga spartura de pietris (nisip). Se asigura accesul la apa din zona de adapare (pentru obisnuirea bobocilor). Unele din adapatori vor fi inlocuite cu adapatori liniare inguste, astfel incat bobocii sa nu poata sa-si ude puful in adapatori.

            Din ziua a 10-a tarcurile vor fi dezinfectate. Se complecteaza asternutul zilnic cu un strat subtire.

            Temperatura halei va fi de 200C. Programul de lumina se mentine la 23 ore. Intensitatea luminoasa va fi de 5 W/m2.

            Perioada 15-28 de zile. Programul de lumina se mentine la 23 de ore, scade intensitatea la 3 W/m2. Bobocii trebuie obisnuiti sa consume furajul numai din hranitoarele tip.

            Ventilatia va fi de 0,75 m3/ora/kg masa vie.

            Perioada 5-18 saptamani Se va urmari restrictionarea hranirii in vederea mentinerii masei corporale in limitele standardului rasei. In principiu acest program va urmari:

            - furajarea restrictionata nu va incepe mai devreme de 4 saptamani;

            - nivelul initial al restrictionarii se va stabili numai dupa efectuarea primului control al masei corporale, la varsta de 28 de zile.

            - nivelul de furajare odata stabilit nu va fi diminuat pe parcursul perioadei de restrictionare, de aceea este recomandabil ca la inceputul programului sa se porneasca de la un nivel minim admis (100 g pentru parintii de reproductie) stabilit cu ocazia primei cantariri de control, urmarind ca apoi sa fie crescut in functie de valorile cantaririlor ulterioare;

            - frontul de furajare va trebui astfel asigurat incat toate pasarile sa consume in acelasi timp furajul administrat;

            - este obligatorie granularea furajului si catarirea acestuia zilnic;

            - este obligatoriu ca apa sa fie la discretie;

            - furajarea se face la ore fixe o data /zi;

            - controlul periodic al masei corporale se face astfel:

-prima cantarire se face cu 16 ore inainte de eliminarea furajului din hranitori;

-cantarirea se face din doua in doua saptamani la aceeasi ora;

-se cantaresc individual cel putin 10% din femele;

            Nivelele orientative de furajare admise de standard sunt urmatoarele (la varsta de 28 de zile):

            - pentru linia 001                        110 g/zi;

            - pentru linia 005                        120 g/zi;

            - pentru parinti (005x001)           115 g/zi.

            Ulterior, in functie de rezultatul cataririlor periodice, nivelul furajarii poate creste doar cu maximum 10% intre doua cantariri.

            In aceasta perioada programul de lumina se reduce treptat de la 23 de ore la nivelul luminii naturale.

            Frontul de adapare va fi de 1,5 cm/cap.

9.6.2.  PERIOADA DE PREGATIRE A TINERETULUI PENTRU

PRODUCTIA DE OUA

            Asigurarea unui program de 18 ore de lumina/zi este necesara pentru dezvoltarea organelor sexuale, in acest sens lumina naturala asigura 13,5 ore care se completeaza cu 4,5 ore de lumina artificiala. (13,5 + 4,5 =18,0 h).

            Ratele incep ouatul la 24 de saptamani.

Programul de lumina trebuie sa inceapa la 18 saptamani, adica saptamanal creste iluminatul cu 45 de minute (6 x 45=4,5 ore).

            Pentru bunicii care produc “tatal” (005 x 005), care intra la ouat la 27 saptamani, programul de lumina va creste la 27 de saptamani cu 30 de minute saptamanal.

            (4,5 :9 sapt. = 30 min./sapt.).

            Pentru bunicii care produc “mama” (005 x 001) si care intra la ouat la 22 de saptamani, programul de lumina va creste cu 60 minute pe saptamana.

            Furajarea restrictionata consta in majorarea treptata a nivelului de hranire de 120 g /zi la cel de 250 g/zi (consumul la discretie a furajului).

            Aceasta majorare nu va depasi 10 g / zi astfel ca in cca. 9 zile sa se ajunga la furajarea la discretie.

            Stabilirea momentului de trecere la programul de furajare controlata este determinat de atingerea procentului de 5% ouat.

            Tineretul de reproductie este transferat in halele de adulte dupa ce:

            - hala a fost dezinfectata;

            - se asigura in hranitoare furajul necesar;

            - se asigura apa;

            - se asigura celelalte utilaje;

            - se asigura o densitate de 3,2 cap/m2 (la 19 saptamani)

            - se asigura raportul de sexe de 1 : 4;

            - se verifica starea de sanatate, dezvoltarea corporala, si se elimina exemplarele necorespunzatoare. Pentru masculi se va face un examen riguros al organelor genitale (examen cloacal) si al caracterelor sexuale secundare (se elimina exemplarele necorespunzatoare).

            - transferul se face sub tratament antistres si dupa o dieta de 24 de ore;

            Dupa inceperea ouatului se va asigura:

- hranire la discretie cu furaj granulat;

- se va asigura un front de furajare de 2,5-3 cm/cap;

- se va asigura adaparea la discretie (front de adapare de 1,5 cm/cap.)

- densitatea va fi de 3 cap/m2, iar lotul nu trebuie sa aiba mai mult de 240 capete (40 masculi si 200 de femele).

- programul de lumina: 18 ore/zi cu o intensitate de 3,5 W/m2 (intre orele 4 si 22);

- ventilatia – minim 0,750 m3/kg corp si ora  maxim 7 m3/kg/ora, in functie de temperatura mediului ( care trebuie sa fie intre 13-250 C);

- se calculeaza 4 femele /cuibar.

            La populare (20-22 saptamani) masculii se introduc impreuna cu femelele. Se calculeaza 1 mascul la 4 femele.

Femelele ajung la maturitatea sexuala mai devreme cu cel putin o luna decat masculii. Se recomanda ca la introducerea in hala, masculii sa fie mai batrani cu 4-5 saptamani decat femelele.

            Femelele incep ouatul la varsta de 26-28 saptamani, cand au masa corporala de 2,2-2,3 kg.

Masculii vor avea varsta de 32-33 saptamani si masa corporala de 3-3,5 kg (cand sunt apti pentru reproductie).

            Prezentam in continuare parametrii realizati de Mulardul francez:

Mascul

Femela

CL 10

M 14

Culoarea alba

Culoarea alba

Maturitatea sexuala 30 sapt

Maturitatea sexuala 24 sapt.

220 oua in 42 sapt.

PRODUSUL FINAL

Fenotip

Mascul

Femela

Parinti albi

Masa corporala la 63 zile

3,850 kg

3,550 kg

Conversia hranei

2,6

2,6

Procent carne

67 %

67 %

Ponderea musculaturii

15,75 %

15,75 %

Masa corporala la 84 de zile

4,200 kg

3,950 kg

Conversia hranei

3,7

3,7

Procent musculatura

17,75 %

17,75 %

Masa ficatului (dupa 13 zile de indopare)

0,600

Masa musculaturii (dupa 13 zile de indopare)

         1 kg

Rata Carolina                                                   Rata Mandarina

CAPITOLUL X

10.  TEHNOLOGIA CRESTERII BIBILICILOR

10.1.  VARIETATI DE BIBILICI

            Sunt originare din Numida Meleagris Meleagris, din Africa (Guineea).

            Dupa culoarea lor, deosebim “Bibilica cenusie” si “Bibilica alba”. Sunt crescute pentru carnea lor frageda si delicioasa.

            Masa corporala este de 1,5-2,5 kg. Femelele sunt mai masive. Produc 60-90 chiar 120-130 oua de 40-50 g, de culoare galbuie-roscata. Clocesc rau, puii sunt foarte vioi dar sensibili.

            Au capul scurt dar larg, cu cioc puternic, bine curbat, “Casca” bine dezvoltata de culoarea cornului, fata alba-albastruie, barbitele rosii, nu prea mari.

            Gatul lung, subtire, purtat vertical, trunchiul de forma ovala alungita purtat orizontal. Pieptul rotunjit dar putin voluminos, coada purtata in jos.

            Aripile sunt lungi, picioarele scurte cu fluierele si degetele cenusiu-inchis. Pielea este alba. Penajul este perlat, penele sunt cenusii cu pete albe regulat repartizate.

Bibilica alba are fluierele galbui, casca roz, cu penajul de culoare alba mat, iar perlele alb stalucitoare.

Se fac incercari pentru cresterea intensiva, in baterii si mediu controlat. Pentru reproductie se incearca aplicarea insamantarilor artificiale. Rezultatele obtinute sunt promitatoare.

            Bibilica prezinta o serie de insusiri favorabile care o recomanda exploatarii intensive. Dintre acestea amintim:

- rezistenta deosebita la boli;

- carne de calitate deosebita cu un continut ridicat de proteina (23%);

- scheletul fin si usor;

- randament la sacrificare de 72-75%;

- oul de 45 g este cu 3-5% mai bogat in S.U. decat oul de gaina si contine de 2-3 ori mai multa vitamina A, avand si un gust deosebit foarte apreciat de consumatori.

            Rezultatele experimentale bune otinute in toate sistemele de crestere, cu aplicarea insamantarilor artificiale pentru ameliorare si selectie, viteza de crestere, conversia furajelor, lasa sa se intrevada largi perspective pentru aceasta specie.

            In general tehnologia de crestere este asemanatoare cu cea practicata  in cresterea gainilor, cu mici diferente.

Temperatura trebuie sa fie de 36-350C in prima zi sub eleveuza, raducandu-se cu 2-30C in prima saptamana apoi cu 10C la doua zile, astfel ca la 30 de zile temperatura trebuie sa fie de 20-220C, iar la 42 de zile de 180C.

            Umiditatea se recomanda sa fie intre 65-75%, sa nu scada sub 55%.

            Ventilatia. In primele 8 saptamani schimbul de aer este de 3,6 m3 /h pentru 1 kg masa vie, dupa 8 saptamani sa ajunga la 6 m3/ora.

            Densitatea puilor pe asternut permanent este intre 1-20 zile de 25-30 capete/m2 si de 5 capete / m2 la 151-210 zile.

            Colectivitatile sa nu depaseasca 300-500 capete

            Hranirea si adaparea este identica cu cea de la gaini.

            Tineretul realizeaza urmatorii indici de crestere: la 10 zile 33 g, la 1 luna 170 g, la 2 luni 650 g, la 3 luni 950 g, la 4 luni 1130 g, la 5 luni 1400 g, la 1 an 1600-1700 g.

            Consumul de furaj combinat de la populare la 26 saptamani este de 11-11,5 kg.

            Regimul de lumina: la 1-4 saptamani este de 20 de ore, la 5-10 sapt. este de 16 ore, la 11-16 saptamani este de 12 ore si de la 17-18 saptamani de 8 ore. De la 28 de saptamani si pana la terminarea perioadei de exploatare, durata zilei lumina va fi de 14-16 ore.

10.2.  CRESTEREA PUILOR DE BIBILICA PENTRU

 PRODUCTIA DE CARNE

            Tineretul are o viteza de crestere mai mare si pe aceasta se bazeaza cresterea lui pentru carne.

            Exista linii din combinarea carora se obtin hibrizi cu performante deosebite. Broilerul de bibilica se creste pana la 70-84 de zile, cand ajunge la 1,1-1,2 kg cu un consum specific de 2,8 kg nutret combinat/kg masa vie.

            Se cresc pe asternut permanent dar si in baterii. Popularea bateriei din mijloc se face cu 24 de pui de o zi pana la 30 de zile, dupa care puii se raresc pe cele doua nivele ramase libere, astfel ca la 70-84 de zile (la livrare) sa nu fie mai multi de 12 cap/cusca.

10.3.  CRESTEREA BIBILICILOR ADULTE

            In cresterea industriala tineretul este transferat in adapostul de adulte la varsta de 26 saptamani. Ouatul incepe la 30 de saptamani si dureaza 35 de saptamani, cand se realizeaza 90-100 oua, chiar si productii mai mari (130-150 oua). Deci de la o femela se pot obtine intr-o perioada de exploatare 85-105 pui.

            Consumul mediu zilnic este de 100 g nutret combinat.

            Raportul de sexe este de 1:5- Se poate practica insamantarea artificiala (ca la curci) cu material seminal nediluat. Recoltarea spermei incepe de la 31-32 saptamani.

            Dupa ce depun 20-30 de oua, bibilicile manifesta instinctul de clocit.

            In adapost cuibarele se aseaza pe 2 randuri, cate un cuibar la 6 bibilici.

            In cresterea in baterii densitatea este de 2-3 bibilici. In rest ceilalti factori sunt identici ca pentru gaini.

CAPIOTOLUL XI

11.  CRESTEREA PREPELITELOR DOMESTICE

ORIGINE

            Prepelita (Coturnix coturnix) apartine ordinului Phasianidae ca si potarnichea si fazanul si are doua subspecii principale:

A. Coturnix coturnix coturnix este prepelita salbatica de la noi si Asia care iarna migreaza in Africa respectiv in India si care produce 7-12 oua in luna mai - septembrie (o singura data pe an ).

B. Coturnix coturnix japonica este prepelita domestica (japoneza). Intalnita in ultimii 60 de ani in Europa si S.U.A, se deosebeste de prepelita salbatica prin penajul diferit colorat al masculilor si cantatul lor. A fost domesticita de japonezi inca in secolul al XII-lea, din prepelitele din China si Japonia.

            Exista mai multe suse (dupa tara de origine). De exemplu susa franceza are o masa corporala de 150 g femelele si 120 g masculii, iar susa italiana este ceva mai mica, la fel si cea americana.

            Longevitatea prepelitei este de 3-4 ani (rar 7 ani), produce pe an cca. 300 de oua (de 20 de ori greutatea ei corporala) durata incubatiei este de 16-17 zile. Precocitatea este de 40 de zile (depune primul ou).

            Oul are un desen specific si o lumgime de 3 cm, latime de 2,5 cm si o greutate de 9-12 g.

            Puiul de o zi cantareste 5-10 g (7 g), avand o mare viteza de crestere in primele zile. Are nevoie de spatiu redus de crestere; in 3,3 mp se pot creste 500 prepelite.

            La noi in tara cel mai valoros material bilogic se creste la I.C.P.C.P.A.M. Balotesti, unde se face controlul productiei si slectia pe baze stiintifice.

            Tipul de prepelite de la noi are urmatoarele insusiri:

            - masa corporala la 5 saptamani de 202 g masculii si 208 g femelele;

            - spor mediu zilnic (0-5 sapt.) de 5,6-5,7 g;

            - consum zilnic de furaj de 14,5 g si un consum specific de 2,57 kg/kg spor.

            - randamentul la sacrificare este de 78-80%, din care pieptul reprezinta 32-33%, sangele 4%, iar penele 3%.

            Raspandirea cresterii prepelitelor se datoreste faptului ca ele reclama spatii mici de crestere, cheltuieli mici cu echiparea spatiului si cu procurarea materialului biologic, iar carnea si ouale de prepelita, pe langa calitatile deosebite de gust, au si multe recomandari medicale.

            Piata de desfacere a carnii si mai ales a oualor se largeste mereu atat in tara cat si la export.

11.1.  ORGANIZAREA CRESCATORIEI

            Spatiile de crestere trebuie sa fie bine climatizate, deoarece prepelitele nu suporta frigul si umezeala, iar furajarea trebuie sa fie perfect echilibrata (ca valoare nutritiva si salubritate).

            Exista mai multe posibilitati de crestere a prepelitelor:

- pentru oua;

- pentru carne;

- sau crescatorii cu flux complet: reproductie, incubatie, productie (carne-oua), industrializare (prelucrare) si desfacere.

11.2.  CRESCATORIE PENTRU OUA

            In gospodarie pot fi crescute 30-50 de prepelite care asigura necesarul de oua pentru o familie formata din 5 membri, oul de prepelita este mai dietetic, iar un ou de gaina poate fi inlocuit cu 5 oua de prepelita, adica un consum mediu anual de 7500 oua de prepelita (20-22 zilnic).

            Daca dorim o crescatorie mai mare de 500-10.000 prepelite, acestea pot produce anual intre 120.000 pana la 2,5 milioane oua.

            O prepelita poate fi mentinuta la ouat un an de zile Curba economica de ouat este intre varsta de 6 si 36 de saptamani. Nivelul de ouat depinde de tehnologia aplicata, valoarea bilogica a animalelor si de calitatea furajelor administrate si se mentine la 50-60%.

11.3.  REPRODUCTIA PREPELITELOR

11.3.1.  CRESTEREA TINERETULUI DE REPRODUCTIE

            Indiferent daca tineretul este crescut la sol sau in baterii, inainte de populare este necesara spalarea si dezinfectia spatiilor, precum si vidul sanitar de cel putin o saptamana.

            Incalzirea spatiilor trebuie facuta din timp astfel ca la populare temperatura sa fie de 37-400C. Asternutul trebuie sa fie bun absorbant, uscat, asezat in strat uniform.

            La populare puii se lasa cca. 30 de minute in intuneric, pentru odihna. Ei nu se scot din eclozionator decat dupa ce sunt bine uscati si cu puful “infoiat”.

            Puii sunt introdusi cu ciocul in apa pentru hidratare si reperarea adapatorilor. Apa trebuie sa fie proaspata si cu o temperatura medie. In ea se pot administra vitamine sau unele medicamente

            Tineretul de reproductie este crescut in doua faze:

- demarajul (7-10 zile) si cresterea propriu-zisa (pana la varsta de 5 saptamani).

11.3.2.  CRESTEREA LA SOL

            Incaperea trebuie sa aiba o eleveuza, (sau alt sistem de incalzire) care asigura 37-400C in prima saptamana, apoi temperatura scade cu 3-40C pe saptamana.

Tabel nr. 1

Sapamana

0C

1

2

3

4

5

6

37-40

34-36

30-32

27-29

24-26

22-24

            Dupa varsta de 6 saptamani se asigura o temperatura de 22-240C in toata incaperea (se scoate eleveuza).

            La sosire, puii sunt asezati sub eleveuza, care are la 50 cm de margine o imprejmuire din carton inalt de 40-50 cm (un tarc). Dupa 7 zile, tarcul se largeste treptat apoi este indepartat.

            Pentru asigurarea furajarii puilor, se tine cont ca 1 m liniar de jgheab de furajare este necesar pentru 50-100 de pui, iar dupa 3 saptamani acesta se mareste cu 50%. Jgheaburile de furajare trebuie sa fie pana la inaltimea spatelui puilor si se ridica periodic odata cu cresterea acestora.

            In primele zile, in hrana puilor se introduce 0,5 g galbenus de ou bine fiert/ zi pentru fiecare pui, iar amestecul poate fi umezit (dupa primele zile) cu putin lapte.

            Lumina trebuie asigurata 24 de ore din 24.

            Pentru a micsora mortalitatea (care poate fi mare) in primele 5 zile trebuie sa urmarim asigurarea unei temperaturi optime, furaj de calitate si igiena perfecta a hranirii si adaparii.

11.3.3.  CRESTEREA IN BATERII

            Cresterea prepelitelor in baterii este mai performanta comparativ cu cresterea la sol. Pentru reusita trebuie respectate urmatoarele:

            - bateriile sa fie corect confectionate pentru a nu permite evadarea pasarilor;

            - jgheaburile de furajare si adapare sa fie bine iluminate, pentru ca puii sa le poata vedea;

            - tavitele mobile pentru dejectii trebuie golite zilnic;

            - respectarea igienei si mai ales a dezinfectiei bateriilor sa se faca cu rigurozitate dupa fiecare serie.

            Se cunosc trei sisteme de crerstere in baterii:

A. Sistemul japonez, cu bateria formata din doua compartimente, unul incalzit-dormitor cu 1/3 din cusca si al doilea, deschis neincalzit cu spatiu de miscare (furajare si adapare) si care reprezinta 2/3 din baterie. Incalzirea este asigurata iarna cu un bec electric de 60 W, iar vara cu unul de 40 W.

            Demarajul se face in aceste baterii si dureaza 7 zile vara si 10 zile iarna, dupa care puii sunt trecuti in bateriile de crestere, unde sunt tinuti pana la 30 de zile apoi se trec in bateriile de adulte.

            Hranirea si adaparea se face din jgheaburi asezate inafara bateriei cu plasa de 1,5 cm (in faza I-a peste aceasta plasa se pune o alta plasa cu ochiuri mai mici, pentru a nu evada).

            Podeaua este formata din sipci de lemn peste care se aseaza rogojini sau panza rara de canepa.

            Sub podea se colecteaza dejectiile in tavi speciale. Se pot aseza 5-10 baterii una peste alta.

            Jgheabul de furajare este impartit in 3 compartimente, cel din mijloc fiind pentru apa.

            In primele 5 zile, pana cand puii se obisnuiesc cu furajarea, furajul se pune si pe pardosea (pe bucati de hartie) sau in jgheaburi speciale.

            Spatiul de crestere trebuie bine aerisit, dar fara curenti de aer. In primele zile trebuie asigurata puilor o umiditate crescuta (se pun suplimentar tavi cu apa).

B. Sistemul de crestere bifazial practicat de I.C.P.C.PAM Balotesti

            Bateria de demarare este o baterie simpla cu 3 nivele si 6 compartimente.

Deasupra fiecarui compartiment este dispusa o rezistenta electrica de 500 W.

            Podeaua este din plasa de sarma galvanizata, cu ochiurile de sub 1 cm2. Bateria are o suprafata de aproximativ 1 mp; in ea se introduc 130 de pui (densitatea de 150-160 cap./m2).

            In ea sunt tinuti puii in primele 21 de zile, apoi sunt trecuti in bateriile de crestere.

            Hrana si apa sunt asigurate in tavite mobile cu marginile joase, asezate direct pe podea. Bateria de crestere are 7 nivele unde se introduc 490 de pui (7 nivele x 70 de pui) si se asigura o densitate de 120-140 pui/m2.

            Hranirea se face din jgheaburile dispuse pe o latura a bateriei, iar apa este asigurata in jgheaburi pe cealalta latura.

            Sub fiecare baterie este amplasata o tavita pentru colectarea dejectiilor si care se goleste zlnic.

            Puii sunt transferati in bateria de adulti la 5-6 saptamani.

C. Al treilea sistem de crestere - bateria IAT (Tehnometal Timisoara), pare cea mai simpla, deoarece si demararea si cresterea se fac in aceeasi baterie. In perioada de demarare, pe pardosea se aseaza o plasa din material plastic, cu ochiurile foarte mici si care se ridica dupa aceasta perioada.

            Peretele frontal al bateriei are de asemenea doua pozitii de lucru (ochiuri mici in perioada de demarare si mai mari in perioada de crestere).

            Tabel nr. 2

Normele de confort tehnologic la prepelite

Varsta in saptamani

Temperatura

(0C)

Umiditate relativa

Ventilatia

mc/kg corp/ora

Iluminat

Sub sursa

In incapere

Durata (ore)

Intensitate w/mp

1

2

3

4-7

Adulte

40-35

30

25

-

-

-

-

-

22-24

22-24

80

70

70

70

70

4-5

4-5

4-5

4-5

4-5

24

24

24

24

16-18

3

3

3

3

5

Tabel nr. 3

Dinamica sporului de crestere si a consumului de furaje

(dupa W Abhat si Abplanolop citati de Gh.Marin si N. Panait)

Varsta in saptamani

0

1

2

3

4

5

Masa vie

Spor in greutate

Consum furaj/sapt.

Consum furaj cumulat

5,9

-

-

-

37,9

32

60,8

60,8

63,8

25,9

95,5

156,3

84,0

20,2

109,4

265,7

100

16,0

112,9

378,6

111,2

11,2

115,4

494

            Se observa o crestere rapida in primele doua saptamani, apoi sporul realizat devine tot mai mic.

Pierderile prin mortalitate (dupa francezi) in conditii normale, nu trebuie sa depaseasca 9 % in prima saptamana de viata, 2% in saptamana a 2-a, si 1% in saptamana a treia.

            Retetele de furaj trebuie sa acopere nevoile alimentare ale tineretului in crestere, conform tabelului alaturat.

Tabel nr. 4

U/M

Varsta

Adulte

0-3 sapt.

3-7 sapt.

Energie metabolizabila

Proteina bruta

Lizina

Metionina

Calciu

Fosfor

Vit. A

Vit. D3

Vit. E

Faina de peste

Kcal/kg

%

%

%

%

%

U.I./kg

U.I./kg

U.I./kg

%

2900

25

1,3

0,74

1

0,8

3300

1200

40

-

2600

20

1,2

0,71

1

0,8

3300

1200

40

-

2750

17

0,77

0,58

0,2 %

P.V.M

5-10 %

11.4.  EXPLOATAREA PREPELITELOR ADULTE

PENTRU REPRODUCTIE

            La varsta de 5 saptamani (35 de zile) prepelitele sunt transferate in bateria de adulte, deoarece la 40 de zile ele incep ouatul.

            Custile au dimensiuni diferite, dupa scopul urmarit; de exemplu pentru lucrarile de selectie sunt custi mici cu o femela si un mascul, cand se si obtine randamentul maxim.

            Sunt custi cu 2 femele si un mascul, cu 3 femele si un mascul, pana la 30 de femele si 10 masculi.

            Cu cat colonia este mai mare, scade fecunditatea si ecloziunea.

            Pentru o colonie de 40 de capete se foloseste o baterie de 0,5 mp suprapusa pe 4 nivele. Fiecare cusca are o inaltime de 30 cm.

            Custile se aseaza spate in spate, intre randuri se aseaza jgheaburile de adapare (detasabile) pentru curatenia si dezinfectia zilnica. In fata sunt jgheaburile de furajare, sub ele se lasa un spatiu de 2,7 cm pentru rostogolirea oului in sertarul de recoltare.

            Unghiul de inclinare al podelei este de 2-3 cm.

            Bateria (de lemn sau plasa de sarma) se face dintr-un schelet rezistent, custile vor fi mobile, interschimbabile (se pot scoate, spala, dezinfecta, repara, etc).

            Plasa podului trebuie sa aiba ochiurile de 1,5 cm. Japonezii mai adauga sub plasa inca o pardosea suplimentara de sipci de scandura.

            Peretii laterali (frontali) prin care prepelitele scot capul pentru furajare si adapare trebuie sa aiba distanta intre grile de 2,7 cm.

            Tavitele pentru dejectii au marginile de 1,5-2 cm. Adapostul trebuie sa aiba o luminozitate buna, cu un coeficient de 1/5 sau 5 W / mp in timpul noptii.

            Zilnic iluminatul trebuie sa fie de minim 12 ore iar in perioada ouatului de 16-18 ore. Temperatura de confort trebuie sa fie de 22-24 0C, daca ea scade la 100C sau urca la peste 300C prepelitele isi reduc ouatul.

            Furajarea trebuie facuta cu mare atentie deoarece oul de prepelita cantareste 10% din masa corporala a prepelitei adulte (fata de 5-6% la gaini) iar o prepelita poate produce si doua oua in 24 de ore.

            Se poate folosi o reteta de furaj pentru gaini de reproductie cu 17% proteina bruta la care se adauga 5-10% faina de peste si 0,2% premix vitamino-mineral.

            Se poate introduce lucerna verde tocata fin in furajarea umeda (1,5-2 parti apa la o parte furaj), care este preferata de prepelite si se face mai putina risipa.

            Hrana se administreaza in 4 tainuri din 6 in 6 ore. Prepelitele incep ouatul la 40 de zile, dar recoltarea oualor pentru incubatie trebuie facuta dupa varsta de 60 chiar 70 de zile.

Deoarece masculii ajung la maturitate sexuala la 9 saptamani in loturile de reproductie trebuiesc introdusi masculi mai in varsta cu 2 saptamani.

Ciclul de ouat la prepelite este lung (de cca. un an). Rezultate bune se obtin numai in primele 4-5 luni, de aceea loturile de reproductie trebuiesc schimbate dupa 30-32 de saptamani. Daca insa productia este buna se scot masculii si se livreaza oua nefecundate pentru consum public.

Prepelitele ajung la 10 saptamani la un procent de ouat de 55%, iar la 14 saptamani la 80% si chiar la 85% in saptamana a 17-18-a (maxim) dupa care procentul de ouat scade treptat ajungand la 36 de saptamani la 53-54%.

In S.U.A se folosesc cotete mobile pentru prepelite (ca la gaini) iar in Japonia sunt instalatii rotative cu capacitati de 10.000 capete, cu custi amplasate pe 11 nivele pe un ax rotativ, cu o rotatie de 45 de minute cu alimentare 8 minute la punct fix, recoltare mecanica a oualor si a dejectiilor. In cusca de reproductie sunt 12 prepelite cu 4 masculi.

11.5.  INCUBATIA

             Se pot folosi incubatoare obisnuite pentru gaini cu unele modificari privind modul de asezare a oualor si cu corectarea temperaturii si a umiditatii.

            Se pot folosi incubatoare de suprafata sau de volum. Volumul incubatoarelor este diferit de la 100 oua la cateva zeci de mii.

            Pastrarea oualor nu se poate face mai mult de o saptamana la temperatura de 10-150C si vor fi periodic intoarse cu 1800; umiditatea din incapere trebuie sa fie de 50-70%.

            Introducerea oualor in incubatie se face o data pe saptamana (in aceeasi zi). Raman in incubator 14 zile, apoi sunt trecute in eclozionator unde dupa 2-3 zile eclozioneaza puii.

Tabel nr. 5

Parametrii de incubatie

Durata

(zile)

Temperatura

( 0C)

Umiditatea

relativa

(%)

Incubatie

Eclozionator

14

2-3

37,5-39

37

55-70

80-90

Reguli generale

            Incaperea in care se instaleaza incubatorul trebuie sa fie curata, bine izolata si sa aiba o suprafata de cel putin 3 ori mai mare decat suprafata incubatoarelor;

            - sa fie bine ventilata si sa asigure o temperatura de 20 – 250C si o umiditate de 50-70%;

            - inainte de incubatie, incubatoarele sunt spalate si dezinfectate;

            - cu 24 de ore inainte se regleaza si se verifica functionarea corecta a temperaturii, umiditatii, ventilatiei si a mecanismului de intoarcere a oualor.

            - se face o dezinfectie suplimentara cu vapori de formol (50 ml formol, 25 gr permanganat de potasiu si 2 ml tinctura de iod/mp incubator timp de 30 );

            - ouale se intorc de 2-3 ori in 24 de ore, asigurand suplimentarea umiditatii in incubator prin recipiente cu apa.

            Primul miraj se face la 5-7 zile cand se elimina ouale limpezi si cu embrioni morti.

            Al doilea miraj se face la 12-13 zile cand se elimina ouale cu embrioni morti, iar la 14 zile sunt introduse in eclozionator, unde nu se mai intorc, dar zilnic sunt aspersate cu apa calda (cu un aspersor atomizor) pentru asigurarea umiditatii.

            La 16-17 zile se produce ecloziunea.

            Cand 50% din pui sunt eclozionati si uscati se scot din eclozionator pentru a nu impiedica eclozionarea celorlalti.

            In conditii normale se realizeaza 70-75% pui eclozionati. Daca se fac greseli de slectie (consangvinitate) sau de incubatie pot apare malformatii la 10% din pui.

11.6.  EXPLOATAREA PREPELITELOR PENTRU OUA

            Exploatarea prepelitelor pentru oua este foarte asemanatoare cu a celor de reproductie. Bateriile pot fi de 30 de capete pana la cateva mii de capete. Masculii nu mai sunt necesari, deci nici colonia nu mai este limitata de fecunditate.

            Pentru dezvoltarea respectului fata de munca, a sentimentului de iubire si ocrotire a animalelor este indicata antrenarea copiilor in aceasta activitate.

            In Japonia exista trei tipuri de crescatorii de prepelite :

- crescatorii familiale (de casa);

- crescatorii ca ocupatie anexa;

- crescatorii ca ocupatie de baza.

Crescatorii familiale (de casa)

            Calculul este simplu; daca un om trebuie sa consume zilnic un ou de gaina sau 4-5 oua de prepelita, sunt necesare 1500 oua de prepelita anual, o prepelita produce 250 oua, inseamna ca pentru un membru de familie sunt necesare 6 prepelite, iar daca familia este formata din 4 membri, marimea crescatoriei va fi de 24 de prepelite.

            Acestea pot fi crescute intr-o cusca de 64x30 cm sau doua custi suprapuse de 32x30 cm (pe un mp de cusca se pot creste 120 de prepelite adulte, adica pentru o pasare sunt necesari 80 cm2, pentru 24 pasari sunt necesari 1920 cm2).

            Nu necesita o camera speciala, ci o boxa, un coridor, balcon etc. care trebuie sa fie cu temperatura constanta (10-200) fara curenti de aer, zgomote, pisici.

            O astfel de cusca se poate cumpara de la asociatie sau se confectioneaza in gospodarie.

            Prepelitele se schimba anual, iar o astfel de cusca poate fi folosita 10 ani. Cusca va avea in exterior jgheabul de furajare si de adapare.

            Prepelitele se vor cumpara la varsta de 30-35 de zile. Ele consuma in medie 25 g furaj, ceea ce inseamna zilnic 600 g sau 18 kg pe luna. Furajul se administreaza in doua tainuri, 300 g dimineata si 300 g seara (cand se recolteaza si ouale), seara se curata si tavita cu dejectii (care pot fi uscate si folosite ca excelent fertilizant pentru gradina de zarzavaturi). Lunar se pot obtine 450-500 oua de prepelita.

Cresterea prepelitelor ca ocupatie anexa

            Pentru castigarea experientei se recomanda dezvoltarea crescatoriei familiale si treptat, treptat se mareste efectivul (in functie de dezvoltarea pietei).

            O asemenea crescatorie cuprinde 100-500 prepelite si poate produce anual intre 25 de mii si 125 de mii oua.

            Pentru 500 prepelite custile reprezinta 4 mp, care pot fi suprapuse pe 4 nivele.

            Consuma zilnic 13 kg furaj. Deci avem nevoie de o incapere bine aerisita si iluminata in care se pot depozita si furajele, echipamentul de lucru si ouale.

Cresterea prepelitelor ca activitate de baza

            Crescatoria este mare, poate avea intre 3000 si 10000 de pasari. In functie de studiile de marketing se poate dezvolta o asemenea crescatorie.

            In Japonia sunt crescatorii si mai mari. Indicatorii tehnici realizati in Japonia de o crescatorie cu 1500 de pasari sunt prezentati in tabelul urmator:

Tabel nr. 6

Specificare

U/M

Realizari

Nr. total de pasari introduse

Efectiv mediu in productie

Productia medie/pasare

Nivel de ouat

Greutatea totala oua produse

Productia medie/pasare

Consum total de furaje

Consum mediu furaj/pasare

Consum specific de furaj

Consum de apa/cap

Dejectii/cap

Cap

Cap

Oua/luna

%

gr

gr/zi

gr

gr/zi

kg/kg oua

cc/zi

g/zi

1500

1300

26,6

88,7

12.782

8,52

31.947

21,5

2,6

45

26

Tabel nr.7

Componentele oului de prepelita

Componente

Greutatea (gr)

%

din total ou

Greutatea totala din care:

Albus

Galbenus

Coaja

13,24

7,89

4,07

1,28

100

59,56

30,76

9,68

            Din cele prezentate se observa economicitatea prepelitelor exploatate pentru oua comerciale.

11.  CRESTEREA PREPELITELOR PENTRU CARNE

            Nu exista diferente intre cresterea tineretului de reproductie si a prepelitelor pentru carne, dar sunt mai mari dimensiunile custilor si sunt sporite densitatile pentru aceleasi varste.

            Pentru puii de 0-3 zile trebuie sa urmarim temperatura din cusca (400).

            Se introduc 250 pui / mp. Pentru puii de 3-7 zile temperatura coboara la 33-350C, printr-o aerisire mai puternica.

            Pentru puii de 7-14 zile trebuie asigurata o temperatura de 28-300C.

Pe o suprafata de 40x30 cm se pot caza 25-30 capete sau 210-250 pui/m2.

            Pentru puii de 14-21 de zile se asigura o densitate de 150-165 pui/mp.

            Pentru puii de 21-28 de zile densitatea coboara, asigurandu-se 80-100 cm2/cap/m2.

            Tineretul de 28-42 de zile, cand acesta este bine imbracat cu penaj, poate fi transferat in hale neincalzite (vara) la temperatura de peste 200C.

            Se pot folosi custi de 0,5 m2 in care se introduc 50-55 capete.

Masa corporala realizata trebuie sa fie de 70 g la 28 de zile, 110 g la 35 de zile si 130 g la 42 de zile.

            Lumina trebuie asigurata uniform 24 de ore din 24  (cu intensitate mai mica noaptea).

            Daca animalele se cresc in baterii supraetajate se va tine cont de faptul ca in bateriile inferioare temperaturile sunt mai mici. Daca in partea superioara se asigura 30-320C in cele inferioare temperatura va fi de numai 27-280C.

            Ratia furajera este cea prezentata la tineretul de reproductie, iar consumul specific este de 3,5-4 kg furaj, pentru 1 kg spor. (mai mare ca pentru puii de gaina).

            Randamentul la sacrificare este de 78-80%, iar scheletul reprezinta 14-16% din carcasa.

            Carnea de prepelite contine mai multa substanta uscata, respectiv 25,7-28,3% (proteina, grasimi, saruri).

            Pentru obtinerea rezultatelor corespunzatoare trebuie respectate cu strictete regulile sanitar-veterinare obligatorii:

            - vidul sanitar-veterinar de cel putin o saptamana;

            - dezinfectia temeinica a incaperii si utilajelor cel putin o data pe an la prepelitele crescute pentru oua si dupa fiecare serie la prepelitele crescute pentru carne;

            - incaperile de crestere vor fi mentinute in perfecta curatenie si periodic vor fi dezinfectate cu lesie si apoi cu formol 3%;

            - limitarea accesului vizitatorilor;

            - periodic se vor face dezinsectii si deratizari.

Profilaxia specifica:

            - utilizarea coccidiostaticelor in furaje;

            - utilizarea limitata a antibioticelor;

            - nu se vaccineaza sistematic.

            Bolile principale care se intalnesc si la gaini sunt: variola, boala de Newcastle, puluroza, coccidioza, aspergiloza, candidoza, pentru care se vor aplica masurile specifice.

Flux tehnologic pentru o crescatorie de prepelite (cu profil mixt tineret femel 31.000 capete pui de carne 32.500 capete cu livrare la varsta de 6 saptamani)

(dupa ICPCPAM Balotesti)

Crescatoria de prepelite cu productie anuala de cca. 63.700 capete tineret de 6 saptamani

(dupa ICPCPAM Balotesti)

Legenda

1. Filtru sanitar. 2. Tineret de reproductie. 3. Adulte de reproductie. 4. Sala de incubatie.5. Sala de ecloziune. 6. Crestere tineret 0-6 saptamani (pentru oua si carne).  Punct de taiere.

8. Camera de expeditie.

CAPITOLUL VII----------------------------------------------------------------------------------------------- 145

 TEHNOLOGIA CRESTERII CURCILOR------------------------------------------------------------ 145

1.  RASELE DE CURCI--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 145

1.1.  RASELE GRELE--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 145

1.2.  RASELE SEMIGRELE------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 146

1.3.  RASELE DE CURCI COMUNE------------------------------------------------------------------------------------------------- 146

2.  CRESTEREA TINERETULUI------------------------------------------------------------------------------------------------------- 147

2.1.  PREGATIREA HALEI INAINTEA POPULARII--------------------------------------------------------------------------- 147

3.  HRANIREA CURCILOR--------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 150

3.1.  CRESTEREA IN LIBERTATE A CURCILOR------------------------------------------------------------------------------ 151

3.2.  TEHNOLOGIA CRESTERII PUILOR DE CURCA PENTRU CARNE----------------------------------------------- 152

CAPITOLUL VIII---------------------------------------------------------------------------------------------- 153

8.  TEHNOLOGIA CRESTERII GASTELOR-------------------------------------------------------- 153

8.1.  RASELE GRELE---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 153

8.2.  RASELE SEMIGRELE-------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 154

8.3.  RASELE USOARE DE GASTE--------------------------------------------------------------------------------------------------- 154

8.4.  GASTILE COMUNE------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 155

8.5.  CRESTEREA GASTELOR--------------------------------------------------------------------------------------------------------- 156

8.5.1.  TEHNOLOGIA INTRETINERII SI EXPLOATARII GASTELOR-------------------------------------------------- 157

8.5.2.  TEHNOLOGIA PRODUCERII FICATULUI GRAS LA GASTELE SUPUSE INDOPARII------------------- 157

CAPITOLUL IX------------------------------------------------------------------------------------------------ 161

9.  TEHNOLOGIA CRESTERII RATELOR---------------------------------------------------------- 161

9.1.  RASELE DE RATE------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 161

9.1.1.  RASELE GRELE DE RATE---------------------------------------------------------------------------------------------------- 161

9.1.2.  RASELE USOARE---------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 162

9.1.3.  RATELE COMUNE-------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 163

9.1.4.  RASE DE RATE DECORATIVE---------------------------------------------------------------------------------------------- 163

9.2.  SPECIFICUL ALIMENTATIEI RATELOR---------------------------------------------------------------------------------- 165

9.2.1.  INGRASAREA TIMPURIE A RATELOR---------------------------------------------------------------------------------- 165

9.2.2.  INGRASAREA RATELOR ADULTE---------------------------------------------------------------------------------------- 166

9.3.  REPRODUCTIA------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 166

9.4.  INTRETINEREA---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 166

9.5.  SISTEMUL DE CRESTERE INTENSIV IN BATERII-------------------------------------------------------------------- 167

9.6.  CRESTEREA RATELOR DE REPRODUCTIE----------------------------------------------------------------------------- 167

9.6.1.  TEHNOLOGIA CRESTERII TINERETULUI PENTRU REPRODUCTIE---------------------------------------- 167

9.6.2.  PERIOADA DE PREGATIRE A TINERETULUI PENTRU PRODUCTIA DE OUA--------------------------- 169

CAPITOLUL X------------------------------------------------------------------------------------------------- 171

10.  TEHNOLOGIA CRESTERII BIBILICILOR----------------------------------------------------- 171

10.1.  VARIETATI DE BIBILICI------------------------------------------------------------------------------------------------------- 171

10.2.  CRESTEREA PUILOR DE BIBILICA PENTRU PRODUCTIA DE CARNE------------------------------------ 172

10.3.  CRESTEREA BIBILICILOR ADULTE-------------------------------------------------------------------------------------- 172

CAPIOTOLUL XI---------------------------------------------------------------------------------------------- 173

11.  CRESTEREA PREPELITELOR DOMESTICE---------------------------------------------- 173

11.1.  ORGANIZAREA CRESCATORIEI-------------------------------------------------------------------------------------------- 173

11.2.  CRESCATORIE PENTRU OUA------------------------------------------------------------------------------------------------ 174

11.3.  REPRODUCTIA PREPELITELOR------------------------------------------------------------------------------------------- 174

11.3.1.  CRESTEREA TINERETULUI DE REPRODUCTIE------------------------------------------------------------------- 174

11.3.2.  CRESTEREA LA SOL--------------------------------------------------------------------------------------------------------- 174

11.3.3.  CRESTEREA IN BATERII--------------------------------------------------------------------------------------------------- 175

11.4.  EXPLOATAREA PREPELITELOR ADULTE PENTRU REPRODUCTIE------------------------------------- 177

11.5.  INCUBATIA--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- 178

11.6.  EXPLOATAREA PREPELITELOR PENTRU OUA-------------------------------------------------------------------- 179

11.  CRESTEREA PREPELITELOR PENTRU CARNE------------------------------------------------------------------------ 181

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3202
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved