Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Aniello Califano : 1870 - biografia muzicala

Muzica

+ Font mai mare | - Font mai mic






DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
CAPACITATILE COORDINATIVE IN DANSUL SPORTIV
CONTRIBUTIA DANSULUI SPORTIV LA EVOLUTIA PSIHICA SI SOCIALA A TINERILOR
Sonata
Tangoul
W. A. Mozart – compozitorul geniu al erei clasice
Sociologia muzicii - O privire generala asupra sociologiei muzicii
Oboiul in perioada lui Mozart
Educarea esteticii corporale si a esteticii motrice – tinuta si executie artistica
Filothei sin Agai Jipei - Prima Psaltichie Romaneasca
Simfoniile

Aniello Califano : 1870  

La stadionul S. Paolo din Napoli, in timpul partidelor de fotbal, impunatoarea maree de ”tifosi” cand dorea sa-si manifeste dragostea pentru echipa inimii, adeseori intona cu glas puternic celebra ritornella dintr-o veche canzona napolitana:


Oje vita, oje vita mia

Oje core, ’e chistu core

Si stata ’o primm’ ammore

         ’O primmo e l’ultimo ,Saraje pe’ me!”.

In acest mod, la multi ani de la nasterea sa, ”’O surdato ‘nnammurato” are privilegiul sa fie adesea reamintit de un unic cor compus din optzeci de mii de voci. Autorii acestui ”imn”au fost doua personaje reprezentative ale canzonei partenopeene: poetul Aniello Califano si compozitorul Enrico Cannio. Desi concepusera cea mai faimoasa canzono napolitana dedicata militarilor, in mod paradoxal, nici unul din cei doi nu a imbracat vreodata uniforma gri-verde a Armatei Italiene.   

ANIELLO CALIFANO s-a nascut la Sorrento in 19 ianuarie1870, unicul fiu al lui Alfonso, mosier in San Lorenzo di Pagani si a Rozei Rispoli, nobila sorrentina. 

De tanar s-a inscris la Facultatea de Inginerie din Napoli, pe care a abandonat-o foarte curand, pentru a se introduce in lumea canzonei. El a ramas fascinat de insufletirea vietii nocturne din Café-Chantant cu revarsare de actrite frumoase si de cantonetiste excentrice pe care le-a frecventat si curtat, devenind un perfect ”viveur”, desfranat si mana sparta. Aniello, de fapt a intreprins activitatea de poet, mai ales pentru a parea mai interesant in ochii ”duduilor” apartinand de ambianta spectacolului. Ca atare, el a devenit unul din cei mai prolifici autori din timpul sau, dedicandu-se cu precadere cantonei populare, cu un stil simplu, curat si de esenta.    

Dintr-un comunicat ”Poliphon” citim: -”Lirismul lui Aniello Califano nu pretinde sa vulgarizeze nici o teorie exterioara, este un lirism care lanseaza toata inima sa pentru a imbratisa universul, in numele tineretii si al dragostei”. 

Printre primele sale creatii amintim: ”’A Surrientina” 1890 (care a devenit obiect de polemica cu Giambattista De Curtis, vinovat de a fi publicat 16 ani mai tarziu o canzono cu acelasi titlu) si ”Voglio sisca” 1891. In 1893 Aniello a inceput sa fie apreciat ca autor de versuri, scriind  Chiarastella”, pusa pe muzica de violoncelistul Alberto De Cristoforo. Un an mai tarziu, poetul a inceput colaborarea cu Salvatore Gambardella, inaugurand o lunga serie de compozitii. Primele titluri au fost: ”’A funtanella”, ”Carme” si ”’O surdatiello”, care anuntau predispozitia sa pentru textele cu subiect militaresc.  

In 26 mai 1895 autorul a primit o scrisoare de la ex-garibaldianul Oreste Baratierri, General al armatei Italiene si Guvernator in Eritreea, angajat in batalia africana de la Ras Mangascia. Scrisoarea, foarte magulitoare, era de multumire pentru versurile unei neprecizate canzone, scrrisa de Califano cu ocazia victoriei de la Senafe si Coatit. 

Aniello a scris versuri pentru orice ocazie, traducand in rime toate evenimentele care ii stimulau fantezia. Din bogata sa lista de comnpozitii evidentiem: ”Girula” 1895, pusa pe muzica de Emanuele Nutile, ”Ngiulinella” 1895, de Alberto Nangini, ”’A canzone d’’e‘nnammurate” 1897, ”Don Ciccillo” 1901 si ”Madama Chicherchia” 1903, puse pe muzica de Gambardella, ”Carmela mia” 1903, prima dintre canzonele cu subiect militar scrise in cuplu cu Enrico Cannio, -”’E ragazze” 1904, si ”Serenata a Maria”1904, ambele semnate de autoritárele nume Gambardella si Eduardo Di Capua.

Poetul a mai publicat si trei carti de poezie dialectala ”Primma sbrasata”1894, ”Scenette napoletane” 1898, si ”Spine, frunnelle e sciure” (Spini, frunze si flori) 1900.




Oraselului Sorrento i-a dedicat ”Serenata a Surriento” 1907, cu care intr-o zi, in hotelul Tramontano a vrut sa se faleasca cu ostentatie si in semn de sfidare artistica fata de rivalul sau G.B. De Curtis, autor la ”Torna a Surriento”.

Califano, doar in aparenta a improvizat, dar in realitate el meditase indelung canzona impreuna cu Gambardella, partenerul sau ideal, dotat cu aceeasi neasteptata si instinctiva creativitate. Impreuna au scris si macchiette destinate divilor de la Café-Chantant:”Fronn’’e viole”, interpretata de Peppino Villani si Marietta Tedeschi,  ”Fra’ Brasciola” interpretata de Nicola Maldacea si ”’O prevete pazzo” pentru care s-a ales cu o somatie si avertisment de la Chestura din Napoli. Tot oraselului sau natal, Aniello, i-a dedicat si o alta canzona: ”Surriento bello” pe muzica de Eduardo Di Capua, 1907.   

In 1909, ziaristul Lucio D’Ambra a publicat in periodicul ”La lettura” urmatoarele randuri: ”Usoara si abundenta vena a lui Aniello Califano, a dezlantuit  de fiecare data la Piedigrotta, torente de canzone”. In acelasi an, versurile prolificului poet se impleteau si cu muzica maestrului Enrico Cannio, in bucata: ”’A luntananza d’’o surdato”.


            In 1911, odata cu nasterea lui ”Nini Tirabuscio” ultimul lor mare succes, a incetat asocierea artistica intre Califano si Gambardella. Dupa doi ani acesta din urma a sucombat, iar Aniello, nedespartitul prieten, cu care impartise mari satisfactii, s-a intristat profund. Pentru o anumita perioada de timp ”poetul-viveur” a rarit seratele sale sub semnul usurintei si a lipsei de griji, reducand si masiva productie de versuri.

In 1914, cu Rodolfo Falvo, a scris ” ’O mare ’e Margellina”. In anul urmator, A. Califano a atins culmea maturitatii artistice, compunand ”Mandulinata a mare” pusa pe note de Buongiovanni si ”’O surdato ’nnammurato” care a triumfat la Piedigrotta in anul 1915, devenind cea mai populara melodie printre soldatii italieni de pe campul de lupta.  Canzona a fost urmata de ”Surdato italiano” 1916, scrisa tot in cuplu cu Enrico Cannio.

Trista disputa mondiala a contribuit la redimensionarea exuberantei vointe de viata a lui Aniello, care deprimat, s-a retras in intimitatea familiala, mutandu-se la San Lorenzo cu sotia Stella Pepe, cu care s-a casatorit in 1907 si cu copiii Bianca, Ester si Vittorio. Inainte de plecare, intr-o atmosfera plina de regrete, poetul a lasat editorului versurile nostalgice de la ”Tiempe belle” 1916, compuse de Vincenzo Valente.

Tiempe belle ’e ’na vota          Timpuri frumoase de altadata

Tiempe belle, addo’ state?      Timpuri frumoase unde sunteti?

Vuje nce avite lassate              Vreti ceea ce ati lasat  

Ma pecche nun turnate?          Dar de ce nu va reintoarceti?

A murit la 20 februarie 1916, la varsta de doar 49 de ani, Lumea din San Lorenzo banuind ca Aniello Califano ar fi murit de variola, ca atare i-au ars mobila, pretinzand ca locuinta artistului sa fie pazita, un timp, cu plantoane de carabinieri.  









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 847
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site