Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzicaPescuit
PicturaVersuri


Sociologia muzicii - O privire generala asupra sociologiei muzicii

Muzica

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Tainele spirituale ale muzicii
MUZICA CEHA SI POLONEZA IN SECOLUL 20
CURENTE RECENTE IN MUZICA
Paul Hindemith (1895-1963)
Jon Anderson
Ciclul de lieduri „Din lumea copiilor”
MOZART – MUZICA OFICIALA A PARADISULUI
Liedurile de expresie satirica
Darius Milhaud (1892-1974)
Claude Debussy (1862-1918)

Sociologia muzicii

 1.O privire generala asupra sociologiei muzicii

Muzica a reprezentat un subiect de interes deosebstudii de caz precise, it pentru sociologi inca din la inceputurile sociologiei , insa cercetarile asupra domeniului sociologiei muzicii au luat amploare abia in ultimele doua decade.Unul dintre primii sociologi interesati de domeniu este chiar unul din “parintii” sociologiei si anume Max Weber(1958) , care a utilizat in explicarea rattionalizarii crescande din societatea europeana, incepand cu Evul Mediu, modelul notelor muzicale. La fel ca Weber multi alti sociologi au folosit muzica si modalitatile de realizare a muzicii ca modele  pentru a raspunde unor importante intrebari din punct de vedere sociologic(Peterson,2000,1924)



Sociologia muzicii este definita de catre Supičić(1987) ca”studiul muzicii atata timp cat este privita ca un fenomen social ,sau ca studiul aspectelor sociale ale muzicii”.

Sociologia muzicii este un domeniu inca tanar si putin explorat de sociologi, nefiind delimitat si definit in totalitate.Desi pare ca in literature de specialitate sunt destule informatii pe aceasta tema, ele sunt”fragmentare si neconcludente.” (Supičić,1987,xii).

Antoine Hennion(2003,80) afirma ca desi e trecut de mai bine de-un secol de cercetari, inca nu s-a ajuns la un consens in legatura cu o definitie de sine statatoare a sociologie muzicii.

Acelasi autor vorbeste despre faptul ca exista doua directii in sociologia artei:una “empirica”axata pe studii de caz precise, iar cealalta abordare este una teoretica, si se imparte si ea in alte doua orientari. Hennion(2003,80)

Sociologia muzicii va fi intotdeauna dependent de sociologie in ceea ce priveste metodologia cercetarii, intrucat pentru moment nu a fost stabilita o metodologie proprie, si cu toate ca aceasta “dependenta” nu va disparea prea usor ,va putea fi redusa intr-un anumit sens,  deoarece sociologia muzicii are posibilitatea sa-si dezvolte noi metode, in plus va avea de rezolvat problem din ce in ce mai complexe carora le va gasi o rezolvare originala (Supičić,1987, 6).

2.Teorii sociologice

Relatia dintre societate si cultura este unul din subiectele pe care s-a concentrat o mare parte dintre sociologi.Unul dintre acesti sociologi este Talcott Parsons , care sugereaza ca pentru a putea intelege schimbarile de la nivelul societatilor trebuiesc analizate elemantele culturii unei socieati , inclusive muzica.Ideea enuntata de  Talcott Parsons a fost cea care l-a inspirit pe Max Weber(1958) sa se concnetreze pe muzica ca exemplu de rationalizare al societatii vestice, iar pe Georg Simmel ([1882]1968) sa priveasca muzica ca pe “o oglinda a proceselor sociopsihologice”.Insa cel care a avut “cea mai ambitioasa incercare” de a conecta direct expresia muzicala cu structura sociala a fost Lomax(1968). (Peterson,2000,1924)

Oamenii de stiinta contemporani privesc conexiunea dintre muzica si structurile sociale mai putin “naturala” , si mai mult construita in mod deliberat , concentrandu-se pe circumstantele acestui process.Cerulo(1999) a descoperit o asociere intre circumstantele descoperirilor unei natiuni si imnul nationalWhisnant (1983) a fost interest de de analiza “polticilor unei culturi implicate in construirea ideii de cultura folk appalachiana “, si Cloonan(1997) analizeaza modalitatea in care “englezismul” este construit in muzica pop britanica contemporana.(idem)

   O alta perspectiva a studiului sociologiei muzicii este aceea a “globalizarii culturii muzicale”.Metodologia cercetarii din domeniul globalizarii muzicii vaiaza de la cercetator la cercetator , insa impreuna rezultatele cercetarlor demonstreaza”rezilienta” formelor de muzica locale in contextual globalizarii media.(Peterson,2000,1924-1925).

MAX Weber si sociologia muzicii

Sociologul Max Weber a fost impins sa studieze muzica dintr-o perspective sociologica de pasiunea sa pentru aceasta , iar implicarea sa singulara reprezinta o  “contributie majora” la dezvoltarea domeniului sociologiei muzicii,si datorita faptului ca un “mare teoretician ” a adus in discutie elementele sociale ale productiei de muzica Contributia lui Weber este crucial ,insa, mai ales datorita faptului ca in analiza sa, sociologul a introdus variabile sociale, spatiale, cultural, si chiar climatice.(Turley,2000,649)

 In dezvoltarea modelului despre procesul rationalizarii, care asa cum ne-a aratat Max Weber, a dus la cresterea capitalismului in Vest , sociologul a studiat si standardizarea si dezvotarea muzicii din Vest in intreaga Europa. Metodologia. Teoria si instrumentele de cercetare pe care Weber le-a dezvoltat sunt de o importanta deosebita pentru cercetatorii contemporani.(Turley,2001,633-634) .

In viziunea sociologului Max Weber, rationalizarea culturii vestice , reprezenta “elementul unic”, care a dus la dezvoltarea capitalismului in cultura europeana.Din aceasta rationalizare, o parte importanta o reprezenta “cresterea birocratiei, si in acelasi timp cresterea diviziunii sociale a muncii, compartamentand si structurand organizatiile traditionale, precum invatamantul si guvernul in birocratii”.”(Max Weber,1921, apud Turley,2001,634 ) .Aceasta process a fost cel mai evident in dezvoltarea istorica a Bisericii Catolice printr-u “efect de rationalizare/birocratizare” asupra muzicii produsa de Biserica si , in final a fost responsabil pentru “conventiile” ,si anume ”practicile si rgulile acceptate din muzica scisa si legaturile din muzica”, aceste conventii fiind associate cu muzica lasica europeana.Exemple de astfel de conventii sunt: “sistemul de notatie, structura armoniei, organizarea corurilor, ansamblurilor artistice, orchestrelor, si standardizarea constructiei instrumentelor”.Max Weber ne explica cum combinarea proceselor au dus la evoluarea , ce se observa prin “standardizarea notatiei musicale, standardizarea constructiei instrumentelor ,standardizarea reprezentatiei muzicale” a dus la “producerea unui stil de muzica european unuic”.Teoria lui Weber despre “unicitatea Vestului” a dainuit o perioada indelungata de timp,  ca si prezumtia ca structurilor umane adanc inradacinate, necunoscute de “actorii sociali”,dadeau forma evenimentelor istorice.(Eisenstadt,1992,apud Turley,2001,634).

Sociologul Max Weber a realizat o metodologie de cercetare a notatiei musicale in cautarea de demonstrare a “evidentei rationalizari”a Bisericii Catolice.Teoria sa a fost confirmata prin rezultatele obtinute in urma cercetarii realizate, care a demonstrate ca “standardizarea notatiei muzicale” a fost efectuata de catre calugari pentru a preda si face cunoscuta “muzica liturgica”.De asemenea, standardizarea constuctiei instrumentelor muzicale s-a realizat pentru a corespunde “cerintelor” musicale ale bisericii si diverselor “orchestre de curte”.In consecinta datele rezultate din cercetarile lui Max Weber, expuse in randurile de mai sus, l-au facut poe sociology sa ajunga la concluzia ca”rationalizarea elementelor muzicii” au fost rezultatul “evolutiei rationale.( Turley,2001,634)

Turley(2001)ne dezvaluie ca muzica a fost studiata , de catre Weber, in doua moduri.Sociologul a vazut muzica , in prima etapa, ca “artifact al procesului de evolutie al rationalizarii”, iar a doua viziune a lui Weber este aceea ca “muzica este un element  important al culturii unei societati ”, care “l-a atins personal”, pe binecunoscutul sociolog.

Viziunea lui Theodor Adorno referitor la “impactul societatii asupra culturii si al culturii asupra societatii” concorda cu “scrierile despre nationalismul cultural” ale lui Max Weber.(Beetham, 1985;Gerth, si Mills, 1948, apud Turley,2001,636).In ciuda faptului ca rezultatele studiilor lui Adorno(1945) despre “efectele muzicii” in timpul socialismului national din Germania , sunt exagerate,  atat studiile lui Adorno cat si cele ale lui Weber demonstreaza ca “muzica influenteaza societatea ,iar societatea influenteaza muzica”.Mai mult de atat, Adorno(1962) isi sustine teoria mult mai puternic in lucrarea sa “Introduction to the sociology of music”, afirmand ca “o sociologie a muzicii ar trebui sa puna accentual in cercetaripe structurile sociale care isi lasa amprenta in muzica si in viata muzicala”.Acest tip de analiza asupra muzicii , care evalueaza “amprenta societatii asupra muzicii, se diferentiaza, in mod evident de studiile care pun accentul pe “impactul muzicii asupra individului sau grupului”.(Schweder,1991, apud Turley,2001,636)



In vederea identificarii influentelor structural si cultural asupra “productiei muzicale”, Simon Firth (1989) a realizat un studiu pe sistemul educational din Anglia.In studiul sau Firth a incercat sa inteleaga “de ce a produs Anglia in anii ’60-’70 atat de multi cantareti de muzica pop”.Firth in urma studiului sau a ajuns la concluzia ca “sistemul educational al scolilor de arta” din Anglia , care reprezinta o alternativa la “programele educationale sau universitati” furnizeaza o comunitate “izolata” de tineri artisti.Acestia au realizat experimente in “muzica, moda si identitate”.Sistemul educational din aceste scoli de arta se axeaza pe muzica celor de la “Beatles, David Bowie, si Pink Floyd”, sunt exemplele pe care ni le ofera Firth(1989).Metodologia studiului lui Firth consta in explorarea culturii si a institutelor de muzica si muzicienilor, ceea ce e foarte similar cu metodologia lui Max Weber.Pentru alti cercetatori importante au fost alte procese care au influentat industry productiei de muzica,spre exemplu,Wicke(1990) si Straw(1991) au analizat “industria muzicii modern ca un set global de interese transnationale detinute de un numar limitat de companii”, pe de alta parte Shepherd (1993) a analizat “puterea muzicii in interiorul culturii”.Alti sociologi influentati de Centrul de cultura contemporana al Universitatii din Birmingham au ale sa studieze muzicienii care compun muzica.Socilogul Finnegan(1989) a analizat toate genurile de  muzica din reprezentatiile live, din orasul Milton Keynes,din Anglia, In timp ce Robinson et.al (1991) au realizat un studiu despre muzicieni international  (Turley,2001,636-637).  

Un alt cercetator , Peter Martin (1995) a propus o teorie despre sociologia muzicii in care pune in discutie viziunile celor doi clasici , si anume Weber si Adorno.Martin, studiind “ sensul, structura si actiunea sociala din lumea sociala a compozitiei muzicale”, pune accent pe ideea ca “sistemul armonic rational reprezinta elemenul unic al artei musicale vestice” , si-l considera pa Max Weber ca fiind cel carea a descoperit evolutia muzicii din Vest.(Martin,1995,58,apud Turley,2001, 637).Martin afirma faptul ca lucrarile si implicit metodologia dezvoltata de Max Weber sunt de o importanta “cruciala” in vederea intelegerii muzicii din Vest, iar despre Theodor Adorno ne spune ca “munca lui este intr-un dialog continuu cu scrierile lui Weber”.Teoria lui Martin asupra sociologei muzicii porneste de la “conceptual weberian al rationalizarii structurii armoniei”oprindu-se la analiza “climatuluii de realizare a muzicii moderne”( Turley,2001, 637).

Lucrarile tuturor autorilor de mai sus , au fost influentate de scrierile lui Max Weber, iar “paradigma cultural/istoric “ se evidentiaza prin modalitatile de selectie a temei de cerctare, a metodologiei alese si de asemeni in teorie.Din articolul lui Alan Turley(2001), “Max Weber and the Sociology of Music”, aflam ca domeniul sociologiei muzicii nu a reprezentat o parte importanta a sociologiei cultural , de la inceputuri, si ca “discutiile stiintifice” despre sociologia muzicii au luat amploare abia la 70 de ani dupa Max Weber.

Georg Simmel si “sociologia muzicii”

Prima cercetare efectuata de Simmel ofera o idei insemnate pentru cercetarile ulterioare din domeniul sociologiei muzicii, desi nu descrie o “schema teoretica coerenta”.In analiza sa, Simmel considera doua exemple, care sunt , spune sociologul “domeniile cheie “ ale acestei discipline, si anume:”sensurile sociale reprezentate si exprimate in muzica si pozitia si functia muzicii in societate”(Etzkorn,s.a.,101).

Primele studii ale sociologului Georg Simmel incep cu critica la adresa teoriei lui Darwin privind originea muzicii, care afirma ca “specia umana a dezvoltat muzica vocala inaintea dezvoltarii ritmului si vorbirii”.Un savant care a avut o viziune asemanatoare cu cea a lui Darwin este Herbert Spencer, potrivit caruia “toate fenomenele vocale principale….prezinta o baza fiziologica….si ca…expresivitatea diferitelor modificari ale vocii sunt…asadar innascute. ” ”(Etzkorn,s.a.,101-102).

Simmel este de accord, desigur , cu faptul ca fenomenul vocal are o baza fiziologica, insa dezaproba ideea “prioritati genetice a comportamentului vocal musical, inaintea comportamentului verbal”.Pe parcursul , acestui” argument stimulativ” , sociologul dezvolta conceptia ca muzica reprezinta “un mediu acustic de comunicare in care se exprima sentimentele actorului  ”Georg Simmel explica faptul ca muzica este legata de sentimente , in acelasi mod in care vorbirea este legata de gandire”.Acesta afirma despre muzica vocala ca este ”limbaj amplificat de ritm si modulatie”, iar despre muzica instrumental sugereaza careprezinta ”o elaborare aditionala a muzicii vocale ” (Etzkorn,s.a., 103) .

Despre muzica instrumentala , mai spune Simmel , ca o data cu evolutia sa in istoria omenirii, se poate rupe de muzica vocala  si cantata in mod singular-poate fi muzica de sine statatoare, iar despre muzica vocala ne spune ca “exprima emotii in stare naturala”, spre deosebire de muzica instrumentala care prezinta o abordare mai degraba “obiectiva, este ceea ce considera sociologul “forma de arta ideala”.Simmel explica faptul ca in muzica instrumentala “emotiile nu dispar…ci stimuleaza producerea de muzica, iar acestea la randul lor sunt stimulate de muzica..Cu toate acestea muzica instrumentala si reprezentatia sa nu sunt “expresii immediate” ale acestor emotii. (Etzkorn,s.a., 104).

De asemenea, muzica instrumental din perspective lui Simmel, este legata de “functia comunicativa a muzicii vocale”, dar mai putin direct in exprimarea emotiilor.Este mai degraba o “imitare a emotiilor originale”, Si , prin urmare , este mai putin constransa pentru utilizarea “expresiilor musicale si simbolismului expresiv musical”, decat muzica vocala.Muzica instrumentala fiind mai putin explicita in exprresie decat muzica vocala, este in acelasi timp mai generala.Ca forma de arta, spune Simmel, muzica “comunica sentimente mai putin precis” decat muzica vocala folk.(idem)

Teoria lui Simmel nu ne furnizeaza doar o explicatie asupra rolului muzicii in viata sociala , ci expune faptul ca o evaluare sociologica corespunzatoare a contextului artei necesita atat o intelegere a” aspectelor tehnice ale mediului artei musicale”, cat si “constienta proceselor sociale” ce-l inconjoara.Prin exemplele pe care le da , subliniaza importanta analizei modalitatii in care caracteristicile musicale sunt dobandite de actorii sociali, de modalitatile prin care ei se definesc ca “ceva special”, iar acest “status special”este legat de varietatea “ajustarilor sociale speciale”, care influenteaza sistemul social, iar acesta la randul lui poate avea repercursiuni asupra modelului musical de expresie.In lucrarea”Grundfragen der Soziologie”(1917) sugereaza ca”arta, complet stabila, se separa total de viata sociala.Ia de la ea doar ce poate folosi , prin urmare, creatia, ca si cand ar fi a doua oara…De la realitatea vietii acestea[arta si piesele de teatru] primesc doar ceea ce pot adapta la propria natura, ceea ce pot absorbi in existenta lor autonoma”.Cu toate ca vorbeste metaphoric in aceste randuri , ceea ce urmareste Simmel este sa introduca “idealuri estetice si filozofice” in ceea ce priveste rolul artei In existenta umana.(ibidem)




Analiza lui Simmel in ceea ce priveste expresia genurilor musicale , dupa cum am vazut anterior , se realizeaza in termenii “functiei comunicationale ” a muzicii in viata sociala.”O piesa muzicala poate avea atat intelesuri absolute cat si referentiale”.Simmel Isi pune intrebari privind “structura de baza a comunicarii sociale”, din moment ce muzica este descrisa ca “modalitate de comunicare a emotiilor”, iar muzica instrumentala ca”modaliate de comunicare a emotiilor difuze”(Etzkorn,s.a., 105).

Simmel argumenteaza , dupa cum am vazut mai devreme , ca continutul muzicii instrumentale nu este la fel de exact ca cel al muzicii vocale. Si totusi , este bine stiut ca exactitatea gradului de comunicare depinde de rapunsuri sociale diferite ale modalitatii de comunicare, iar aceste raspunsuri, desigur, sunt invatate,In plus, “temele musicale” pot considera si alte raspunsuri,in afara raspunsurilor emotionale specifice intre asculattorii bine pregatiti”.Compozitorii de muzica de film , de foarte multe ori “capitalizeaza”pe acestfenomen cand “acompaniaza scenele de dragoste cu sunetul viorilor”.Compozitorii de muzica de film,  angajand sistematic selectii de  “clisee musicale ”, au reusit sa educe publicul de film sa se astepte la actiuni anume, Si In acest fel sa detina setul de reactii emotionale conforme cu aceste actiuni.(idem)

Desi Simmel a aratat ca “contextual emotional invatat” si “formele de expresie ale acestuia pot fluctua , el ajunge la concluzia ca” muzica este o caracteristica a indivizilor”.Diferentele prezente in “aprecierea” genurilor musicale diverse poate fi asociata cu “diferentele dintre grupurile sociale.” Mai mult de atat Simmel completeaza, afirmand ca ,muzica, in vederea devenirii “arta superioara ”, trebuie sa reprezinte trasaturi sociale si nationale ale grupului, din cauza faptului ca  doar asa va avea relevanta pentru membrii unei “natiuni”.( Etzkorn,s.a., 106)

Simmel a anticipat foarte clar problema popularitatii, explicand ca “maretia artei”, poate fi stabilita si validate doar printr-o manaliza tehnica” intra-artistica”.Adauga sugerand ca popularitatea si succesul unui artist pot fi “consecinta marimii grupulu”i din care face parte sau a celui din care “va face parte”.(idem)

 Sumarizand , contributia cea mai de seama a lui Georg Simmel in domeniul sociologiei muzicii o reprezinta studiile sale realizate din perspectiva etnologica si psihologica despre fundamentele muzicii, pe langa furnizarea de “sugestii stimulative” pentru cercetarile ulterioare , atinge cel putin doua teme de interes  pentru sociologii din zilele noastre si anume artistii si arta.Primul din studiile de mare insemnatate realizate de simmel este cel despre”taxonomia elementara a genurilor de muzica, de care se leaga o serie de intrebari privind scopul social al muzicii”, iar celalalt studiu este cel despre “gustul grupului” de care se leaga o serie de intrebari privind “pozitia si functia” muzicii in societate. ”.( Etzkorn,s.a., 107)

3.Perspective contemporane in sociologia muzicii

Ca oricare alta disciplina de studiu, sociologia muzicii in vederea intelegerii domeniului particular de studiu, si-a elaborat propriile concepte, iar aceste concept de baza sunt:”materie, forma, continut”.Cercetari sociologice  contemporane au demonstrate necesitatea “empirica”a conceptelor .”Materia” se refera la propriul sunet si calitatile fizice(acustice), “forma” vizeaza relatia dintre sunete ,care pot fi “exprimate rational sau matematic”.  Acest concept cuprinde “aspectele rationale ale creatiei muzicale si perceptiei”, incluzand gamele si alte “manifestari ale organizarii logice ” ale sunetului.(Mendoza de Arce,1974,231-232)

Dupa cum am spus si mai devreme ultimele in ultimele  doua decade au inceput sa ia amploare studiile despre muzica si rolul muzicii in viata sociala, sociologii contemporani fiind din ce in ce mai interesati de explorarea domeniului.Perspectivele din care este abordata aceasta tema sunt variate, insa in acelasi timp furnizeaza informatii utile.

Constructia sociala a esteticii

Un numar de cercetatori au realizat o abordare constructivista analizand procesele prin care “standardele estetice sunt setate si schimbate”.Primele studii realizate din aceasta perspective sunt cele ale lui Meyer(1956) si Becker(1982).Acestia au fost urmati de Hennion (1993) care a analizat “evolutia standardelor lumii muzicale ” din Paris, Monson(1996) a studiat “conventiile improvizatiilor din jazz”, Ellison(1995) arata “stransa interactiune dintre artistii de muzica folk si fanii lor , in definirea experientei muzicii country”, si Firth(1996) a analizat aceleasi “probleme” insa in “lumea muzicii rock”.( Peterson,2000,1925)

Peterson(2000) ne dezvaluie ca”tipuri alternative de standard estetice contrasteaza”, iar cel mai evident contrastul se observa in comparatia esteticilor  dinte “arta frumoasa”, “folk” si “poular ”.(Gans,1974,apud Peterson,2000,1925).Peterson(1972) da ca exemplu muzica jazz pentru a arata ca muzica poate evolua de la folk la pop si apoi la “arta frumoasa”, iar Firth(1996) sugereaza ca aceste trei standard estetice sunt utlizate”aiurea” si  “simultan” in muzica rock.  ( Peterson,2000,1925).

O abordare idealista si pozitivista

Muzica si stiulurile musicale pot fi studiate din perspective sociologica.In ciuda acestui fapt, “in mod traditional ” , sociologii au fost invatati ca pentru a “descoperi formele sistematice ale ale relatiei dintre muzica  si intelesurile sale  sociale este necesara asocierea dintre doua fenomene de natura diferita”.Ivo Supičić sintetizeaza ideea foarte clar , spunand ca marea problema a sociologiei muzicii este gasirea modalitatii in care “structurile musicale si sociale” se leaga.Rezolvarea acestei probleme se poate realize prin doua moduri :primu consta in considerarea muzicii si aspectele ei, ca materie , astfel se leaga de fenomenele sociale ca tehnologie si continut practice, iar al doilea mod consta in concentrarea analizei pe “continutul extramuzical si productia muzicala”.(Mendoza de Arce,1974,235).

Ceea ce este interesant e faptul ca materialistii si idealistii au mers in abordarea lor pe aceeasi linie”Pozitivistii si marxistii vor face acest fenomen sa depinda deviata si natura, in timp ce pozitivistii ii vor acorda autononomie” (idem)

Astfel se explica faptul ca “traditional” muzica a fost pusa in legatura cu sociologia prin intermediul altor domenii precum religia sau arta, care au fost legate la “conditii materiale” sau alte diverse fenomene.In cautarea “legaturii ideologice”a fenomenului musical a deschis posibilitatea de demonstra modalitatea prin care “continutul extramuzical” are un rol unui motiv real sau cauza a compozitiei musicale.si de a arata de asemenea cum  indica dincolo de anumite conditii obiective ale existentei sociale( “interese de clasa obiective, conditia umana,etc.) dincolode individ sau de constiinta sociala. Aceasta reductie a intelesului muzical la ”referinte extramuzicale” joaca rolul unei “meditatii” care face posibila “reductia lumii costiintei umane la lumea existentei sociale”.In oponenta, punctul de vedere culturalist se concentreazape “posibilitatile, formele si manifestarile proceselor de asociere a starilor sufletesti, ideilor, si imaginilor simbolurilor ale diferitelor genuri(ale formelor muzicale) concepute precum cauza si efect , fara a le atasa factori cauzali existentiali ”.(Mendoza de Arce,1974,235).



Compozitorului ii sunt oferite de catre societate “valori, motivatii, tehnici si elemente material”, in vederea canalizarii “energiilor creative” pe scopuri precise., iar acesta, in acelasi timp,de foarte multe ori se lupta cu anumite “posibilitati materiale si sociale” pentru viata sa.Aceste problem i-au facut pe socilogi sa se indrepte spre analiza “conditiilor sociale ale muzicii.”Cercetarile lor au tintit intelegerea relatiei dintre muzica si societate, ajungand la concluzia ca “muzica reflecta cea mai importanta particularitate a structurii sociale.(in termenii, reltilori economice de productie, distributiei sociale a puterii, prestigiului si proprietatii,etc)”( Mendoza de Arce,1974,235-236).

Teoriile sistemelor

         In scrierile sale, Charles Lalo , isi pune intrebariin legatura cu natura adevaratei relatii dintrea muzica si societate , in momentul in care “realitatea esteticase distinge din continutul extramuzical contingent si variabil”.Continutul musical,spune Lalo, “nu poate fi exprimat in cuvinte, si nu se refera la emotii, pasiuni, sau chiar sentimente de duiosie sau alte reprezentari collective de acelasi gen”.In consecinta, continutul este redus la forma, in vitrutea organizarii elementelor., iar,” producerea si organizarea formei si elementelor” formeaza ceea ce numim”tehnica interna” a muzicii.( Mendoza de Arce,1974,236) .

In acest caz, recunoasterea existentei unei “forme ” muzicale semnifica mai mult decat o simpla acceptare a unor reguli precise impuse”universului sunetului”, si anume gamei muzicale, si altor principii ale” sintaxei si gramaticii” muzicale, sau a “stilurilor diverse de compozitie, care reglementeaza “perioada mareata ”  a istoriei muzicii, acestea formand “coerenta estetica” a lucrarii musicale. (Mendoza de Arce,1974,237)    

Gisele Brelet sugereaza ca un compositor poseda trei atitudini de baza fata de materialul musical“, iar acestea sunt:”senzualism”, “empirism”, si “formalism”.In acelasi timp L.B.Meyer vorbeste despre existenta a trei tipuri de distractie in cadrul “experientei muzicale”, respectiv : senzorial, syntactic, si caracterizarea asociativa. De asemenea, mai afirma ca stilurile diferite se pot grupa in functie de elocinta materialelor,continutului, formei  si proceselor, cele trei categorii fiind trandescentalismul, traditionalismul, si formalismul.Premisa cultural a lui Sorokin despre afinitatea dintre aceste concepte si senzatii, “ideational si idealistic” este impresionanta. (Mendoza de Arce,1974,239).

Sorokin , in cele din urma, ne arata ca “studiul intelesurilor muzicii” nu trebuie neglijat, si ne ofera un model in care ne explica unde trebuie sa cautam sensurile muzicii:”muzica este strans legata de intregul format din idei, imagini, sentimente, simboluri, care constituie sistemul cultural”.Vorbim despre acelasi gen de atitudini care leaga individual de lume , si in cazul legaturilor dintre compositor si ascultator, si materialele muzicale si tehnici muzicale .(idem)

Din perspective functionalista muzica se doveste a fi “un important element in descarcare tensiunilor si integrarea individului intr-un grup”.Deci , muzica se dovedeste a fi o buna modalitate prin care indivizii pot socializa, ii ajuta pe indivizi “sa internalizeze normele si credintele, sa perceapa spatiul social”.Aceasta vizune sistematica a lui Sorokin pune accentual pe “contributia dinamica a fenomenului cultural”, in care se include si muzica, si pe “cresterea si declinul viziunii umane si structurilor sociale”. (Mendoza de Arce,1974,240).

Structuralismul

Levi-Strauss  discuta muzica dintr-o perspectiva structuralista, acesta spune ca despre elementele muzicii ca se structureaza si devin o expresie a emotiilor.Aceasta abordare  descie muzica la nivel simbolic, structura compozitiei muzicale este data de analiza  functiei sale de rezolvare a problemelor printr-o modalitate rationala.( Mendoza de Arce,1974,244)

Sociologul, Levi-Strauss a incercat sa analizeze “topologia ” transformarilor melodiilor de la Mozart la Hindemith, tragand concluzia ca “schimbarile interne ale stilurilor” , de cele mai multe ori daca nu de fiecare data inseamna”actualizarea posibilitatilor”, care are “conditii externe.” (Mendoza de Arce,1974,244).

Abordarea fenomenologica si interactionismul-simbolic

S-au realizat cateva studii relevante pentru sociologia muzicii , prin viziunea interactionis-simbolica, cum ar fi studiul lui Howard Becker.De asemenea Schultz a realizat o analiza fenomenologica a aspectelor sociale ale muzicii.S-a discutat despre muzica dintr-o conceptie simbolica.Muzica constituie “un limbaj symbolic , iar intelesul sau final implica eliberarea altor simboluri(…)Cunoaterea poate sa determine cateva elemente determinabile, care sa constituie orizontul compozitiei musicale, si acea cunoastere sa fie impartasita.”Prin urmare “intelesurile connotative” fac parte din experienta muzicala.Scutz pune accentual pe ideea ca acumularea de cunostinte muzicale va determina situatia in care o piesa muzicala va fi invatata , iar interpretarea artistului poate sa aiba loc si in lipsa unui fond social.   (Mendoza de Arce,1974,246-247)

Analizand fenomenologia muzicala a lui Schutz, am putea sa tragem concluzia despre continutul muzical sau despre intelesul muzicii ca sunt echivalente cu “hazardul” muzical evident, ceea ce inseamna ca formele muzicii se dezvaluie in timp.Schutz afirma despre muzica cum ca exista ca “o entitate independenta semnificativa pentru viata sociala a creatorului sau”.( Mendoza de Arce,1974,247).

 Semnificatiile muzicii sunt stans legate de particularitatea situatiei in care a avut loc si in care a fost inteleasa. Atat sensul conotativ, cat si cel referential al pieselor muzicale , care sunt mai mult sau mai putin “obiective”sau “reale”  in “constiinta intersubiectiva”a culturii in care acestea exista constituie cateva din “elementele determinabile” a obiectivului muzical si imprejurarii in care este inteleasa.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2007
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site