LOSTRITA (HUCHO HUCHO L.)

LOSTRITA (HUCHO HUCHO L.)

Lostrita (fig.21), denumita si lostuca, lostruta, bala(in Valea Bistritei)si puica(in Vieseu si Cerna), este cel mai mare peste al apelor noastre de munte.

Raspandire. Fiind o specie caracteristica bazinului dunarean se afla numai in regiunea superioara a Dunarii si in majoritatea afluentilor mari ai sai, deci in Germania, in Austria, in Cehoslovacia, in Polonia, in Iugoslavia, in Rusia(Tisa- Ceremus).

Fig. 21 - Lostrita

Altitudinea raurilor in care este cantonata variaza de la 67 m (Sava) la 1007 m (Lina) in Iugoslavia.

La noi era raspandita in trecut in Dunare, Olt, Mures, Lotru, Jiu, Arges, si Crisul      Repede, Buzau, Strei, Moldova, Timis si Raul Doamnei.

Azi se mai gaseste in raul Bistrita, de la Iacobeni pana la Brosteni, si in Viseu, de la confluenta raurilor Vaser pana la confluenta Viseului cu Lacul Bicaz, unde s-a adaptat intru-totul conditiilor existente aici.

Descriere. Are spatele cenusiu-verzui-galbui, variind dupa locul in care traieste. Flancurile ii sunt cenusii-argintii, iar abdomenul si partea inferioara a capului alb presarat cu minuscule puncte cenusii. Flancurile si spatele sunt presarate cu numeroase puncte cenusii,de la opercule, pana in dreptul ochilor.

Aripioarele sunt de culoare rosiatica-verzuie, codala este scobita, nodalca este bine dezvoltata si de culoare bruna-rosiatica.

Coloratia generala a exemplarelor tinere este cenusie-verzuie si alb-murdara. Cu cat inainteaza in varsta cu atat coloratia se schimba, pentru ca la exemplarele batrane, mai lungi de 75-80cm, sa devina ruginie cu irizatii metalice (fig.22).

Are corpul fusiform, aproape cilindric, acoperit cu solzi mici usor cazatori, protejat de un strat abundent de mucus. Capul este turtit       dorso-ventral, cu gura mare, taiata pana indaratul ochilor si prevazuta cu dinti puternici pe margini si pe limba, incovoiati inauntru.

Femela nu se poate deosebi de mascul decat in epoca boistei, cand are abdomenul plin si orificiul genital umflat.

Locul de trai, hrana. Salasluieste din partea mijlocie pana in cea inferioara a zonei lipanului. Ii place apa adanca alternand cu suvoaie puternice, la coada carora isi petrece majoritatea timpului de peste zi. Are predilectie pentru apa adanca de sub podurile de peste rau.     

Fig.22-Lostrita

Mai putin exigenta fata de limpiditatea apei si oxigenul dizolvat, accepta si o temperatura a apei mai ridicata in timpul verii(peste 20C), cu conditia ca debitul sa fie suficient de mare.

In timpul ierni se retrage in balti, la apa adanca.

In tinerete isi duce viata la apa mica sau in preajma varsarii afluentilor.

Specie rapitoare prin excelenta, lostrita se hraneste in stadiul de puiet cu larve de insecte din apa, insecte adulte din mediul exterior si puiet de scobar, clean, moioga, iar in stadiul de adult cu pestisori vii sau soareci si broaste.

Lostrita adulta consuma anual in jur de 4-6 kg peste pentru crestere cu 1 kg greutate corporala.

Lostritele din crescatorii pot fi hranite si cu pesti morti, insa proaspeti.

Cresterea. Creste mult mai repede decit celelalte specii de pastrav cu: 600-1500 g la varsta de 3 ani; 50 -60 cm cu 1,5-3,3 kg la varsta de 4 ani, 65 -80 cm cu 3,5 5,5 kg la varsta de 5 ani si 80 -85 cm cu 4,5-6,5 la varsta de 6 ani.

In Iezerul Ighel, lostrita a inregistrat la 4,5 ani lungimea de 60 cm si greutatea de 1,650 kg, iar la varsta de 6,5 ani,81 cm cu 4,250 kg. In Lacul Vidraru la varsta de 3 ani a avut lungimea de 50 cm si greutatea 1,500 kg.

Reproducerea. Lostrita devine matura sexual la varsta de 5 ani (masculul) si la 6 ani (femela), la o lungime obisnuita de 65 -70 cm. In cazuri exceptionale si indeosebi in mediul natural depune icre la varsta de 5 ani. In pastravarii primele icre se obtin abia la varsta de 7 ani. Numarul de icre depus de o femela variaza intre 2100 si 3250 bucati/kg corp.

Boistea are loc spre mijlocul lunii aprilie, cand temperatura apei atinge 7 - 10C. Femela insotita de 2-3 masculi,urca la gura afluentilor unde sapa o groapa cu botu si cu coada in pietris lunga de 50 -60 cm, depune icrele care sunt stropite cu laptii unui singur mascul, acoperindu-le apoi cu un strat subtire de pietris fin.

In crescatorii, icrele se recolteaza in jurul datei de 15 mai. Cand primavara este foarte rece si apa in bazine, in luna mai,nu depaseste temperatura de 6-7C, femelele nu mai depun icrele.

Puietii ies din icre dupa acumularea a 250-300 grade-zile, respectiv dupa circa 25-35 zile de la depunere.

Diverse. In apele noastre, in afara marelui ei dusman-omul, lostrita sufera in urma atacului unui parazit (Bazanties huchonis), care se fixeaza sub operculi - si uneori de pe urma mucegaiurilor (Saprolegnia si Aclya), care ataca indeosebi masculii raniti in luptele ce se dau pentru femele. Omul este insa marele ei dusman, atat prin interventia directa pe care o are micsorandu-i numarul prin braconare, cat si prin activitatile pe care le desfasoara. Exploatarile masive de padure facute pana nu demult i-au schimbat conditiile normale de trai, provocand incalzirea apei, variatia mare de debit soldata cu viituri catastrofale,plutaritul efectuat pe rauri si indeosebi viiturile din ultimul timp pe Bistrita,au rascolit tot fundul albiei,iar lipsa locurilor de adapost a dus la imputinarea ei. Astazi ,lostrita este crescuta pe cale artificiala in doua pastravarii (Sapanta-Maramures si Ceahlau), in scopul producerii puietului necesar repopulari apelor de munte din care a disparut in trecut. Actiunile de populare intreprinse in scopul raspandiri speciei si in alte rauri din tara ,s-au soldat unele cu esecuri, altele cu rezultate pozitive (fig.23).

Fig.23 - Lostrita

Carnea lostritei satisface cele mai pretentioase gusturi. Afumata si pastrata cateva zile in varzobi de brad este foarte apreciata. Lostrita din Lacul Bicaz are un strat de grasime care da carnii un gust aparte. Pescuitul sportiv este deosebit de atragator si este permis numai la momeli artificiale, in baza unei autorizatii eliberata de Departamentul Silviculturii.

Dimensiunea minima care se retine este de 65 cm.

Sezonul de pescuit dureaza de la 1 iunie la 31 decembrie.

Este indicata a fi introdusa in raurile de munte in care zona lipanului a fost napadita de pestii albi, avand aici hrana din abundenta.