Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


IONIZAREA AERULUI

Astronomie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Durata de stralucire a Soarelui la Statia Meteorologica Arad in anul 2001
Miscarile Pamantului
CALEA LACTEE
Atmosfera - Proprietatile Atmosferei si Procesele Atmosferice
Planetele Gigant: Jupiter, Saturn
Atmosfera terestra - Structura atmosferei terestre
Componenta COMENIUS
Sistemul Pamant-Luna
PROIECT ASTRONOMIE SI NAVIGATIE ASTRONOMICA
Neptun - Inele Planetare

IONIZAREA AERULUI

            Ionizarea aerului este o proprietate a atmosferei tereste cu profunde implicatii asupra proceselor fundamentale ale metabolismului energetic uman.

            Presiunea continua pe care vantul solar o exercita asupra campului magnetic terestru face ca, din centurile de radiatii ale Pamantului, sa evadeze permanent particule care, urmand traiectorii helicoidale de-a lungul liniilor de flux ale campului magnetic, patrund adanc in atmosfera si ionizeaza moleculele din componenta aerului. Gradul de ionizare a aerului scade pe masura cresterii latitudinii (maximul de ionizare inregistrandu-se in dreptul latitudinilor temperate, datorita intensitatii mai mari a radiatiilor ionizante si grosimii mai mici a stratului de aer (8-9 km) (Fig. 4), si altitudinii (valori maxime de ionizare atingandu-se in stratul de aer situat pana la inaltimea de 20 km, caracterizat prin valori ridicate ale densitatii aerului). De fapt, diagramele variatiei altitudinale ale ionizarii aerului, intocmite de Whipple Jr. (1965) pe baza datelor culese de rachetele V2 deasupra Canadei, releva tendinte diferite de niveluri altitudinale (Fig. 5). Astfel, procesele de ionizare incep sa se faca simtite doar de la inaltimea de 40 km, la care atmosfera terestra devine relativ mai consistenta, pentru a atinge valori maxime in jurul altitudinii de 20 km, unde aerul este sensibil mai dens si poate absorbi cea mai mare parte a radiatiilor corpusculare solare. La 10 km inaltime fata de suprafata terestra, cantitatea de ioni se mentine ridicata datorita propagarii in 'cascada' a proceselor de ionizare, desi intensitatea radiatiilor solare secundare (corpusculare) se reduce la jumatate, dar in acelasi timp, raportul calitativ al ionilor se inverseaza, astfel incat ionii pozitivi ii exced cantitativ pe cei negativi, care sufera procese de absorbtie electrostatica produsa de varfurile dipolilor norosi. La nivelul suprafetei terestre, cantitatea de ioni se diminueaza sensibil, ca urmare a reducerii rapide a intensitatii radiatiilor solare ionizante, dar prezinta mari variatii spatiale si temporale, in functie de distributia surselor artificiale de ionizare a aerului si de evolutia factorilor de ionizare.



Fig. 4. Variatia concentratiei de ioni in latitudine.

Ionii existenti in stratul de aer din apropierea suprafetei terestre au diferite stari fizice si origini chimice, datorita diversitatii elementelor chimice din compozitia atmosferei si modului diferit de ionizare. Din punct de vedere chimic, ionii pot fi:

            - gazosi instabili, produsi in urma actiunilor de rupere mecanica a electronilor, cum ar fi: N2+, N2-, O2+, O2-, NO+, NO-, CO2+, CO2-, etc.

            - gazosi de structura, rezultati in urma procesului de evaporare a apei: OH- si H3O+.

            - lichizi de structura, rezultati prin condensarea ionilor gazosi de apa sub forma de picaturi microscopice, continand un numar inegal de ioni OH- si H3O+.

Fig. 5. Variatia concentratiei de ioni in altitudine.

Din punct de vedere al starii lor fizice, ionii pot fi clasificati in functie de dimensiunile lor efective in: ioni mici (din care fac parte ionii gazosi instabili si onii gazosi de structura: N2+, N2-, O2+, O2-, NO+, NO-, OH-, H3O+ etc.), ioni mijlocii (care rezulta din condensarea vaporilor de apa sub forma de picaturi ultrafine) si mari (formati prin condensarea vaporilor de apa pe cristale microscopice de gheata sau particule de praf ce indeplinesc rolul de nuclee de condensare). Datorita atractiei electrostatice naturale, o parte din ionii mici se asociaza, formand ionii mijlocii, din care rezulta apoi ionii grei si ultragrei. De exemplu, geneza ionilor grei si ultragrei poate fi demonstrata de evolutia zilnica naturala a ionilor mici si mari, in care se observa cum nivelurile cele mai scazute ale concentratiei de ioni mici corespund nivelurilor maxime ale concentratiei de ioni grei si invers (Fig. 6).

Fig. 6. Evolutia zilnica a concentratiei de ioni pe teritoriul Romaniei.

Din punct de vedere al mobilitatii lor (redata prin viteza de circulatie a ionilor intr-un camp electric etalon cu valoarea de 1 volt/cm), ionii pot fi: usori (cu viteze de 0,1-2 cm/s), medii (cu viteze de 0,001-0,1 cm/s) si grei (cu viteze sub 0,0001 cm/s).

            Din cele prezentate anterior, rezulta ca ionii mici au un comportament fizic si chimic cu totul diferit de cel al ionilor mari, ei exercitand forte diferentiate de influenta asupra organismului uman. In primul rand, ionii mici din atmosfera, intre care figureaza cu prioritate oxigenul (O2+ si O2-) si apa (OH- si H3O+), afecteaza procesele tisulare implicate in metabolismul energetic, care functioneaza, in principal, pe baza aportului extern de oxigen. In principiu, consideratiile teoretice si datele experimentale au atestat faptul ca moleculele gazelor din atmosfera dobandesc proprietati diferite in functie de sensul in care sunt ionizate. In consecinta, se apreciaza ca ionii negativi imprima aerului calitati oxidative inferioare celui natural, iar ionii pozitivi produc o reactie oxidanta mai intensa decat cea a moleculelor neutre (Moraru, 1975).

            Raportand aceste proprietati oxidante ale aerului ionizat la procesele metabolismului energetic, rezulta ca aerul cu un continut mai ridicat de ioni pozitivi, fiind puternic oxidant, va facilita cresterea rezervelor energetice ale organismului uman prin intensificarea functiilor celulare, in schimb, aerul cu un continut mare de ioni negativi, fiind mai putin oxidant, va determina diminuarea resurselor energetice ale celulelor. In acest sens, testele comparative efectuate pe subiecti voluntari afectati de diverse procese patologice, au aratat ca excesul de ioni pozitivi a determinat cresterea gradului de morbiditate, in timp ce, prin expunere la un tratament cu ioni negativi, numarul imbolnavirilor a scazut simtitor (Poliuc A., 1984).

            Procesul principal de oxidare tisulara este fosforilarea oxidativa, care are loc in particulele tripartite Fernandez-Moran, inglobate in membrana interna a mitocondriilor celulare, si consta dintr-o reactie de tip redox cuplata cu una de 'fosforilare' intr-un mecanism complex, al carui principal agent motor il reprezinta transferul electronilor, captati de la atomii de hidrogen celular, spre moleculele de oxigen atmosferic, printr-un bogat echipament enzimatic organizat intr-un lant de donatori si acceptori cu forte electron-motrice diferite. In cazul in care, volumul total de oxigen atmosferic inspirat de un individ contine cantitati egale de ioni de semn contrar, procesul de fosforilare oxidativa se desfasoara ca si cum in celule ar exista numai oxigen neutru (:O - O:). Dar, dominanta unui singur tip de ioni de oxigen va face ca bilantul general al procesului de fosforilare oxidativa sa fie dirijat de reactia separata, corespunzatoare tipului de ion in exces existent la un moment dat in celule. Astfel, excedentul de ioni pozitivi mareste eficienta procesului sus-mentionat, iar cel de ioni negativi o diminueaza.

            Spre deosebire de oxigen, apa poate patrunde din mediul extern in cel intern nu numai prin epiteliul pulmonar, in timpul inspiratiei, ci si prin cel gastric, prin ingerarea de lichide. Ionii specifici ai apei (H3O+ si OH-) sunt inglobati in fondul de apa libera al organismului, caruia ii modifica echilibrul acido-bazic. Aceasta reactie electrochimica se produce in functie de tipul excedentar de ion. Prin urmare, ionii negativi (OH-), care prezinta un deficit de protoni, maresc valoarea indicelui pH (pH>7,0) imprimand mediului intern un caracter bazic, in timp ce ionii pozitivi (H3O+), cu exces de protoni, scad valoarea indicelui pH la niveluri acide (pH<7,0). In acest fel, cand mediul celular are caracter bazic, o parte din echipamentul enzimatic al celulelor devine mai activ, stimuland schimbul de H+/Na+, urmat de absorbtia de Ca2+ si PO42- si intensificarea reactiilor de sinteza; iar cand mediul celular are caracter acid, se activeaza cealalta parte a echipamentului enzimatic, stimulandu-se schimbul de H+/K+, care inhiba absorbtia anionilor si cationilor din mediu, astfel incat se intensifica reactiile de hidroliza. La nivelul sistemului nervos central, reactiile acide favorizeaza procesele de conductie si transmitere sinaptica a impulsului nervos, determinand stari psihice de euforie, excitabilitate, buna dispozitie; in timp ce reactiile bazice, induse sub actiunea unui mediu cu un continut ridicat de ioni negativi, exercita efecte inhibitive, de depresie nervoasa, destindere psiho-somatica. Exploatand aceste efecte fiziologice, practica medicinii sportive apeleaza frecvent la metodele de 'dezobosire' artificiala a sportivilor, prin expunerea lor la surse de ionizare negativa (sisteme electronice de accelerare a electronilor).

            Aerul atmosferic este un mediu cu proprietati electrochimice variabile, care exercita influente fiziologice diferite in functie de cantitatea si calitatea continutului sau de ioni.

            Din punct de vedere cantitativ, se considera ca aerul natural de la nivelul solului are un continut normal de ioni mici atunci cand numarul acestora este cuprins intre 1.500-2.000 ioni/cm3 aer; este subincarcat pentru concentratii cuprinse intre 800 si 1.500 ioni/cm3 si supraincarcat pentru cantitati ce depasesc 2.000-100.000 ioni/cm3 aer.

            Din punct de vedere calitativ, se considera ca raportul normal intre cantitatea de ioni pozitivi si negativi variaza intre limitele n+/n- = 1,2-1,4, ce corespund lunilor de vara cand organismul uman se afla in plenitudinea capacitatilor sale functionale; excesul de ioni negativi inducand un raport inferior (n+/n- = 0,3-1,2), iar cel de ioni pozitivi - un raport superior (n+/n- = 1,4-2).

            Aceste consideratii cantitative si calitative au o relevanta deosebita in explicarea mecanismelor energetice celulare, care functioneaza pe baza principiului 'energiei de activare' (propus de Arrhenius S.) si a 'reactiilor inlantuite' (emis de Semionov N.N., Hinshelwood C.I. si Pauling L.). Conform acestora, cantitatile mici de ioni continuti in volumul total de oxigen atmosferic patruns in celule reprezinta centre de actiune care declanseaza si de la care se propaga in lant procesul de fosforilare oxidativa, necesar initierii travaliului celular si tisular curent. La nivelul celulelor neuronale se observa ca aerul supraincarcat cu ioni pozitivi provoaca unde cerebrale lente si desincronizate, ca expresie a reducerii procesului de captare a oxigenului intr-un mediu hiperton; iar cel supraincarcat cu ioni negativi determina unde cerebrale rapide, caracteristice unui mediu hipoton, care accelereaza procesele corticale de consum a oxigenului. Treptele de reactivitate somatica se diferentiaza in functie de cantitatea excedentara de ioni pozitivi sau negativi continuta de aerul atmosferic si de durata expunerii individuale. Astfel, prin expunerea la mediul aerian cu caracter electrochimic acid, se disting urmatoarele etape de reactivitate:



            Treapta I - scaderea pragurilor senzitive ale tuturor receptorilor (vaz, auz, miros, gust), cresterea vitezei de reactie la orice stimul extern; intensificarea gradului de atentie; cresterea rapiditatii si corectitudinii deciziilor; predominanta sentimentelor de siguranta, satisfactie, euforie.

            Treapta II - pragurile senzitive ale receptorilor scad atat de mult incat stimulii neidentificati in mod curent devin iritanti; viteza de reactie creste foarte mult, astfel incat se executa miscari mai rapide decat este necesar; instalarea iritabilitatii nervoase determina scaderea corectitudinii deciziilor; aparitia unei stari de agitatie, enervare agresiva, tendinta spre manifestari violente.

            Treapta III - se atinge limita patologica care atrage dupa sine declansarea insomniilor, cefalee, stress nervos cu manifestari agresive.

            Treptele de reactivitate psiho-somatica induse ca urmare a expunerii intr-o atmosfera cu caracter electrochimic bazic sunt diferentiate astfel:

            Treapta I - cresterea pragurilor senzitive ale tuturor receptorilor (vaz, auz, miros, gust); scaderea vitezei de reactie la stimulii externi ca urmare a maririi timpului de integrare si raspuns; scaderea gradului de atentie referitoare la perceptia simultana a stimulilor externi; scaderea rapiditatii si corectitudinii deciziilor; predominanta sentimentelor de incertitudine, insatisfactie, melancolie.

            Treapta II - pragurile senzitive ale receptorilor cresc atat de mult incat cortexul cerebral nu mai inregistreaza decat intensitati mari ale reactiei acestora; reducerea vitezei de reactie determina incetinirea ritmului executiilor motorii; diminuarea atentiei determina intarzierea deciziilor, care de multe ori sunt eronate; aparitia unei stari de somnolenta, nesiguranta, frica.

            Treapta III - se atinge limita patologica care atrage dupa sine o stare de astenie, cefalee, stress psihic cu manifestari depresive.

            Incidenta acestor stari fiziologice depinde de variatia periodica (diurna si anuala) si neperiodica (in functie de ciclul activitatii solare, starea vremii) a complexului atmosferic electro-termo-baric, care se afla in continua schimbare datorita actiunii radiatiilor solare.

            Regimul diurn al continutului atmosferic de ioni mici variaza direct proportional cu valoarea presiunii atmosferice si invers proportional cu temperatura aerului (vezi Fig. 6). Prin urmare, in timpul zilei (ora 6-18), cresterea temperaturii aerului determina, pe de o parte, intensificarea reactiilor chimice tisulare dar, pe de alta parte, inhiba procesul de dizolvare a VO2 in plasma sanguina, ca urmare a scaderii presiunii atmosferice. In consecinta, efectul de diminuare a VO2 dizolvat in masa celulara se asociaza cu cel de reducere a caracterului oxidativ al aerului, inhiband procesele metabolismului energetic. In compensatie, sistemul nervos vegetativ este antrenat imediat in travaliul de integrare si reglare pe axa simpatica, favorizand cresterea consumului energetic al rezervelor (molecule macroergice tip ATP) acumulate anterior in celule. In aceasta situatie, reactiile psiho-somatice, dobandesc un caracter de hiperexcitabilitate, corespunzatoare celor induse prin expunerea intr-un mediu puternic ionizat cu ioni pozitivi. In schimb, in timpul noptii (ora 18-6), situatia se inverseaza, in sensul ca scaderea temperaturii aerului inhiba reactivitatea chimica a celulelor dar, totodata, determina cresterea VO2 dizolvat in plasma sanguina, ca urmare a cresterii presiunii atmosferice. Astfel, aerul atmosferic dobandeste proprietati oxidante superioare, care stimuleaza intensificarea arderilor energetice tisulare si declanseaza mecanismul de integrare si reglare neurovegetativa pe axa parasimpatica, favorizand accelerarea procesului de fosforilare oxidativa, ceea ce permite refacerea rezervelor energetice ale organismului. Pana la completa restabilire a echilibrului energetic, organismul va adopta reactii de hipo-reactivitate psiho-somatica, asemanatoare celor induse prin expunerea intr-un mediu puternic ionizat cu ioni negativi.

            O imagine complet diferita este oferita de regimul anual al concentratiei de ioni mici care, de data aceasta, variza direct proportional cu temperatura aerului si invers proportional cu presiunea atmosferica. In diagrama intocmita, in acest scop, pentru orasul Bucuresti (Fig. 7), se observa ca, pe parcursul unui an calendaristic, cele mai ridicate concentratii minime, medii si maxime de ioni mici se inregistreaza in sezonul cald, cand, pe fondul unei atmosfere cu proprietati oxidative superioare, organismul uman dezvolta reactii psiho-somatice deosebit de active si precise; in timp ce, in cursul iernii, predominanta situatiilor sinoptice care favorizeaza persistenta aerului cu proprietati oxidative reduse determina scaderea generala a acuitatii reflexelor si diminuarea pragurilor senzoriale de reactie.

Fig. 7. Evolutia anuala a concentratiei de ioni pe teritoriul Romaniei. (1992)

Variatia neperiodica a concentratiei de ioni mici din atmosfera depinde de starea vremii si ciclul activitatii solare.

 In primul caz, evolutia elementelor meteorologice (temperatura si presiunea aerului) in functie de caracterul masei de aer dezvoltata deasupra unei regiuni geografice, imprima directia desfasurarii proceselor oxidative metabolice. De exemplu, in situatiile sinoptice datorate invaziei unei mase de aer tropical, care mentine teritoriul tarii noastre intr-un camp baric depresionar, evolutia contradictorie a temperaturii si presiunii aerului determina scaderea concentratiei de ioni mici in stratul de aer situat in apropierea solului, dar formarea excedentara a ionilor negativi, care induc stari de intensificare a tonusului nervos (Fig. 8). Testele efectuate intr-o astfel de situatie sinoptica (inregistrata in intervalul 18-22 iulie 1994) pe pacienti voluntari din Spitalul de obstetrica-ginecologie 'Filantropia' din Bucuresti, au aratat ca, desi in timpul zilei predomina sistemul simpatic de reglare neuroendocrina, predominanta parasimpatica este mult mai extinsa si foarte intensa, favorizand persistenta unei stari de somnolenta, urmata de somn lung in timpul noptii.

In schimb, in situatiile sinoptice caracterizate prin persistenta unui camp baric anticiclonal (7-10 ianuarie 1995) datorat invaziei unei mase de aer polar, continutul excedentar de ioni pozitivi din stratul de aer de la sol determina intensificarea consumului tisular de oxigen atmosferic, ceea ce se manifesta prin scaderea pragurilor senzitive, intensificarea atentiei, imaginatiei si fanteziei, usurinta gandirii sau cresterea libidoului (Fig. 9).

Fig. 8. Variatia parametrilor electro-termo-barici intr-o masa de aer tropical.

  

Fig. 9. Variatia parametrilor electro-termo-barici intr-o masa de aer polar.

O situatie deosebita se intalneste insa la schimbarea maselor de aer cu proprietati fizice si electro-chimice diferite de-a lungul liniilor de front atmosferic. In acest caz, daca diferenta dintre parametrii meteorologici ce caracterizeaza cele doua mase de aer este redusa, iar schimbarea maselor de aer se produce treptat, organismul are posibilitatea sa-si regleze lent mecanismele energetice, fara a resimti un stress fiziologic acut. Consecintele difera atunci cand succesiunea rapida a maselor de aer provoaca modificarea brusca a parametrilor meteorologici. La randul lor, acestia determina ampla variabilitate a continutului de ioni atmosferici (dupa cum se poate vedea in diagrama intocmita pentru intervalul 1-6 octombrie 1994 in Bucuresti) (Fig. 10), care exercita presiuni fiziologice diferite, in functie de ordinea succesiunii maselor de aer.

Fig. 10. Variatia concentratiei de ioni la trecerea unui front atmosferic.

Astfel, in cazul in care o masa de aer cald, cu presiune atmosferica redusa si excedent de ioni negativi (mediu electrochimic bazic), este inlocuita cu o masa de aer rece, cu presiune ridicata si excedent de ioni pozitivi (mediu electrochimic acid), organismul uman va fi surprins intr-o stare deficitara a rezervelor energetice, epuizate de efortul de adaptare la aerul cald, cu proprietati oxidante inferioare si o presiune partiala de oxigen (pO2) scazuta, drept pentru care va declansa mecanismele simpatice de reglare neurovegetativa, provocand o vasoconstrictie sistemica brusca, ce declanseaza dureri 'albe' de cap si insomnii accentuate.




In cel de-al doilea caz, cand mase de aer rece cu presiune atmosferica ridicata si continut excedentar de ioni pozitivi (care formeaza un mediu electrochimic acid) este inlocuita cu una calda, cu presiune redusa si excedent de ioni negativi (mediu electrochimic bazic), organismul uman este surprins in plin travaliu de sinteza energetica si declanseaza mecanismele nervoase de reglare parasimpatica care provoaca vasodilatatia sistemica, ce are ca efect o stare de somnolenta si letargie prelungita in timpul zilei, asociata cu dureri 'rosii' de cap.

 In ambele cazuri, dupa reglarea rapida, pe cale neurovegetativa, se produce reglarea lenta, pe cale neuro-endocrina. Adevarate crize fiziologice dureroase se produc atunci cand concentratia de ioni mici din aer este extrem de scazuta, iar cantitatea de ioni pozitivi devine prevalenta. O astfel de situatie s-a inregistrat la Bucuresti in 14-19 ianuarie 1994, intr-o conformatie de 'sa barica', care consta in dispunerea incrucisata a doua arii depresionare cu doua arii anticiclonale (Fig. 11). O astfel de 'conjunctura” sinoptica nefavorabila, nu numai ca accentueaza morbiditatea, dar determina si cresterea ratei mortalitatii bolnavilor cardiovasculari.

Fig. 11. Evolutia concentratiei de ioni din aerul de la sol intr-o “sa barica”.

Concentratia de ioni mici continuti in stratul de aer din apropierea suprafetei terestre creste brusc in timpul eruptiilor cromosferice, ca urmare a intensificarii activitatii solare. In urma impactului dintre radiatiile solare de mare energie si viteza si moleculele de azot si oxigen atmosferic rezulta o cantitate 'exploziva' de ioni mici, al caror efect negativ asupra fiziologiei umane va fi cu atat mai accentuat cu cat in atmosfera situata deasupra punctului de observatie considerat, actioneaza o masa de aer anticiclonala, care intensifica caracterul electrochimic acid, datorat predominantei ionilor pozitivi. In cazul unor asemenea manifestari radiative, efectele fiziologice se 'grupeaza' in cazuri de imbolnaviri 'epidemice', in care frecventa bolilor contagioase atinge cote alarmante. Intr-un studiu efectuat cu ajutorul unor medici specialisti, in sectia de boli interne a Spitalului Municipal Sibiu, pe parcursul intervalului de referinta, se observa ca numarul hemoragiilor digestive creste brusc in intervalele afectate de furtuni magnetice deoarece intensificarea activitatii solare a imprimat atmosferei un caracter electro-chimic profund acid.

Distributia spatiala a concentratiei de ioni mici deasupra teritoriului Romaniei depinde de natura maselor de aer care evolueaza in diverse regiuni geografice si de viteza lor de deplasare. Aceasta inseamna ca in doua localitati aflate sub influenta aceleeasi mase de aer, evolutia concentratiei de ioni difera in functie de conditiile topoclimatice specifice. Pentru exemplificare se prezinta evolutia vernala a concentratiei de ioni mici din orasele Bucuresti si Cluj-Napoca care, desi sunt aflate sub incidenta aceluiasi camp baric, prezinta diferentieri cantitative ca expresie a efectului de 'bariera atmosferica' datorat conformatiei specifice a arcului carpatic (Fig. 12).

Fig. 12. Variatia concentratiei de ioni in orasele Bucuresti si Cluj-Napoca.

Asemenea diferentieri regionale se atenueaza in zonele montane si de litoral care mentin un microclimat specific. In acest sens se reda evolutia concentratiei de ioni mici pe parcursul zilei de 2 iulie 1993, in cateva localitati amplasate pe litoralul romanesc al Marii Negre, pentru a ilustra efectul ionizant al brizei marine, care determina intensificarea evaporarii apei sarate a marii si formarea unei cantitati excedentare de ioni pozitivi (Fig. 13).

Fig. 13. Variatia diurna a concentratiei de ioni din sezonul estival, de pe litoralul romanesc al Marii Negre.

Pentru organismul sanatos, mediul atmosferic cu caracter electrochimic acid specific regiunilor de litoral este foarte tonic, marind eficienta proceselor metabolismului energetic. Din acest motiv, cura helio-marina este indicata persoanelor cu o constitutie fiziologica robusta, dar total contraindicata  nevroticilor si cardiacilor, carora le amplifica travaliul tisular, impunand riscuri patologice acute. Din nefericire, putini oameni constientizeaza aceste efecte sau, chiar daca li se atrage atentia asupra lor, le lignora. Intr-o 'ancheta' efectuata pe plaja statiunii Mamaia, in sezonul estival al anului 1993, am constatat cu stupoare ca, dintr-un total de 60 de persoane 'intervievate', cu varste cuprinse intre 8 si 62 de ani, venite din toate regiunile tarii, doar 9 (= 11,6%) au ales deliberat acest 'mediu de vacanta' din motive fizio-patologice bine intemeiate, restul subiectilor declarand cu 'snobism' ca o 'vacanta la mare este singurul privilegiu al unor oameni care se respecta!” chiar daca sistemul lor nervos a suportat travaliul incomensurabil al unui mediu hipertonic. De altfel, constatam ca si alte grupuri polpulationale prezinta simptomele unui astfel de comportament 'hazardant', ignorand posibilele efecte negative ale expunerii prelungite intr-un mediu cu proprietati oxidative superioare mediului in care acestea isi desfasoara activitatea cotidiana.

De exemplu, intr-un studiu referitor la preferintele estivale ale italienilor, publicat in revista Panorama din 3 mai 1992 (Nr.1359/Roma) se arata ca numarul turistilor care si-au petrecut vacanta de vara in statiunile italiene de pe tarmul Mediteranei a intrecut de 5-45 de ori pe cel al populatiei locale, demonstrand ca 'goana dupa soare si mare' a atins proportiile unui fenomen de masa, intens mediatizat de mijloacele de publicitate (Tabel 3).

Tabelul 3. Preferintele estivale ale italienilor (1992).

Localitatea

Numarul locuitorilor

Numarul turistilor

Ibiza (Insulele Baleare)

40.000

220.000

Saint Tropez

6.800

70.000



Mentone (Franta)

30.000

139.000

Stiutino (Corsica)

1.100

45.000

Portovechio (Sardinia)

9.700

100.000

Taormina (Sicilia)

10.000

105.000

Capri

13.000

25.000+ 7-8.000

Forte dei Marmi

10.000

30.000 + 10.000

Copalbio

4.000

12.000 + 8.000

            Dimpotriva, in statiunile montane inconjurate de paduri extinse, aerul dobandeste un caracter electrochimic bazic, datorita surplusului de ioni negativi (eliminati in exces prin procesele de fotosinteza) care exercita puternice efecte calmante. De exemplu, in statiunea Herculane se inregistreaza in mod curent peste 2.000 ioni/cm3, raportul dintre cantitatea de ioni pozitivi si cei negativi fiind in jur de 0,8. Acest tip de mediu ionizat diminueaza eficienta procesului de fosforilare oxidativa, impunand organismului o stare de relaxare psihica si confort fiziologic.

In marile orase industriale, nivelul concentratiei de ioni mici scade in mod dramatic datorita gazelor de esapament si particulelor de praf care, ridicate in aer, neutralizeaza sarcina electrica a ionilor. In acest sens, se citeaza ca in orasul San Francisco (SUA) s-a atins, in 1972, nivelul limita inferior de 80-100 ioni/cm3, provocand o adevarata tragedie 'fiziologica' in randul populatiei locale.

De altfel, nu este nevoie sa ne deplasam pana-n marea metropola americana ca sa testam efectele unei atmosfere subionizate deoarece aceleasi rezultate pot fi obtinute si intr-o incapere inchisa pe parcursul unei intregi zile de munca. De fapt, nivelul concentratiei de ioni mici din aerul unei incaperi este cu atat mai redus cu cat numarul personalului existent si timpul sau de stationare este mai mare. Masuratorile efectuate in atmosfera statiei 'Unirii 1' a metroului bucurestean (care a fost aleasa in acest scop pentru faptul ca este cea mai aglomerata statie de tranzit) arata, de exemplu, ca nivelul concentratiei de dioxid de carbon depaseste valoarea de 1,9 g/kg, iar cel al ionilor mici scade la aproape 135 ioni/cm3 (Fig.2.32), indicand existenta unei atmosfere inferioare din punct de vedere calitativ. Efectele de oboseala accentuata resimtite de personalul statiei respective de metrou, precum si de conducatorii garniturilor de tren, se amplifica cu atat mai mult cu cat durata expunerii atinge 8-10 ore/zi, iar instalatiile de aclimatizare nu reusesc sa introduca in subteran curenti de aer proaspat fiindca gurile de aspiratie sunt plasate la nivelul strazii, de unde capteaza gazele de esapament emise de automobilele care asteapta la semafor.

Prin urmare, se impun masuri severe de imbunatatire a 'microclimatului' statiilor de metrou prin pastrarea permanenta a unei concentratii ionice corespunzatoare din punct de vedere cantitativ si calitativ, celei naturale optime. Poate ca introducerea pe scara larga a generatoarelor de aeroioni ar fi o solutie viabila pentru atenuarea greselilor de vigilenta ce pot aparea frecvent in astfel de situatii.

Fig. 14. Evolutia concentratiei de ioni din statia de metrou “Unirii 1” din Bucuresti (iulie, 1993).








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3799
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site