Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Miscarea de revolutie a Pamantului: Legile lui Kepler

Astronomie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Ozonul in atmosfera
INTRODUCERE IN NAVIGATIA ASTRONOMICA - CALCULUL SEPARAT AL LATITUDINII OBSERVATORULUI
MISCAREA ASTRILOR PE SFERA CEREASCA
Durata de stralucire a Soarelui la Statia Meteorologica Arad in anul 2001
DIN ISTORIA CERCETARII ASTRONOMICE IN ORASUL ORADEA
INTRODUCERE IN ASTRONOMIA NAUTICA
TRIUNGHIUL SFERIC DE POZITIE - Calculul azimutului in functie de latitudine
Eclipsele de Soare si de Luna
Totul despre Stele
Algoritm pentru identificarea si alegerea astrilor

TERMENI importanti pentru acest document

: LEGILE LUI kepler : miscarea de revolutie a pamantului : : :

Miscarea de revolutie a Pamantului

Din oricare punct al Globului ar fi privit cerul instelat, acesta ne apare ca o calota sferica infinita in al carui centru se afla observatorul. Pe aceasta sfera se vad proiectate stelele. Sfera corespondenta a primit numele de Sfera Cereasca.

Locul stelelor pe sfera cereasca va fi dat de directia in care ele se vad, departarea lor ramanand nedeterminata.

Ipoteze pentru un model simplificat al problemelor astronomiei practice:

v     Pamantul este un corp rigid si cu potential constant;

v     Axa de Rotatie a Pamantului ocupa o pozitie constanta in spatiu (si in interiorul Pamantului). Aceasta rotatie in jurul propriei axe se desfasoara pe parcursul a 24 de ore, determinand alternanta dintre noapte si zi;

v     viteza de rotatie este constanta;

v     miscarea Pamantului in jurul Soarelui (365-366 zile), denumita miscare de revolutie, are la baza legile lui Kepler;

v     stelele sunt foarte indepartate de Pamant si de aceea pot fi considerate ca puncte fixe;

v     propagarea razelor de lumina se face in linie dreapta cu viteza constanta.

Toate ipotezele mentionate mai sus au caracter simplificator, nefiind strict adevarate.

Legile lui Kepler

Pamantul, la fel ca toate planetele, se deplaseaza in Univers dupa legi care au fost formulate de Kepler (1609-1619) dupa perioade extrem de indelungate de observatii. Planetes = ratacitor (limba greaca).


Legea 1

Planetele descriu elipse in miscarea lor. Soarele se afla intr-unul dintre focare. Soarele fiind o stea, are o pozitie fixa.

Soarele se afla intr-unul dintre focare. Fiecare planeta are orbita proprie, cea a Pamantului numindu-se ecliptica. Ecliptica poate fi aproximata printr-un cerc cu raza de aproximativ 150 000 000 km.

Fig. 1.1. Ecliptica

Pe ecliptica se pot defini:

g punctul vernal pozitia Pamantului la echinoctiul de primavara, cand ziua este egala cu noaptea pe intregul Glob (~ 23 martie);

x afeliu pozitia Pamantului la solstitiul de vara, cand este ziua cea mai lunga (~ 3 iulie);

pozitia Pamantului la echinoctiul de toamna, cand ziua redevine egala cu noaptea pe intregul Glob (~ 23 septembrie);

periheliu pozitia Pamantului la solstitiul de iarna, cand este noaptea cea mai lunga (~ 3 ianuarie);

este numita linia echinoctiilor;

este numita linia solstitiilor.

Miscarea de revolutie se face de la vest la est. Privind de pe Pamant, ni se pare ca Soarele se deplaseaza de la est la vest (miscarea aparenta a Soarelui).

Legea 2

Raza vectoare a planetei descrie arii egale in intervale de timp egale. Sau dupa S. Heitz:: vectorul de pozitie heliocentric al Pamantului are o viteza areolara constanta. Renumitul astronom roman, I. Stamatin enunta legea 2 a lui Kepler si sub forma: viteza areolara este constanta, adica suprafata descrisa de Pamant Soare, in unitatea de timp, este constanta.

Legea 3

Raportul dintre patratul perioadei de rotatie (T) si cubul semiaxei mari (a) ale planetelor este o marime constanta:

. (1.1)

Constanta GM este denumita constanta gravitationala geocentrica si a fost determinata abia in epoca geodeziei cu sateliti. AIG recomanda in anul 1980 urmatoarele valori:

(1.2)

Proprietatile stelelor

Stelele, inclusiv Soarele, au miscari proprii foarte lente, care se pot pune in evidenta prin observatii preluate din marile observatoare ale lumii, cu instrumente deosebit de precise, la intervale relativ mari de timp. Din acest motiv, in astronomia de pozitie se considera ca stelele au o pozitie fixa la un moment dat, pe bolta cereasca, pentru oricare punct de pe Pamant. Afirmatia se poate explica printr-un exemplu simplu. Se cunosc cca 90 de constelatii pe sfera cereasca, cea mai apropiata aflandu-se la aproximativ 4,3 ani-lumina de Pamant (viteza luminii c 3105 km/s).

Daca s-ar considera doua puncte diametral opuse pe Pamant (M si ) ar rezulta un unghi la centru (d), observat in centrul constelatiei de numai , ceea ce nu este practic posibil de masurat.

Fig. 1.2. Pozitia Pamantului fata de constelatia cea mai apropiata.

 


R 6,37103 km (raza Pamantului);

e 41013 km (distanta de la Pamant la prima stea);

(reprezinta numarul de secunde sexagesimale dintr-un radian).

Rezulta:

. (1.3)

Consecinta

La un moment dat, directia spre o stea poate fi considerata constanta, indiferent de pozitia observatorului pe suprafata Pamantului. Desigur si unghiul dintre doua stele, observat de pe Pamant, poate fi considerat fix.

Stelele au lumina lor proprie, de diferite straluciri, caracteristica ce nu este specifica planetelor, care sunt luminate de Soare.

Datorita rotatiei zilnice a Pamantului in jurul axei sale precum si miscarii de revolutie a acestuia in jurul Soarelui, are loc o miscare de rotatie aparenta a stelelor in raport cu un observator terestru. Miscarea aparenta diurna, care da nastere rasaritului si apusului Soarelui, a celorlalte planete, observate de la rasarit spre apus (in sens contrar sensului real de miscare a Pamantului) nu modifica sesizabil forma si pozitia stelelor pe Sfera Cereasca.

Directia care uneste centrul orbitelor pe care are loc miscarea de rotatie aparenta a stelelor si observatorul terestru este denumita Axa Lumii sau Axa Polilor. Aceasta axa intersecteaza sfera cereasca in doua puncte: Pn (polul nord ceresc) si Ps (polul sud ceresc). Aceste puncte se mai numesc si Polii Lumii. La latitudinea medie a tarii noastre, polul nord ceresc este situat in apropierea Stelei Polare din constelatia Ursa Mare (Carul Mare). In limita aproximatiilor introduse la inceputul capitolului se poate considera ca Axa Lumii are o pozitie fixa.

Planul perpendicular pe Axa Lumii care trece prin centrul Sferei Ceresti intersecteaza Sfera Cereasca dupa Ecuatorul Ceresc.

In raport de ecliptica se pot defini de asemenea: polul nord (p) si respectiv polul sud () ai eclipticii. Axa se numeste Axa Precesiei, din considerente care se vor expune putin mai jos.

Planul eclipticii este inclinat fata de Ecuatorul Ceresc cu un unghi e, numit inclinarea (oblicitatea) eclipticii si care are valoarea aproximativa de: e 23,5.

g Punctul vernal determinat de intersectia ecuatorului ceresc cu ecliptica, atunci cand Soarele trece din emisfera sudica in emisfera nordica (la echinoctiul de primavara ~ 23 martie) .

Planul paralel cu Ecuatorul Ceresc, care trece prin centrul Pamantului intersecteaza suprafata acestuia dupa Ecuatorul Terestru. Planul Ecuatorului Ceresc poate fi considerat congruent cu planul Ecuatorului Terestru.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1500
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved