Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


APARATUL GENITAL FEMEL, APARATUL GENITAL MASCUL

Biologie


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Biologie Animala
PARTICULARITATI ALE APARATULUI RESPIRATOR SI AL RESPIRATIEI LA VERTEBRATE
Difuzionismul, particularismul istoric, cultura-si-personalitate
Antropologia postmoderna
ARTICULATIILE VERTEBRELOR ADEVARATE
Structuralismul ­ Claude Lévi-Strauss
RECOMBINAT IMMUNOBINDING ASSAY (RIBA)
Sistemul Genital
ORGANISMELE MODIFICATE GENETIC/PLANTE MODIFICATE GENETIC
TEST BIOLOGIE CLASA A IX-A

TERMENI importanti pentru acest document

: : : : :


APARATUL GENITAL FEMEL

Are rol in gametogeneza, este hormono-secretor, este sediul unor procese fiziologice: migrarea gametilor, fecundatia, nidatia, gestatia si parturitia.

- gonade : ovare

- cai genitale: oviduct

                             uter

                             vagin                       conduct

                             vestibul vaginal     copulator

                             vulva

   OVAR = organ par cu topografie sublombara, pe planseul cav pelvine sau in cav abdominala in functie de specie. Are forma ovoida si o marime in raport de starea fiziologica sau specie. Dupa pubertate pe suprafata ovarului intalnim foliculi sau corpi luteali(galbeni). Pe fata superioara se insera mezoovarul (lig ovarian) si patrund vasele si nervii.

Structura :   albuginee

                     corticala (contine foliculi in dif stadii de dezv)

                     medulara

Foliculii:  primordiali

                 primari

                 secundari

                 cavitari

                 maturi (de Graaf)

OVIDUCT (salpinx, trompa uterina, tuba, trompa Fallope)= organ tubular,flexuos, musculo-membranos imbracat intre foitele mezosalpinxului.La extremitatea ovariana prezinta o dilatatie(pavilion sau ampula tubara) iar la extremitatea uterina se ingusteaza(istm). Istmul se deschide la varful cornului uterin si poate prez un proces (iapa, carnivore)

- format din seroasa, musculoasa si mucoasa din epiteliu secretor cu celule prismatice de tip ciliat.

UTER = organ musculo-membranos, tubular, asezat in cav pelvina si cav abdominala fiind suspendat de ligamentele largi (late, parametre).

- format din doua coarne uterine, corp uterin, gat uterin (cervix, col).

  Dupa modul de unire a canalelor Müller:

       - duplex (rozatoare)

       - bicornis nonseptatus (iapa)

       - bicornis septatus (rumegatoare, suine, carnivore)

       - simplex (primate)

  Structura: seroasa (perimetru)

                   musculoasa pe trei straturi (miometru)

                   mucoasa (endometru)

CERVIX = organ cilindric, gros, aflat intre uter si cavitatea vaginala, cu structura bistratificata. Mucoasa formeaza in cavitatea vaginala o expansiune ( floarea involta).

 VAGIN = organ tubular,musculo-membranos, delimitat anterior de cervix si posterior de meatul urinar. Mucoasa este formata dintr-un epiteliu multistratificat, musculoasa dispusa pe doua straturi, iar seroasa se rasfrange in partea caudala formand doua funduri de sac (recto-vaginal=Douglas si

 vagino- vezical).

VESTIBUL VAGINAL - delimitat de meatul urinar si fanta vulvara, fiind un conduct comun urogenital. Pe peretii vaginali in submucoasa se gasesc glandele vestibulare majore( Bartholin: vaca, oaie, pisica, iepuroaica) iar pe planseu se afla glandele vestibulare minore( iapa, scroafa, catea).

VULVA = segmentul extern al ap genital. Formata din doua labii, doua comisuri, topografie subanala si forma in functie de specie. Musculatura vulvara este reprezentata de constrictorul vulvar, retractorul clitorisului si muschiul ischio-cavernos. 

CLITORISUL = organ erectil adapostit in fosa clitoridiena, aflata la comisura inferioara a vulvei. Prezinta doua radacini care se insera pe arcada ischiatica ,un corp si un gland.

                    APARATUL GENITAL MASCUL

  Rol de a elabora gametii(spermatozoizii), hormonii androgeni si de a depune materialul seminal in caile genitale femele.

  - gonade- testicule

  - cai de excretie sau cai spermatice(epididim, canal deferent, canal ejaculator si uretra)

  - glande anexe (vezicule seminale, prostata, glandele bulbo-uretrale sau glandele Cowper)

  - penis

TESTICUL = organ par, situat ingvinal (armasar, taur, berbec, tap), subanal (vier, caine, cotoi, iepure) si intraabdominal (pasari). Forma ovoida, usor turtit latero-lateral, suspendat de cordonul testicular. Acoperit de epididim si impartit in 200-300 lobuli testiculari. Fiecare lobul contine

3-4 tubi seminiferi prin unirea carora iau nastere tubii drepti si care la randul lor dau nastere retelei Haller (rete testis). De aici iau nastere canalele eferente si apoi epididimul.

  Dispusa difuz in structura test, glanda diastematica Leydig secr hormoni androgeni (testosteronul). 

 INVELITORILE TESTICULARE:

   - tunica externa ( scrotum + dartos)

   - tunica medie (fascia Cowper, fascia spermatica externa)

   - tunica interna (teaca vaginala , tunica fibro-seroasa)

CORDON TESTICULAR = artera si vena testiculara, filete nervoase, m. cremaster, canalul deferent EPIDIDIM = organ alungit format din: cap, corp si coada, legat de marginea epididimara a testiculului de catre ligamentul teticular. Strabatut de canalul epididimar, flexuos, subtire si de lungime variabila    (7-8m la berbec, 40-50m la taur, 70-80m la armasar).

CANAL DEFERENT = conduct lung ce ia nastere la coada epididimului si se termina la nivel uretral, imediat dupa gatul vezicii urinare.

CANAL EJACULATOR = unirea extremitatii uretrale a can deferent si a can veziculelor seminale, lipsind la speciile fara vezicule seminale (carnivore si rozatoare).

URETRA = conduct comun uro-genital format din:

      -uretra intrapelvina(de la gatul vezicii urinare pana la arcada ischiatica)

      -uretra extrapelvina(de la arcada ischiatica pana la meatul urinar)

  

GLANDELE ANEXE ALE APARATULUI GENITAL MASCUL

  GLANDE SEMINALE (veziculele seminale, glande veziculare) = formatiuni aflate de-o parte si alta a canalelor deferente si deasupra vezicii urinare.

 Prezinta o adventice, o musculoasa si un epiteliu de tip secretor.

PROSTATA = formatiune impara, prezenta la toate speciile, formata din corpul prostatei(mai putin berbecul si tapul) si portiunea diseminata( mai putin armasarul). Secretia prostatei imprima mobilitatea spermatozoizilor.

GLANDE BULBO-URETRALE (glandele Cowper) se afla de-o parte si alta a uretrei, inaintea arcadei ischiatice. Sunt acoperite de un muschi compresor si lipsesc la caine.

GLANDE LITTRE - in submucoasa uretrei intra- dar mai ales in cea extrapelvina; curata uretra de impuritati inaintea ejacularii.

PENIS(organul copulator) = forma cilindrica, avand un corp penien, format din corp cavernos, uretra si corp spongios al uretrei.

Penisul prezinta doua regiuni:

  - portiunea fixa (de la insertia pe arcada ischiatica si fundul furoului)

  - portiunea libera (cea care se gaseste in cavitatea preputiala).

 Tipuri de penis:

  - fibroelastic (taur, berbec, tap, vier)

  - musculocavernos (armasar, caine, cotoi, iepure)

PREPUT = cuta a pielii abdominale care adaposteste portiunea libera a penisului. Partea craniala prezinta un orificiu preputial, iar cea caudala se termina-n fund de sac. Epiteliul care captuseste peretii interni prezinta celule secretorii de smegma. Prezinta 2 m retractori si 2 m protractori ai furoului
 

              SPERMATOGENEZA

In perioada prepuberala tubii seminiferi au un epiteliu format din doua tipuri de celule germinative: unele mici, cubice si altele sferice, cu nucleu veziculos (Lesbouyries). Din primele vor lua nastere celulele seminale, iar din secundele, celulele Sertoli, responsabile cu nutritia spermatozoizilor.

 Transf succesiva prin care trec celulele germinale de la spermatogonie-spermatocit de grad I (primar)-spermatocit de grad II (secundar)-spermatida (spermia)-spermatozoidul sn spermatogeneza.

 Transf spermatogoniilor pana la stadiul de spermatida sn spermatocitogeneza.. In acest stadiu se produce meioza spermatocitelor primare, cu reducerea nr de cromozomi,din care rezulta spermatocitele secundare de tip haploid.

 Trecerea de la stadiul de spermatida la cel de spermatozoid se face prin transf morfologica a celulei si sn spermiogeneza - faza Golgi

                              - faza cap

                              - faza acrozom

                              - faza de maturare

   

 FACTORI CARE INFLUENTEAZA SPERMATOGENEZA

Factori interni:

     - ereditatea

     - specia, rasa, varsta

     - sistemul neuro-endocrin

     - factori imunologici

     - factori circulatori

     - temperatura scrotala si corporala

Factori externi:

   - lumina (actiune stimulanta la cocos si inhibitorie la berbec)

   - temperatura

   - altitudinea

   - sezonul

   - alimentatia

   - factori toxici

   SPERMATOZOID = celula flagelata de 55-80 µm formata din cap, gat si coada.

Capul  - forma ovala la mamifere si forma de secera la pasari. La acest nivel gasim:

  - nucleul

 - acrozomul

 - perforatorul

 - capul postnuclear

 - protuberantele bazale

 - fosa de implantatie

 - membrana celulara

 Gatul  - piesa de legatura intre cap si coada.

 Coada - piesa intermediara

            - piesa principala

            - piesa terminala

MATURAREA SPERMATOZOIZILOR

Initial spermatozoizii sunt imobili si nu au capacitate fecundanta. Acestia petrec 6-8 zile in epididim si isi formeaza o invelitoare lipoidica care il protejeaza de actiunea mediilor cu pH acid. Tot aici se incarca electric negativ impiedicandu-se astfel aglutinarea lor.

 Epididimul joaca rol de rezervor de spermatozoizi (10 monte taur si 30 monte berbec).

 Spermatozoizii vor avea o capacitate fecundanta maxima in contact cu secretiile glandelor anexe si dupa ce vor petrece o vreme in uterul femelei.

OVOGENEZA

 Procesul de formare a gametului femel are loc printr-o serie de fenomene morfologice, biochimice si functionale specifice. Astfel din ovogonie se ajunge la ovocit de ordin I – ovocit de ordin II si ovul.

 Ovulul ia nastere din epiteliul germinativ sub forma unor cordoane celulare (cordoanele Valentin si Pflüger). Cordoanele sunt formate din doua feluri de celule: ovogonii (cu multiplicare rapida) si celule foliculare. Celulele foliculare inconjoara ovocitul, totul fiind imbracat in teaca foliculara.

 Primele stadii de dezvoltare (de la ovogonie la ovocit de ordin I) au loc in viata intrauterina. Dupa nastere in ovar se gasesc ovocite in foliculi ovarieni.

 Foliculii ovarieni se impart in:

 - foliculi primordiali;

 - foliculi evolutivi.

 

VARIATIA NUMARULUI DE OVOCITE IN FUNCTIE DE VARSTA

VACA

  la nastere

  la 3 luni

  la 3 ani

  la 10 ani

 80 000

 75 000

 21 000

   2 500

SCROAFA

  la 10 zile

  la 9 luni

  la varsta adulta

  60 000

  50 000

  16 000

IAPA

  la 1 an

  la 10 ani

  32 000

   10 000

Ovocita este o celula mare in momentul dehiscentei: 150-200 µm.

Maturarea ovocitei inmplica patru perioade:

 - constituirea rezervelor care asigura oului fecundat independenta fata de mediul uterin la inceputul segmentarii;

 - depozitarea de ARN necesar in perioada de segmentare;

 - maturatia nucleara (reluarea meiozei);

 - maturatia citoplasmatica.

 Dehiscenta foliculara (ovulatia) reprezinta deschiderea foliculului ovarian cu eliberarea ovocitului in vederea asigurarii fecundatiei. Acest proces este ciclic si se desfasoara de la pubertate pana la

menopauza sub influente hormonale (LH, progesteron, prostaglandine).

Ovulatia are loc spontan, catre sfarsitul estrului, in timpul actului coital sau dupa terminarea estrului si sub influenta unor factori externi: lumina, caldura, umiditate, alimentatie, starea de sanatate.

 Corpul galben este o glanda endocrina, efemera care se formeaza la locul dehiscentei foliculare.

 In geneza sa corpul galben trece prin trei stadii:

  - stadiul de organizare (proliferare);

  - stadiul de eflorescenta;

  - stadiul de regresie.

 Progesteronul secretat de catre corpul galben se afla sub influenta hormonilor: LH, LTH, estradiolul, etc.

 Exista trei tipuri de corpi galbeni:

  - corp galben progestativ, periodic, ciclic;

  - corp galben gestativ;

  - corp galben persistent (patologic).

MANIFESTARILE VIETII SEXUALE

Viata sexuala se desfasoara pe parcursul a trei perioade:

n          etapa pregenitala

n          etapa genitala

n          etapa postgenitala

Etapa pregenitala  dureaza de la nastere pana la aparitia maturitatii sexuale. Are loc dezvoltarea aparatului genital, influenta conditiilor de crestere fiind determinanta. La sfarsitul perioadei apare instinctul genezic, de impreunare.

   

Etapa genitala  cuprinde perioada dintre aparitia instinctului genezic, pana la aparitia climacteriumului. Este influentata de: rasa, climat, alimentatie, conditii de crestere, individ, exploatare, etc.

Este etapa de activitate reproductiva a animalelor, influentata neu-

ro-hormonal, ritmic, periodic sau pe tot timpul perioadei.

Etapa postgenitala  ( climacteriumul, menopauza la femele si andropauza la

masculi) apare treptat, prin diminuarea functiei gametogene si instalarea ana-

frodiziei.

                                  MATURITATEA SEXUALA

  Apare mai devreme la femela si este influentata de unii factori ca:

   - factori hormonali;

   - factori genetici;

   - consangvinitatea;

   - varsta, greutatea, viteza de crestere;

   - alimentatia;

   - temperatura, lumina;

   - domesticirea;

   - conditiile de crestere.

MATURITATEA SEXUALA LA MASCULI      MATURITATEA SEXUALA LA FEMELE

     SPECIA  

 VARSTA

(in luni)

armasar

15-18

taur

12-14

berbec-tap

8-9

vier

6-9

caine

6-7

cotoi

8-9

iepure

5-9

pasari

6-8

     SPECIA  

 VARSTA

(in luni)

iapa

15-18

vaca

8-12

oaie-capra

7-8

scroafa

5-8

catea

6-8

pisica

4-5

iepuroaica

4-7

pasari

5-8

VARSTA OPTIMA PENTRU REPRODUCTIE

      SPECIA

   MASCULI

(varsta in luni)

    FEMELE

(varsta in luni)

cabaline

    24-48

   36-48

taurine

    18-48

   18-24

ovine

    12-18

   12-18

caprine

      8-10

     8-10

suine

      8-10

     8-10

canine

    10-12

   10-12

feline

      8-10

     8-10

DURATA VIETII SEXUALE

     SPECIA

   MASCULI

(varsta in ani)

   FEMELE

(varsta in ani)

cabaline

     15-20

       20

bovine

     12-15

       8-9

ovine

       7-8

       5-6

caprine

       6-7

       5-6

suine

       5-6

       5-6

canine

       7-8

       7-8

feline

       7-8

       7-8

pasari(ouatul)

         5

       -

MODIFICARILE MORFOFIZIOLOGICE ALE APARATULUI GENITAL IN CURSUL CICLULUI ESTRAL

  Femelele animalelor domestice, dupa manifestarile ciclului estral, au fost impartite in patru grupe:

  -  monoestrice (catele din rase mari);

  -  diestrice (majoritatea catelelor);

  -  poliestrice (taurine, suine, unele rase de cai);

  -  poliestrice sezoniere (iapa, oaie, capra, pisica).

  Ciclul estral cuprinde doua stadii:

  - stadiul folicular - proestru

                              - estru

  - stadiul luteinic - metestru

                             - diestru

                                   STADIUL FOLICULAR

  Proestrul  debuteaza cu liza c.g., scaderea progesteronemiei, eliberarea de gonadotrofine si initierea maturarii foliculare, deci producerea de hormoni estrogeni. Acestia determina:

  - hipertrofierea epiteliului genital;

  - edem, congestie;

  - hiperplazii, cornificari, descuamari celulare ale epiteliului vaginal la carnivore;

  - hipersecretie si activitate vibratila a cililor celulelor epiteliului salpingien;

  - hipersecretia celulelor epiteliului utero-vestibulo-vaginal;

  - induc relaxare cervicala si determina suprasecretie de mucus estral;

  - determina la catea eritrodiapedeza din endoteliul vascular uterin.

Estrul  este perioada cand femelele prezinta libidou si accepta monta.

Foliculii ajung la dezvoltare maxima, la fel si secretiile cervicale, iar la sfarsitul acestei perioade se produce ovulatia (cu exceptia vacii).

                                  

 STADIUL LUTEINIC

 Metestrul   corespunde perioadei de formare a c.g. si localizarii tubare a gestatiei. Creste progesteronemia si se inhiba secretia de FSH, iar femelele prezinta anafrodizie.

 Diestrul   reprezinta perioada de liniste a aparatului genital, c.g. se afla in stadiul de eflorescenta. Glandele endometriale secreta embriotroful, uterul are tonusul diminuat iar mucusul endocervical se solidifica izolandu-l de mediul extern.

 Anestrul reprezinta perioada de liniste a aparatului genital, mai putin pentru femelele poliestrice.

CICLUL SEXUAL PE SPECII

  SPECIA

PROESTRU

   ESTRU

METESTRU

  DIESTRU

 ANESTRU

VACA

3-4 zile

16-18 ore

12 zile

4 zile

      -

IAPA

3 zile

4-7 zile

3-6 zile

6-10 zile

 

SCROAFA

3 zile

2-4 zile

3-4 zile

9-13 zile

 

OAIE

2 zile

1-2 zile

3-5 zile

7-10 zile

 

CATEA

3-16 zile

4-12 zile

90 zile

       -

30-180

    zile

PISICA

2 zile

5-8 zile

8-10 zile

       -

90-120

     zile

PARTICULARITATILE ACTULUI MONTEI

REFLEXELE SEXUALE

                 

                  ACTUL SEXUAL (MONTA, COPULATIA)

 Reprezinta impreunarea partenerilor de sex opus, limbajul popular numind-o:

  - gonit  -     la vaci;

  - marlit -     la oi;

  - vierit  -     la scroafe;

  - bataie    la iepe;

  - cotoiala -  la pisici;

  - cateleala - la catele;

  - calcat -     la pasari.

 Monta trebuie sa se produca inaintea ovulatiei la unipare, inainte si in timpul ovulatiei la multipare, producandu-se apoi fecundatia.

 Actul sexual are particularitatile sale, in functie de specie.

Pentru ca monta sa aiba loc, penisul intra in erectie, iar dupa imbratisarea femelei are loc intromisiunea, efectuarea unor miscari copulatorii si ejacularea.

 Unii masculii fac miscari copulatorii sub forma unor pistonari, de mai lunga durata (armasar, vier, caine), altii ejaculeaza imediat dupa intromisiune (taur, berbec, tap).

 Erectia si ejacularea sunt dependente de o serie de centri nervosi medulari, astfel: centrul nervos al erectiei se afla in maduva sacrala, iar cel al ejacularii in maduva lombara.

 Reflexele sexuale sunt reflexe innascute, dar prin suprapunerea unor reflexe castigate, pot deveni reflexe conditionate.

 In tegumentul penisului se gasesc corpusculi senzitivi si terminatiuni nervoase cu rol in desfasurarea proceselor sexuale.

Astfel sunt descrisi:

  - corpusculii Meissner (receptori tactili);

  - corpusculii Vater- Paccini (receptori de presiune);

  - receptori de caldura;

  - receptori de durere.

 Pentru desfasurarea normala a reflexelor sexuale un rol important il au analizatorii, transmitatori de impulsuri nervoase catre hipotalamus si hipofiza determinand mecanisme neuroendocrine complexe.

 In desfasurare montei, reflexele sexuale se succed intro anumita ordine:

  - erectia;

  - imbratisarea;

  - intromisiunea;

  - ejacularea.

REFLEXUL DE ERECTIE  este caracterizat de modificari morfologice peniene: turgescenta, marirea in volum si rigidizarea organului, facilitandu-se astfel, intromisiunea. Afluxul sangvin arterial crescut in corpii cavernosi, concomitent cu blocarea circulatiei de intoarcere prin muschii bulbo-cavernosi si ischio-cavernosi.

 Erectia poate fi determinata de:

  - factori normali de excitatie (prezenta femelelor in calduri, mirosul labiilor vulvare, atingerea femelei cu penisul, saltul femelei pe mascul).

  - factori patologici (meningite, mielite, turbare, tetanos, unele endocrinopatii, boli febrile care pot produce erectii prelungite).

  - factori chimici si medicamentosi (condimente, alcool, cantarida si substante afrodiziace: opium, stricnina, iohimbina).

Reglarea nervoasa a erectiei este asigurata de centrii nervosi din maduva sacrala de la nivelul S1, S2, S3. Excitatiile se transmit la SNC, de aici la maduva sacrala, apoi comanda motorie, prin nervii sacrali, asigura contractia muschilor penieni, iar filetele nervoase din plexul hipogastric, produc dilatatia cavernoasa si relaxarea muschilor retractori penieni.

  REFLEXUL DE IMBRATISARE este un reflex innascut, fapt pentru care masculii tineri incearca sa monteze orice femela sau chiar alti masculi.La masculii adulti se creaza un reflex de imbratisare conditionat de starea reproductiva a femelelor deoarece numai femelele in calduri accepta masculii.

 Nu este un reflex specific, deoarece se pot produce imbratisari interspecifice (taur-bivolita, magar-iapa, ratoi- gaina sau vaca-vaca, etc).

 

REFLEXUL DE IMPERECHERE (COPULATIE) este caracterizat prin cautarea organelor genitale femele, de catre mascul, dupa imbratisare si de introducere a penisului in organele copulatoare femele.

 Facilitarea introducerii penisului pe traiectul vaginal este facuta de secretiile vaginale, a glandelor Bartholin, Cowper si smegma preputiala. In timpul copulatiei, la mascul, se constata: tahicardie, tahipnee, uneori pierderea statiunii patrupodale.

 Folosirea nejudicioasa la monta a masculilor (prea des sau prea rar) poate duce la perturbari al acestui reflex (masturbari, precipitari, etc).

 De asemenea unele afectiuni pot impiedica actul montei ca:

  - endocrinopatii;

  - miozite;

  - artrite;

  - pododermatite, etc.

  REFLEXUL DE EJACULARE reprezinta actul prin care materialul seminal este eliminat in conductul vaginal sau chiar in uter sau, in vaginul artificial sau alte recipiente specifice.

 Pentru realizarea ejacularii este necesara contractia musculaturii canalelor epididimare, deferente, a veziculelor seminale, canalelor ejaculatoare, prostatei, glandelor bulbouretrale, musculaturii uretrale si peniene.

 Ejacularea are particularitati specifice.

 Centrul nervos al ejacularii se gaseste In maduva lombara (L2, L3, L4).

Excitatiile de la nivelul corpusculilor senzitivi se transmit catre centrul ejacularii, iar de aici prin centrul lombar si hipogastric, comenzile motorii provoaca ejacularea.

 

SISTEME DE MONTA

Sistemele montei naturale (acolo unde se mai practica) sunt:

  - monta libera;

  - monta dirijata.

  In monta libera masculii coabiteaza cu femelele, la pasunat, unde le monteaza pe masura ce acestea intra in calduri. Este un sistem depasit, dar are si unele avantaje:

  - descoperirea cu usurinta a femelelor in calduri;

  - montele repetate in momentele favorabile;

  - procent de fecunditate ridicat;

  - cheltuieli minime, sistem economic.

 Dezavantaje:

  - nu se cunoaste paternitatea produsilor;

  - nu se poate face selectia produsilor dupa descendenti;

  - epuizarea masculilor;

  - nemontarea tuturor femelelor receptive;

  - raspandirea bolilor transmisibile sexual.

 

 Monta dirijata incumba mentinerea masculilor in statiunile de monta, separat de femele, acestea fiind aduse doar in perioada de calduri. Femelele sunt supravegheate de personal calificat, respectandu-se conditiile de igiena. Sistemul se foloseste acolo unde nu au patruns insamantarile artificiale.

  Masculii trebuie sa corespunda, d.p.d.v. fenotipic, rasei, sa fie superiori femelelor pe care le vor monta, sa fie sanatosi, sa corespunda temperamental rasei. Femelele vor fi examinate general si genital, in vederea eliminarii suspiciunii prezentei unor boli venerice sau cronice grave.

  Monta vacilor  se face tot timpul anului, datorita particularitatilor ciclului sexual la aceasta specie. Chiar daca am ajuns in secolul XXI, iar insamantarile artificiale au devenit o practica obisnuita, la noi se mai practica inca monta naturala, din ratiuni pecuniare sau alte temeri mai mult sau mai putin intelese.

 Vacile se monteza o data sau, de la caz la caz, de doua ori, daca caldurile persista. Vaca se introduce in standul de monta, este contetionata, este adus taurul, iar dupa imbratisare, intromisiune si ejaculare va fi retras si i se va dezinfecta penisul cu solutii de rivanol 0,1% sau permanganat de potasiu 1: 3000 prin irigatii preputiale. Imediat dupa monta, un ajutor va apuca pielea din regiunea lombara a femelei, aceasta lordozandu-se si deci, se va impiedica refularea materialului seminal.

Un taur de 2,5-4 ani, adult, in plina potenta, poate efectua 1-3 monte/zi cu o zi pauza pe saptamana, deci 200-300 monte/an.

 Monta oilor se face toamna, in perioada septembrie-decembrie, in functie de intretinere si adapost. Cele cu intretinere foarte buna, se monteaza in septembrie-octombrie, iar fatarile in ianuarie-februarie.

 Monta timpurie duce la o dezvoltare buna a mielutelor, acestea putand fi montate in toamna.

 In monta dirijata se vor folosi masculii incercatori, in vederea depistarii oilor in calduri, oi care vor fi introduse in boxa berbecului ales.

 Un berbec adult, de 2-5 ani poate efectua 4-6 monte /zi si pana la 80-100 oi/sezon.

 In monta libera, este necesar un berbec la 30-40 oi.

Monta iepelor se practica primavara, dar si toamna. Se practica monta dirijata in statiunile de monta, iepelor care urmeaza a fi montate eliberanduli-se un certificat de sanatate, eliberat de medicul zonal.

 Iepei pentru monta i se va bandaja baza cozii, se va contetiona cu platlonje la nivelul jaretelor. Armasarul este condus de doua persoane, prin intermediul unui capastru cu doua pene. Dupa efectuarea saltului, un tehnician va dirija penisul intre labiile vulvare. Dupa ejaculare, penisul armasarului va fi dezinfectat cu o solutie calduta de permanganat de potasiu 1: 3000. La iepele tinere monta se executa la 2-3 zile de la intrarea in calduri, cu repetare la 2 zile. La iepele fatate, se face monta la 7-9 zile post-partum.

 Un armasar de 5-12 ani poate efectua 1-2 monte/zi si 120-180/sezon.

Monta scroafelor se poate face tot timpul anului, preferandu-se lunile aprilie-mai sau noiembrie-decembrie. Se efectueaza monta incepand cu a doua zi de calduri, cand scroafa prezinta sindromul de imobilitate. Monta se poate repeta dupa 5-12 ore.

 Vierul adult poate efectua 2 monte/zi si 50-60 scroafe/an.

HORMONI IMPLICATI IN ACTIVITATEA REPRODUCTIVA

HORMONII IMPLICATI IN FUNCTIA DE REPRODUCTIE

  Functiile tuturor organelor si tesuturilor din organismul animal sunt supuse unei duble coordonari:

  - nervoasa si

  - hormonala

 Activitatea hormonala este controlata direct, de catre hipofiza, la randul ei aflandu-se sub control hipotalamic.

 Dupa nivelul la care sunt produsi hormonii pot fi:

  - hormoni hipotalamici;

  - hormoni hipofizari;

  - hormoni gonadotropi extrahipofizari;

  - hormoni gonadali:

  - hormoni corticosteroizi;

  - prostaglandinele;

  - ciberninele;

  - relaxina;

  - feromonii.

                                  HORMONII HIPOTALAMICI

 Hipotalamusul produce hormoni de eliberare (releasing hormones) si de inhibare (inhibiting hormones). Acesti hormoni sunt transportati spre lobul anterior al hipofizei de catre sistemul port hipotalamo-hipofizar. Hipotalamusul mai elaboreaza si alte neurosecretii, cum ar fi: ocitocina si vasopresina. Ocitocina si vasopresina ajung in hipofiza posterioara printrun traiect axonal supraopto-paraventriculo-posthipofizar.

 Hormonii hipotalamici cu rol in reproductie sunt:

  - Gn-RH (gonadotropine releasing hormone); PRH (prolactine releasing hormone); PIH (prolactine inhibiting hormone); ocitocina; vasopresina.

   Gn- RH (gonadoliberina)  determina eliberarea din hipofiza anterioara a FSH si LH. Secretia de Gn-RH este conditionata de:

  - factori externi (alimentatie, durata zilei lumina, exploatare, etc.).

  - factori interni ( nivelul secretiei de FSH, LH si concentratia steroizilor gonadali cu actiune de tip feed-back).

 Gn- RH are actiune specifica asupra celulelor hipofizare secretoare de FSH si LH.

 Frecventa lenta a descarcarilor de Gn-RH stimuleaza preponderent secretia de FSH. Frecventa rapida a descarcarilor de Gn-RH are ca efect cresterea preponderenta a secretiei de LH.

 Ocitocina  este un hormon polipeptidic, secretat de catre nucleul paraventricular, din hipotalamusul anterior. Apoi este stocata in hipofiza posterioara, ajungand acolo printrun fenomen de neurocrinie, care consta in formarea unor particule foarte mici, care se deplaseaza pe cale axoplasmica pana in neurohipofiza.

 Efectul ocitocinei consta in contractia musculaturii netede din glanda mamara si uter. Efectul acesta este sinergic cu cel al estrogenilor (in timpul parturitiei). Dupa parturitie ocitocina conditioneaza involutia uterina, eliminarea anexelor fetale, ejectia laptelui, ejacularea.

 Vasopresina este hormonul antidiuretic. Actioneaza si sinergic cu estrogenii in retinerea apei interstitiale, producand edemul trenului posterior la sfarsitul gestatiei.

 PRH (hormonul de eliberare a prolactinei), PRF.

 PIH (hormonul de inhibare a prolactinei), PIF.

                               HORMONII HIPOFIZARI

 In sfera reproductiei sunt implicati atat lobul anterior cat si lobul posterior al hipofizei.

Lobul posterior al hipofizei joaca rol de rezervor, acumuland ocitocina si vasopresina.

 Adenohipofiza (lobul anterior si intermediar) este specializat in secretia de trofine (tropine). Pentru activitatea reproductiva intereseaza:

  - FSH - hormonul de stimulare foliculara;

  - LH  -  hormonul luteinizant;

  - LTH - prolactina (hormonul luteotrop).

FSH-ul este o glicoproteina care stimuleaza cresterea foliculilor ovarieni,

Pana la stadiul de foliculi cavitari, apoi actionand sinergic cu LH-ul.

 Impreuna cu hormonii estrogeni, FSH-ul stimuleaza aparitia receptorilor pentru FSH si LH in celulele din granuloasa foliculilor ovarieni. La masculstimuleaza spermatogeneza.

LH-ul este tot o glicoproteina a carei concentratie hipofizara este mai mare la vaca si oaie si mai redusa la iapa si femeie.

 Actioneaza sinergic cu FSH, controland maturarea foliculara, secretia estrogenilor si ovulatia.

La femeie si vaca are efect luteotrop, stimuland secretia progesteronului de catre corpul galben.

LH-ul determina ovulatia, stimuleaza celulele tecii foliculare interne in secretia de hormoni estrogeni.

 La mascul LH-ul se numeste ICSH (hormonul de stimulare al celulelor interstitiale) si induce dezvoltarea celulelor Leydig, moduland astfel secretia de hormoni androgeni.

 LTH-ul sau prolactina este un polipeptid care are efect mamotrop(mamogeneza si lactogeneza), de inducere a comportamentului matern la mamifere, cat si efect luteotrop.

 HMG- ul sau hormonul menopauzal uman, este de origine hipofizara si se extrage din urina femeilor menopauzate. Are o puternica actiune FSH dar contine si titruri bazale de LH.

HORMONII GONADOTROPI EXTRAHIPOFIZARI

 Sunt  hormoni secretati la nivel placentar, actiunea lor fiind asemanatoare cu a gonadotropinelor hipofizare.

 PMSG-ul sau gonadotrofina serica sau SIG este secretata de cupele endometriale ale endometrului ecvinelor gestante. Apare in a-40-a zi de gestatie, are o concentratie serica maxima in a-95-a zi, urmand sa scada dupa a-125-a zi pana la disparitie.

 Activitatea PMSG este asemanatoare cu FSH-ul si LH-ul la iapa, stimuland dezvoltarea si maturarea foliculilor, apoi determinand ovulatia la iapa.

 La celelalte specii are actiune specifica FSH stimuland cresterea foliculara.

HCG- ul sau gonadotrofina corionica umana, este secretata de trofoblastii produsului de conceptie incepand cu ziua a-7-a dupa fecundare. Are actiune similara cu LH-ul determinand ovulatia.

 Este eliminata din organism prin urina primatelor, secretia mentinandu-se pe toata perioada sarcinii, cu un maxim la 60-70 zile. Este folosita in medicina veterinara datorita efectului ei luteinizant si luteotrop.

HORMONII GONADALI

 Sunt hormoni steroizi secretati de ovare, testicule, placenta si cortexul suprarenal. Acestia sunt:

  - estrogenii;

  - progestagenii;

  - androgenii.

Hormonii estrogeni:

  - 17β estradiolul;

  - estrona;

  - estriolul.

 

Sunt secretati in principal, de catre ovare, dar si de placenta si corticosuprarenala.

  Ovarul secreta estrogenii la nivelul tecii interne si granuloasei folicului de Graaf. Estrogenii au ca organe tinta : uterul, cervixul, mucoasa vestibulo-vaginala, glanda mamara si creierul.

  La nivelul encefalului, estrogenii actioneaza asupra unor neuroni controland manifestarile psihice intalnite la femelele in calduri.

  Hormonii estrogeni se implica direct si in modificarile nivelurile secretorii ale gonadotrofinelor hipofizare prin mecanisme feed-back, care controleaza secretia Gn RH.

  Estrogenii stimuleaza dezvoltarea endometrului si a sistemului glandular din acesta si cresc tonusul miometrului.

  Sensibilizeaza fibrele endometriale la actiunea ocitocinei.

  Induc dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, actiunea la nivelul cervixului in sensul deschiderii acestuia.

  La catea estrogenii induc cornificarea epiteliului vaginal, produc eritrodiapedeza de la nivelul endoteliului endometrial.

  Favorizeaza cresterea glandei mamare si a mameloanelor.

  La carnivorele domestice, estrogenii pot preveni gestatia in primele 10 zile de la monta, prin interferarea fecundatiei sau a nidatiei.

 Determina hiperemie periferica, stimuleaza functiile sistemului reticulo-endotelial, duc la cresterea nivelului sangvin al calciului.

 Diminua secretia hormonului de crestere (STH) si favorizeaza osificarea cartilajelor de crestere. Scad nivelul sangvin al colesterolului si a β-lipo-proteinelor. Sunt antagonistii testosteronului si progesteronului.

Progesteronul  se mai numeste progestina, luteina sau hormonul gestatiei. Este secretat de catre corpul galben, placenta si corticosuprarenala.

  Progesteronul conditioneaza si sustine hipertrofia glandelor endometriale si secretia acestora.

  Sustine secretia glandelor din mucoasa oviductelor si determina dezvoltarea acinilor mamari, pregatind glanda mamara pentru lactatie.

  Pregateste endometrul pentru nidatie si mentine gestatia prin inhibarea motilitatii miometrului si prin cresterea secretiei de embriotrof, produs de glandele endometriale.

  Este un antagonist al contractilitatii uterine.

  La oaie si catea, progesteronul actioneaza sinergic cu estrogenii in exprimarea comportamentului estral.

 Concentratiile sangvine crescute de progesteron inhiba estrul si anuleaza valul ovulator de LH.

 Regleaza secretia gonadotrofinelor hipofizare, blocand eliberarea in circulatie a acestora.

 La primate, oaie, pisica si cabaline progesteronul secretat de placenta fetala suplineste secretia de progesteron a corpului galben, in a doua jumatate a gestatiei.

 La vaca, dupa luna a-VII-a de gestatie prezenta corpului galben nu mai este indispensabila pentru mentinerea gestatiei, iar la scroafa dupa doua luni de gestatie.

La iapa, corpul galben degenereaza total in cursul gestatiei, secretia de progesteron fiind suplinita de corpii galbeni accesorii , iar dupa luna a-VI-a de catre placenta.

 

PROSTAGLANDINELE

 Sunt substante biologic active, apartinand grupei lipidelor. Sunt hormoni tisulari sau locali sintetizati in aproape toate tesuturile.

 Actioneaza in doze foarte mici si au un spectru divers de efecte farmacologice.

 Au fost impartite in 3 grupe:

   -  PGE ;

   -  PGF ;

   -  PGI (prostacicline).

  La randul lor, grupele au fost impartite in subgrupe (ex : PGE 1, PGE 2, PGF 2, PGF 2α, etc.).

 Pentru medicina veterinara prezinta importanta PGF 2α  si analogii sintetici ai acesteia, avand actiune luteolitica si ocitocica.

 Au si efecte secundare, ca : voma, diaree, transpiratie, tahicardie, spasm bronsic, colici, etc.

 Calul este cel mai sensibil la actiunea PGF2α , de aceea se folosesc analogi mai blanzi.

 Actiunea luteolitica a PGF2α se manifesta numai asupra corpilor galbeni activi, traducandu-se prin regresia morfologica si functionala a corpilor galbeni, urmata de scaderea masiva a progesteronemiei. Corpii galbeni mai tineri de 5 zile la vaca si de 12 zile la scroafa nu sunt afectati de prostaglandine. PGF2α este sintetizata la nivel endometrial.

                                                 RELAXINA

 Este numita si mobilizina, fiind un hormon polipeptidic, secretat in timpul gestatiei de catre corpul galben, dar si de uter la suine, bovine si femeie, dar si de catre placenta fetala la iepure, maimuta, cabaline si pisica. Are rolul de a relaxa articulatiile, ligamentele bazinului si cervixul in vederea dilatarii conductului genital in timpul parturitiei.

 Asupra uterului actioneaza sinergic cu progesteronul, reducand frecventa contractiilor uterine in timpul fatarii. Estrogenii potenteaza efectul relaxinei.

FEROMONII

 Sunt substante specifice, eliminate in mediul inconjurator si constituie

Semnale care determina un comportament specific pentru indivizii homo-specifici.

  Pentru reproductie au importanta atractantii sexuali. Acestia sunt secretati de glandele lacrimale, salivare, glande sexuale accesorii, testicule si formatiuni tegumentare, care au proprietatea de a informa partenerul homospecific despre starea reproductiva a emitentului.

  Majoritatea feromonilor sunt receptati prin intermediul receptorului olfactiv, la carnivore avand o importanta majora in reproductie.

  Sunt descrisi si feromonii de sex responsabili de nonagresivitatea masculilor fata de femelele homospecifice.

  Feromonii de vier sunt dependenti de androgeni, fapt care justifica disparitia mirosului specific de vier dupa castrare. Tot la vier, glanda parotida este o importanta sursa de feromoni, ceea ce face sa se spuna despre aceasta ca este o glanda sexuala accesorie.

FECUNDATIA

  Este procesul unirii celor doi gameti in vederea refacerii diploidiei cromozomiale, intr-o celula dotata cu viata si caractere genetice recombinate

  Factori care conditioneaza fecundatia:

    - migratia spermatozoizilor;

    - numarul spermatozoizilor;

    - capacitatia spermatozoizilor;

    - momentul ovulatiei si migrarea ovulei;

    - viabilitatea ovulei.

   Migratia spermatozoizilor  este realizata prin fortele proprii ale acestora, liniar la mamifere si pasari, de la locul de depunere, pana in treimea superioara a salpinxului. Spermatozoizii inaiteaza prin fluidul genital si contra curentului creat de contractiile uterine, dar si datorita suctiunii create de contractiile antiperistaltice. Acest lucru e posibil prin descarcarile de ocitocina. Stresul provocat femelelor inaintea montelor poate duce la anularea efectului ocitocinei de catre adrenalina.

  Durata inaintarii spermatozoizilor este de 30-60 minute la iapa, 4 ore la vaca, 2 ore la scroafa, 5 ore la oaie, 25 minute la catea, 2 ore si 25 minute la iepuroaica.

   Durata viabilitatii spermatozoizilor  este in functie de specie, anume: 30-48 ore in aparatul genital la vaca, 70-120 ore la iapa, la scroafa 24-48 ore, la oaie 30-48 ore, la femeie 20-48 ore (uneori 8-10 zile, dupa unii autori).

   Numarul spermatozoizilor  conditioneaza fecundatia, prin enzimele  acrozomiale. Se crede ca la vaca este necesar un numar de 10-15 milioane de spermatozoizi, iar la oaie 60-100 milioane.

   Capacitatia spermatozoizilor este un proces de maturare a acestora, sub influenta unor procese biochimice, determinate de unele enzime. Timpul de maturare este de 5-6 ore la vaca, 2-3 ore la oaie, 5-7 ore la scroafa, 4 ore la femeie.

  Momentul ovulatiei si migrarea ovulei. Ovulatia se produce, de regula, la sfarsitul estrului, dupa incetarea estrului la vaca sau este indusa de actul sexual la pisica si iepuroaica. Ovocita este captata de catre pavilionul salpinxului, fiind antrenata in fluidul trompei si transportata spre treimea superioara a oviductului prin miscarile cililor vibratili salpingieni. Ovocita poate cadea in cavitatea peritoneala, mai apoi fiind captata de catre trompa de pe partea opusa (migratie externa). Poate trece prin uter in oviductul congener (migratie interna).

  Viabilitatea ovulei este mai mica decat a spermatozoidului si este de 8-12 ore la vaca, 6-8 ore la iapa, 11-24 ore la oaie, 8-10 ore la scroafa, 6-24 ore la femeie.

 

STADIILE FECUNDATIEI

  Sunt recunoscute 5 stadii ale fecundatiei.

  Atasarea spermatozoidului la suprafata zonei pelucida constituie primul stadiu al fecundatiei. Acest lucru este posibil prin captarea spermatozoizilor de catre celulele periovulare, formatoare a cumulus ooforus. Spermatozoizii captati lizeaza celulele periovulare prin actiune enzimatica nespecifica. Pe suprafata zonei pelucida sunt receptori de membrana unde se cupleaza spermatozoizii. Acesti receptori sunt specifici, constituind un baraj impotriva fecundatiei heterologe.

  Penetrarea zonei pelucida  se face prin mecanisme enzimolitice de catre unul din spermatozoizi prin capacitatie si reactia acrosomului. Capacitatia se produce in uter si salpinx de catre catecolamine, colmodulina, etc. Reactia acrosomului duce in final la deschiderea acrosomului si eliberarea enzimelor. Penetrarea incepe cu adeziunea, veziculatia, fenestrarea si dezvelirea. Acrosina provoaca o craterizare a zonei, traversarea

zonei datorandu-se N-acetilhexozaminidazei si arilsulfatazei.

 

  Fuziunea membranelor si blocarea polispermiei . Spermatozoidul penetrant este acoperit de membrana plasmatica, capul acrosomic fiind acoperit de membrana acrosomala interna si de membrana nucleara. Intrarea spermatozoidului in citoplasma ovocitara induce doua procese concomitente: activarea si reactia de zona. Activarea sau reluarea meiozei este caracterizata de rotatia fusului, determina cresterea consumului de oxigen, initierea sintezei proteinelor si multiplicarea ribozomilor din citoplasma ovocitara. Reactia de zona sau reactia corticala se produce cand spermatozoidul lizeaza membrana vitelina, granulele invecinate se sparg si varsa continutul in spatiul perivitelin, membrana citoplasmatica se sudeaza.

  Blocarea polispermiei se poate produce lent localizat la nivelul zonei pelucida sau un blocaj rapid, localizat la nivelul membranei viteline.

   Incorporarea spermatozoidului   se face prin intermediul unei miscari particulare generate de actina. Capul spermatozoidului evolueaza in pronucleu mascul. Ovocita se transforma in ovula si din grupul haploid de cromozomi remanenti in vitelus se formeaza pronucleul femel.

  Cariogamia si singamia.  Pronucleii demareaza procesul replicatiei ADN. Imediat dupa cariogamie dispar membranele pronucleare si nucleolii. Contopirea masei fostilor pronuclei reprezinta singamia. Amfixia setului de cromozomi maternali cu cea a setului de cromozomi paternali se termina cu instalarea cromozomilor pe ecuatorul primului fus de clivaj. Fiecare cromozom este constituit din doua cromatide si vor aluneca spre cei doi poli ai celulei. Se ajunge la aparitia zigotului cu doua blastomere. Blastomerul contine setul diploid de cromozomi intercombinati, caracteristic speciei.

 

PATOLOGIA FECUNDATIEI

  Stadiile fecundatiei se pot succede in mod particular, haotic, bulversand intregul proces al fecundatiei.

  La politocice pot fi afectati doar o parte din produsii de conceptie, pe cand la monotocice este compromisa viitoarea gestatie, in totalitate.

  Cele mai importante forme de anomalii de fecundatie sunt:

    - polispermia;

    - poliandria;

    - diginia;

    - ginogeneza;

    - partenogeneza;

    - androgeneza;

    - refecundarea;

    - fecundatia partiala.

  POLISPERMIA  reprezinta patrunderea a doi sau a mai multor spermatozoizi in citoplasma ovocitei datorita perturbarii mecanismului de blocaj polispermic.

  Este fiziologica la reptile si pasari, la care se intalnesc ovocite mari cu mult vitelus, marindu-se astfel posibilitatea producerii singamiei pronucleare.

  Incidenta polispermiei creste cu cat monta se executa mai tarziu, adica cand exista decalaje mari intre ovulatie si fecundatie. Se poate concluziona ca polispermia se manifesta la ovocitele batrane. De asemenea se constata, la mamifere, ca polispermia duce in mod sigur la poliandrie.

  POLIANDRIA reprezinta fuziunea a doi sau a mai multi pronuclei masculi cu un pronucleu femel. Este urmarea polispermiei, iar prin fuziune se constituie un fus de segmentatie tri- sau tetrapolar. Repartitia cromozomilor in blastomere este intamplatoare dupa fiecare diviziune. Zigotul nu depaseste stadiul de blastula.   

  DIGINIA (POLIGINIA) reprezinta fuziunea de fecundatie a doi pronuclei femeli cu un pronucleu mascul.

  Diginia rezulta din nondijunctia primei sau secundei diviziuni de maturatie prin neeliminarea primului sau secundului glob polar. Avem de-a face deci,cu un zigot sau embrion triploid. Mortalitatea embrionara se produce precoce. Diginia se produce datorita imbatranirii ovocitei sau imbatranirii spermatozoizilor in caile genitale femele.

  Fecundatiile diginice si poliandrice sunt viabile doar in primele 13-15 zile de gestatie, fiind adevarate obstacole in calea unei fertilitati ridicate.

  GINOGENEZA  reprezinta dezvoltarea oului doar pe baza pronucleului femel. Este fiziologica la: broaste, unii pesti, nematode.

  PARTENOGENEZA  consta in segmentarea ovocitului, fara participarea gametului mascul. Fiziologic, partogeneza apare la  albine, unii crustacei,unele pasari.

  ANDROGENEZA sau dezvoltarea zigotului numai pe baza pronucleului mascul nu a fost pusa-n evidenta la mamifere, ci doar cateva cazuri la sobolan si  soarece. Genotipic, acesti androgeni sunt haploizi.

  REFECUNDAREA  este o fecundatie anormala reprezentata de patrunderea in oul  deja fecundat a altor spermatozoizi, ducand de regula la poliandrie.

  FECUNDATIA PARTIALA   este o anomalie de fecundatie caracterizata prin neparticiparea cromatinei mascule la prima diviziune de segmentatie si prin unirea ulterioara a pronucleului mascul neschimbat, cu nuleul unui blastomer al zigotului. Aceasta anomalie a fost demonstrata la soarece.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1731
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved