|
Biologie
|
Agentul
patogen: Ciuperca este un parazit facultativ, ea prezentand doua faze, una
parazitara si una saprofita, fiecare avand un rol in ciclul evolutiv al
bolii.
Faza parazitara corespunde cu dezvoltarea formei imperfecte (asexuata) cunoscuta
sub numele de Fusicladium dendriticum (Wallr.) Fuck.,
iar faza saprofita cu dezvoltarea formei perfecte - Venturia inaequalis
(Cke.) Wint.
Ciclul evolutiv al ciupercii incepe cu faza parazitara, din momentul
realizarii infectiei primare. Miceliul ciupercii se dezvolta in frunze, sub epiderma si
este constituit din filamente septate, cu ramificare abundenta,
caracteristica; miceliul hialin devine cu timpul olivaceu, iar mai tarziu
capata o culoare brun - olivacee - negricioasa. Miceliul patrunde succesiv in
interiorul celulelor epidermice, ajungand in tesuturile lacunos si palisadic.
In ramuri, hifele miceliului patrund adanc in straturile parenchimului
cortical.
Subcuticular, miceliul formeaza strome, alcatuite din acumulari dense, la
inceput hialine, apoi de culoare inchisa. Pe aceste strome se diferentiaza
conidioforii, care strabat cuticula, ajungand la suprafata tesutului atacat,
unde in varful lor formeaza conidii.
Conidioforii sunt aproape cilindrici, uniseptati, rareori biseptati, de
culoare bruna, reuniti in grupe compacte. Conidiile se dezvolta una cate una,
in succesiunea acrogena. Dupa fiecare conidie formata si desprinsa,
conidioforul creste putin la extremitatea sporifera, formand o ridicatura
scurta in forma de guler, unde se formeaza o noua conidie.
Conidiile sunt piriforme sau fusiforme, subtiate la varf si trunchiate la
baza, uni sau bicelulare, la inceput hialine apoi brun - olivaceu.
Faza saprofita incepe din toamna cand hifele miceliene tinere patrund in
interiorul tesutului, intercelular, unde dezvolta un alt miceliu; el
invadeaza parenchimul frunzei, unde, in urma copularii organelor sexuale ale
ciupercii rezulta periteciile.
Acestea incep sa se formeze inca din toamna, evolueaza in timpul iernii, cand
se diferentiaza ascele si ascosporii. Periteciile sunt globuloase, ovoide sau
piriforme, cu peretii exteriori mai grosi, de culoare inchisa la periferie si
mai deschisa catre interior. La inceput sunt cufundate in tesut, iar cand
ajung la maturitate sunt foarte putin cufundate sau chiar superficiale.
Periteciile prezinta la varf o ostiola, in dreptul careia se dezvolta
filamente rigide, brune, scurte.
In peritecie se dezvolta in medie 150 asce, oblong - clavate, uneori usor
curbate, hialine, cu cate 8 ascospori, bicelulari, la inceput hialini, apoi
de culoare undelemnie.
Proiectarea ascosporilor incepe de la sfarsitul lunii martie, esalonandu-se
pana in iunie in functie de temperatura si umiditatea mediului ambiant, fiind
mai mare in prima parte a perioadei de vegetatie.
In cursul primaverii si verii, ciuperca se mai poate inmulti si prin conidii
de vara, care pot produce infectii primare in paralel cu infectiile prin
ascospori. In cursul verii o parte din conidii pot patrunde printre bracteele
mugurilor vegetativi si de rod, altele raman la insertia ramurilor sau pe
frunzele moarte din pomi.
Forma de iernare a ciupercii o constituie forma perfecta (periteciile) si
miceliul de rezistenta, din ramuri, precum si conidiile de vara ramase pe
organele pomului.
|
|
Descriere
|
In
tara noastra este raspandita in toate bazinele pomicole unde sunt plantatii
de mar. In livezile neingrijite, in anii cu primaveri si veri ploioase,
pierderile ajung la 30-98% (Suta si col.1974).
Simptome: Boala se manifesta pe frunze,
pe peduncul, pe sepale, pe fructe si mai rar pe lastari.
Frunzele atacate sunt acoperite de pete caracteristice, cafenii - olivacee,
pe ambele fete, care cu timpul devin brun-negricioase, cu aspect catifelat;
sunt multe si mici, conflueaza, ocupand mare suprafata din frunza, reducand
posibilitatea de hranire a pomului. Forma de atac pe sepale si peduncul se
intalneste in anii cu primaveri calduroase, cu ploi frecvente.
Fructele sunt atacate in toate stadiile de evolutie prezentand pete de
diferite dimensiuni, brun - maslinii, catifelate. Fructele atacate se
deformeaza, crapa si cele mai multe cad in lunile mai - iulie.
La soiurile sensibile, in anii cu ploi frecvente in lunile mai-iunie - iulie,
se inregistreaza atac puternic de rapan si pe lastari. Atacul, la inceput sub
forma de pete, de culoare maslinie - catifelata se exteriorizeaza sub forma
de ulceratii, lastarul avand aspect crustos. Lastarii atacati se usuca sau
degera in timpul iernii.
|
|
Combatere
|
Combatere:
Rapanul se combate prin masuri preventive: agrotehnice si chimice. Pentru
distrugerea rezervei biologice o importanta deosebita au araturile de toamna
pentru incorporarea frunzelor cazute pe sol, precum si adunarea tuturor
fructelor si taierea lastarilor atacati de rapan si inlaturarea acestora din
livada.
Pentru prevenirea pagubelor prin masuri chimice este necesar sa se aplice
tratamentele, tinand cont de biologia ciupercii corelata cu fenologia
soiurilor, cu conditiile climatice, precum si cu modul de actiune si cu
remanenta fungicidelor folosite, determinate fiind de rezerva biologica a
ciupercii din livada respectiva.
Este necesar, dupa cercetarile intreprinse de V. Suta si colab. (1974, 1982)
sa se aplice 4 -18 tratamente chimice preventive, in cazul soiurilor
sensibile la avertizare din care 1 - 2 preflorale si 3 - 16 postflorale. In
anii cu putine precipitatii, pagubele se pot preveni prin 3 - 5 tratamente,
aplicate la avertizare.
Ideala este extinderea in cultura a soiurilor rezistente la rapan, ca Prima,
Priscilla, Sir Prise, Florina, in toate zonele unde sunt conditii climatice
foarte favorabile rapanului, care nu mai necesita tratamente speciale pentru
prevenirea bolii.
|
