.DIOXIDUL DE CARBON

.DIOXIDUL DE CARBON

co₂

Dioxidul de carbon este un constituent normal al aerului atmosferic, unde se gaseste in proportie de 0,03-0,3% (v/v). Se gaseste, de asemenea, in gazele vulcanice si in izvoarele carbo-gazoase.

Provine din arderi complete, din respiratia animala si vegetala (la om, aerul expirat contine pana la 4-5% CO₂, v/v), din fermentatii si putrefactii.

60% din dioxidul de carbon produs la suprafata Terrei ramane in atmosfera, fiind utilizat in fotosinteza.

in contact cu umiditatea atmosferica, CO₂ poate genera un pseudofum dens la joasa altitudine. CO₂ determina deficit atmosferic de oxigen.

Cresterea concentratiei atmosferice de dioxid de carbon, ca urmare a cresterii sintezei prin combustie (aprox. 1 ppm/an) si reducerii descompunerii acestuia (datorata despaduririlor) determina asa numitul 'efect de sera' (incalzirea atmosferei).

Etiologia intoxicatiilor

Intoxicatiile cu dioxid de carbon sunt, de regula, accidentale si se pot produce in urmatoarele situatii:

in industria chimica (la sinteza ureei, carbonatilor, a unor acizi

carboxilici), metalurgica (in topitorii), alimentara (la fabricarea bauturilor gazoase);

folosirea extinctoarelor;

coborarea in pesteri, fantani sau mine parasite;

in silozuri, crame, depozite de fructe, depozite de bere;

utilizarea ca agent de refrigeratie (sub forma de zapada carbonica, utilizata in tratamentul verucilor, al negilor);

in zone cu presiune crescuta (in submersibile sau la scafandri).

Cresterea presiunii determina cresterea considerabila a toxicitatii dioxidului de carbon; 1% CO₂ la 1 atm. corespunde la 3% la 3 atm.

Dioxidul de carbon poate agrava o intoxicatie cu monoxid de carbon sau cu gaze de vidanjare.

Proprietati fizico-chimice:

gaz incolor, inodor, cu gust usor acru, mai dens decat aerul (d=l,56, respectiv, l,97 1a OC);

nu difuzeaza in atmosfera; se acumuleaza pe suprafata solului si in excavatii;

se dizolva in apa (1:1), cu reactie slab acida;

nu arde si nu intretine arderea.

Zapada carbonica este dioxid de carbon solid, mentinut in aceasta stare la temperatura de -26C; are proprietatea de a sublima

Tabelul III.5. Evolutia intoxicatiei cu dioxid de carbon, functie de concentratia atmosferica

Tratament:

scoaterea din mediul toxic;

respiratie artificiala (reanimare cu aer pur), oxigenoterapie (oxigen 100%, umidificat);

in caz de contact cutanat cu zapada carbonica, se procedeaza la incalzirea zonelor expuse prin cufundare in bai cu apa incalzita la 40-42C, timp de 30 minute; in cazul refrigerarii avansate, zonele degerate (necrozate) vor fi indepartate; tratamentul este similar arsurilor termice.

Prevenirea intoxicatiilor:

port de masca sau de aparate cu aport de oxigen;

verificarea atmosferei cu detectoare speciale (flacara unei lumanari se stinge la concentratii de peste 10%).

Specialistii americani din domeniul incalzirii spatiilor de locuit, precum si al aerului conditionat, recomanda ca nivelul de dioxid de carbon sa nu depaseasca 1000 ppm (dupa Dart, 2004).