Prezentarea cabinetului de optometrie

Prezentarea cabinetului de optometrie

1. 1. Dotari necesare

Cabinetul de optometrie trebuie sa fie alcatuit din macar doua incaperi: Sala de primire si cabinetul de consultatie. Sala de primire a pacientilor trebuie sa aiba aspectul unei camere pentru invitati decat a unei camere profesionale. Mobilierul este preferabil sa fie din pal melaminat pentru o mai usoara intretinere si de asemenea este si mai ieftin. In camera trebuie sa existe scaune pentru o persoana dar si fotolii pentru trei persoane. Pentru copii este bine sa existe masute rotunde, scunde si scaune corespunzatoare destul de solide si asezate spre colturile camerei. Capacitatea salii de primire este cam de 8 locuri pentru un post de testare.

In cabinetul de consultatii in primul rand trebuie sa existe echipamentul necesar pentru examenul initial:

v         Oftalmoscop de mana;

v         Oftalmoscop binoculat indirect;

v         Disc Placido;

v         Prisma variabila;

v         Lampa stilou;

v         Skiascop;

v         Cilindru incrucisat;

v         Lampa simpla.

Pentru examenul amanuntit este necesar un echipament complet care in general se compune din;

v         Unit oftalmologic, avand in componenta:-Biomicroscop cu lampa cu fanta;

-Oftalmometru;

- Foropter;

- Proiector de teste;

-Oftalmoscop;

-Skiascop;

-Lampa pentru iluminat;

v         Refractometru vizual sau Autorefractometru;

v         Polatest;

v         Tablouri cu teste pentru aproape si pentru departe;

v         Trusa de lentile pentru testare subiectiva;

v         Echipament pentru campimetrie si Perimetrie;

v         Teste pentru vedere in culori;

v         Echipamnt pentru adaptometrie;

v         Echipament pentru testarea sensibilitatii la contrast;

v         Sinoptofor,Ambliofor;

v         Teste de dislexie.

Ultimele sase echipamente mentionate sunt necesarenumai intr-un laborator specializat pentru ambliopie si testarea aptitudinilor vizuale.

Cabinetul de consultatii trebuie deasemenea sa il faca pe pacient sa fie degajat. Ideal ar fi lungimea salii sa fie de circa 7 metri, spatiul afectat trebuie sa asigure examinatorului posibilitatea de a se invarti in jurul scaunului pacientului si sa poata fi rabatat spatarul scaunului pentru anumite examene specifice. Trebuie sa se asigure distanta standard de la pacient la tabloul de teste-5m. Echipamentul trebuie sa fie complet pentru genul de testare si aranjat ca pacientul sa faca minimul de deplasari. Din motive optice suprafetele echipamentelor trebuie sa fie de culoare inchisa sau mate, negre, gri inchis. Astfel se reduc reflexele pe suprafete, pacientul si examinatorul nu sunt jenati.

Suprafetele cromatesi culorile pastel,din spitale se evita.

Iluminarea in cabinetul de testare trebuie sa fie predominant, artificiala si cu intensitate controlabila. Este esentialca in camera sa se facadestul de intuneric, pentru a se putea folositehnici de oftalmoscopie indirecta adaptometrie, perimetrie in intuneric. De dorit ca pentru astfel de teste sa existe camera speciala. Accesul pentru examinator si pacient in cabinet trebuie sa se faca, daca se poate, pe usi diferite. Din sala de asteptare nu trebuie sa se vada interiorul cabinetului, cand usa acestuia este deschisa; ar fi necesar un coridor intre sala de asteptare si cabinet.

In cabinet trebuie sa existe si o chiuvetapentru spalarea mainilor examinatorului.

Este necesar sa existe si o oglinda in cabinet pentru ca pacientii sa-si aranjeze parul si hainele dupa terminarea testelor. In cabinetele in care se fac adaptari de lentile de contact oglinda serveste ca pacientul sa invete aplicarea acestor lentile pe ochi. In acest spatiu trebuie sa fie create, conditii pentru aspectarea corneeicu lampa cu fanta dupa ce s-a instilat floresceina, in lumina ultravioleta sau violet.

1. 2. Teste optometrice

Examenul analitic functional reprezinta pentru optometrist(examinator) activitatea de informare asupra naturii deficientei de vedere reclamate de pacient asupra caracteristicilor fizice si psihice si starii de sanatate ale acestuia si asupra mediului in care traieste, a nevoilor vizuale corespunzatoare cu activitatile sale. Examenul analitic functional este compus din mai multe etape:

v         Istoria vizuala

v         Starea de sanatate

v         Aparenta fizica

v         Aparenta psihologica

v         Caracteristici antropometrice

v         Chestionare-istoria cazului

v         Analiza nevoilor vizuale

v         Fisa antropometrica a cazului.

Studiul analitic al functiilor vizuale se face prin evaluarea focalizarii. Aceasta se realizeaza printr-un examen vizual in care sa se includa functionarea binoculara si identificarea. Examenul se face intr-un local rezervat in acest scop care sa satisfaca unele recomandari. Formularea intrebarilor trebuie sa fie clara si simpla, sa nu sugereze un anumit raspuns asteptat. La testul bicrom se va intreba:

"caracterele negre sunt mai clare pe fond rosu sau verde?". Se noteaza toate raspunsurile si comportamentele pacientului se iau in considerare, chiar daca nu par sa fie in raport cu determinarea formulei optice; fiecare test trebuie realizat fara a cauta in mod sistematic o valoare de compensare.

Valoarea de compensare va fi stabilita in momentul in care se compara comportamentele notate fata de diferitele teste. Optometristul trebuie sa ramana neutru fata de comportamentele observate, chiar daca se poate sa para aberante.

Testele optometrice sunt:

oftalmoscopie

keratometrie

skiascopie

testul subiectiv

punctul proxim de convergenta

amplitudinea de acomodare Donders

rotatii monoculare

rotatii binoculare

testul de orientare ochi-mana

fixari sacadate

fixari aproape -departe si departe-aproape

coarda Brock

foria laterala pentru departe

foria verticala (vederea departe)

fuziunea imaginilor(vederea departe)

vederea stereoscopica(vederea departe)

coordonare ochi mana(cederea departe)

flexibiliatea acomodativa

testul Dvorine pentru vederea in culori

adductie la vederea departe

forie verticala si ductiuni verticale la vederea departe

convergenta relativa pozitiva

rezerva pozitiva de fuziune

convergenta relativa negativa

rezerva negativa de fuziune

acomodare ralativa negativa

acomodare relativa pozitiva

reflexul pupilar

urmariri oculare

test worth

perimetrie

campimetrie

discriminarea detaliilor

Testul de orientare ochi- mana.

Testul are ca scop evaluarea posibilitatii de orientare vizuala a mainii;

Se foloseste un izvor luminos punctiform(bagheta sau creion).

Tinta se plaseaza in planul median la nivelul ochilor, la distanta de 400 mm de pacient. Acestuia i se obtureaza unul din ochi cu un carton(12x18 cm ) iar pacientul trebuie sa arate tinta cu degetul aratator al celeilalte maini(de ex.cu mana stanga tine cartonul opturator si acopera OS cu degetul mainii drepte atinge tinta. Apoi schimba ochiul si mana). Normal este tintirea corecta a izvorului lumninos.

Miscarea tintei trebuie sa fie rapida. Daca subiectul are ambliopie sau fixare excentrica va avea dificultati sa atinga tinta. Se noteaza: exactitatea fixarii cu OS, exactitatea fixarii cu OD, ezitarile si erorile de indicatie a tintei.

Testul de Rotatii binoculare

Testul are scop evaluarea miscarilor oculare in conditiile fixarii binoculare a tintei mobile; se foloseste un izvor punctiform luminos , tinta se fixeaza in fata pacientului la distanta de 900 milimetri. Aceasta se misca in spirala , incepand de la aproximativ 300 mm si ajungand dupa 5 rotatii la diametrul de 900 mm, cu viteza constanta de o rotatie la 3 secunde. Tinta se misca odata in sens orar si apoi in sens antiorar. Se urmareste rotatia globilor oculari pentru a depista eventualele sacade sau regresii. Se instruieste subiectul sa nu miste capul in timpul urmaririi.

Normal miscarea de urmarire este regulata continua. Se noteaza caracterul miscarilor, pozitia zonelor in care apar eventualele sacade dupa sensul orar pentru ambii ochi. Se noteaza eventualele dificultati de urmarire.

Testul Dvorine pentru vederea in culori

Scopul testului este evidentierea anomaliilor severe ale vederii culorilor. Se foloseste stereograma DVS-8 si DVS-9(keystone V.C) si stereoscopul fiind reglat la infinit. Pacientul trebuie mai intai sa vizioneze stereograma DVS-8 . El trebuie sa recunoasca numele din cele trei suprafete circulare. Daca sunt identificate cel putin doua numere nu exista anomalii severe dar daca subiectul identifica doua un numar sau nic unul inseamna existenta orbirii la culoare. Pentru cazul profesia pacientului are nevoie de o vedere buna in culori, se recomnda examinarea suplimentara cu teste speciale. Daca testul DVS 8 este reusit, subiectul va examina DVS-9. Daca in aceasta stereograma se identifica corect cel mult un numar inseamna ca subiectul are o anomalie a vederii culorilor mai putin severa.

Testul foria verticala (vedera departe)

Testul are ca scop evaluarea hiperforiei si a variatiei ei.

Se foloseste stereograma speciala DVS-1 (Keystone )

Pacinetul trebuie sa priveasca stereograma prin stereoscop si sa spuna ce vede.

Stereograma are in stanga o linie orizontala alba, si in dreapta simboluri rosii. Pacientul este intrebat ce vede: linia alba , gruparea de linii rosii, linia si simbolurile in acelasi timp, prin ce simbol trece linia, se vede tot timpul linia si simbolurile.

Daca subiectul raposteaza ca vede cand linia, cand simbolurile,inseamna neutralizare alternativa. Daca linia apare mai sus de cercul rosu, inseamna hiperforie de ochiul drept(OD) daca apare mai jos, insemna hiperforie de ochiul stang(OS).

Se noteaza prezenta unei deviatii, stabilirea raportarilor, prezenta unor eventuale neutralizari;

In absenta stereoscopului se foloseste testul nr. 12.

Testul fixari sacadate (monocular)

Testul are ca scop, evaluarea miscarilor oculare;

Se utilizeaza 2 tinte diferite: bagheta cu varf rosu si verde, sau doua surse punctiforme de lumina de culoare diferita; se optureaza ochiul dominant; cele doua tinte sunt asezate in plan frontal in fata ochiului liber, la un metru. Distanta intre tinte este de circa 600mm in plan median. La comanda subiectul schimba repede fixarea de la o tinta la alta. Perioda schimbarilor este de o secunda. Se fac cateva treceri in planul orizontal apoi se fixeaza tintele in acelasi plan frontal si se comanda fixari succesive in acest plan.