Tratamente termince si termochimice

Tratamente termince si termochimice

A. TRATAMENTE TERMICE

1. Clasificarea tratamentelor termice

Tratamentele termice se pot clasifica dupa mai multi, criterii. Astfel, dupa scopul urmarit si locul pe care i1 ocupa In procesul de fabricatie, se deosebesc

- tratamente termice preliminare (primate sau intermediate) in care se includ di-ferite tipuri de recoacere. Aceste tratamente se aplica lingourilor, pieselor turnate, pieselor forjate, ansamblurilor sudate, laminatelor etc.
- tratamente termice finale sau secundare care cuprind operatiile de calire si de revenire. Se aplica diferitelor piese dupa prelucrari mecanice.
.
d. Recoacerea de recristalizare. Prin deformare plastica la temperaturi inforioare temperaturii de recristalizare a materialului metalic considerat, acesta trace Intr-o stare in afara de echilibrul structural si fizico-mecnic numita cruisare.

Prin recoacerea de recristalizare se urmareste eliminarea partiala sau totala a starii ecruisa-te a materialului, formarea unor graunti noi nedeformati, si obtinerea plasticitatii si tenacitati initiale (fig. alaturata). Concomitent se restabilesc si unele proprietati fizice de-pendente de gradul de tensionare al retelei cristaline din interiorul blocurilor (de exemplu, rezistvitatea electrica).

Incalzirea la temperaturi mai ridicate determina o crestere a mobilitatii atomilor , a difuzi-unii si permite refacerea structuri. Formarea de noi generati de graunti poliedri se numeste recristalizare.

temperatura la care incepe recristalizarreaeste fiecarui material in parte , putaind fi deter-minata cu relatia :
Trec= Ttop [k]
unde este un coeficent de proportionalitate cuprins intre 0.35 si 0.60.

modificarea structuri datorita recristalizari este insotita si dee modificarea corespunza-toare a caracteristicilor mecanice si fizice cu evolutia spre starea de echilibru (fig ) sint si unele materiale si aliaje cccare se abat de la acesta regulacum ar fi bronzurile cu aluminiu si aliajele care durifica in cursul relsaxari. Temperatura de recristalizare depinde si de gradul de deformare plastica. Cu cat acest grad este mai mare cu atit farimitarea grauntilor va fi mai mare, instabilitate sporita a starii de ecruisate si deci recristalizarea va avea loc la temperaturi mai seazute.

Recoacerea de recristalizare se aplica produselor din otel sub forma de table, benzi, tevi, bare si sirme trase sau trefilate la rece, precum si pieselor ambutisate si matritate la rece.

Temperatura de recristalizare a otelurilor este influentata In mare masura de continutul de carbon si de elemente de aliere. Astfel, otelurile carbon si slab aliate recristalizeaza la temperaturi de 400-500C, otelurile feritice Ia 550-650C iar cele austenitice la 700-500C. In cazul otelurilor cu grad de deformare neuniforme (sub 20%), recoacerea de re-cristalizare va fi precum data de o normalizare la 900-950C pentru obtinerea unei granulariu feritice fine.

e. Recoacerea de detensionare. Recoacerea de detensionare consta in Incalzirea otelu-lui cu viteza mica pina la temperaturi de 500-575C, mentionarea uni timp de 0,5-5 h, In functic de material si de prelucrare anterioara, urmata de racirea cu viteze mici 20-40C/h pina la 100-150C, apoi racirea in aer linistit.

Acest tip de recoacere se produce fara transformari fazice, obtinindu-se numai reducerea tensiunilor si imbunatatirea structurii initiale. Se supun detensionarii produsele din otel dupa turnare, sudare, deformare plastica la rece, calire si prelucrare prin aschiere.
Detensionarea Inainte si infra operatiunile de prelucrare prin aschiere apliccate unor piese ca blocuri de motor, camasi de cilindru, arbore cotiti,roti dintate etc. are ca stop sa evite. deformarile datorita tensiunilor provocate prin schimbarea formei la Indepartarea materia-lului sub forma de aschi.

f. Recoacerea de globulizare. Recoacerea de globulizare este o recoacere incompleta si se aplica otelurilor eutectoide si hipereutectoide pentru obijnuinerea unei partite globu-lare. Operatia consta in incalzirea otelului la temperatura de Ac1 cu cit otelul are mai patin carbon, mentonarea la aceasta temperatura citeva ore, finctie de compozitia chimica si de dimendiunile piesei urmata de fe o racire ceare se face la dirijata cu 20-50*C?h la otelurile nealiatesi cu 10-20*C/h in cazul otelurilor aaliate racireadirijata se facce pana la 600-6500*C , dupa care se raceste liber cu cupturul.

recoacerea de globalizare se aplica cu scopul de a micsora duritatea fi globulizare se poa-te efectua si prin pendulare cu incalzire deasupra punctul a1 urmata fie de o racire foarte lenta in cuptor in vederea tratamentelor tehnice ulterioare.

recoacere imcommpleta sau de normalizare se imbunatatesc In mod simtitor caracte-risticile de prelucrabilitate prin aschiere a otelurilor din aceste grupe. Recoacerea izo-termi. Recoacerea izoterma este tratamentul termic care consta dintr-o incalzire de austenitizare urmata de o racire.

Carnea constituie o sursa alimentara de baza in hrana omului.Datorita compozitiei chimice echilibrate in trofine cu valoare biologica ridica cum ar fi proteine complete, grasimi, substante minerale si vitamine ; digestibilitati superioare si potentialului dietico-culinar, carnea reprezinta un aliment indispensabil in hrana omului.
Se consuma sau se prelucreaza in principal carnea obtinuta de la animale de macelarie cum ar fi bovine, porcine, ovine, caprine si cabaline dar si de la pasari domestice ca gaini, curci, rate si gaste.In afara acestora mai sunt atrase pentru consumul uman pestele, vanatul, iepuri de casa, batracienii, mamiferele marine si unele animale nevertebrate.
Materia prima de baza care se utilizeaza la fabricarea preparatelor este carnea de bovine, procine si ovine.
Modul de obtinere a produsului este transarea.Transarea carnii este operatiunea de impartire a acesteia, tinand cont de constitutia anatomica, compozitia chimica, puterea calorica a tesuturilor, valoarea nutritiva si a propietatilor organoleptice.
Conditiile de sacrficare si modul de prelucare dupa sacrficare, in cadrul abatoarelor, influenteaza in mod direct calitatea carnii.In vederea sacrificarii, animalele trebuie supuse unui regim de odihna si repaos alimentar de circa 12 ore, in fuctie de specie, cu influente favorabile asupra sangerarii, stabilitatii si fragezirii carnii.Inainte de sacrficare animalele sunt supuse operatiei de asomare.Asomarea se poate face prin mai multe procedee si urmareste insensibilizarea animalelor la durere prin scoaterea din functie a centrilor nervosi ai vietii de relatie, cu mentinerea functionalitatii celor cardiorespiratori din bulb, in scopul sangerarii cat mai complexe, dupa injunghiere.
Efecturarea corecta a operatiilor ulterioare de injunghiere, sangerare, depilare, jupuire, indepartarea capului si a extremitatilor picioarelor, eviscerarea si toaletarea carcaselor influenteaza favorabil aspectul merceologic al carcaselor, contribuie la reducerea gradului de infectare microbiana si asigura o buna stabilitate a carnii la pastrare.