Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


DERIVAREA

Gramatica

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
FOCUS ON COMMUNICATION - EXERCISES FOR STUDENTS
Adverbul - Felul adverbelor
Prepozitia
Introducere in dialectologie - DIALECTOLOGIE SINCRONICA (DESCRIPTIVA) / DIALECTOLOGIE DIACRONICA (ISTORICA)
LISTA VERBELOR NEREGULATE DIN LIMBA ENGLEZA
¿A QUÉ TE DEDICAS?- CU CE TE OCUPI?
VORBIREA DIRECTA SI INDIRECTA
ADVERBUL in limba Engleza
Silaba
Complementul necircumstantial

TERMENI importanti pentru acest document

: : : ce sunt derivatele la limba si literatura romana : :

DERIVAREA

            „Procedeul prin care se formeaza un cuvant nou cu ajutorul sufixelor si al prefixelor se numeste derivare.” [1]

Astfel fierar este un cuvant dreivat din fier + sufixul –ar, in timp ce a remarca este un cuvant derivat din a marca cu ajutorul prefixului re-. Alteori se folosesc concomitent atat un sufix, cat si un prefix, ceea ce se numeste derivare parasintetica, ca in cazul cuvantului remodelare (prefixul re + model + sufixul are).

            Asadar derivarea este de doua feluri: progresiva si regresiva.

  1. Derivarea progresiva     

 Este procedeul intern de imbogatire a vocabularului prin care cu ajutorul afixelor se formeaza cuvinte noi de la radacina sau tema unui cuvant deja existent. Prin afixe inselegem sufixele si prefixele.”[2]

a)      Derivarea cu prefixe

Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se plaseaza in fata radacinii sau temei cuvantului.

            Derivarea cu prefixe a fost mai apropiata si de compunere sau chiar inclusa in aceasta de catre unii cercetatori. Coniderarea cuvintelor formate prin prefixare drept compuse se bazeaza pe argumentul ca prefixele pastreaza mai bine legatura cu diverse instrumente gramaticale autonome si in primul rand cu prepozitiile. De exemplu, in- din ingropa cu acelasi in din „a baga in groapa” sau prepozitia intre cu prefixul intre- din verbele intretaia, intrevedea etc. Desi aici asemanarea este vizibila, in cele mai multe cazuri adevaratele prefixe nu sunt si cuvinte autonome. De aceea ele nu pot fi considerate elemente de compunere (asa cum sunt privite: micro-, macro-, foto-, pseudo-, radio- etc.).

In foarte multe privinte, prefixele seamana, desigur, cu sufixele de care nu pot fi separate. Din punct de vedere functional, prefixele trebuie puse in aceeasi categorie cu sufixele si punctul de vedere functional este cel care prevaleaza. In concluzie, vom spune ca orice cuvant format cu un prefix (adaugat la o tema nominala sau verbala) este derivat, nu compus.

 

            De foarte multe ori, cuvinte formate cu prefixe apartin aceleasi categori lexico-gramaticale ca si baza de la care a pornit derivarea. Astfel, a desprinde este format din prefixul des- + prinde; razgandi este din ras- + gandi etc. Alteori, cuvintele formate cu ajutorul prefixelor pot apartine altei clase morfologice decat cele initiale, dar in acest caz este nevoie si de un sufix. De exemplu, verbele indulci si inrosi provin de la adjectivele dulce si rosu, tot asa cum indragosti si impaturi sunt formate cu acelasi prefix foarte productiv in- si cu sufixul –i, adaugate, de data aceasta, la substantivele dragoste si patura. Cuvintele formate, in acelasi timp, cu un prefix si un sufix se numesc derivate parasintetice.

            Prefixele se clasifica in: prefixe vechi, prefixe neologice si prefixoide:

a)      Prefixele vechi:

-         des-/dez-: descoase, desface, dezrobi, dezbraca etc.

-         in-/im-: incapatana, ingrozi, imbraca, impaturi etc.

-         ne-: necurat, necinstit, nefolositor etc.

-         pre-: prevedea, prelua, prefigura etc.

-         ras-/raz-: rastalmaci, rasturna, razbate etc.

-         re-: rechema, reciti, reorganiza etc.

-         stra-: strabun, stravechi, stralucitor.

b)      Prefixe neologice- intrate in limba odata cu cele noi:

-         a-: apoetic, apolitic, amoral etc.

-         i-: ireal, ilegal, irational etc.

-         ante-: antebelic, antebrat, antedeluvian etc,

-         co-, con-, com-: comesean, conational, consatean, concitadin, contopi, complini etc.

-         intra-: intravenos, intrauterin, intramucular etc.

-         extra-: extrascolar, extrateritorial etc.

-         post-: postbelic, suprasolicitat, suprastatal etc.

Alte prefixe neologice : bio-, contra-, hiper-, inter-, hipo-, non-, sub-, para-, trans-, ultra- (bioenergie, contraargument, hipersensibil, independenta, hipotensiv, nonvaloare, subdezvoltat, paranormal transoceanic, ultrasunet etc).

c)      Prefixoide- false prafixe, provenite din cuvinte independente din limba latina sau greaca:

-         aero-: aeronava, aerospatial, aerosol etc.

-         agro-: agroindustrial, agroalimentar etc.

-         hidro-: hidroenergetica, hidroamelioratii etc.

-         micro-: microsistem, microraion etc.

-         macro-: macrostructura, macroindustrial etc.

-         socio-: sociocultural, socioprofesional etc.

-         tele-: teleimprimator, telecomanda, televiziune etc.

Alte prefixoide: electro- (electrotehnica, electrocentrala), foto- (fotomodel, fotomontaj), mono- (monocultura, monotonie), pseudo- (pseudointelectual), semi- (semipreparat), auto- (autocontrol, autofinantare)

            Dupa sensul pe care il atribuie cuvintelor formate cu ajutorul lor, prefixele sunt de mai multe feluri, din care amintim doar o parte:

a)      prefixe privative- cuvintele derivate au sensul - fara, lipsit de- :

-         des- (dez-): desface, dezlega, dezlipi etc.

-         de-: desara, desira, desuruba etc.

-         a- (an-   in fata unei vocale): apatrid, asimetric, analfabet, anorganic etc.”[3]

b)      „prefixe negative- cuvintele derivate exprima ideea de negatie, de absenta, de opozitie:

-         ne-: neatentie, nefiresc, neincetat etc.

-         in- (im-): incoret, indisciplina, insucces, impartial, imprmeabil, impur etc.”[4]

c) „prefixe interative- cuvintele derivate au sensul -repetare-:

-         ras- (raz-): rasciti, rascumpara, razgandi etc.

-         re-: reacoperi, reciti, reintra etc.” [5]

d)   „ prefixe care exprima ideea de superlativ:

-         arhi-: arhicunoscut, arhiincarcat, arhiplin etc.

-         extra-: extrafin, extraplat, extraurgent etc.

-         hiper-: hipercorect, hipersensibil, hipertehnicizant etc.

-         ultra-: ultraelegant, ultramodern, ultrascurt etc.” [6]

b)      Derivarea cu sufixe

Aceasta este mult mai raspandita decat derivarea cu ajutorul prefixelor. In limba

romana exista peste 600 de sufixe, dintre care unele sunt foarte vii sau productive in epoca actuala. De cele mai multe ori, sufixele confera cuvintelor nou-create o anumita valoare semantica si morfologica, ceea ce ne permite sa clasam derivatele realizate cu ajutorul lor in cateva categorii mai importante, dupa cum urmeaza:

-         Nume de agent (care denumesc pe autorul unei actiuni, pe cel care indeplineste o functie sau exercita o meserie etc.): muncitor, croitor, cizmar, lautar, laptagiu, reclamagiu, complotist, fotbalist etc.

-         Nume de instrument: tocator, intrerupator, ascutitoare, stropitoare, seceratoare, mestecau etc.

-         Derivate cu sens colectiv (sau substantive colective): taranime, muncitorime, bradis, tufis, bradet, frasinet, porumbiste etc.

-         Derivate abstracte (prin care sunt denumite insusiri, caracteristici, actiuni etc.): rautate, exactitate, omenie, vrednicie, ciudatenie, mutenie, indrazneala, socoteala, invatatura, saritura etc.

-         Derivate care indica originea: oltean, muntean, clujan, olandez, albanez, berlinez, romanesc, frantuzesc, englezesc etc.

-         Derivate argumentative (prin care sunt denumite de dimeniuni mai mari decat ale obiectelor desemnate prin cuvintele-baza): buboi, baietoi, fatoi, maturoi, pustan, topan, betivan etc. ( aproape toate cu valoare peiorativa).

-         Derivatele diminutivale (al caror sens difera de cel al cuvintelor de baza prin faptul ca obiectele denumite de ele sunt mai mici decat cele obisnuite): calut, fratior, scaunel, baietas, gardulet, lingurita, furculita etc.

-         Derivate motionale (care deriva genul feminin de la un substantiv masculin): student – studenta, bunic – bunica, croitor – croitoreasa, postas – postarita, doctor – doctorita, roman – romanca, american – americanca, tigru – tigroaica, zmeu – zmeoaica etc.

-         Derivate care deriva adverbe: furis, taras, pieptis, certamente, realmente, precizamente, prieteneste, parinteste etc.

Pentru fiecare dintre categoriile amintite mai inainte exista sufixe

corespunzatoare, mai vechi sau mai noi si mai mult sau mai putin productive. Atfel, -ar, -tor si –giu sunt sufixe de nume de agent; -ime, -et, -is etc. sunt sufixe colective; -el, -as, -ut si altele sunt sufixe diminutivale; -(a)tate, -ie, -enie si –eala sunt sufixe abstracte s.a.m.d. Dintre sufixele apartinand ultime categorii, este productiv, in limba romana contemporana, -ism, care (asemena altor sufixe neologice) poate fi socotit „international”, fiindca apare in foarte multe alte limbi.La noi se intalneste atat in cuvinte imprumutate (realism, socialism etc.), cat si in unele formatii specific romanesti, cum sunt: junimism, samanatorism, pasoptism, taranism etc. Tot sufixe neologice productive ori foarte productive mai sunt: -ist (bonjurist, pasoptist, sahist, santajist etc.), -ian (eminescian, arghezian, sadovenian etc.), -itate (sticlozitate, spectaculozitate, directitate, postumitate etc.), -iza (nominaliza, pauperiza, inofensiviza etc.) si multe altele, pe care spatiul nu ne permite nici macar sa le mentionam.” [7]

            Sufixele motionale au o situatie aparte, pentru ca se realizeaza cu ajutorul lor motiunea, prin care intelegem procedeul de formare a unor cuvinte masculine de la feminine si invers. Dintre sufixele motionale mentionam in primul rand pe a- (prietrna – prieten), apoi pe ca- (romanca, italianca etc.). Sufixele motionale cu ajutorul carora se formeaza substantive masculine de la feminine, sunt mai rare: ratoi – rata + -oi; curcan – curca + -an etc.

            Dupa clasele morfologice sau partile de vorbire carora le apartin derivatele cu ajutorul sufixelor, acestea din urma se pot clasifica in:

a)      Substantivale: -tor, -an, -ime, -eala etc.

b)      Adjectivale: -ic, -os, -al, -bil (mancabil) etc.

c)      Verbale: -ui (prafui), -iza (abstractiza), -ona (concluziona, atentiona, exceptiona, presiona etc.)

d)      Adverbiale: -este (hoteste), -is (din locutiunea pe furis), -mente (actualmente, realmente, literalmente etc.).

2.  Alaturi de derivarea popriu-zisa sau progresiva, exita si o derivare regresiva sau

inversa, care consta in suprimarea unor afixe reale sau aparente de la cuvinte preexistente: „Dupa stiinta noastra, nu exista inca o definitie care sa fie, in acelesi timp, clara, completa ti general acceptata a derivarii regresive. Dintre cele pe care le cunoastem (si care sunt foarte numeroase), fiecare este susceptibila de cel putin o obiectie fundamentala.”[8]

            „Conceputa in sensul cel mai larg cu putinta, derivarea regresiva este procedeul analogic de creare a noi cuvinte, unitati frazeologice si forme gramaticale prin suprimarea unor afixe reale sau aparente de la cuvinte ori forme flexionare existente deja in limba.[9]

            Este un procedeu mai rar folosit: din cuvinte care prin structura lor seamana cu cele derivate se formeaza altele noi prin inlaturarea  a ceea ce vorbitorilor li se pare ca sunt sufixe.” [10]

 Astfel s-au format :

-         nume de pomi fructiferi de la numele fructelor: alun, banan, cais, calin, curmal, malin, nuc, portocal, scorus, smochin, vitin, zarzar etc.

-         nume de animale (masculinul de la feminin): mat, pisic etc.

-         substantive de la verbe: alint, astampar, auz, avant, castig, clipa, crez, gres, indemn, inghet, dezghet, invat, dezvat, guvern, paza, plac, rafat, ruga, suspin, trai, tremur, vaz, zbor etc.

-         verbe de la substantive sau adjective derivate cu sufixe: a catifela – (de la) catifelat, a nelinisti – (de la) nelinistit, a furniza – (de la) furnior etc.[11]

Avand in vedere directia in care se exercita, se poate spune ca derivarea regresiva este

„reversul” derivarii propriu-zise sau progresive, din care cauza a fost numita si „derivare in sens invers” au pur si simplu derivare inversa.

Derivarea regresiva se produce atat in domeniul vocabularului , cat si in sfera morfologiei, ceea ce ne andreptateste sa vobim de doua aspecte fundamentale ale acestui fenomen:

a)      derivare regresiva lexicala,

b)      derivare regresiva morfologica.

Mai putem preciza ca derivarea regresiva consta atat in eliminarea unor afixe

autentice, cat si a unor segmente de expresie, care se identifica cu morfeme de ordinul afixelor derivative sau al celor flexionare. „Cand un segment fonic este gresit interpretat ca afix si, in consecinta, e suprimat, se poate vorbi despre o pseudoderivare regresiva. Pentru intelegerea acestui aspect destul de fregvent al derivarii regresive, sa se compare verbul desavarsi, extras din adjectivul desavasit (<de + savarsit) cu mitropoli, care a fost refacut din substantivul cu aspect participal mitropolit.”[12]

            La baza derivarii regresive, indiferent de natura ei, sta intotdeauna un proces de analogie. Aastfel, pentru ca existau in limba romana numeroase perechi de felul lui: filolog -  filologie, fonolog  - fonologie, lexicolog – lexicologie etc., a putut fi creat derivatul regresiv etimolog, care va inlocui, pana la urma, pe etimologist.

            Fiind un caz particular al analogiei, derivarea regresiva are intotdeauna caracter sistematic, asemenea unui tip de derivare. Asa cum in fonologie se intalnesc perechi de genul p – b, s – z, t – d etc. sau cu in domeniul derivarii propriu-zise pot fi puse pe acelasi plan perechile: croi – croitor, munci – muncitor, scrie – scriitor etc.; la fel in sfera derivarii regresive perechea avant – avanta este comparabil cu blestem – blestema, castig – castiga, indemn – indemna s.a.m.d.



[1] Alexandru Metea, Limba romana esentiala, p.41

[2] Violeta Barbulescu, Gramatica limbii romane, Craiova, Editura Terathopius, p.39.

[3] Alexandru Metea, op. cit., p. 42

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Alexandru Metea, op. cit.

[7] Mioara Avram, Grigora Brancus, Gheorghe Bulgar, Georgeta Ciompec, Ion Diaconescu, Theodor Hristea, Rodica Bogza-Irimie, Flora Suteu, Sinteze de limba romana, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.

[8] Mioara Avram, Grigora Brancus, Gheorghe Bulgar, Georgeta Ciompec, Ion Diaconescu, Theodor Hristea, Rodica Bogza-Irimie, Flora Suteu, Sinteze de limba romana, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.

[9] Ibidem

[10] Alexandru Metea, op. cit., p.49.

[11] Alexandru Metea, op. cit., p.49.

[12] Mioara Avram, Grigora Brancus, Gheorghe Bulgar, Georgeta Ciompec, Ion Diaconescu, Theodor Hristea, Rodica Bogza-Irimie, Flora Suteu, op. cit.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 3260
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved