SUBORDONATELE COMPLETIVE

SUBORDONATELE COMPLETIVE

l .Propozitiile completive infinitivale

1.1 Acuzativul cu infinitivul

Denumirea de completive infinitivale acopera doua propozitii subordonate al caror predicat este un verb la infinitiv; aceste subordonate sunt acuzativul cu infinitivul si nominativul cu infinitivul.

Caracteristicile unei propozitii completive infinitivale sunt:

prezenta predicatului la infinitiv;

subiectul aflat la acuzativ, respectiv nominativ;

lipsa unui element introductiv.

Latinescul 'infinitivus' este traducerea expresiei grecesti " ' modul nedeterminat', deoarece acesta nu indica persoana. Desi are origine nominala, infinitivul a fost asociat cu verbul datorita felului cum se construieste.

Astfel, asemenea unui verb finit, si infinitivul unui verb tranzitiv se construieste cu acuzativul : videre puerum 'vad copilul'.

Cea mai interesanta si remarcabila utilizare a infinitivului este cea de acuzativ cu infinitiv, in care acuzativul serveste ca subiect, iar infinitivul drept verb finit, adica drept predicat Cele trei trepte temporale ale infinitivului (prezent, perfect, viitor) marcheaza relatia de simultaneitate, anterioritate, posterioritate fata de regenta.

Activ_____Pasiv

Simultaneitate    - infinitiv prezent -re -ri

Anterioritate - infinitiv perfect - isse - turn esse Posterioritate - infinitiv viitor -turumesse -tumiri

Video te venire (infinitiv activ- simultaneitate)

Video te venisse (infinitiv perfect- anterioritate)

Video te venturum esse (infinitiv viitor- posterioritate)

La fel se intampla si la diateza pasiva.

Prima dintre subordonatele completive infinitivale este acuzativul cu infinitivul, care indeplineste anumite functii sintactice in functie de tipul verbului regent; aceste functii sunt:

• cea de complement de obiect, ceruta de anumite categorii de verbe din propozitia regenta( verba dicendi sau declaranti, verba senttendi, verba voluntatis si verba affectuum)
• cea de subiect- dupa verbele si expresiile impersonale din propozitia regenta.

Dupa opinia unor gramaticieni, se pare ca originea acuzativului cu infinitivul ar fi acuzativul cu infinitivul exclamativ. Iata de pilda exemplul dat de N. L Barbu si Toma Vasilescu[2]:

'Miror! Te ad me nihil scribere!'care a devenit 'Miror te ad me nihil scribere'.

Asadar, propozitia principala infinitiva (te ad me nihil scribere) a devenit propozitie subordonata fata de verbul regent (miror). Alti gramaticieni sunt de parere ca acuzativul cu infinitivul provine din reunirea sub forma unei propozitii aparte a doua foste parti de propozitie:

Video te venire 'Te vad pe tine venind' a devenit

Video /te venire 'Vad ca tu vii'

Iata ce afirma Othon Riemann[3] in ceea ce priveste folosirea propozitiilor completive infinitivale in latina si-n greaca: 'Folosirea propozitiilor completive la infinitiv este mai restransa in latina decat in greaca. Dimpotriva, folosirea propozitiilor completive introduse prin ut este foarte raspandita in latina, in schimb in greaca propozitiile completive cu , care corespund, intr-o anumita masura, propozitiilor latinesti cu ut, nu se intalnesc decat dupa un foarte mic numar de verbe. De aici rezulta ca un mare numar de verbe sau expresii care in greaca se construiesc cu o propozitie infinitivala, in latina se construiesc cu ut.'

Se stie ca propozitiile completive infinitivale sunt concurate de completiva cu quod (quia) - mai ales in limba vorbita, astfel ca infinitivalele ajung sa fie folosite mai mult ca o frumusete a stilului livresc[4].

Acestea fiind spuse, ma voi ocupa indeaproape in primul rand de acuzativul cu infinitiv cu rol de complement de obiect, mai apoi de cel cu functie sintactica de subiect.

Propozitia subordonata denumita acuzativ cu infinitiv indeplineste functia de complement de obiect dupa anumite categorii de verbe din prepozitia regenta:

1) verba dicendi sau declarandi

(dico, nego, qffirmo, respondeo, declar o, demonstra, narro, significo,certiorem fado, nuntio, ostendo, promitto, doceo, polliceor, minor, fateor)

Postero die Vercingetorix, concilio convocate, id bellum se suscepisse non suarum necessitatum, sed communis libertatis causa demonstrat. (Caes., B.G., 7, 89)

'Dupa ce a convocat consiliul, in ziua urmatoare Vercingetorix demonstreaza ca nu incepuse razboiul din interese personale, ci pentru cauza comuna a libertat'

Cum rerum natura delibera: illa dicet tibi se et diem fecisse, et noctem.

(Sen.,Ep.ad_Luc.)

'Chibzuieste cu firea: ea iti va spune ca ea a randuit si ziua si noaptea.'

Numquam se cenasse domi Philo iurat. (Mart., Epigr..V, 47)

Filo jura ca el niciodata n-a cinat acasa.'

Nullos esse deos, inane caelum affirmat Segius. (Mart., Epigr., IV,

'Segius afirma ca nu exista zei, ca cerul e gol.'

verba sentiendi

(sentio, animadverto, audio, video, accipio, comperio, cognosco, inteilego,cogito, arbitrar, censeo, iudico, opinor, puto, spero, suspicor, scio, nescio, ignoro, existimo, credo, reor, memini, recordor, obiiviscor

[] cum j am diffideret armisDardaniae cingique urbem obsidione videret. (Verg., Aen.. III, 51-52)

'Deoarece nu mai avea incredere in ostile Troiei si vedea ca cetatea ii este impresurata de dusmani.'

Id cinerem aut Manes credis cur ar e sepultos? (Verg., Aen., IV, 'Crezi ca cenusa sau Manii, mortii se mai ingrijesc de acest lucru?'

Primum argumentum compositae mentis existimo posse consistere et secum morari. (Sen., Ep ad Luc.)

'Socotesc ca prima dovada a unei minti echilibrate ar putea sa se fixeze si sa zaboveasca cu sine.'

Praeterea gigni pariter cum corpore et una

crescere sentimus pariterque senescere mentem. (Lucr., De rerum nat.. 3,445-446)

'In afara de acestea simtim ca in acelasi timp se naste

cu corpul si spiritul, ca ele cresc si imbatranesc in acelasi timp.'

Alfred Ernout[5] sustine ca ' unele verbe ca audio, sentio, video, admit un participiu prezent in locul infinitivului', atunci cand inregistreaza o stare dintr-un moment dat.

verba voluntatis

(volo, nolo, malo, cupio, opto, studeo,postulo,placet, sino,patior, iubeo, impero, veto,prohi-beo,peto,posco,flagito, exigo, maneo)

Iubet arma tradi, principesproduci. (Caes., B. G., 7, 89)

'Porunceste ca armele sa fie predate, conducatorii adusi.'

[] neque illum,

Prensantem nequiquam et multa volentem[6]

Dicere, praeterea vidit [] (Verg., Georg.. IV,

' Si nici pe acela, care prinzand zadarnic umbra

si voind sa spuna multe, nu 1-a mai vazut.'

Ne cui me vinclo vellem sociare jugali[] (Verg., Aen.. IV, 16)

'Ca nu cumva sa vreau ma insotesc cuiva in lantul casatoriei,'

Si vis meflere, dolendum est

primum ipsi tibi (Hor..Ad Pis.. 189-190)

'Daca vrei ca eu sa plang, mai intai trebuie sa suferi tu insuti'

Turn caput atque umeros plexis redimire coronis

floribus etfolis lascivia monebat[] (Lucr., De rerum nat., 5, 1399-1400)

'Atunci jocul placut ii indemna sa-si impodobeasca capul

cu coroane impletite din frunze si flori.'

4) verba affectuum

(gaudeo, laetor,glorior, quaeror, miror,patior, rideo, maereor, lugeo, vereor,gemo, indig-nor,iuvo)

[] necportitor Orei

Amplius obiectam passus illum transire paludem. (Verg., Georg.. IV,

'Nici luntrasul lui Orcus nu a indurat mai mult sa treaca mlastina aflata in fata.'

Ariovistus neminem secum sinepernicie contendisse gloriabatur. (Caes.,B, G., I, 36)

'Ariovistus se falea ca nimeni nu s-a masurat cu el fara propria-i primejduire.'

Aliquid se scire gaudent. (Cic., Fin., 5, 48)

'Ei se bucurau ca stiu ceva'

Vehementer gaudeo te meam [] accepisse excusationem. (Cic., Ad Fam.. XVI, 21)

'Ma bucur mult ca mi-ai primit scuza.'

Se cuvine ca in final sa adaug la acuzativul cu infinitiv ce indeplineste functia de complement de obiect, unele observatii care nu pot lipsi:

1) in cazul in care completiva infinitivala cu predicatul la infinitiv are si un complement de obiect, intreaga propozitie se pune la diateza pasiva, pentru evitarea confuziei dintre cele doua acuzative - unul subiect si altul complement de obiect:

'Este stiut ca Cezar a invins pe Pompei'

Pompeium a Caesare victum esse constat[7].

(Nu: Pompeium Caesarem vicisse).

2) Daca predicatul subordonatei acuzativ cu infinitiv trebuie sa fie la infinitiv viitor, dar verbul nu are supin, prin urmare nici viitor, se utilizeaza in predicat fore ut sau futurum esse ut, constructie ce se intrebuinteaza uneori si la verbe care au supin:

Credo fore ut huiusfacti tepeniteat.

'Cred ca te vei cai de aceasta fapta'

3) Verbele care inseamna a crede, a per mite, a ameninta au predilectie pentru constructia cu fore ut, respectiv futurum esse ut.

4)Totusi se poate evita intrebuintarea infinitivului viitor, utilizandu-se in schimb verbul posse urmat de infinitiv prezent:

Totius Galliae sese potiri posse sperant. (Caes., B.G., l, 3, 8.)

'Spera ca el sa poata stapani intreaga Galie. '

Acuzativul cu infinitiv indeplineste functia de subiect pe langa un numar de verbe si expresii impersonale existente in propozitia regenta.

Completiva infinitivala cu rol de subiect e intalnita dupa:

1) expresii impersonale formate dintr-un adjectiv sau substantiv si verbul de existenta sum la persoana a Hl-a singular (est)

facile, dificillefas, nefas, satis, necesse, aequum, iustum, melius, turpe, utile, credibile,possibile, honestum,par, dignum, indignum(est),

lacus, mos/ama, rumor, opinis, scelus,facinus, verum, iusjalsum,paricidium, tempus, consilium,spes (est):

Tu me quaesierisl scire nefas [est] quem mihi, quem tibifinem di dederint, Leuconoe [](Hor., Carm., I, 11)

'Leuconoe, sa nu te intrebi! Caci nu e permis sa stim sfarsitul pe care zeii 1-au dat mie, tie.'

Non satis est pulchra essepoemata [] (Hor., Ad Pis.. 99)

'Nu e suficient ca poezia sa fie frumoasa.

Hic mos eratpatrius Academiae. adversari semper omnibus disputando. (Cic., De am., XVIII, 65)

'Obiceiul traditional al Academiei era sa te opui intotdeauna tuturor intr-o discutie.'

Verum est amicitiam, nisi inter bonus, esse non posse. (Cic., De am., XVIII, 65)

'Este adevarat ca prietenia nu poate exista decat intre cei buni.'

2) verbe impersonale

(de)decet, expedit, conducit,prodest, constat, apparet, oportet, convenit,placet, displacet, interest,refert,convenit:

O bone (nam te scire, deos quoniampropius contingis, oportet) [] (Hor., Sat.. II,

'O, bunule, caci trebuie ca tu sa sti,

Caci tu -i atingi mai de aproape pe zei.'

Oratore irasci minime decet. (Cic., Tuse.. IV,

'Nu se cade deloc ca oratorul sa se infurie.'

[] quo sidere terram

Vertere, Maecenas, ulnisque adiungere vites conveniat [] (Verg., Georg.. I, 1-3)

' Sub ce constelatie se cuvine, Mecenas,

sa ari ogorul si sa se lege vita de vie de ulmi.'

3) verba declarandi sau sentiendi la forma pasiva sau la conjugarea perifrastica pasiva, la persoana a Hl-a singular cu sens impersonal: dictum, traditum(est), dicendum(est), videtur, creditur :

Traditum est Homerum fiiisse caecum. (Cic., Tuse., 5,114)

'Se povesteste ca Homer a fost orb.'

Creditur Phytagorae auditorem fuisse Numam. (T. L., Ab urbe cond.. XL, 29) 'Se crede ca Numa a fost discipolul lui Pitagora.'

Subordonata completiva infinitivala cu functie de subiect poate aparea si dupa expresii impersonale alcatuite:

-cu substantivul opinio:    

• tenet me opinio;
• mea fert opinio;
• vulgata est opinio.

Venit in eam opinionem Cassium ipsum finecisse bellum[8]

'Este credinta ca insusi Casius a pus la cale razboiul.'

-cu substantivul spes:

• spes ostenditur;
• spes me tenet;
• in spem venio;
• in spe sum.

In spem venio appropinquare adventum tuum. (Cicero)

'Incep a nadajdui ca se apropie sosirea ta.'

-cu substantivele fama, rumor, nuntis:

• fama exiit;
• rumores existunt;
• rumor vulgatur;
• rumor serpit.

Fama exierat Artaxerxem comparare classem. (C. Nepos)

'Iesise zvonul ca Artaxerxes isi pregatea o flota.'

-cu alte substantive ca animusJides,memoria:

est mini animus

certum habeo

Est mihi animus hodiernum diem initium libertatis Britanniae fore. (Tacitus)

'Am convingerea ca de azi va fi inceputul libertatii Britaniei.'

1.2 Nominativul cu infinativul

Denumirea de nominativ cu infinitiv se da de obicei completivelor infinitivale al caror subiect de aceasta data este la nominativ si nu la acuzativ, subiect care poate fi exprimat sau nu.

Atunci cand subiectul acestei completive infinitivale nu este exprimat, conform parerilor unor gramaticieni aceasta 'neexprimare' a subiectului atrage dupa sine denumirea de infinitiv singur.

Unii Gramaticieni printre care N.I. Barbu si Toma L Vasilescu[9] afirma ca numarul verbelor dupa care e folosit infinitivul singur este destul de mare si in aceasta priviinta ni se dau spre exemplu verbele:

studeo, contendo, maturo, cogito, statuo, decerna, audeo,pergo,possum, queo, debeo, scio, nes-cio.

Exemplul luat de acesti gramaticieni este:

Caesar maturat ab urbeproficisci. (Caes., B.G., I, 7,1.)

'Cezar se grabeste sa plece de la Roma.'

Verbul regent al acestei subordonate completive infinitivale (nominativ cu infinitiv) cu forma pasiva este fie in mod real, fie printr-o fictiune de acord[10], identic cu subiectul regentei pentru ca acordul prin atractie explica aparitia nominativului cu infinitiv.

Verbele regente sunt aproape aceleasi care cer acuzativul cu infinitivul, cu deosebirea ca sunt la diateza pasiva (verba sentiendi, dicendi, voluntatis):

dicor,putor, audior, iudicorfertur, ostendor, iubeor, negor, vetor, videor, existimor,prohibeor, traditur.

Aceste verbe regente pasive pot fi 'la toate timpurile si la toate modurile personale'[11] Nominativul cu infinitivul este o propozitie pasiv personala, tradusa in limba romana asemenea unei propozitii subiective, iar verbul regent se traduce cu o forma impersonala reflexiva: se zice, se povesteste:

Iile mi par esse deo videtur. (Cat.,Carm., 51,1)

'Mi se pare ca acela este egal zeului.'

Addunt ipsi et qffingunt rumoribus Galii, quod resposcere videbatur. (Caes., B.G.. 7,1)

'Gali insisi adauga zvonurilor ceea ce parea ca cere situatia'

[] nos autem, fortes viri satisfacere republicae videamur [...] (Cic., In Cat, 1,2) 'Se pare ca noi, barbati puternici, facem destul pentru republica.'

Nolani murosportasque adire vetiti sunt. (T.L., Ab urbe cond.. 23,16,9)

'S-a interzis ca nolanii sa se apropie de ziduri si porti.'

Navispraeter creditur ire (Lucr., De rerum nat.. 4,388)

'Se crede ca nava pleaca.'

Consules iubentur scribere exercitum. (T.L., Ab urbe cond.. III, 30,3)

'Se porunceste consulilor sa recruteze armata.'

Versiculos in me narratur scribere Cinna. (Mart., Epigr.. III, 9)

'Se povesteste ca Cinna scrie impotriva mea niste poezioare.'

Lycurgi temporibus Homerus fuisse traditur. (Cic., Tuse., V, 3,7)

'Se povesteste ca Homer a trait in timpul lui Lycurg.'

Se pare ca nominativul cu infinitivul nu este cerut numai de verbe la diateza pasiva, ci, dupa modelul verbelor pasive, acesta propozitie infinitivala urmeza si dupa unele verbe active (sentiendi, declarandi)[12]

Utilizarea nominativului cu infinitiv dupa verbe la diateza activa este rara, fiind de sorginte greaca si nu este intalnita la prozatorii clasici, in schimb se intalneste in versurile lui Catullus, Vergilius, Horatius, Propertius:

Turn ioca, turn ser mo, turn dulces esse cachinni consuerant[...] (Lucr., De rerum nat., 5,1397-1398)

'Atunci se obisnuia ca jocul, discutia, hohotele de ras sa fie placute.'

Iuvat intehros accedere fontis (Lucr., De rerum nat., 4,2)

'imi place sa ajung la izvoare neincepute.'

Cf. N.I. Barbu, Sintaxa limbii latine dupa metoda istorico - stilistica, Editia a Il-a, revazuta si adaugita, Bucuresti, Tipografia Cartilor Bisericesti, 1947, p.229