Amintiri din copilarie de Ion Creanga -compunere argument

                                 de Ion Creanga

-compunere argument-

Opera”Amintiri din copilarie”este o opera epica deoarece autorul isi exprima indirect senti-mentele si conceptiile prin intermediul personajelor,al actiunii si prin naratiunea la persoana I.

Opera”Amintiri din copilarie”de Ion Creanga (1839-1889)apare in revista”Convorbiri lite-rare”astfel:in 1881,ianuarie,partea I,in aprilie partea a-II-a si in 1882,martie,partea a-III-a, ultima parte fiind publicata postum,in 1892.

Bildungsromanul este romanul devenirii, al cresterii si formarii unui personaj,urmarit in e-volutia lui,pe fundalul unor medii sociale diferite,realizand uneori si un tablou al epocii.

Termenul de”bildungsroman”vine din germana si inseamna”roman al unei formari”.

Amintirile sunt o specie literara epica in proza,in care autorul descrie fapte din propria via-ta,autobiografice,impresii,intamplari traite,apartinand literaturii memorialistice.In relatarea a-mintirilor,expunerea se face cu subiectivitate,artistic,fara a urmari cuprinderea intregii vieti.Se prezinta cu discontinuitate anumite momente din viata scriitorului.

Termenul”amintiri”vine de la verbul”a aminti”si inseamna”a aduce in memorie”.

Opera”Amintiri din copilarie”de Ion Creanga are ca tema evocarea vietii satului romanesc din a doua jumatate a secolului al-XIX-lea si anume a satului Humulesti,cu oamenii lui”gospo-dari tot unul si unul”,mediu social in care Nica evolueaza de la copilarie la adolescenta.Intam-plarile si evenimentele nu sunt relatate intr-o ordine cronologica,ci sunt selectate fapte ce devin momente semnificative de referinta in conturarea eroului, a”copilariei copilului universal”(G.Ca-linescu).

Opera a maturitatii scriitoricesti a lui Creanga,”Amintirile”aduc in atentie o galerie bogata de figuri omenesti,o serie de intamplari povestite cu umor,ce sunt posibile oriunde si oricand,ur-marind evolutia lui Nica a lui Stefan a Petrei,nu neaparat in ordine cronologica,de la copilarie pana la tinerete.

Opera este epica,principalele modalitati de expunere sunt naratiunea si dialogul,iar perso-najele sunt numeroase si participa in mod diferit la desfasurarea actiunii.Intamplarile sunt na-rate la persoana I de catre autor,din perspectiva omului matur,care se intoarce in copilarie prin intermediul amintirii,deoarece opera a fost scrisa de Creanga in ultima parte a vietii sale.Dintr-o alta perspectiva,povestirea pataniilor si a faptelor relatate este facuta de Nica,aflat la varsta copilariei,care este in acelasi timp personaj al actiunii.

        Subiectul operei

Partea I.Prin naratiunea la persoana I,Ion Creanga,adult,incepe povestirea amintirilor din propria copilarie,a intamplarilor petrecute cu mult timp in urma intr-un spatiu drag,satul natal Humulesti:”Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau prin partile noas-tre,pe cand incepusem si eu,dragalita-doamne,a ma ridica baietas la casa parintilor mei,in satul Humulesti,din targ drept peste apa Neamtului;sat mare si vesel,impartit in trei parti care se tin tot de una:Vatra Satului,Delenii si Bejenii”.Asadar,inca de la inceput,naratorul fixeaza locul, satul Humulesti si timpul,varsta fericita a copilariei.

Naratorul continua evocarea universului mirific al Humulestilor,”sat mare si vesel”,() sat vechi razasesc,intemeiat in toata puterea cuvantului,cu gospodari tot unul si unul,cu flacai voi-nici si fete mandre care stiau invarti si hora,dar si suveica.”

(Scoala din Humulesti)

Scoala ridicata”prin osardia”preotului Ioan Humulescu adunase o multime de baieti si fete, printre care se afla si Nica,”un baiat prizarit,rusinos si fricos si de umbra mea”.Copii nu inteleg rostul scolii,sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan,”om vrednic si cu bunatate”,le aducea ca ”dar de scoala noua”,pentru a-i sili spre invatatura,”Calul Balan”si pe”Sf.Nicolai”.”Calul Ba-lan”era un”scaun nou si lung”,”sfantul Nicolai”fusese botezat,dupa hramul bisericii,un”biciusor de curele,impletit frumos”de mos Fotea,cojocarul satului.Preotul a instituit regula ca,in fiecare sambata,elevii sa fie ascultati la lectiile predate in saptamana respectiva,apoi sa incalece pe Ca-lul Balan si sa fie”mangaiati”cu sfantul Nicolai,in functie de greselile facute.Smarandita, fiica preotului,izbucneste in ras la auzul grozavei prescriptii si este imediat poftita pe Calul Balan, desi fata”plangea ca o mireasa,de sarea camesa de pe dansa”.Ca urmare, toti scolarii s-au apucat sa invete”si treaba mergea struna”.

Filele ceaslovului fiind”cam unse,trageau mustele si bondarii la ele ()cate zece-doua zeci de suflete prapadeam deodata”,asa ca,vazand parintele foile insangerate,”ne pofti pe fiecare pe Balan si ne mangaia cu sfantul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muste si a cuviosilor bondari”.

Intr-o zi,primarul scoate oamenii la reparat drumul,deoarece se zicea ca are sa treaca voda pe acolo.Badita Vasile iese cu elevii ca sa dea o mana de ajutor.Aceasta actiune nu fusese decat un pretext pentru a-i lua pe flacai in armata,pe care-i prindeau cu arcanul,le puneau catuse si-i duceau la Piatra Neamt.

Badita Vasile,invatatorul,a fost”prins la oaste”si,in zadar umbla parintele Ioan sa gaseas-ca alt dascal, unul ca”badita Vasile,cuminte,harnic si rusinos ca o fata mare” n-a mai aflat.Pen-tru a urma scoala,Nica este impins de mama sa,Smaranda,care”era in stare sa toarca in furca si sa invat mai departe”,desi Stefan a Petrei era de parere ca”dac-ar fi sa iasa toti invatati (),n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele”.

(Scoala de la Brosteni)

Bunicul dinspre mama,David Creanga,ii duce pe Nica si pe Dumitru la scoala lui Alecu Balos din Brosteni;acum sufera copilul prima ruptura de vatra satului.Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna,in care„era un pui de ger de crapau lemnele”si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua,necunoscuta,careia copilului nu i se adapteaza deloc,avand loc o serie de in-tamplari inedite:caderea in Ozana;taierea pletelor;locuirea in gazda la Irinuca,unde se umple de raie capreasca;daramarea bordeiului Irinucai;fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.In ziua de Pasti,Nica a cantat la biserica”Ingerul a strigat!”,invatata la scoala din Brosteni,spre uimirea tuturor celor din Humulesti.Dar faptul ca fusese tuns chilug este un prilej de distractie pentru fetele „mai dracoase”,care strigau dupa el”Tunsul felegunsul,/Cainii dupa dansul!”.

Partea a-II-a incepe sentimental,cu un lirism nostalgic:”Nu stiu altii cum sunt,dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele,la casa parinteasca din Humulesti,la stalpul hornului unde le-ga mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei,()parca-mi salta si acum inima de bucurie.()Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa”.

Aducerile aminte reinvie chipul mamei sale care,cu adevarat ca”stia a face multe si mari mi-nunatii”,despre intamplarile copilariei:”Hai mai bine despre copilarie sa povestim,caci ea singura e vesela si nevinovata”.

In aceasta parte,naratorul povesteste intamplari celebre si de referinta pentru copilaria lui Nica a lui Stefan a Petrei,episoade cunoscute sub numele de”la cirese”,”pupaza din tei”,”la scal-dat”.

(La cirese)

Intr-o zi de vara,lui Nica i se face pofta de cirese si se hotaraste sa se duca la fratele tatalui sau,mos Vasile,care avea un”cires varatec”ca sa fure cirese.Baiatul se furiseaza din casa si pla-nuieste ca mai intai sa intrebe de varul lui,Ion,prefacandu-se ca venise sa-l ia la scaldat.Afla de la matusa Marioara ca Ion era dus cu tatal lui la Condreni,asa ca isi ia ramas bun si se preface ca pleaca.Bucuros ca nu-si gasise varul acasa,Nica se strecoara pe furis”in ciresul femeii”si ince-pe a”carabani la cirese in san,crude,coapte,cum se gaseau”.Matusa Marioara il zareste in cires,se enerveaza ingrozitor si,pentru ca baiatul nu se dadea jos din pom,incepe sa arunce in el bulgari de pamant.Speriat,Nica sare,pe neasteptate,chiar in”niste canepa care se intindea de la cires ina-inte,si era cruda si pana la brau de inalta”.Matusa Marioara incepe sa-l alerge pe baiat prin ca-nepa, ”si eu fuga si ea fuga,si eu fuga si ea fuga,pana ce dam canepa toata palanca la pamant”. Drept urmare,cele zece–douasprezece prajini de canepa”frumoasa si deasa cum ii peria”au fost complet distruse.Sprinten,Nica sare peste gard,se duce acasa si este”foarte cuminte in ziua aceea”.

Seara,a venit la Stefan a Petrei sa reclame paguba mos Vasile,insotit de primar si-i imputa canepa si ciresele.Mos Vasile era un”carpanos s-un pui de zgarie–branza ca si matusa Marioa-ra”,pentru ca a tunat si i-a adunat.Nica primeste”o chelfaneala”zdravana de la tatal sau pentru stricaciunea facuta si pentru banii platiti ca despagubire.Drept urmare,Nica invata din aceasta patanie ca”Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtusag”si-i era rusine sa mai dea ochii cu baietii si fetele din sat,mai ales duminica la biserica si la hora.

(Pupaza din tei)

Nica nu sfarsise bine rusinea cu ciresele,ca face alta boacana si mai mare.

Intr-o dimineata,Smaranda il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce,ca sa nu-l spurce”cucul armenesc”si sa-i mearga prost toata ziua.Toata vara pupaza canta dis-de-dimineata”de vuia tot satul”.Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oameni-lor angajati la prasit,tocmai in Valea Seaca,aproape de Topolita.In drumul spre tarina,baiatul se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuib scorbura, se urca in copac,baga mana in scorbu-ra,prinde pupaza si,pentru ca nu mai vazuse niciodata o astfel de pasare, se sperie si-o scapa. Pune in gura scorburii o lespede,duce apoi mancarea lingurarilor,carora”li se lungise urechile de foame”.La intoarcere,Nica scoate pupaza din scorbura,ajunge cu ea acasa,o leaga de un picior si o ascunde in pod,intr-o putina.Dupa doua zile,vine matusa Mariuca la Smaranda si-l acuza pe Nica de furtul pupezei,fiind foarte mahnita ca nu mai are cine-i trezi dis-de-dimineata.Speriat sa nu fie demascat,Nica ia pupaza din pod si se duce cu ea la iarmaroc,cu gand s-o vanda.Ajuns in targ,baiatul se plimba”tantos printre oameni de colo pana colo”,pana cand se apropie de el”un mosneag nebun”,care-l intreaba daca este de vanzare”gainu-sa ceea”.Luand-o in mana ca”s-o dramaluiasca”,mosul dezleaga pupaza,care”zbrr!pe-o dugheana”,apoi ia drumul in zbor spre Humulesti.Foarte suparat,Nica il ia pe mosneag de piept,pretinzandu-i bani pentru pasarea care scapase din mainile lui.Mosul il recunoscuse insa pe baiat si-l ameninta ca o sa-l spuna lui Ste-fan a Petrei,pe care,de altfel,tocmai il vazuse umbland prin targ.Auzind acestea,Nica se furisea-za printre oameni si o ia la fuga spre Humulesti,uitandu-se inapoi cu frica si bucuros ca scapase de mosneagul buclucas.

Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci,se aude pupaza,care canta”pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!”si a doua zi matusa Mariuca ii spunea Smarandei cu indignare,ce rai sunt oamenii, care vorbesc vrute si nevrute si acuza persoane nevinovate.

(La scaldat)

Intr-o zi calduroasa de vara,aproape de sfantul Ilie,Smaranda avea”o multime de trebi”si-l roaga pe Nica,cel mai mare dintre frati,s-o ajute.Ea ii promite,drept rasplata,sa-i cumpere de la Falticeni o palariuta si un chimir.Nica promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa ple-ce la scaldat,deoarece”era un senin pe ceriu si asa de frumos si de cald afara,ca-ti venea sa te scalzi pe uscat ca gainile”.Smaranda,vazand ca baiatul nu mai este acasa,se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip.Ea asteapta sa intre in apa,apoi ii ia toate hainele,il lasa in pielea goala si-i zice cu mahnire:”Ii veni tu acasa,coropcarule,daca te-a razbi foamea,s-apoi a-tunci vom avea alta vorba”.Fetele care erau la scaldat au inceput a-si da coate si a chicoti, amu-zandu-se despre cele intamplate.Nica se gandeste cum sa faca sa ajunga acasa fara haine,o ia prin papusoi,prin gradinile oamenilor,il latra cainii,apoi ajunge,cu chiu si vai,in ograda casei sa-le.Nica se uita cu mila la mama lui,”cum se da in vant dupa trebi”,se apropie umil,ii ia mana s-o sarute si-o roaga scancind:”Mama,bate-ma,ucide-ma,spanzura-ma,fa ce stii cu mine;numai da-mi ceva de mancare,ca mor de foame!”.Dupa intamplarea asta,Nica devine ascultator si harnic” ca o fata mare”,pana cand,impresionata,Smaranda il iarta si baiatul lacrimeaza de bucurie,dar si din cauza ca-l mustra cugetul pentru supararea pricinuita mamei.

Finalul acestui capitol este memorabil prin celebra autoironie:”Ia,am fost si eu in lumea as-ta un bot cu ochi,o bucata de huma insufletita din Humulesti,care nici frumos pana la 20 de ani, nici cu minte pana la 30  si nici bogat pana la 40 nu m-am facut.Dar si sarac,ca in anul acesta, ca in anul trecut si ca de cand sunt,niciodata n-am fost”.

Partea a-III-a incepe cu un monolog dialogat al autorului cu propriul sau cuget incarcat de aceeasi autoironie:”Nu mi-ar fi ciuda incaltea cand ai fi si tu ceva si de te miri unde,imi zice cu-getul meu”,prilej cu care Creanga descrie satul Humulesti si imprejurimile acestuia,facand refe-riri si la istoria acestor locuri,cu domnitorii si mitropolitii ce”s-au randuit la scaunul Moldovei” si care”au trebuit sa treaca macar o data prin Humulesti”.

Nica este acum adolescent,urmeaza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului,apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni.Desprinderea de sat se realizeaza printr-o perioada mai lunga,urmarind procesul formarii lui Nica,raporturile lui cu viata sociala,cu noii colegi de scoala,intre care Ion Mogorogea,varul sau,Gatlan,Trasnea,Oslobanul,impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul,unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc.

Accentele ironice se indreapta,in acest capitol,spre”fabrica de popi”din Falticeni,spre de-prinderile necinstite ale unor membri ai tagmei preotesti sau monahale,spre manualele scolare aride si spre invatarea mecanica,un”cumplit mestesug de tampenie”,care dau tabloului o imagine realista asupra scolii romanesti din acea perioada.

Partea a-IV-a debuteaza prin exprimarea tristetii eroului care,”in toamna anului 1855”, este silit sa-si paraseasca satul natal pentru a merge la seminarul de la Socola:”Cum nu se da scos ursul din barlog,taranul de la munte stramutat la camp si pruncul dezlipit de la sanul ma-mei sale,asa nu ma dam eu dus din Humulesti cand veni vremea sa plec la Socola dupa staruinta mamei”.La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii,toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti.Nica se simte puternic legat de”Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cris-talul”,de familia lui si de obiceiurile traditionale ale satului natal,care faceau sa-i salte inima de bucurie.Nica lua parte cu insufletire la sezatorile,clacile,horele si toate petrecerile din sat,stia cantecele lui Mihai scripcariul pe care toti baietii le fredonau cu veselie,de parca tot anul ar fi fost zi de sarbatoare.Cu umorul sau bine cunoscut,Creanga apeleaza la o zicatoare care le placea humulestenilor si pe care o spuneau cu voiosie:”Sa dea D-zeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru,si atunci sa fie praznic si nunta”.La toate minunatiile acestea ar fi trebuit sa renun-te Nica,daca era silit sa se duca la Socola si pe el nu-l lasa”pardalnica de inima”sa plece printre straini si sa-si paraseasca prietenii si satul natal.

Dorinta Smarandei este ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insista ca el sa plece la Se-minarul de la Socola.Ca sa-l convinga,mama argumenteaza ca va merge impreuna cu Zaharia lui Gatlan si-i va duce pana acolo mos Luca,megiesul lor”cu caruta cu doi cai ca niste zmei”.Nica incearca sa scape,amenintand ca o sa se imbolnaveasca de dorul mamei,ca o sa moara printre straini,ii da exemple de alti baieti care se lasasera de invatatura,dar totul este in zadar.Cand baiatul ii spune ca atatia oameni traiesc”fara popie”,mama il ameninta cu facaletul,considerand ca se sclifoseste.

Smaranda se plange lui Stefan a Petrei de indaratnicia lui Nica,dar acesta are argumentul banilor,pe care nu-i culege din pomi,”de la trunchi,ca surcelele”.Tatal se gandeste si la cei sase copii care raman acasa si care trebuie intretinuti,dar considera ca poate s-o alege ceva bun de Nica si”vreodata va fi si el sprijin pentru istialalti”.

Parasirea satului constituie dezradacinarea definitiva a lui Nica din universul Humulesti-lor,iesirea din taramul miraculos al copilariei si instrainarea eroului”hotarata cine stie pentru cata vreme”.

Vazand ca nu se poate aseza impotriva dorintei parintilor,Nica se gandeste cu amaraciune la necazul care venise pe capul lui.Toata noaptea de dinaintea plecarii,baiatul nu poate dormi deloc,framantandu-se in fel si chip,cautand o idee prin care sa-si induplece mama.In zorii zilei, Mos Luca si venise cu caruta si caii inhamati,asa ca Nica saruta mana parintilor si isi ia ramas bun cu ochii inecati in lacrimi.

Universul in care patrunde eroul e inferior celui din Humulesti,incepand cu satele de cam-pie si pana la”ratacaniile de pe ulitele Iasilor”.

Sosirea la Socola,intr-un tarziu,noaptea si ramanerea in caruta trasa”sub un plop mare”, deci sub cerul liber,simbolizeaza lumea necunoscuta in care urmeaza sa intre Nica si in care se simte stingher.

Finalul acestui capitol si al”Amintirilor”exprima filozofia relativitatii timpului ce se scurge ireversibil,lasand in urma o viata bogata in trairi si sentimente pure.

„Amintiri din copilarie”este un roman autobiografic,romanul formarii personalitatii unui tanar si un bildungsroman,care prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica, Ion Creanga fiind scriitorul care realizeaza”primul roman al copilariei taranesti”din literatura noastra.

Intre personajele operei,care constituie o galerie bogata de portrete aflate la maturitate,Ni-ca este singurul personaj urmarit indeaproape din copilarie,in devenirea sa spre tinerete.

Trasaturile copilului sunt ilustrate direct de autor,cu jovialitate,cu umor,cu autoironie,reie-sind chiar din propriile marturisiri autobiografice:”prizarit,rusinos si fricos si de umbra mea”, ”vesel ca vremea cea buna si stiurlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa”,”slavit de lenes”, ori caracterizari facute de catre alte personaje:”o tigoare de baiet,cobait si lenes,de n-are pare-che”,spunea Stefan a Petrei.

Prin caracterizare indirecta se sugereaza si alte trasaturi ce sunt ilustrate de intamplari hazlii si de situatiile prin care trece eroul principal:la cirese,pupaza din tei,la scaldat,nazbatiile facute in scoala,in care tentativele lui Nica esueaza,intrucat eroul invata din fiecare precepte morale necesarii formarii sale ca om cinstit,iubitor de adevar,corect.

In finalul romanului,Nica traieste intens drama dezradacinarii,a instrainarii de satul na-tal,de oamenii lui,care-i fusesera atat de dragi si cu care se identifica pe deplin:”o bucata de hu-ma insufletita din Humulesti”.

Smaranda Creanga,mama lui Nica,este un personaj aparte in”Amintiri”,desi autorul nu da nici un fel de elemente portretistice,trasaturile fizice lipsind cu desavarsire,fapt cu totul surprin-zator pentru o evocare a chipului mamei in literatura.Smaranda este insa bine conturata,prin mijloacele caracterizarii indirecte,prin trasaturile morale:femeie virtuoasa,autoritara,grijulie,cre-dincioasa si bisericoasa doreste cu ardoare sa-si vada baiatul popa.

Priceputa in practicile stravechi,”vestita pentru nazdravaniile sale”,Smaranda putea sa a-lunge”nourii cei negri de deasupra satului”,stia sa abata”grindina in alte parti,infingand topo-rul in pamant,afara dinaintea usii”,vrajea taciunii din vatra”ca sa se mai potoleasca dusmanii” si descanta de deochi.

Portretul ei este conturat cu duiosie si dragoste,cu veneratie si recunostinta:”Asa era mama in vremea copilariei mele,plina de minunatii,pe cat mi-aduc aminte;si-mi aduc bine aminte,caci bratele ei m-au leganatsi sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat,si a vorbi de la dansa am invatat”.

Stefan a Petrei este un gospodar de frunte al Humulestilor,barbat harnic si cu dragoste de familie,munceste pentru a o intretine,dar placerea lui cea mare este sa se joace cu copiii.Dispre-tuieste invatatura,deoarece,daca toti ar invata carte,”n-ar mai ave cine sa ne traga ciubotele”. Spirit practic,nesocoteste invatatura si canoanele bisericesti,se amuza atunci cand Smaranda se necajeste din cauza zburdalniciei copiilor:”Pai,da,mai femeie,tot esti tu bisericoasa,de s-a dus vestea,incaltea ti-au facut si baietii biserica aici pe loc,dupa cheful tau”.

Celelalte personaje se contureaza prin referiri concise si expresive pe care le face autorul: Smarandita e o”zgatie de fata” ,badita Vasile este”harnic si rusinos ca o fata mare”,Nic-a lui Costache e”invatat pana la genunchiul broastei”,Traznea este”bucher de frunte si tamp in felul sau”,matusa Marioara e”harsita”etc.

Volumul”Amintiri din copilarie”este romanul copilariei copilului universal,cum insusi Creanga il defineste:”Asa eram eu la varsta cea fericita,si asa cred ca au fost toti copiii,de cand e lumea asta si pamantul”.

Arta naratiunii se contureaza cu totul aparte in proza lui Ion Creanga prin ritmul rapid al povestirii,fara digresiuni sau descrieri suplimentare,prin dialogul dramatizat,prin umorul debor-dant realizat cu jovialitate,prin oralitatea stilului,data mai ales de eruditia sa paremiologica.

Oralitatea stilului lui Ion Creanga este data de impresia de spunere a intamplarilor in fata unui public care asculta si nu cititorilor.

Modalitati de realizare a oralitatii stilului:

·   dialogul:”--Asa a fi,n-a fi asa,zise mama,vreu sa-mi fac baietul popa,ce ai tu?--Numaide-cat popa,zise tata.”;

·   folosirea dativului etic:”cat mi ti-i gliganul”;

·   exclamatii,interogatii,interjectii:”--Ei,ei!Acu-i acu,mai,Nica!”,”iaca”;

·   expresii onomatopeice:”si pupaza,zbrr,pe o dugheana!”;

·   imprecatii:”manca-i-ar pamantul sa-i manance”;

·   autoadresare:”Apoi lasa-ti,baiete,satul cu tot farmecul frumusetilor lui si pasa de te du in loc strein si asa departat,daca te lasa pardalnica de inima!”;

·   adresare directa:”Si,dupa cum am cinstea sa va spun,”;

·   diminutive:”draguta de trebusoara”,”clacusoara”;

·   formule specifice oralitatii:”toate ca toate”,”vorba ceea”,”de voie de nevoie”,”vorba unei babe”;

·   proverbe si zicatori:”Golatatea inconjura,iar foamea da de-a dreptul”;

·   versuri populare sau fraze ritmate:”Hai fiecare pe la casa cui ne are,ca mai bine-i pare.”;

·   cuvinte populare,regionalisme:a fosgai,a clampani,a gabui,a se trage la carte,a boncalui.   

Umorul in proza lui Creanga este dat de starea permanenta de buna dispozitie a autorului, de jovialitatea,verva si placerea lui de a povesti pentru a starni veselia”ascultatorilor”.Absenta satirei deosebeste,in principal,umorul lui Creanga de comicul lui Caragiale,povestitorul avand o atitudine de intelegere fata de pacatele omenesti,ba chiar facand haz de necaz cu optimism si vi-talitate,crezand intr-o atare indreptare a defectelor umane.

Modalitati de realizare a umorului:

·   exprimarea poznasa,mucalita,intr-o siretenie a frazei la care este imposibil sa nu te a-muzi:”Si sa nu credeti ca nu mi-am tinut cuvantul de joi pana mai apoi,pentru ca asa am fost eu,rabdator si statornic la vorba in feliul meu”;

·   combinatii neasteptate de cuvinte:”He,he!Bine ai venit,nepurcele”,”cinstita de holera”, ”slavit de lenes”;

·   caracterizari pitoresti cu ajutorul cuvintelor familiale:fetele sunt”zgatii”,”dracoase”,iar baietii sunt”ticaiti”,”mangositi”,”prostalai”,”hojmalai”;

·   vorbe de duh:”Vorba ceea:un nebun arunca o piatra in balta si zece intelepti n-o pot scoate”;

·   autopersiflarea,supraaprecierea:”Stia,vezi bine,soarele cu cine are de-a face”;

·   ironia:”--Mosule,ie sama de tine bine telegarii ceia,sa nu-i ieie vantul;ca Iasul ista-i mare si,Doamne fereste,sa nu faci vro primejdie!”;

·   caracterele personajelor:Nica este lenes,comod:”Dimineata,pana-l scoli,iti stupesti sufle-tul.Cum il scoli,cere de mancare.Cat ii mic,prinde muste cu ceaslovul si toata ziulica bate prun-durile dupa scaldat,in loc sa pasca cei carlani si sa-mi deie ajutor la trebi”;

·   poreclele personajelor:Traznea,Mogorogea,mos Chiopec,Torcalau;

·   situatiile si intamplarile in care sunt puse personajele:povestirile cu ciresele,cu pupaza,cu scaldatul,pataniile din timpul scolii etc.;

·   diminutive cu valoare augmentativa:”bauturica”.

Deoarece autorul isi exprima indirect sentimentele si conceptiile prin intermediul personaje-lor,al actiunii si prin naratiunea la persoana I,opera”Amintiri din copilarie”de Ion Creanga este o opera epica.