Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE




AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Atat de frageda de Mihai Eminescu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic


Atat de frageda

de Mihai Eminescu


          Atat  de frageda este o suava poezie de dragoste scrisa intr-un moment de efervescenta lirica. Din punct de vedere estetic , amanuntul sau imboldul biografic , fara sa poata fi neglijat are o mica importanta , poezia fiind un mod de traire ideala , in absolut , a unei emotii puternice , o transfigurare sau sublimare in imagini artistice impresionante a realitatii.

          Atat de frageda apartine , structural si istoric , unei faze echilibrat romantice , de deplina maturitate si desavarsire artistica a operei marelui nostru poet.

          Calitatea esentiala a poeziei este continutul ei pur subiectiv , analiza si nuantata  , prin imagini poetice simple dar sugestive , a sentimentului de dragoste in manifestarile lui cele mai variate. Densitatea si diversitatea continutului sentimental-romantic se prezinta sub forma unei desavarsite unitati polifonice de emotii , stari si atitudini contradictorii , osciland intre fericire si durere , admiratie si repros , bucurie si tristete sau singuratate disperata de “desert”.

          Forma de organizare polifonica a elementelor structurii poetice este contrapunctul afectiv si compozitional. Intelegem prin contrapunct afectiv coexistenta , trairea simultana a doua sau mai multe emotii diferite , iar prin contrapunct compozitional combinarea simultana de elemente deosebite sau in opozitie.

          Contrapunctul afectiv si compozitional este mai mult decat obisnuita  antiteza romantica , realizeaza o simfonizare , o orchestratie in tonuri dramatice a unor stari sau elemente disonante.

          Structura contrapunctica a poeziei se poate demonstra cu usurinta la toate nivelele de expresie lingvistica si artistica. Pe plan lexical , poezia comunica , in principal , doua serii de sentimente deosebite : de o parte admiratie , veneratie , incantare , fragezime , gingasie , puritate , imaginea angelizata , diafara , eterica a iubitei care pluteste “ca visul de usor” , iar pe de alta parte , raceala , tristete , melancolie , nostalgie , durere , repros , singuratate . Cele doua planuri afective se interfereaza continuu , se apropie , se indeparteaza ca intr-un capriciu cu efecte deconcentrate.

          Efecte artistice remarcabile se obtin si prin crearea unor perechi antinomice de substantive , adjective sau verbe : “lacrimi si noroc” ; “calde soapte” ; “brate reci “ ; “-ntunecoasa renuntare “ ; “dulcilor dorinti “ ; “te duci? – o sa vii? “.Substantivul “marmura” metafora obisnuita in poezia lui Eminescu , sugereaza deopotriva finetea , frumusetea venerica , dar si raceala sau indiferenta. Substantivul “desert “ dintr-o imagine ce contureaza gestul de disperare si singuratate poate fi considerat un cuvant suma sau cheie pentru intregul continut al poemului eminescian. Aceasta metafora revelatoare prefigureaza psihologia simbolista a spleenului , a melancoliei uratului si insalubritatii psihice.

          Imaginile poetice alterneaza intre ele dupa aceleasi reguli ale contrapunctului. Prima strofa este formata din doua comparatii una vizual-plastica , concret-senzoriala , iar a doua abstracta. Scuturata bine de podoabe , cu numar redus de epitete , strict necesare si nuantate poezia aceasta ofera exemplulu unei impresionante transubstantieri poetice (de schimbare a unei substante in alta ). Spiritualizand materia , poetul creeaza imagini intelectuale , abstracte , serafice , diafane sau vaporoase ca cele  din strofa a doua.




          In alte strofe se procedeaza la o materializare a unor fenomene  prin natura  lor abstracte , folosind ca material concret substantele cele mai pure si sugestive : “floare alba de cires , marmura , desert , coroana. Epitetul plastic alba din comparatia :” Te asemeni / cu floarea alba de cires “ obisnuit  in poeziile de inceput ale lui Eminescu dobandeste acum o functie estetica noua  , revelatorie : “Floare alba de cires “ din prima strofa sugereaza gratia , puritatea , etica si morala a iubitei. Imaginile poetice eminesciene contin intr-insele o mare putere de simtire si cugetare.

Realitatile  functionale dintre elementele structurale ale textului se pot urmari si la nivelul fonetic , ritmul iambic , alcatuit din doua silabe , din care ultima este accentuata , deschide zagazul unei revarsari cadentate , bine marcate a sentimentului.

 Rima versurilor de noua silabe este feminina si alterneaza cu rima masculina a versurilor de opt silabe. In majoritatea lor versurile nu formeaza unitati semantice independente decat luate perechi si inlantuite contrapunctic.Rima feminina din versurile poeziei intr-o singura imagine sau idee. Se poate considera , astfel ca rima unitatilor semantice este masculina. Accentul final din rima masculina a ritmului iambic mareste durata silabei , potenteaza sentimentul , imprimand textului sonoritati melancolice bine punctate si temperate.

Sfarsitul dramatic al poemului este realizat nu numai de o permanenta opozitie de sentimente contradictorii , dar si de cele doua intrebari ale ultimului vers : “Unde te duci ? Cand o sa vii ?”exprimand distantarea si speranta vaga a reintoarcerii. Reproducem o apreciere critica a lui I.Negoitescu pentru subtilitatea si profunzimea : “Cu note din recuzita eminesciana prea bine stiuta (“rasai ca marmura” , “Imbratisari de brate reci”) poezia  Atat de frageda transpare si ea de umanitatea iubirii , de prospetimea de ivoriu a infloririi femeii , imaginea feminitatii evoluand de la jocul de matasuri , plutirea senzual-ingereasca  , zambetul de prihaniri suave , melancolia fericirii ce se intrezareste si durerea intangibilitatii , cu exclamatiile nazuintei caste ; “Mireasa blanda din povesti “ , “Mireasa sufletului meu “ , la idealizarea cvasi-mistica , nu mai putin de o fragezime de faramare de lujeri de crini , de o melancolie purificata in eteruri…

          Majoritatea exegeti;or poeziilor lui Eminescu au remarcat , pe buna dreptate , stilul simplu , renuntarea la imaginile luxuriant romantice in favoarea adancirii si nuantarii concret-romantice a sensibilitatii.

          Poezia  Atat de frageda este rodul parguit al unei activitati poetice mature , al unei sinceritati si calduri dogoratoare a sentimentului.

         









Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 5329
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site