CARACTERIZAREA CIOBANULUI MOLDOVEAN

MIORITA CARACTERIZAREA CIOBANULUI MOLDOVEAN

Considerata "cea mai frumoasa epopee pastorala din lume" (Alecu Russo), balada "Miorita" este o marturie prin timp a geniului creator al poporului nostru.

Aceasta capodopera a literaturii populare romanesti a fost descoperita de Alecu Russo in anul 1847 si publicata de Vasile Alecsandri in colectia de poezii populare intitulata "Poezii poporale. Balade (cantice batranesti) adunate si indreptate de Vasile Alecsandri". De-a lungul timpului, balada "Miorita" a cunoscut o larga raspandire in toate provinciile locuite de romani, circuland in peste o mie de variante, varianta slefuita de Vasile Alecsandri fiind cea mai reusita.

Personajul principal din balada "Miorita" este ciobanul moldovean, deoarece el participa la toate momentele actiunii si celelalte personaje graviteaza in jurul lui. El este un personaj mitic, simbolizand, prin atitudinea lui, intelepciunea populara a acceptarii mortii ca pe un dat firesc.

Portretul fizic se realizeaza prin caracterizare directa, prin elementele descrierii, intrucat trasaturile ciobanasului sunt vizualizate prin ochii mamei indurerate, amplificand astfel emotia cititorului. Prin mijloacele caracterizarii directe, autorul anonim compune un portret de o frumusete impresionanta:

"Mandru ciobanel, Tras printr-un inel? Fetisoara lui,     Spuma laptelui; Mustacioara lui, Spicul graului. Perisorul lui, Pana corbului. Ochisorii lui.     Mura campului"

Trasaturile ciobanasului sunt exprimate fie prin epitete sugestive privind atitudinea barbateasca si curajoasa, "mandru", fie prin metafore expresive pentru tinuta zvelta ".Tras printr-un inel". Comuniunea lui cu natura este ilustrata prin alegerea de catre autorul anonim a unor elemente din natura pentru a contura trasaturile fetei: fata este alba precum "spuma laptelui", mustacioara blonda si deasa ca "spicul graului", parul si ochii negri ca "pana corbului" si, respectiv, "ca mura campului". Repetitia pronumelui "lui" in monorima confera versurilor o muzicalitate aparte, facand din el aproape un bocet, iar diminutivele "fetisoara", "perisorul", "ochisorii" subliniaza dragostea mamei pentru fiul pierdut. In aceasta secventa descrierea portretistica de mare arta este realizata cu ajutorul unor expresii comparativ-metaforice ale caror elemente denumesc termeni ce apartin fie mediului natural, fie celui taranesc sau indeletnicirii eroului. Portretul ciobanasului capata valente picturale, in care cromatica se vizualizeaza expresiv si delicat prin intermediul metaforelor.

Insusirile fizice ale tanarului le presupun si pe cele morale, deoarece "frumusetea fizica este o complinire a celei morale" (Ion Rotaru). La inceputul baladei, se mentioneaza, prin caracterizare directa, harnicia, vrednicia ciobanasului, care este "mai ortoman" , are "oi mai multe", "cai invatati" si "caini mai barbati".

Prin mijloacele caracterizarii indirecte, se sugereaza si alte trasaturi morale, care reies din gandurile si sentimentele eroului. Pe ciobanas il caracterizeaza devotamentul, dragostea si pasiunea pentru meserie, pentru munca zilnica. El este atasat cainilor sai credinciosi si mioarelor, toate acestea explicand dorinta de fi inmormantat:

"In strunga de oi Sa fiu tot cu voi; In dosul stanii Sa-mi aud canii."

De mioara nazdravana il leaga o prietenie omeneasca si de aceea i se adreseaza cald, ocrotitor si duios. Sentimentele dintre ei sunt reciproce, deoarece oita sufera cumplit la aflarea complotului si, dezvaluindu-i-1, il sfatuieste sa-si ia masuri de aparare.

Pasionat de meserie, ciobanasul nu se poate desparti nici de fluierele sale, care constituie un simbol pentru sensibilitatea si duiosia sufletului, pentru ca in testamentul liric nu uita fluierasul "de fag", pe cel "de os" si pe cel "de soc", pe care doreste sa le aiba cu sine vesnic, incredintat ca dragostea dintre el si animalele sale este reciproca, imagineaza ca, in eventualitatea mortii, acestea "or plange / Cu lacrimi de sange!".

Desi tanar, ciobanasul este intelept, stapan pe sine si curajos. El nu se lamenteaza si nu-si ia masuri de aparare in momentul in care afla de complotul urzit impotriva sa, ci, datorita sensibilitatii sale, mediteaza asupra posibilei disparitii si concepe moartea ca pe un dat firesc al vietii, imaginand o nunta cu elemente cosmice intre care se va reintegra prin nefiinta. Astfel, isi exprima atat dragostea fata de natura, cat si conceptia sa asupra vietii si a mortii, vazand in moarte o lege a firii, o trecere fireasca in elementele naturii vesnice. Ciobanul moldovean dovedeste ca dispune de o extraordinara capacitate de intelegere si patrundere in tainele existentei umane, exprimandu-si indirect profunda dragoste de viata. In testament pastorul strecoara, cu delicatete sufleteasca, o credinta populara straveche, aceea ca la moartea unui om cade o stea:

"Ca la nunta mea

A cazut o stea".

Grijuliu si iubitor, el nu vrea ca mama lui sa afle despre steaua cazatoare, fiind preocupat de durerea sfasietoare pe care aceasta ar simti-o in eventualitatea mortii sale. Este in acest gest o dovada coplesitoare a respectului filial dus pana la veneratie si manifestat intr-o dragoste duioasa si puternica.

Avand asemenea calitati alese: frumusete, duiosie, iubire pentru batrana sa mama, cultul muncii, ciobanul moldovean a fost ales de soarta pentru a implini menirea oricarui om: de a se intoarce, prin moarte, in natura integrata Cosmosului.

Sub aspectul compozitional, portretul sau se contureaza pe doua planuri principale: cel al prezentarii directe a insusirilor, asa cum exista ele in mintea si in inima mamei sale, si cel ideatic, care evidentiaza modul de a gandi, de a privi si a concepe viata si moartea. Acestora li se adauga o precizare directa a autorului anonim referitoare la starea materiala a personajului care este motivul invidiei celorlalti doi ciobani. Liantul dintre cele doua planuri il constituie tensiunea emotionala puternica, lirismul si dramatismul textului, deoarece personajul se afla intr-o situatie limita.

Prin toate aceste calitati deosebite, personajul trezeste in mintea cititorului admiratie si pretuire.

Portretul ciobanasului compune un personaj mitic, de o neasemuita frumusete morala si fizica, asemanator unui Fat-Frumos din basmele populare, inzestrat cu cele mai alese trasaturi cu care putea impodobi folclorul pe un flacau reprezentativ pentru neamul romanesc.