Caracterizarea Anei

Caracterizarea Anei

Ana este femeia ce si-a pierdut candoarea in urma confruntarii cu o forta malefica, reprezentata de Lica. Prin destinul ei tragic, devine o victima a propriei incapacitati de a se raporta la simtul masurii si al echilibrului, in tot ce intreprinde.

Desi portretul fizic este concis, redus la esential, accentul cade pe adjectivele cu rol de epitet caracterizator: "Ana era inteleapta si asezata. Ana era tanara si frumoasa, Ana era frageda si subtire, Ana era sprintena si mladioasa".

Posedand o intuitie foarte buna, isi da seama de la inceput de firea ticaloasa si patimasa a lui Lica si isi avertizeaza sotul, dar acesta stapanit de setea de bani nu o asculta si chiar refuza sa mai comunice sincer cu ea.

Ana isi iubeste familia si sufera, cand Ghita nu-i impartaseste gandurile lui. Neglijata si lipsita mai ales de sprijinul moral al sotului, ea iese treptat de sub influenta sotului pentru a intra sub fascinatia lui Lica: "simtii tragere de inima pentru Lica".

Slavici se dovedeste un bun cunoscator al psihologiei feminine, in prezentarea evolutiei Anei. In momentul cand ea este supusa zbuciumului sufletesc, ea se mai afla la varsta la care cantecul si jocul nu au disparut inca si o fac capabila de simtaminte pure si emotii. Pentru ea faptul ca-si tradeaza sotul nu este un gest necugetat sau un capriciu pentru ca o data cu disparitia iubirii in sufletul Anei isi face aparitia un dispret profund fata de tovarasul ei de viata, dar un lucru este cert ea isi va pierde demnitatea de mama si chiar de sotie.