Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





loading...

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Conceptia lui Camil Petrescu despre teatru

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Tema si viziune despre lume reflectate intr-un text poetic studiat, din opera lui Ion Barbu: Riga Crypto si lapona Enigel
Despre personajele dintr-un basm cult studiat: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga
Nume mari din dramaturgia romana - Ion Luca Caragiale, Camil Petrescu, Marin Sorescu, Lucian Blaga
ULTIMA PERIOADA DE CREATIE A LUI EMINSESCU
Caracterizarea personajului principal din romanul “Ion” de Liviu Rebreanu
Ilustreaza conceptul operational de “basm cult”, prin referire la o opera literara studiata
Exemplifica, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative
Literatura si stiinta: atractorii stranii
Bunica de Barbu Stefanescu Delavrancea
VOCABULARUL. TEXTUL LIRIC



Conceptia lui Camil Petrescu despre teatru:

Teatrul – „arta intamplarii traite dinaintea simturilor unui spectator

Nu exista un joc de teatru realizat intr-o reprezentatie daca nu exista si un spectator     in constiinta caruia sa se configureze , intr-o structura mai mult sau mai putin completa, spectacolul”.

Teatrul nu este si nu poate fi altceva decat o intamplare cu oameni.”

Modalitatea estetica a teatrului ( teza de doctorat 1937) : „teatrul de la originile sale indepartate, mitice, de cult ,de act sacramental, exercitat in cadrul sarbatorilor eleusinice si dionisiace, este cu predilectie arta maselor , el se adreseaza in consecinta publicului larg , se inscrie in categoria genului spectacol si, in toate timpurile a fost o activitate controlata si dirijata de stat , de autoritati.”

Addenda la Falsus tratat: „ intr-o drama absoluta , nici motivele fatalitati antice , nici cele ale fatalitatii biologice nu sunt excluse ,cum nu sunt excluse nici personajele tip, reprezentand caractere, , nici cazurile patologice ,telurice sau chiar aberante , ci sunt numai subsumate esentei si in acest sens au un rol subsidiar, iar observatia este valabila si la roman. Personajul autentic al dramei absolute este un om de specie noua, capabil de crize de constiinta, de ordin cognitiv, nu moral , in esenta”.

Personaje:

Pietro Gralla

Personajul principal este caracterizat in mod direct in didascalii, inca de la intrarea in scena, ca si alte personaje ale piesei: „ Pietro este un barbat ca de patruzeci, patruzeci si cinci de ani, inalt, nas puternic, gura mare, nervozitate barbateasca, impulsiv. Da o impresie de loialitate , de profunda si aspra bunatate, poruncitoare. Nici el si nici Alta nu poarta peruca epocii . Trecutul lui de a fost sclav si pirat ii este intiparit pe fata, care pare sa fi fost angelica in copilarie. Are un fel de sinceritate moale in voce , rapida, gandita, care incurajeaza uneori pe partener. O teribila detenta nervoasa , spontana ca o hotarare irevocabila , face din el un om in lupta, coplesitor. Atunci privirea lui devine de otel. Fata lui paralizeaza prin paloarea ei insasi pe adversar. Pare mult mai mare la trup decat e, fiind proportionat si cu autoritate. Aparent foarte calm si echilibrat, dar numaidecat se ghiceste in el o fierbere interioara fara egal. Gandeste lucid pana si in clipele de febra.

Pietro Gralla este personajul principal al dramei, omul superior , insetat de absolut in iubire. Cu o adolescenta obscura, Pietro fusese sclav, apoi corsar si urcase in ierarhia sociala pana la rangul profesional de proveditor ( inalt functionar public in vechea republica venetiana, insarcinat cu guvernarea unei provincii) si cel nobiliar de conte.

Nicola il caracterizeaza direct , spunand despre Gralla ca, desi sovaie mult inainte de lupta , analizand cu luciditate toate fatetele situatiei , in clipa in care se decide asupra solutiei , actioneaza cu fermitate si inflexibilitate in directia stabilita: „inainte de batalie parca nu mai este om … Ai zice ca e cel mai fricos comandant… Ma trimite de cate doua trei ori in spionaj … Schimba de zece ori planurile … Dar cand lupta a inceput nu-l mai recunosti … E hotarat ca moartea insasi …” .



La fel de analitic si lucid Pietro despica firul in patru si dupa ce este tradat de sotia lui si, desi grav ranit, este insetat de certitudini in mecanismul atat de complex al iubirii : „Acum desfac totul, ma trudesc cu intreaga masinarie ,sa vad care sunt rotitele rupte… Sa vad cum a fost cu putinta o asemenea intamplare de necrezut.”

Insetat de absolut . Gralla e preocupat de esenta, de continutul etic al omului , fiind dezinteresat de aparente sau conveniente : „ suntem alcatuiti din propriile noastre fapte , cate sunt si cum sunt”. Ilustrativa e si replica pe care i-o da lui Cellino, care, negasind un argument valoric in propriul caracter se motiveaza prin genealogia sa : „ nu ma intereseaza familia dumitale. Ma intereseaza sa-mi spui cine esti d-ta.”

Pietro considera ca „deasupra tuturor celorlalte femei” se afla Alta, sotia lui ( absolutul in iubire este ilustrat prin teoria filosofului Leibnitz privind monada). Drama lui Pietro e cauzata de esecuri succesive . Gralla jigneste pe unul din nobilii care se ocupau de dotarea navelor si e destituit din functia de comandant. Apare si esecul pe plan moral pentru ca in locul lui este numit Elmo, un vechi si bun prieten al lui Pietro : „iti doresc izbanda Elmo, dar mai cu seama iti doresc prieteni , asa cum ti-am fost eu tie , si tu nu mie…”. Singurul lui sprijin ramane iubirea sotiei sale: „tu esti singurul lucru pe care il mai m pe lume ,ultimul refugiu…M-a tradat si Elmo ! Mi-era ca un frate … Venind pe canal a simtit cu ochii topiti in noapte prabusirea tuturor viselor mele…”. Tentativa de asasinat a sotiei sale si revelatia adevarului ca iubirea este numai o iluzie , P. Gralla se prabuseste definitiv si omoara in el acest sentiment:” daca e vorba de femeia care mi-a fost nevasta , pe care am iubit-o e de prisos … Aceasta e moarta de mult. E mai moarta decat daca nu s-ar fi nascut vreodata…”.

Marea lui drama nu e ca a fost inselat de Alta ci ca el insusi s-a inselat asupra ei: „ in orice caz , femeia pe care eu , ca bun cunoscator nu merita … Aci, ai avut o vedere clara , o mai justa intelegere a realului, ai cunoscut mai bine meandrele caracterului femeiesc… asta nu m-a impiedicat sa ma port ca un natarau ridicol care tinea cu orice pret sa-i dea lectii … despre femei si despre iubire…” . „ A fost o intamplare in viata mea care avea menirea sa decida intre cel mai mare bine si cel mai mare rau… Si a decis cel mai mare rau.”

Drama personajului este cauzata de reflectarea in constiinta a acestor esecuri dar si al orgoliului sau , care il impiedicase sa fie rational : „ sunt un marinar prost si nespus de increzut, o bruta.” Gralla devenise si un om de rand si se autodispretuieste : „ ceea ce mi se parea poate cuvenit atunci , acum cand ma simt gol ca un vas , mi se pare o scrisoare gresit adresata. Ce sens are sa-mi spui acestea , astazi cand eu nu mai sunt decat umbra unui om pe care-l credeam ca exista?”

In finalul piesei , P. Gralla pleaca spre un loc necunoscut ,sa se restabilizeze psihic , sa se regaseasca pe sine .

Alta Gralla

Alta Gralla este sotia lui Pietro Gralla , fiica unui judecator din Zara. Din didascalii aflam ca era „ o femeie de o frumusete nelinistitoare, voinica dar mladioasa, cu miscari senzuale. Are ochii mari, in cearcane vinete, care-i dau un aer de profunda melancolie cand priveste staruitor , fara sa vorbeasca. Fiecare fraza o precede cu privirea, asa ca pare ca vorba nu repeta decat ce au spus ochii…”.

Ea fusese sedusa, pe cand era o copila nestiutoare,de Marcello Mariani , care o abandona-se atunci cand se plictisise de ea. Alta devenise prostituata, apoi actrita usuratica si atragatoare pentru multi barbati. Desi se casatoreste cu un barbat respectat, Alta nu poate uita prima dragoste si il cheama la ea pe Cellino, tocmai in noapte in care sotul ei pleaca la lupta impotriva piratilor. Intors pe neasteptate , ea e surprinsa de sotul ei , pe care incearca sa-l ucida cu un pumnal pentru a-si salva amantul. Ea este mereu sincera in ce priveste iubirea : „iubire intoarsa, poate si ratacita , dar necontenit iubire … N-am vrut decat sa daruiesc …N-am vrut decat sa aduc bucurie.”Comportamentul ei este contradictoriu : Alta fuge din casa onorabila a tatalui ei pentru un aventurier , apoi paraseste viata libertina pentru cea sobra si austera alaturi de Pietro pe care il inseala cu Cellino. Ea ii marturiseste lui Cellino ca a fost o nebunie casatoria ei cu Gralla, iar acestuia ii declara ca la iubit intotdeauna pentru ca este superior tuturor barbatilor si ca tentativele de asasinat si adulter au fost dintr-o slabiciune. Dupa ce Pietro pleaca, Alta „ se prabuseste moale pe podeaua de marmura” putand fi definita prin cuvintele lui Cellino: „o femeie cu care ramai mai mult decat trebuie, te dispretuieste cautand neaparat pe un altul capabil s-o paraseasca ….Uneori cred ca nici nu-i place sa te simta superior ei …O doare superioritatea si nici nu vrea sa fie protejata.”

Marcello Mariani

Desi descendent din nobila familie Mariani, „ inscrisa in Cartea de aur de la 1214, iar la 1534, baroni ai Sfantului Imperiu …”, Cellino este numai „ramasita unui neam ilustru” asa cum il considera Pietro. El nu reactioneaza la insultele contelui, recunoscand chiar el ca este un aventurier superficial ,preocupat numai de femei si de evenimente mondene: „ eu sunt nascut sa iau o socolata pe zi la Florian si sa scriu scrisori de dragoste”. Dupa tragica intamplare din noaptea intalnirii cu Alta el descopera ca viata are si alte valori pentru care merita sa traiesti: „ de trei saptamani de cand v-am intalnit, am invatat lucrul cel mai de seama pe care-l poate invata un om intreg …Ca aceasta viata nu merita sa fie traita cu orice pret.”




Cellino si Pietro sunt jumatatile care ar constitui simbolul absolutului. Cellino e convins ca femeile constituie principala distractie in viata daca barbatul nu le i-a in serios pentru ca ele nu iubesc ci vor numai sa sufere atunci cand sunt parasite. Pietro prefera femeia ca esenta si unicat, ca monada reprezentata de Alta vazand in e femeia ideala. Celino considera ca femeia ideala exista pe lume , dar nu intr-o singura fiinta , ci : „risipita in toate femeile” de aceea ea trebuie adunata „ luand de la fiecare cate ceva, de la sute si sute de femei.”



loading...







Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 863
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site