DIMINEATA

DIMINEA TA

Titlul pastelului lui Octavian Goga contine o forma adverbiala care fixeaza momentul evocarii sale: Dimineata.

Structura - compozitie. Tonalitatea trista a expunerii lirice da originalitate acestei creatii, pentru ca inceputul zilei este prezentat total diferit de ceea ce ar astepta receptorul, adica o trezire exuberanta a naturii care se bucura de aparitia zorilor.

Imaginile panoramice cunosc proiectii terestre, dar si cosmice: lanuri-paduri si stele-nori-luceafarul. Toate aceste elemente sunt personificate, strabatute de "dorulpribeag'.

Starea de tristete atinge un punct maxim in secventa imaginativa cand: ,, Luceafarul simte vapaia arzand/Si tremura bietul, si moare':

Ca si in alte poezii ale lui Goga, observam si aici o interdependenta om-natura, un fel de umanizare a naturii care devine solidara cu omul care sufera. ,,Jalea' evocata si invocata~mereu este, in acest pastel, traita, simtita de toate elementele naturale, devenind "amarul cantarii' sau "patima doinei', expresii metaforice care traduc autentic starea de spirit a Ardealului de inceput de secol XX.

Spre deosebire de alti autori de pasteluri (Alecsandri. Cosbuc, Pillat), Goga da in creatiile sale functii noi, deosebite, naturii. Poetul nu mai este un simplu admirator al frumusetilor naturale, el reflecta simbioza om-natura, mai precis, transferul de sentimente de la om spre elementele care compun cadrul. Natura lui Goga vibreaza, canta, plange, ridicand parca, spre trepte cosmice starile de profunda suferinta ale oamenilor. Nu intamplator apare ca un laitmotiv cuvantul "doina', simbol al varietatii starilor interioare, din care nu lipsesc "jalea' si "dorul'.

Analiza stilistica

Personificarile: " Cu grele rasuflete apele dorm ', ,, dorm spicele
grele', luceafarul "clipeste', "geme porumbul salbatic', vantul
"saruta' trestia dau pastelului o turnura aparte. Dispare senzatia de
incremenire, de static, si se realizeaza o profunda relatie cu spiritul sau
cu idealurile umane. t

Nota melancolica este accentuata si de prezenta unor epitete: "grele

rasuflete', "spicele grele', ..Luceafarul bolnav', precum si de forme verbale care sugereaza suferinta, durerea, dorul: "geme', "tremura', "plang', "se zbate', "se-nfioara'.

Brazii, personificati si ei, devin factori izbavitori:

,, Deschideti larg poarta, caruntilor brazi,

Sa vie-mparatul maririi.

Sa mangaie jalea nestinsului dor,

Sa-mpace durerile firii.

Receptare critica

"Natura nuanteaza artistic si da expresie deosebit de variata unei tematici cam uniforme care, intr-un fel, caracterizeaza poezia patriotica si sociala a lui Octavian Goga. Cantarea patimirii noastre, folosita ca laitmotiv al celor mai izbutite din poeziile sale, poetul o exprima si in Dimineata, In codru, Pe inserate, unde clopotul devine simbolul jalei "instrainatului Ardeal'.'

(I.D. Balan, Octavian Goga) (L.C.N.)