Nuvela Regionalisme si arhaisme din Alexandru Lapusneanul

Nuvela

-specie a genului epic, in proza, care dezvolta o naratiune complexa cladita din mai multe episoade sau planuri narative si in care nu atat subiectul are importanta, cat natura conflictului pe care ste construita povestea popriu-zisa.

Nuvela este de mai multe feluri

1. nuvela istorica: Costache Negruzzi: 'Sobieski si romanii', 'Alexandru Lapusneanul'; Alexandru Odobescu: 'Mihnea voda cel rau', 'Doamna Chiajna'

2. nuvela fantastica: Mihai Eminescu: 'Sarmanul Dionis', 'Avatarii faraonului Tla', 'Archaeus'; Cezar Petrescu: 'Omul care si-a gasit umbra', ' Aranca, stima lacurilor'; Mircea Eliade: 'La tiganci', 'Secretul doctorului Honigherger', 'Tinerete fara de tinerete'; Mircea Cartarescu 'Visul'

3. nuvela psihologica: Ioan Slavici: 'Popa Tanda', 'Comoara', 'Moara cu noroc'; Ion Luca Caragiale: 'O faclie de Paste', 'In vreme de razboi', 'Pacat'; Barbu Stefanescu Delavrancea: 'Parazitii'; Gala Galaction: 'De la noi la Cladova'; Gib Mihaescu: 'La Grandiflora', 'Vedenia'

4. alte tipuri de nuvele: Ion Creanga: 'Mos Nichifor Cotcaiul'; Alexandru Vlahuta: 'Din durerile lumii', Liviu Rebreanu: 'Rafuiala', 'Catastrofa', 'Norocul'; Mateiu Caragiale: 'Remember'; Hortensia Papadag Bengescu: 'Romanta provinciala'; Marin Preda: 'Intalnirea din pamanturi'.

Regionalisme si arhaisme din Alexandru Lapusneanul

-spahiu- calaret, soldat din cavaleria turceasca.

-aprod- mesager oficial, paj sau scutier in epoca medievala.

-postelnic- maresalul curtii care avea in grija paza iatacului domnesc.

-spatar- unul dintre cei sapte mari boieri de la Curte.

-stolnic- boier care administra bucataria domneasca.

hojma- mereu, necontenit.

de iznoava- iarasi.

-surla- fluier, trambita de lemn.

-chinzeslui- a garanta

-a se ciocoi a se comporta ca o sluga, a se umili.

-dulama tunica lunga.

-cobanita- haina larga impodobita cu blanuri scumpe si purtata de voievozi.

-bumb nasture.

-zea- zale

-platose lucrata din sarme si bucati metalice ornamentale.

-lefegiu- mercenar, soldat platit.

ALEXANDRU    LAPUSNEANUL

de Costache Negruzzi

(comentariu; structura si compozitie; caracterizare de personaje; elemente clasice si romantice;argumentarea ideii ca 'Alexandru Lapusneanul' este o nuvela)

Neintrecuta pana astazi, nuvela istorica 'Alexandru Lapusneanul' aparuta in nr. 1 din 'Dacia Literara', la 30 ianuarie 1840, constituia atat prima izbanda a speciei nuvelistice in literatura noastra cat si un model ce intruchipeaza perfectiunea care de obicei se atinge intr-un proces de creatie de lunga durata.

Nuvela incepe prin anuntarea unei iminente confruntari armate intre Lapusneanu si Stefan Tomsa, dar 'noua vanzare' a boierilor schimba situatia si conflictul dintre cei doi domni rivali dispare, caci Lapusneanul isi recapata tronul fara lupta. Cum vinovati de prima cadere si de toate esecurile lui de pana acum sunt facuti boierii, Lapusneanul isi indreapta toata ura impotriva lor. Conflictului pretendent- domn, lasa loc conflictului domn- boieri, care e mult mai puternic. Noul conflict este puternic, si se manifesta in pornirile patimase ale domnitorului impotriva boierilor, care iau diverse forme: de la imputari si amenintari, la torturi si ucideri.

Scena omorarii lui Motoc aduce inca un conflict intre popor si marii jefuitori, dar acesta nu se substituie celui de pana acum.

In partea a patra, situatia cunoaste o rasturnare romantica: tiranul devine un biet calugar inofensiv, scaunul domnesc este imediat transmis prin regenta sotiei, nevarstnicului fiu Bogdan, boierii fugiti se reintorc in tara si vin la capul muribundului. Dupa un scurt timp se produce o noua rasturanre romantica: setea de putere, il readuce pe Lapusneanul in convulsiile confruntarii dementiale. Noile confruntari: Lapusneanul- calugar si mitropolit, Lapusneanul- sotie, servesc conflictului principal care il duc la deznodamant.

Actiunea este violenta, confruntarea Lapusneanul- boieri, duce la supunerea lor, in prima parte, Confruntarea Lapusneanul- sotie, pregateste 'leacul de frica', in partea a doua, confruntarea Lapusneanul- boieri duce la omorarea celor 47 de boieri si la linistirea norodului, prin aruncarea lui Motoc in 'bratele hidrei cu multe capete' ce-l face bucati in partea a treia; incercarea de ispasire a crimelor prin calugarie, neputinta revenirii la putere, otravirea si moartea in mainile celor doi adversari ai sai in partea a patra.

Asadar, nuvela este impartita in patru capitole, fiecare avand un moto care indica momentul culminant:

I. 'Daca voi nu ma vreti eu va vreau.'

II. 'Ai sa dai sama, doamna!.'

III. 'Capul lui Motoc vrem.'

IV. 'De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu.'

Evenimentele dramtice desi se petrec pe parcursul a patru- cinci ani, adica intre 1565- 1569, se fixseaza in cateva momente distincte cu o durata ce se desfasoara in cel mult cateva ceasuri si se unesc strans prin gradatia confruntarii, astfel incat se realizeaza curgerea actiunii intr-un timp artistic ce nu cunoaste discontinuitatile timpului real.

Momentele diferite ale actiunii presupun si locuri diferite, spatii inchise, 'scene' pentru a asigura parca si prin aceasta o maxima intensitate si concentare: 'in cortul domnesc asezat intr-o dumbrava aproape de Tecuci, in sala palatului domnesc; in interiorul Bisericii Mitropolitane; in sala de ospat a palatului domnesc; la poarta Curtii domnesti, caci manifestatia norodului are nevoie de o camera mai mare, intr-o camera din Cetatea Hotinului.

Evenimentele petrecute in timpuri si locuri diferite dau complexitate actiunii fara ca sa se piarda unitatea ei care consta in gradarea patimii si a cruzimii razbunarii pana la apogeul puterii domnesti si apoi in descendo pana la cel al neputintei cand raporturile dintre forte se schimba.

Perfectiunea nuvelei 'Alexandru Lapusneanul' este data de compozitia sa plastica, adica organizata intr-o structura unica si semnificativa a elementelor constituiente. De la inceput s-a remarcat caracterul dramatic al nuvelei, insusi scriitorul a publicat-o sub titlul generic din 'Scene istorice din cronicile Moldovei' si i-a dat forma asemanatoare in buna parte ca unei drame in patru acte in care replica cea mai reprezentativa din fiecare act devine moto. Fiecare scena reprezinta o explozie a conflictului integrandu-se crescendo sau descrescendo, motivat si armonios in unitatea operei, dar avand si o oarecare antonomie, caci fiecare parte are contractarea, durata, grandoarea, culminatia, deznodamantul unei schite, dar amploarea conflictuala si caracterologica de nuvela. Unitatea celor patru mici 'unitati' in marea compozitie a nuvelei se realizeaza proportional, echilibrat si deseori simetric.

Alt element al compozitiei clasice este motivarea stransa, produs al ratiunii creatoare ce asigura actiunii o evolutie fireasca prin subtile legaturi intre episoade: prima parte prevesteste pe a doua prin amenintarea lui Lapusneanul, adresata boierilor, c-a venit vremea sa se rafuiasca cu ei si sa curete stupul de trantori, iar pe a treia prin promisiunea ca sabia sa nu se va manji cu sangele lui Motoc; a doua parte o deschide pe a treia prin promisiunea lui Lapusneanul ca-i va da sotiei sale 'un leac de frica'; a treia parte deschide pe a patra prin amenintarea lui Spancioc adresata lui Lapusneanul prin trimisii sai ca se vor vedea pana a nu muri. Aceste deschideri realizeaza legatura ce fac ca timpul real dintre parti, uneori masurabil cu anii, sa se topeasca intr-un timp artistic continuu iar opera sa sa capete cu fiecare nou enunt, unitate si puterea sugestiei.

Scrisa in atmosfera de renastere nationala a perioadei pasoptiste care in plan spiritual duce la aparitia unei atitudini romantice pozitive, nuvela Alexandru Lapusneanul are an compozitia sa si o serie de elemente romantice. Pe primul plann sta destinul eroului principal ce cunoaste mari inaltari si voluptati minate de prabusiri la fel de mari si chinuri mistuitoare. El este inzestrat cu insusiri neobisnuite si antitetice manifestate in situatii exceptionale, tadand o puternica individualitate si o mare complexitate umana. In aceasta mare figura romantica se manifesta intreaga natura umana de la fiara pana la genialoid (cuv. prin care il defineste G. Calinescu)

Prezenta umana a marelui personaj al lui Negruzzi i-a determinat pe comentatorii prozei sale sa-i capteze personalitatea intr-o formula, sa-l defineasca izoland intre altele acea trasatura care-l rezuma tipologic. Vasile Alecsandri a vorbit despre 'imaginea crunta a lui Lapusneanul', Eugen Lovinescu despre 'tragedia crunta a lui Lapusneanul', iar Ovidiu Densusianu despre 'cruzimea, razbunarea, viclenia' lui. Toaote formulele acestea nu-l epuzeaza pe Lapusneanul. Lapusneanul e primul mare personaj complex din proza romaneasca si sentimentul pe care il lasa este ca oricand ar putea sa transgreseze cele 20 de pagini ale nuvelei lui Negruzzi. Eroul si situatiile pe care le determina condenseaza atat substanta umana, atatea conflicte potentiale incat epic, in alta proiectie ar fi putut sustine structuri de roman monumental. Aproape toate trasaturile ce-l definesc esential pe Lapusneanul isi au si reversuri. Mereu apare cate ceva care-i da accent surdinizeaza sau canalizeaza vreo pornire. Este impulsiv, neinfranat, repede la manie, dar tot el da numeroase probe de luciditate, de apreciere exacta a situatiei Tarii, intuieste bine felul in care vor reactiona la faptele sale diferitele categorii de supusi cladindu-si jocul politic pe analize si deloc pe impulsuri. Abilitatea politica este una din calitatile lui Lapusneanul, care pentru a se razbuna in voie pe boieri, actioneaza in asa fel incat tot greul ce urma pentru norod din grelele biruri si din celelalte forme de spoliatiune feudala sa apara acestuia, ca fiind din cauza boierimii si mai ales a vornicului Motoc pe care de altfel chiar pentru acest rol il oprise langa el, cum ii si notifica: 'Te voi cruta caci imi esti trebuitor, ca sa ma usurezi de blastamatiile poporului'. Tot in calculul politic intra si insotirea cu 'gingasa Ruxandra', fiica lui Petru Rares, domn a carui buna amintire staruia inca in 'inimile norodului'

Lapusneanul e atent cu imaginea pe care si-o cultiva in popor, si fara a inteprinde efectiv vreun act spre binele acestuia, fiind cai de a nu trece drept un om rau pentru multime, indreptand abil catre boieri nemultumirea poporului. Explozivul, colericul Lapusneanul este capabil de infranare, singur, zagazuind in anumite imprejurari, valul maniei ce urca in el. Instinctiv, Lapusneanul duce mana la junghier, cand domnita Ruxandra intreprinde acel demers pentru oprirea uciderilor de boieri, dar se stapaneste aducandu-si aminte, cum explica el insusi ca acea care-i statea in fata era mama copiilor sai. Asculta chiar cu zambet, naiva interventie, lamentatia doamnei, relatarea acelui episod cu jupaneasa vaduva, care iesindu-i inaintea calestii ii strigase infricosatoarele vorbe culpabilizatoare: 'Ai sa dai sama doamna!'. Terorizatei femei, voda ii promite 'un leac de frica' si nu se poate stii daca ideea masacrarii celor 47 de boieri, atunci ii incoltise sau il muncea mai demult si initiativa Ruxandrei il decisase s-o puna repede in aplicare.

Totusi, acest om al manierilor iuti, al violentelor inmarmuritoare, domina prin luciditate conjunctura politica, dintre toti el fiind acela care evalueaza mai de sus contextul si are o imagine limpezita a raportului de forte. Loviturile succesive date boierimii, mereu surprinzatoare, par de fiecare data efectul unor izbucniri, al acceselor de manie, acte tasnite din jocul de umoare al tiranului, dar mai tarziu se dovedesc actiuni gandite, pregatite pana in detalii, ca etape ale unui plan de lichidare.

Intamplarile povestite chiar daca nu se departeaza mult de realitate degaja o atmosfera romantica sumbra, stranie: capete inseangerate tinute pe zidurile curtii domnesti; Lapusneanul construind cu voluptate ca un arhitect cu vocatie o piramida din capetele boierilor ucisi; multimea cerand capul lui Motoc; ospatul transformat intr-o lupta sangeroasa cu sfarsit tragic; Lapusneanul calugarit, otravit si murind in chinuri cumplite.

De la romantici imprumuta Negruzzi procedeul antitezei. Personajele sunt antitetice in natura lor si in raport cu altele., Lapusneanul este aliajul tuturor antitezelor, pus in antiteza, si cu sotia sa sa, Lapusneanul isi reliefeaza caracterul diabulic, pe cand Ruxanda, blanda, compatimitoare, sensibila, supusa, tematoare isi reliefeaza natura angelica.

Incazul lui Motoc, autorul respecta mai putin adeevarul istoric, Motoc n-a fost ucis de catre popor, asa cum se povesteste in nuvela, ci a fost omorat in Polonia, unde se refugiase. Negruzzi face din el un personaj tipic pentru boierimea insetata de bogatie, neinduplecata si dispretuitoare fata de poporul pe care il asuprea. Slugarnica, perfida sau lasa aflandu-se dupa interese, alaturi de domn sau impotriva lui, Motoc, apare la inceputul nuvelei in fruntea soliei trimise pentru a-l intoarce din cale pe Lapusneanul. El vorbeste cel dintai, si din primele lui cuvinte isi arata dispretul fata de popor: 'Caci asa este obiceiul norodului nostru sa faca din tantar, armasar'. Dupa aceea, el, boierul vanzator vorbind 'in numele poporului' ii spune domnului ca norodul nu-l vrea nici nu-l iubeste. Cand insa Lapusneanul, ii respinge propunerea si isi arata hotararea de a nu da inapoi, Motoc il indeamna cu perfidie sa-si indeparteze oastea de lefegii pentru a-l face astfel neputincios: 'Cruta pe biata tara, Doamne! Sloboade ostile acestea de pagani;vina numai cu cati moldoveni ai pe langa Maria-ta, si noi chizesluim ca un fir de par nu se va clati din capul Inaltimei-tale; si de-ti vor trebui osti, ne vom inarma nai cu femei si copii, vom radica tara in picioare, vom radica slugile si vecinii nostri. Incredi-te in noi!'

Stratagema aceasta pe cat de vicleana, pe atat de lingusitoare nu putea sa-l insele pe domn, care raspunde: 'Lupul parul schimba, iar naravul ba'. Neizbutind nici prin aceasta viclenie sa-l piarda pe noul domn, perfidul boier i se supune: 'Motoc ii saruta mana, asemenea cainelui care, in loc sa musce, linge mana care-l bate'. Vornicul reapare ca personaj principal in capitolul III in timp ce este de fata la macelul boierilor ca sa-i faca pe plac stapanului , se sileste sa rada, desi simtea zburlindu-i-se parul. Cand Lapusneanul, intrecandu-l in perfidie il intreaba daca a facut bine ca a scapat tara 'de o asa raie', Motoc, cu o lingusire dezgustatoare ii raspunde: 'Maria-ta, ai urmat cu mare intelepciune, raspunse marsavul curtezan: eu de mult aveam de gand sa sfatuiesc pre Miria-ta la aceasta, dar vad ca intelepciunea mariei-tale au apucat mai-nainte, si ai facut bine ca i-ai taiat;'

Insa, cand armasul aduce vestea ca multimea razvratita sub zidurile palatului cere capul vornicului, lasitatea lui Motoc apare in toata goliciunea ei: 'Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niste prosti, pre niste mojici.' Vornicul se vaita, se roaga, isi smulge barba si numai cu greutate lefegii il pot tari pana la porti ca satl azvarle norodului pe care il dispretuise.

Spancioc si Stroici si ei boieri, sunt insa iubitori de mosie, fermi in apararea idealurilor si dusmani neinfricati ai tiraniei.

Pentru prima data in literatura romaneasca, Costache Negruzzi caracterizeaza in mod magistral personajle colective. Personajele nuvelei, vorbesc despre popor ca despre un factor ce trebuie luat in seama. Astfel, inca de la inceputul nuvelei, cand Spancioc il intreaba pe Lapzusneanul: 'Si cu ce vei satura lacomia acestor cete de pagani?', gandindu-se la oastea turceasca ce-l insotea pe noul domn, cel intrebat raspunde: 'Cu averile voastre, nu cu banii taranilor pe care-i jupuiti voi'. Boierii se bucura de domnia cea noua, noteaza scriitorul, pentru ca, 'boierii dadeau nadejdea ca vor putea ocupa iarasi posturile, sa adune bogatii din sudoarea taranilor'

Poporul apare ca personaj colectiv in capitolul III, cand se produce o miscare spontana a targovetilor. Dupa inceperea macelului din sala de ospete, si in curtea palatului slugile 'burluzuisera norodul' oamenii se strang la poarta curtii intaratandu-se din mult in mai mult. Strigatul cetelor exprima revolta impotriva jafurilor si infilarilor: '- Sa ne micsoreze dajdiile! - Sa nu ne zapciasca!', '- Sa nu ne mai implinceasca! - Sa nu ne mai jafuiasca!', '- Am ramas saraci!- N-avem bani' -Ne i-au luat toti Motoc! - Motoc! Motoc! - El ne beleste si ne prada!.- Capul lui Motoc vrem!'. 'Toate glasurile se facura un glas, si asest glas striga <<Capul lui Motoc vrem >> '. Ticalosul boier este predat poporului din ordinul domnului care avea sa foloseasa prilejul pentru a atrage simpatia norodului.

Multimea adunata sub zidurile palatului nu reuseste la inceput sa-si formuleze revendicarile decat intr-un mod vag. Dar in momentul in care cineva pronunta numele lui Motoc,toate nemultumirile individulale se cristalizeaza.

Scrisa intr-un limbaj fara podoabe, care traieste printr-o echilibrata impartire de cuvinte noi si de arhaisme, nuvela 'Alexandru Lapusneanul' reprezinta prima mare realizare a nuvelisticii romanesti, imprimand in acelasi timp un personaj memoriabil de ienpuizabila complexitate.