POEMUL SOCIOGONIC

POEMUL SOCIOGONIC

[sociogonie - socio = societate + gonos = nastere nasterea/originea, evolutia unei societati]

Releva marea ambitie a poeziei romantice de a da o imagine globala a lumii. In     sociogonia romantica se pot intalni elemente din toate domeniile cunoasterii umane: istorie, filosofie, religie, politica, legende asezate in cicluri evolutive care reflecta ideea succesiunii. Poemele sociogonice romantice valorifica idei din filosofia romantica sau imediat anterioara:

G. Vico, preluat cu ideea evolutiei in ritmuri alternativ progresive si regresive

Herder, preluat prin aspiratia umana spre o societate luminoasa si echilibrata

Hegel - ideea devenirii rationale

Toti cei 3 imagineaza o conceptie evolutionista si dezvolta o viziune optimista asupra istoriei umane. Perspectiva romantica are si o viziune pesimista, Schopenhauer, pentru care raul si vointa de putere sunt mobilurile activitatii omenesti, iar societatea umana nu evolueaza ci decade in mod continuu. Toate aceste idei se reflecta, separat ori imbinate, in toate poemele sociogonice.

VICTOR HUGO - LEGENDA SECOLELOR (aparuta in 3 etape - 1859, dezvoltata in 1877 si 1883) Hugo intentioneaza sa ofere o viziune completa a istoriei privita ca o cucerire progresiva a libertatii. Metaforic, evolutia omului inseamna trecerea de la intuneric la lumina, adica "transfigurarea paradisiaca a infernului terestru".

Hugo relationa poemul Legenda secolelor cu romanul sau Mizerabilii. Daca romanul prezinta ascensiunea si izbavirea unui singur om, poemul prezinta ascensiunea si izbavirea intregii umanitati. Hugo isi organizeaza poemul pe 3 niveluri:

1. nivelul BIBLIC da viziunea determinanta anuntata de supratitlul De la Eva la Isus
2. nivelul MITOLOGIC, subordonat primului; supratitlul: Gigantii si zeii. Aici e important episodul Greciei antice, cunoscut, se pare, de Eminescu si preluat, intr-o influenta aproximativa, in Memento Mori. Grecia lui Hugo e o lume agonica, tragica si istorica.
3. Nivelul ISTORIC, cel mai dezvoltat; subtitlul: Dupa zei, regii, evocand succesiv episoade din Evul Mediu, Renastere si incheindu-se cu o viziune poetica asupra viitorului ca izbanda a umanitatii.

Legenda secolelor e un poem vizionar, axat pe optimism si incredere in om. 3 mari idei anima partea a 3-a: libertatea, progresul si revolutia. Utopia lui Hugo este integral optimista.

MADCH IMRE - TRAGEDIA OMULUI, 1861, tradusa de Octavian Goga.

poem sociogonic integrat intr-un poem faustic care trateaza tema omului in cautarea unui sens al vietii.

Poemul incepe cu o viziune biblica, Prolog in cer, in sensul celui din Faust de Goethe. In linistea si echilibrul creatiei divine initiale apare un eveniment nefast: Lucifer ii permite lui Adam cunoasterea, ii cere sa faca un pact cu el, asemanator celui dintre Mefisto si Faust. Adam si Eva vor fi izgoniti din Rai si condamnati sa-si castige existenta prin munca. Adam vrea sa cunoasca soarta oamenilor in viitor, iar pt. aceasta Lucifer il cufunda intr-un somn adanc. Aici incepe poemul sociogonic desfasurat ca un vis al istoriei. Adam parcurge mai multe epoci si se metamorfozeaza sub mai multe infatisari. In finalul visului, Adam intreprinde un zbor cosmic si, reintors pe pamant, il gaseste inghetat. Acesta e finalul din vis corespunzator pesimismului schopenhauerian: un sfarsit dezastruos al omenirii. Madch imagineaza, insa, un alt final al poemului sau: Adam se trezeste din visul ingrozitor al istoriei, Eva il anunta ca va fi tata si ca va trebui sa-si asume raspunderi legate de civilizatia urmatoare. Lucifer pierde prinsoarea, Adam se elibereaza si se dedica faptei la modul faustic. Aici se intrevede speranta in construirea unei societati eliberate de sub domnia raului.

MIHAI EMINESCU - MEMENTO MORI (lunga perioada de elaborare: 1870-72, publicat integral postum), peste 1300 de versuri in 218 strofe de 6 versuri.

viziune integral pesimista, ecou al filosofiei lui Schopenhauer; subtitlul anunta aceasta viziune: "Panorama desertaciunilor". Tudor Vianu descria Memento Mori ca o sociogonie analoga cu Legenda secolelor si Tragedia omului.

Inceputul poemului anunta tema intr-un limbaj metaforic: "Instelatul rege maur paste turma visurilor". Cufundat in vis, el va avea revelatia intregului trecut istoric. Intr-un palat fantomatic al inchipuirii, poetul intoarce "roata vremii" - se succed imagini din panorama civilizatiilor, parcursa ca una a desertaciunilor. Poemul ofera fragmente de civilizatie din Babilon, Egipt, Palestina, Grecia, Roma. Evocarea Romei se impleteste cu cea a Daciei, partea cea mai intinsa din poem. Dacia eminesciana e locul expansiunii vitale a naturii. Cucerirea Daciei de catre romani inseamna prefacerea civilizatiei dacice in "umbra, pulbere si spuza". Tabloul urmator, al devastarii Daciei, este al nordului inghetat, guvernat de zeul Odin, care decide moartea Romei. Poemul pune apoi in evidenta eruptia vulcanica a revolutiei franceze. Pt. Eminescu, Napoleon reprezinta apoteoza istoriei, iar epoca post-napoleoniana inseamna esecul libertatii pentru toate popoarele. Scepticismul de tip schopenhauerian conduce poetul spre a releva esecul cugetarii, sfarsitul credintei si zadarnicia istoriei ca "spectacol de vicii" si "mizerii repetate". Intoarcerea spre trecut si desfasurarea poemului sociogonic se realizeaza pe calea visului echivalat cu puterea romantica a poeziei.