Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ROMANUL: ION de LIVIU REBREANU - incadrarea romanului in opera lui Liviu Rebreanu

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Dacia Literara in literatura romana
Romanul Ion De Liviu Rebreanu
FORME ALE TEATRULUI MODERN
FANTANA DINTRE PLOPI (HANU ANCUTEI)
Un personaj feminin dintr-un roman postbelic: Morometii de Marin Preda
AVANGARDISMUL
Povestirea
PERIOADA CRITICA (1870-1900) Infatisarea generala
TITU MAIORESCU
Teritoriul de formare a limbii romane

TERMENI importanti pentru acest document

: incadrarea in realism ion : ion de liviu rebreanu incadrare : arhitectura epica a romanului ion : l rebreanu romanul sferic epicul circular :

ROMANUL: ION

 de LIVIU REBREANU

Scrie un eseu structurat in care sa prezinti conceptia despre roman a lui Liviu Rebreanu prin aplicare la opera literara „Ion”. Vei avea in vedere:

  1. incadrarea autorului in epoca
  2. incadrarea romanului in opera lui Liviu Rebreanu
  3. prezentarea genezei romanului pe baza marturisirii autorului
  4. definirea conceptului de narator omniscient si omniprezent specifica romanului traditional
  5. explicarea conceptului de roman circular propriu lui Rebreanu. Relevarea prin exemplificari a simetriei dintre inceputul si sfarsitul romanului.
  6. tema – prezentarea arhitecturii epice a romanului
  7. personaje si evolutia conflictului: tragismul
  8. tehnici narative, modalitati ale nararii, stilul

  1. incadrarea autorului in epoca

Punct de reper in proza romaneasca interbelica , Liviu Rebreanu , scriitor nascut intr-o lume robusta de tarani ardeleni , inseamna deopotriva continuitate si ruptura , traditie si inovatie .Inciuda aparentei de spirit greoi , masiv , creatia sa , extrem de variata sub raport tematic si artistic , ramane momentul de referinta , punctul de plecare in orice analiza a prozei romanesti din primele decenii ale secolului XX .

Nascut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua , in tinutul Nasaudului , Liviu este cel dintai venit pe lume intr-o familie numeroasa ( 14 copii ) , a unui invatator , Vasile Rebreanu , fost coleg de scoala si prieten cu George Cosbuc . Cei dintai ani ai existentei sale se desfasoara in Nasaud , iar scoala primara o face cu tatal sau , la Moieru.

In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de “momentul Rebreanu”. Prozatorul continua si adanceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N. Filimon, D. Zamfirescu, I. Slavici si M. Sadoveanu, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica. El are contingenta in fiecare, dar se diferentiaza de ei in chip radical. De Slavici si de Sadoveanu il apropie orientarea predilecta catre lumea satului, de Duiliu Zamfirescu surprinderea scenelor de masa.

     Ne aflam in fata unui scriitor obiectiv, care uimeste prin puterea de a prezenta viata in complexitatea ei sociala si psihologica. Rebreanu constiinta mai framantata, ramane la romanul fresca sociala, palpitand de dramatism. In aceasta directie a vastelor constructii epice, cu caracter obiectiv, si in orientarea romanului psihologic pe fagas realist sta principala contributie a lui Rebreanu, care face din el creatorul romanului modern in literatura romana. Pe aceasta baza se situeaza si locul lui eminent intre romancierii europeni ai problematicii taranesti si ai cazurilor de constiinta.

  1. incadrarea romanului in opera lui Liviu Rebreanu

Este prima capodopera in creatia lui Liviu Rebreanu si un punct de referinta in evolutia romanului romanesc. Eugen Lovinescu considera romanul o adevarata revolutie fata de: lirismul samanatorist, eticismul ardelean, atitudinea poporanista. Elita criticii literare a vazut in acest roman o capodopera de rascruce in reflectarea satului si a taranului roman. Intr-adevar, romanul aduce o imagine noua, autentica, obiectiva asupra realitatii rurale, respingand orice intentie de idilizare, de infrumusetare

Formula de roman pe care o adopta Liviu Rebreanu este moderna: ea rezulta in primul rand, din schimbarea perspectivei de investigatie romaneasca. Diferita e doar metoda, caci romanul, si in cazul lui Rebreanu, ramane in actualitatea vietii. Rebreanu insa o interpreteaza obiectiv, ca problema, fara intentii moralizatoare sau sentimentalism. In aceasta perspectiva larga capata motivatie drama casniciei din romanul Ion, rascoala din romanul cu acelasi nume, incercarea de evadare din romanul Padurea spanzuratilor, ori crima din romanul Ciuleandra.

            Primul in ordine cronologica este romanul Ion, aparut in 1920, care schimba cursul istoriei romanului romanesc, scotandu-l din criza indelungii sale asezari.

         Romanul, este considerat de Lovinescu “cea mai mare creatie romaneasca” si el ii va aduce scriitorului consacrarea academica . Academia ii acorda premiul Nasturel , iar , 2 ani mai tarziu , dupa aparitia romanului “Padurea Spanzuratilor” primeste marele premiu al romanului .

Desi e “pretuit cu moderatie ca nuvelist” ( D. Micu ), inceputurile sale sciitoricesti , nuvelele si schitele formeaza o parte importanta a operei , un exercitiu premergator constructiilor romanicesti .

  1. prezentarea genezei romanului pe baza marturisirii autorului

Liviu Rebreanu a pornit in scrierea acestui roman de la fapte reale, pe care le-a transfigurat in opera sa. In articolul Marturisiri romancierul vorbeste amanuntit despre geneza romanului sau.

In primul rand romancierul marturiseste ca a fost impresionat de o scena surprinsa la hotarul satului Prislop, cand un taran s-a aplecat si a sarutat pamantul ca pe o ibovnica. Scena i s-a intiparit in minte, l-a uimit, l-a obsedat si a fost fixata in desfasurarea epica a romanului.

Liviu Rebreanu a retinut o intamplare petrecuta in sat: un taran intarit si-a batut unica fiica, Rodovica, pentru ca a gresit cu cel mai becisnic flacau din sat. Daca fata ar fi gresit cu un baiat instarit, taranul ar fi gasit mijlocul sa impace lucrurile. Asa insa rusinea lui era mai amara pentru ca trebuia sa se incrusceasca, fruntas, cu pleaba satului si sa dea o zestre buna unui prapadit de flacau, care nu iubea pamantul. Intamplarea Rodovicai va constitui pentru inceput subiectul nuvelei Rusinea.

Tot in zilele respective Liviu Rebreanu a stat de vorba cu un flacau din vecini, voinic, harnic, dar foarte sarac, Ion Pop al Glanetasului. Din discutiile cu acest flacau se simtea o dragoste pentru pamant aproape bolnaviceasca. Pronunta cuvantul pamant cu atata sete, cu atata lacomie si pasiune, parca ar fi fost vorba despre o fiinta vie si adorata.

            Combinand aceste date, imaginand scene, gesturi, dialoguri, Liviu Rebreanu a trecut la elaborarea romanului. El isi propune sa reprezinte prin Ion al Glanetasului pasiunea organica a taranului roman pentru pamantul pe care s-a nascut, pe care traieste si moare.

SAU

“Ion” isi trage originea dintr-o scena pe care a surprins.o autorul si care l-a impresionat profund: Era o zi de inceput de primavara. Hoinarind pe coastele dimprejurul satului, am zarit un taran, imbracat in straie de sarbatoare. Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica ”.

 La putin timp dupa aceasta intamplare, are un alt “eveniment” care ii atrage atentia: unul dintre cei mai bogati taranii din satul parintilor sai, vaduv, isi bate unica fiica intr-un hal ingrozitor, deoarece ea facuse greseala sa ramana insarcinata, si inca “cu cel mai becisnic flacau din tot satul”.”Asa insa rusinea lui era mai amara: afara de greseala fetei, trebuia sa se incuscreasca el, fruntas, cu plevna satului si sa dea o zestre buna unui prapadit de flacau.”.

Tot in aceiasi perioada, Rebreanu purtase o discutie cu un flacau din vecini, chipes, harnic, muncitor si foarte sarac,  Ion Pop al Glanetasului. Flacaul ajunsese la concluzia sa diversele necazuri sunt pricinuite de lipsa de pamant. “Pronunta cuvantul <<pamant>> cu atata sete, cu atata lacomie si pasiune parca ar fi fost vorba de o fiinta vie si adevarata”.

Rebreanu incearca sa faca o legatura intre aceste trei scene creionandu-se astfel „scheletul” unui roman. Prima incercare a fost o nuvela cu titlul „Rusinea”, ramasa nepublicata, in care Rodovica devenea negresit o victima a iubirii. A doua etapa de prelucrare a acestor intamplari o constituie romanul „Zestrea”, insa autorul ajunge la concluzia ca „iesise ceva cu desavarsire neorganic”, „ca materialul nu era suficient framantat”. Dupa trei ani el rescrie romanul „Zestrea” ca si cand nu ar mai fi existat textul cel dintai, dandu+i numele „Ion”.

  1. definirea conceptului de narator omniscient si omniprezent specifica romanului traditional

Romanul traditional evidentiaza originalitatea noastra nationala prin interesul social, istorie si natura si prin atentia acordata miturilor, datinilor, folclorului

In ceea ce priveste tehnica narativa, romanul traditional respecta conventia naratorului omniscient si textului accesibil

 „Ion este un roman obiectiv. Din punct de vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor, naratiunea fiind astfel una liniara. Ca element de tehnhica literara, trebuie mentionat ca autorul unui roman obiectiv este omniscient si omniprezent.

  1. explicarea conceptului de roman circular propriu lui Rebreanu. Relevarea prin exemplificari a simetriei dintre inceputul si sfarsitul romanului.

            Tehnica romanlui este circulara , deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora, pe ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Maxim Oprea, in ziua de duminica, si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii biserici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.

SAU

Ion este un roman realist de observatie sociala. Romanul are o structura complexa: urmarind destinul personajului principal, pe fundalul satului ardelean cu traditiile si obicieiurile sale. Inca din acest roman Liviu Rebreanu este adeptul constructiei sferice: romanul incepe si se sfarseste cu aceeasi imagine. Drumul care duce spre Pripas este in acelasi timp drumul de la realitatea vietii la fictiunea operei artistice; aceeasi omagine de la sfasitul romanului ne readuce din lumea romanului in realitatea concreta: Din soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind Somesul cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece raul peste podul batran de lemn, acoperit cu sindrila mucegaita, spinteca satul Jidovita si alearga spre Bistrita, unde se pierde in cealalta sosea nationala care coboara din Bucovina prin trecatoarea Bargaului. […]

            Drumul trece prin Jidovita, pe podul de lemn acoperit, de peste Somes, si pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput …

            Structura romanului este complexa, autorul urmarind destinul unui personaj proiectat pe fundalul satului ardelean cu traditiile, obiceiurile sale specifice.

  1. tema – prezentarea arhitecturii epice a romanului

         Proza lui Rebreanu se contureaza in jurul a 3 teme majore , insa , fara indoiala Rebreanu  ramane inainte de orice, analistul lumii rurale a carei mentalitate o cunoaste si o exprima cu precizie , demonstrandu-i mecanismul intim .

Tema romanului o reprezinta viata satului transilvanean la inceputul secolului al XX-lea.

Epicul, sintetic in inlantuirea episoadelor si simetric in constructia intregului, capata relief prin situatii si caractere opuse, imaginea de ansamblu se intregeste monografic prin diversificarea detaliilor, mereu insa in aceeasi problema, cadru de dezbatere si document de epoca.

Procesul de elaborare al romanului, trecand prin fazele manuscrise Zestrea (titlul initial al romanului) si Rusinea (primul capitol al manuscrisului Zestrea), a fost indelungat si trudnic. Tudor Vianu a lasat o marturie asupra tenacitatii impresionante cu care Rebreanu si-a dus nazuinta la capat: “Era in 1919, ma intorsesem din razboi si Rebreanu isi regasise caminul lui, dupa ce trebuise sa se refugieze in Moldova pentru a scapa de justitia martiala a trupelor de ocupatie. Locuia pe strada Nicolae Balcescu, in fundul unei curti, intr-o casut1 daramat1 de atunci, la doi pasi de casa tot atat de modesta, unde se sfarsise Luchian. Ferestrele lui Rebreanu, zarite printre copacii curtii, ramaneau luminate in tot timpul noptii. Ma intorceam tarziu acasa si o chemare inceata imi deschidea usa camerei sarace, despartita prin doua trepte de bucataria familiei. Rebreanu scria atunci, a cincea, a sasea oara, romanul Ion. Munca incepea odata cu caderea serii si continua pana la rasaritul zorilor, cu mare abuz de cafea, de tutun, din cand in cand cu racorirea fruntii infierbantate. Intreruperea provocata de vizitatorul nocturn nu parea a-i fi neplacuta…”.

          Formula epica dura a romanului este “o replica data atat lirismu-lui  semanatorist cat si atitudinii poporaniste”, predominante in epoca , departandu-se astfel de stereotipului semanatorist care idiliza viata acestuia.

            Tehnica romanlui este circulara , deoarece incepe cu descrierea drumului spre satul Pripas si cu imaginea satului adunat la hora si se termina cu imaginea satului adunat la sarbatoarea hramului noii bi-serici si descrierea drumului dinspre satul Pripas.

            Romanul este structurat in doua parti sugestive (“Glasul pamantului” s “Glasul iubirii”), capitolele au titluri-sinteza (“Inceputul”,“Hora ”,“Nunta”, “Nasterea” etc). Actiunea se  organizeaza, totusi, in jurul unei figuri centrale , al unui erou frust si voluntar, al lui Ion.

„Ion” este capodopera rebreniana in care arta romancierului descopera, cu o rigoare si sobrietate exemplare, adancurile simplitatii, marea poezie epica a miracolului existentei esentiale, si in care linistea povestirii si echilibrul constructiei rasfrang intelegerea matura si armonioasa a omenescului, dau epicului statura memorabila de simbol complex si substantial al frumusetii si contradictiilor lumii si vietii reale.

Obiectiv, in desfasurarea lui epica, de fresca sociala, romanul lui Rebreanu este si analitic prin motivarea psihologica a faptului uman. Prin Rebreanu romanul romanesc se indreapta astfel catre proza de analiza psihologica remarcabila in romanele ulterioare ale lui Camil Petrescu, Cezar Petrescu, H. Papadat Bengescu.

  1. personaje si evolutia conflictului: tragismul

Ion este un roman al structurilor sociale taranesti: intelectualitatea satului, in disputa pentru autoritate, este reprezentata de preotul Belciug, si impovarata familie a invatatorului Herdelea; taranimea instarita, prin Vasile Baciu si George, cea saraca, prin familia Glanetasului. Romanul, conceput astfel, extinde viziunea epica in toate straturile societatii romanesti, prin diversitatea cotidianului, prin acumulare de intamplari indreptate spre firescul vietii. In acest firesc, al vietii, se constituie o intreaga lume, o multitudine de personaje, puternic individualizate. Determinarea lor este sociala; conduita insa, particulara, diferentiaza structuri social-umane, potrivit cu rosturile intime ale fiecarui personaj. Procesul creator al romanului a fost indelung si consta in sudarea intr-o viziune unitara a trei experiente de viata traita (sarutatul pamantului intalnita si la eroul Buteau din romanul La terre al lui E. Zola; patania fetei bogate de la tara Rodovica - Rusinea; convorbirea cu un fecior de la tara deznadajduit ca n-are pamant). Eroul principal este Ion care-si sacrifica iubirea pentru a intra prin casatorie in posesia pamantului dar acesta nu-i aduce fericire.

   Personajele romanului. Creator exceptional de viata, Rebreanu face sa traiasca in roman un impresionant numar de eroi, fiecare cu individualitatea lui proprie. Pe primul plan, se impune Ion al Glanetasului, care este unul dintre cele mai caracteristice si mai temeinic realizate personaje ale intregii noastre literaturi. Ion e un flacau voinic, destept, energic care sufera de saracia lui si care se crede, prin calitatile enumerate, capabil de o alta soarta.

Atitudinea lui Ion e destul de comuna, desi procedeul sau e mai original, fara sa fie inedit. Violenta lui e forma pe care o ia, in conditiile date, o energie exasperata de a nu se fi putut exprima altfel, intr-o societate in care totul il condamna pe Ion la supunere, la acceptare, adica la mizerie.

Pentru Ion, pamantul inseamna situatie sociala, demnitate umana, posibilitatea de a munci cu folos. Ion este simbolul unei chemari mistice a pamantului, este simbolul omului care incearca sa depaseasca starea de mizerie, de inferioritate sociala si morala. Pentru Ion, acest flacau zdravan si harnic, saracia, adica lipsa pamantului, e o permanenta suferinta si preocuparea cea mare e cum sa-l obtina.

Critica s-a ocupat adesea de Ion, incercand sa strabata in intimitatea sufletului sau, spre a-i surprinde cu exactitate esenta. Principalele pareri sunt contradictorii, dovada cat de complex este personajul sub masca simplitatii aparente. Astfel, pentru Calinescu, Ion este o fire instinctiva, calauzit de impulsuri elementare, violent si patimas, pe care nostalgia Floricai si revenirea la ea nu-l pot in nici un fel umaniza: “In planul creatiei, Ion e o bruta. A batjocorit o fata, ia luat averea, a impins-o la spanzurare si a ramas in cele din urma cu pamantul. Continutul lui a fost epuizat si ispravile sentimentale il scot din sfera instinctelor oarbe, si il duc in lumea constiintei, banalizandu-l{“. Pentru Lovinescu, din contra, Ion are “o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si, mai ales o vointa imensa”. Descoperindu-i asemenea atribute, Lovinescu il considera “o figura simbolica, mai mare decat natura, ce depaseste tendinta de nivelare a naturalismului”.

Amandoua aceste caracterizari, desi contradictorii, sunt acoperite cu strictete de comportarea eroului care, fiinta robusta, implantat in viata cu rad1cini puternice, isi are unitatea morala a lui tocmai in principiul contradictiei. Fiul Glanetasului era in adevar un om primitiv, impulsiv, rudimentar, brutal cu prietenii, cu vecinii, cu nevasta, cu socrul, cu parintii, doritor cu orice pret sa se imbogateasca, dar tot el are, fata de cei amintiti si fata de altii, gesturi de cuviinta prevenitoare, o disponibilitate spre respect si omenie, ilustrata peremptoriu de relatiile cu familia Herdelea si in special cu Titu, precum si o istetime naturala, care, dupa imprejurari, se manifesta cand ca inteligenta, cand ca viclenie. Desigur, i se pot descoperi si alte trasaturi sufletesti, toate insa sunt subsumate setei de afirmare, impulsului nestavilit de a trai cu intensitate viata.

Rebreanu infatiseaza drumul de viata tenebros al eroului sau, pana cand patima il duce la moarte. De-a lungul acestui drum sinuos, el isi revarsa firea in gesturi memorabile, dintre care cel mai discutat este sarutul gliei. Sarutarea lui Ion este un act de luare in posesiune a pamantului, pamantul posesiunii, cel pe care il poseda si care il poseda.

Dintre figurile feminine ale romanului, Ana, sotia lui Ion, a fost privita, prin natura lucrurilor, mai de aproape, destinul ei fiind legat de cel al eroului principal. Ana este o faptura firava, modesta, blanda, a carei personalitate a fost anihilata de brutalitatea cu care au tratat-o atat tatal cat si barbatul ei. Rebreanu, prin comentariul lui direct, cum procedeaza si cu alti eroi, ii intregeste portretul, prezentandu-ne pe scurt drama ei de orfana de mama, crescuta chinuit de tatal sau, Vasile Baciu, om bogat, dar betiv si zgarcit. Ea se indreapta cu naivitate si slabiciune explicabila catre Ion, pe care il iubeste deznadajduita. Scriitorul o invaluie cu o discreta simpatie, simbolizand prin ea o buna parte din destinul nefericit al femeii de la tara in regimul de atunci.

In acelasi mod pot fi urmarite toate figurile aduse de Rebreanu in actiunea romanului: Glanetasu, Zenobia, George Bulbuc, tatal sau Toma, Simion Lungu, Florica etc. Pe toate romancierul le-a zugravit viu, le-a inzestrat cu atribute proprii.

Scriitorul a infatisat realist stratificarea sociala a satului. Drama insasi a lui Ion si a sotiei sale, Ana, isi are motivare in problematica generata de aceasta stratificare.

Diferentierea taranimii dupa starea materiala este observata cu luciditate de scriitor, care face din ea moment cardinal in definirea eroilor si a situatiilor. Capitolul prim ofera, in aceasta privinta, scene din cele mai caracteristice.

Raporturile dintre taranimea si intelectualitatea satului sunt dominate de aceeasi neta constiinta a deosebirii de stare sociala. Preotul Belciug, familia invatatorului Herdelea, notarul privesc spre taranime cu o atitudine distanta, caracterizata prin politete rece si zambet protector. Ei nu admit sa fie trecuta bariera care ii desparte de truditorii gliei; acestia la randu-le privesc spre lumea domnilor cu condescendenta prevenitoare, de diferite grade insa, intrucat bogatasii de felul lui Vasile Baciu, constienti de forta averii lor sunt mai indrazneti.

Preocuparile burgheziei satesti sunt in general marunte. In ciuda superioritatii,   

 pe care o etaleaza fata de tarani, domnii satului se zbat in nevoi, sunt asaltati de greutati carora, in situatia specifica a Transilvaniei de atunci, abia le pot face fata, mai ales cand au si familie numeroasa cum este cazul invatatorului Herdelea. Acesta isi mentine greu slujba, trece adesea prin momente de umilinta, este obligat la continui compromisuri si concesii morale, in peregrinarile lui prin diferite sate, pe unde, dupa bunul lor plac, il poarta autoritatile.

Portretul preotului Belciug este realizat de Rebreanu dupa acelasi procedeu al impletirii schitei biografice, cu observarea comportarii eroului in momente semnificative de viata, raportate constant la conditionarea lor sociala. Belciug are o situatie materiala mai buna decat Herdelea, el nu este impovarat de greutati familiale. Aceste elemente, conjugate cu o anumita austeritate temperamentala, vizibila si in infatisarea lui fizica, si cu rigorismul profesiei, determina din parte-i un spor de principalitate in raport cu oamenii si cu autoritatile. De aici prestigiul lui mai mare in fata satului.

Scriitorul surprinde in roman si principalele aspecte generate de lupta nationala a romanilor transilvaneni in acel moment istoric. Trei erau atitudinile caracteristice: cea a dezertiunii tradatoare alaturi de oficialitatile austro-ungare, reprezentata prin solgabiraul Chitu; cea a luptei nationale in cadrul legalitatii, recomandata si practicata de avocatul Victor Grofsoru; in sfarsit atitudinea darza, neinduplecata, impinsa pana la iredentism, caracteristica profesorului Spataru. Toate acestea sunt aratate cu limpezime cand scriitorul urmareste lupta dintre avocatul Victor Grofsorul si bancherul svab ungurizat Bela Bek pentru ocuparea unui loc in parlament ramas vacant prin moartea deputatului roman Ion Ciocan.

  1. tehnici narative, modalitati ale nararii, stilul

Impotriva intentiei declarate a romancierului de a nu acorda atentie mestesugului stilistic, exprimarea este sugestiva. Romancierul foloseste expresii, comparatii potrivite pentru a fixa un peisaj, o situatie, o atitudine: In sfarsit se apropia craciunul. O iarna uraciosa se zbatea sa coboare pe pamant, dar parca nu avea inca destula putere. Vazduhul cernea mereu fulgi lenesi care se topeau pana sa ajunga jos si se prapadeau in baltoacele de noroi… Ion sosea totusi ôn toate noptile, nesmintit. Apoi, intr-o seara rascolita de zapada marunta, veni mai devreme putin. Casa zacea in intuneric, neagra ca un bivol adormit.

Ion este intaia creatie epica, de mari dimensiuni, in care se simte pulsatia vietii, scriitorul dovedind ca are vocatia constructiilor monumentale.

Tudor Vianu aprecia romanul Ion pentru intuitia psihologica sigura, pentru pasiunile traite, avand o maretie reprezentativa, iar Rebreanu fiind „un poet al Ardealului”.

L.Rebreanu se distinge in literatura noastra prin realismul viziunii, prin caracterul social al prozei sale, prin arhitectura riguroasa, desavirsita, in marele sale creatii, prin 'darul masiv de a crea viata'. (M.Sebastian)

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2919
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved