Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


STILURI, LIMBAJE SI TIPURI DE TEXTE CONTEMPORANE

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a unui personaj dramatic, prin referire la un text literar studiat
Forme de manifestare a dramaturgiei in teatrul modern; citat Mihail Sebastian
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, IN CARE SA PREZINTI TEMA SI VIZIUNEA DESPRE LUME, REFLECTATE INTR-O NUVELA STUDIATA
Romantismul pasoptist
Expune constructia subiectului unui roman de Marin Preda
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, DESPRE PARTICULARITATILE DE CONSTRUCTIE A UNUI PERSONAJ DINTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT, APARTINAND LUI CAMIL PETRESCU
Argumentarea apartenentei la modernism a unei poezii de Ion Barbu: Din ceas, dedus…
Elementele de compozitie si de limbaj in texte poetice studiate apartinand simbolismului: Lacustra de George Bacovia
SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE TEMA IUBIRII, REFLECTATA INTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT
Povestea lui Harap Alb (Tema Basmului, Structura)

TERMENI importanti pentru acest document

: tipuri de texte in literatura romana : tipurile de text in literatura romana : Innoirea inventarului onomastic romanesc si adaptarea lui la noile realitati sociale : :

STILURI, LIMBAJE SI TIPURI DE TEXTE CONTEMPORANE

 

Multiplicarea tipurilor de texte si de limbaje care isi dezvolta trasaturi caracteristice e o realitate culturala contemporana. Jargonul legat de utilizarea computerelor, de exemplu, se dezvolta rapid si invadeaza viata cotidiana, influentand, cel putin sub aspect lexical, vorbirea curenta (cu atat mai mult cu cat contactul cu calculatorul se petrece pentru multi tineri foarte devreme, cel putin prin jocurile electronice). In acelasi context globalizant, mesajele postei electronice reinventeaza stilul epistolar. Limbajul publicitar – la inceput mai ales imitat dupa modele straine, devenind insa tot mai inventiv, tot mai adaptat structurilor limbii romane – actioneaza repetitiv, insistent, transmitand altor tipuri de limbaje cliseele si tiparele sale. Discursul religios, revenit in spatiul public dupa o perioada de marginalizare, incearca diverse formule de modernizare si de adaptare la contexte comunicative variate (scoli, ziare, televiziune, Internet etc.), avand la randul sau ecouri in alte discursuri. In programele de televiziune larg urmarite, ca si in presa scrisa, diferite modele lingvistice straine coexista cu tipare interne care beneficiaza de prestigiul cultural al traditiei (pretiozitate, stil inalt, stil stiintific, literaturizare) – si mai ales cu presiunea unei oralitati familiare si argotice care submineaza barierele dintre scris si oralitate, dintre spatiul privat si cel public.

 

 

1. Limbajul informatic si al mediilor electronice

 

Limbajul informaticii reprezinta astazi, nu numai pentru limba romana, limbajul tehnic cu cea mai spectaculoasa ascensiune si cu cel mai puternic impact asupra limbii comune. Rapiditatea cu care s-a raspandit si s-a internationalizat, o data cu tot mai larga folosire a computerului personal si a Internetului (in Romania, procesul s-a accelerat vizibil dupa 1989) , ofera o instructiva ilustrare contemporana a schimbarii lingvistice, in care se manifesta fenomene generale precum formarea cuvintelor, evolutia sensurilor, imprumutul lexical si calcul sintactic, interferenta registrelor etc. Ca si in alte limbi, importul terminologic din engleza a ridicat unele probleme de integrare lingvistica si de standardizare.

Extinderea mediilor electronice – reteaua Internet, posta electronica – si accesul tot mai multor persoane la ele influenteaza dezvoltarea limbii contemporane nu numai prin adaptarea terminologiei specifice: situatiile de comunicare nou aparute creeaza formule inedite de interferenta intre scris si oralitate, intre limbajul standard (uneori cu elemente tehnice) si registrul familiar. In acest capitol sunt prezentate doar cateva observatii privind aspectele tehnice si terminologice ale fenomenului; trasaturile epistolare ale mesajelor e-mail si colocvialitatea limbajului folosit in listele de discutii sau in alte spatii similare din Internet vor fi dicutate in alte sectiuni (Stiluri epistolare, p. 179-192, respectiv Scriere si oralitate, p. 278-289).

Adaptarea terminologiei

 

Limbajul informatic apare in mai multe ipostaze. In primul rand, exista un lexic de specialitate, folosit in traduceri, articole stiintifice, tratate, manuale; acesta este supus de obicei unor eforturi terminologice: sunt cautate echivalente, sunt evitate, instinctiv sau programatic, unele barbarisme; nevoia de precizie si de transparenta internationala actioneaza insa de obicei in sens contrar, manifestan-
du-si presiunea uniformizanta. S-a dezvoltat, apoi, si un jargon al specialistilor, mai putin supravegheat, de folosinta practica, in care amestecul lingvistic e mai puternic, iar formele hibride, simtite ca atare, capata adesea conotatii glumete. In fine, exista zona, tot mai mare, de patrundere a terminologiei in limba comuna, cu inevitabile imprecizii, simplificari, largiri de sens: pentru acest fenomen interesul lingvistic si cel al publicului larg sunt mai mari.

In limba romana contemporana exista termeni al caror statut de tehnicisme informatice este limpede; computer, soft, hard etc. Alte cuvinte au fost imprumutate recent din limbi in care se produsese deja o extindere a utilizarii lor. Celebrul a implementa (engl. to implement) isi datoreaza succesul sensului sau informatic, care a creat o moda in economie, politica, jurnalism; in franceza si in italiana, de exemplu, dictionarele curente inregistreaza imprumuturile respective (implémenter, respectiv implementare) exclusiv cu sensul lor informatic, dar in uzul curent apar si sensurile largite.

Cateva observatii despre stadiul actual al limbajului informatic romanesc se pot face pornind de la un Dictionar explicativ de calculatoare: Ban, Mirestean, Miclea, Miclea 1994 [1] . Unul dintre faptele lingvistice care atrag imediat atentia este seria lexicala neologica foarte bogata constituita din verbe formate cu sufixul -a. Majoritatea sunt simple imprumuturi adaptate ale verbelor englezesti; unele pot fi interpretate si ca derivate de la substantive corespunzatoare din romana (dar modelul ramane strain: ele corespund frecventelor conversiuni din engleza, unde forma substantivului si a verbului e identica) – a accesa (engl. to access) – , altele reprezinta calcuri semantice: verbul a apela este folosit (dupa engl. to call) cu sens si regim sintactic nou: „postul telefonic este apelat “ (p. 20); „va putea apela doar fisierul “ (p. 22). De multe ori in dictionar apar doar substantivele-infinitive lungi, dar e de presupus ca exista si verbul corespunzator (uneori el e folosit in textul explicatiei): mapare („maparea adresei “ , p. 13); parolare („sistem de parolare a informatiei “ , p. 12) adresare („adresarea datelor “ , p. 22), procesare, formatare(si cu participiul formatat), scanare etc.

Noul limbaj informatic ar parea sa confirme observatiile mai vechi ale lingvistilor despre preferinta limbajelor stiintifice pentru substantivele masculine, uneori prin impunerea de variante noi de plural. Fata de neutrul registru din limba standard (cu pluralul registre), intalnim aici masculinul registru, pl. registri, cu sensul de specialitate calchiat dupa engl. register. Un termen ca director (engl. directory) este insa incadrat intre neutre (are pluralul directoare), evident, pentru a evita macar la plural confuzia cu desemnarea masculina a functiei administrative (directori).

O alta trasatura previzibila – deoarece caracterizeaza limbajul stiintific in genere, si in mod special calcurile din engleza – este frecventa compuselor din substantive juxtapuse: fisier-text, asezare fisier, limbaj masina. Cele mai multe compuse sunt totusi transpuse in romana in structuri sintactice explicite, cu legatura intre substantive exprimata prin genitiv sau prepozitie (securitatea fisierului, editor de text).

O categorie de substantive tehnice (nume de agent sau, mai des, de instrument) au foarte frecvent terminatia –or, fie preluata din engleza, o data cu cuvintele – convertor (engl. convertor), procesor (engl. processor) descriptor (engl. descriptor) – , fie extinsa asupra cuvintelor englezesti in –er: asamblor, adaptor, digitizor, interpretor (engl. assembler, adapter, digitizer, interpreter) . Mai rar, ideea de agent sau de instrument este transmisa prin substituirea cu sufixul corespunzator din romana, –tor: compiler este adaptat in forma compilator. Server, controller sunt totusi pastrate ca atare – probabil pentru ca adaptarile de tipul servitor sau controlor ar fi creat omonimii suparatoare.

Chiar o notiune fundamentala a domeniului circula in doua forme paralele: computer (cu pronuntia de origine) si calculator. Termenul mai frecvent in scris pare totusi sa fie calculator; dictionarul citat il foloseste consecvent, ca si alte lucrari recente de specialitate; computer e probabil mai raspandit in comunicarea orala (a specialistilor sau a utilizatorilor). E interesant ca DEX-ul, aparut in 1975, se plasa inca sub sfera de influenta a limbii franceze, acordand statut preferential (prin lungimea si detaliile definitiei) termenului ordinator (din fr. ordinateur), astazi complet iesit din competitie [2] .

 

Extinderi metaforice ale terminologiei in limbajul curent

 

Influenta reciproca dintre limbajul de specialitate si limba comuna se poate exercita prin extindere metaforica. Intr-o prima faza, limbajul de specialitate preia cuvinte din limba curenta, carora le extinde sensul prin metafora. Sursa metaforica a terminologiei ramane transparenta in limba in care ea s-a dezvoltat cu preponderenta – in cazul informaticii, in engleza [3] . Transpunerile in alte limbi pot consta, cum se stie, in preluarea ca atare a cuvantului, ca imprumut lexical, opacizandu-i-se astfel originea metaforica, sau in calchierea sensului sau, prin refacerea traseului metaforic. Cazul engl. mouse e cel mai cunoscut si mai evident: preluat ca atare in unele limbi, de exemplu in romana [4] sau in italiana, dar tradus in altele, cum ar fi franceza (souris). Si in romana mai multi termeni metaforici au fost tradusi: au intrat astfel in limbajul de specialitate autohton , prin calc semantic, termeni ca arhitectura, ecou, harta, masca, radacina, virus (deja utilizati in alte limbaje stiintifice sau tehnice), biblioteca, fereastra, ecluza, magistrala, meniu, pachet, poarta, a salva etc. – sau , in domeniul Internetului, a naviga, a vizita etc. Traducerea metaforei poate fi destul de socanta, mai ales cand termenul autohton e mai concret, cand are mai putine sensuri secundare abstracte. Un exemplu de calc mai greu acceptabil – dar poate deja impus intre specialisti – mi se pare a fi miez (pentru engl. core), mai ales in sintagme de genul memorie cu miez (Ban, Mirestean, Miclea, Miclea 1994).

O a doua faza, poate si mai interesanta, este cea in care terminologia de specialitate (re)intra, prin extensie semantica, adesea prin intermediul vorbirii familiare, in limbajul curent. Verbul a accesa, deja amintit, englezism tipic limbajului informatic –Internetul este accesat de 40 milioane de oameni “ (RL 2147, 1997, 9) – apare folosit cu sensul de „a ajunge la… “ intr-un context total diferit: cel sentimental. E drept ca citatul de mai jos provine din cronica la un film in care chiar povestea de amor e intretesuta cu detalii electronice (corespondenta protagonistilor fiind purtata prin e-mail) – „Intre a iubi fictiv, metafizic (), a iubi electronic si a iubi in stil traditional, tot ultima varianta ramane cea viabila. Dar pentru a o putea «accesa», Joe va trebui sa castige puncte ca om facut din carne si sange “ (RL 2766, 1999, 20); e insa usor de prevazut ca un asemenea uz extins se va intalni si in contexte care nu mai au nici o legatura directa cu mediul de origine.

Trecerea prin parodie e uneori o etapa necesara a extinderii semantice; o dovedeste o alta cronica, in care este comentat un spectacol umoristic cu functie publicitara: Un E-mail pierdut (EZ 2333, 2000, 2). Replici si situatii evident parodice inlocuiesc elementele traditionale din comedia lui Caragiale (O scrisoare pieduta) cu unele ultramoderne; cateva provin din textul reprezentatiei – „descopera dischetele lui Catavencu “ , „liderul unui grup de hackeri “ , „sa ne intoarcem la 286 “ etc. – , altele apartin gazetarului, contaminat de placerea jocului: „piesa a avut un real succes printre invitati (…), textele mergandu-le drept la microprocesor “ (substitutie in expresia a merge drept la inima); „in compania unui vin bun si a unor apetisante produse gastronomice puse pe desktop de organizatori “ (substitutie in expresia a pune pe masa). Interesante sunt, intre utilizarile strict lingvistice, cele care atesta posibilitatile de extensie semantica a unor cuvinte, prin aplicare metaforica. E vorba in primul rand de a virusa: „Academia Catavencu il viruseaza pe Caragiale “ ; „textul virusat de neologisme “ , „Cetateanul virusat “ , ca si de a reseta: „Nu ma-mpinge ca resetez “ .

Verbul a reseta apare inregistrat, de altfel, si intr-un dictionar de argou al limbii romane (Croitoru Bobarniche 1996): reseteaza-te! = „pleaca, dispari “ ; s-ar parea ca e vorba tot de o aplicare metaforica, recent aparuta in limbajul colocvial si tineresc al utilizatorilor de computere, chiar daca un dictionar aparut ulterior (Volceanov, Voceanov 1998) reinterpreteaza forma, corectand-o (autorii inregistreaza doar verbul resteaza-te!, cu sensul „ascunde-te “ , atribuit limbajului interlop; e totusi putin probabil sa fie vorba de doua cuvinte diferite).

Evident, multe din formele citate sunt creatii ad-hoc, efemere, dar tendinta de a folosi in limbajul familiar metafore de origine informatica exista si e chiar foarte normala: orice domeniu la moda si puternic implicat in viata cotidiana isi ofera colocvialitatii glumete cuvintele si expresiile.

 

Limba romana in Internet

 

Diversitatea tipurilor textuale din Internet este extrem de mare; in plus, multe dintre respectivele materiale nu sunt scrise exclusiv in si pentru circulatia „electronica “ ; reviste aparute simultan in forma clasica, pe hartie, carti, bibliografii, acte, decizii – sunt doar „depozitate “ in noua forma. Din punct de vedere lingvistic, mi se par interesante mai ales textele scrise special pentru paginile retelei electronice, caracterizate fie prin incercarile de a adapta o terminologie de specialitate engleza si deci internationala, fie, mai ales, prin tentatia de a exprima in versiunile romanesti o colocvialitate simpatica si glumeata.

Temerile legate de riscul ca inovatiile tehnice sa produca o uniformitate plicticoasa par sa nu se dovedeasca total intemeiate. E drept ca pe de o parte comunicarea moderna se simplifica, se cliseizeaza, urmarind eficienta maxima; pe de alta parte, ea produce totusi insule de expresivitate, cu atat mai puternice cu cat sunt comprimate si reprimate de uzul dominant. Multi dintre romanii stabiliti in strainatate, obligati sa foloseasca in mod curent o alta limba decat cea materna, scriu scrisori amicale de o expresivitate populara si de o bogatie a nuantelor stilistice si a jocurilor de cuvinte mult mai puternica decat a celor care folosesc predominant romana in uzurile sale curente. Aceasta placere a limbajului se vede si in Internet (in care, de altfel, se pot gasi amatoristice mini-dictionare, mini-ghiduri de conversatie, culegeri de proverbe, de bancuri si mai ales de poezii).

Sunt cateva situatii in care autorii de pagini virtuale se confrunta direct cu probleme lingvistice [5] . Cea mai izbitoare e bine cunoscuta limitare grafica in folosirea diacriticelor din alfabetul romanesc: ea poate deveni intr-adevar neplacuta mai ales in reproducerea textelor poetice. La limitele grafice se raspunde uneori, cand e important ca termenul expresiv sa nu treaca neobservat, cu transcrieri mai mult sau mai putin imitate si improvizate: „Sanatate la neamuri si apa la papushoi, oriunde ati fi! “ ; „Pupat Piatza Independentzei “ (Romanian Links).

In limbajul „de Internet “ se manifesta desigur si dezavantajul previzibil al mixajului, al amestecarii de cuvinte romanesti si englezesti, mai ales acolo unde echivalentul unei formule informatice nu e inca suficient fixat: „Nu uitati sa faceti «reload» la pagina ca sa cititi cea mai recenta versiune “ ; „Se poate cauta aceasta poezie cu urmatorul «search» “ . Un pas spre asimilare e facut prin adaptarea glumeata a terminologiei de specialitate, prin derivarea cu sufixe vechi si populare sau prin combinarea cu termeni familiari, populari si chiar regionali: „o firma care se respecta trebuie sa apara musai si in varianta interneticeasca “ ; „nu oricine este legat la o bucatica de server “ ; „cetitorul internetist “ , „Internelu “ , „postasul matale electronic “ (Bomba). Un exemplu interesant e furnizat de indicatia (insotita in genere de un semn conventional) Home: aceasta apare ca atare, in engleza, in paginile „serioase “ redactate in romana; placerea jocului lingvistic o traduce insa uneori cu „Acasa “ , dupa cum „Home page “ poate aparea in transcriere dezinvolta („Inapoi la versiunea 2.0. a houmpeigiului lui Cristi “ ) sau poate fi obiectul unei ingenioase substitutii („Inapoi la pagina muma “ ).

 


 

2. Un document lingvistic si sociologic: mica publicitate

 

Anunturile micii publicitati ofera mereu surprize, inregistrand o realitate sociala in schimbare. Chiar daca nu totdeauna foarte relevante din punct de vedere strict lingvistic [1] , maruntele inovatii ale anunturilor sunt semnificative pentru ca atesta transformarea obiceiurilor, a mentalitatii, a stilului de viata autohton. Vocabularul tehnic si limitat al micii publicitati s-a modificat, intr-o anumita masura, in ultimii ani; selectia numelor si a atributelor ofera un sistem de interpretare a realitatii, fiind un indicator social pertinent. Etapele primului deceniu de tranzitie a societatii romanesti post-totalitare ar putea fi urmarite cu ajutorul anunturilor publicitare: de la vanzarea, in 1990, a volumului Omagiu sau a locurilor pe liste de asteptare pana la ofertele, in anul 2000, de vile, fabrici sau autobuze. Nu e nevoie sa fie comentate aberatiile totale, culese si repropuse de revistele umoristice [2] , pentru ca normalitatea e mai semnificativa in dinamica ei: prin inventivitatea caracterizarilor din cererile sau ofertele de serviciu, prin largirea sensului cate unui cuvant (deosebit, menajera), prin atribuirea de calificative („zona civilizata “ ), prin desemnarile neoficiale ale cartierelor si zonelor bucurestene, prin modul umanizat sau obiectualizat de a vorbi despre animale, prin indraznelile anunturilor mai mult sau mai putin matrimoniale, prin pitorescul remarcabil si stilul hibrid al anunturilor vrajitoresti etc.

 

Indicii de istorie a mentalitatilor

 

Verbele a vinde si a cum­para au fost intens folosite in textele de propaganda care (activand probabil o mentalitate arhaica) puneau in valoare conotatiile lor negative. De cate ori obiectul actiunilor pe care cele doua verbe le denumesc nu e un obiect, o marfa propriu-zisa, ci o persoana, o gru­pare, o abstractie, valorile negative reapar aproape automat (a-si vinde prietenii, sufletul sau ideile; a cumpara constiinte, tacerea cuiva etc.). In primii ani de dupa 1989, mult mai interesante decat lozincile de genul „nu ne vindem tara “ erau anunturile de mica publicitate, foarte numeroase de altfel, care propuneau ca obiect al verbelor a vinde si a cumpara fie banii (nu „schimb “ , ci „cumpar dolari si marci “ , „cumpar valuta “ , ba chiar, mai explicit, „cum­par dolari si marci la pretul cursului negru al zilei “ ), fie pozitiile avantajoase intr-o lista de asteptare: „Cumpar inscriere Dacia “ ; „Cedez numar mic I.C.V.L. “ . Un alt obiect inedit de vanzare / cumparare sau de schimb era inlesnirea („inlesnire cumparare apartament “ , „inlesnirea obtinerii a doua camere “ ); intr-o formulare dubioasa (pentru ca adjectivul rezolvabil era folosit, impropriu, cu sens activ, nu pasiv, deci cu intelesul „care poate rezolva ceva “ ) – „ofer recompensa pentru recomandare rezolvabila “ (Bursa 15, 1991, 12) – e prezentat un alt potential „obiect “ de vanzare; numai ca aici actiunea e desemnata printr-o perifraza mai eleganta (a „oferi recompensa “ ). Este evident ca nu obiceiurile evocate de enunturile de mai sus sunt inedite, ci „normalizarea “ lor, atestata de prezenta in formulele fixe ale anuntului publicitar.

Inainte de 1990, unul dintre cuvintele insistent folosite in micile anunturi era adjectivul deosebit, care isi modifica sensul intr-un mod spectaculos, devenind, pe de o parte, un passe-partout vag valorizant (cliseu utilizat, paralel, si de limbajul politic „de o deosebita valoare teoretica si practica “ ); pe de alta specializandu-se pentru a indica, in mod mai mult sau mai putin conspirativ, anumite particularitati nedeclarabile public ale marfurilor in discutie. In aceasta a doua directie, lucrurile au evoluat si s-au precizat rapid: in paginile ziarelor, foarte frecventele indicatii de tip „plata deosebita “ , „pret deosebit “ , ambigue sau chiar cu totul lipsite de sens pentru un neinitiat in codul particular al anunturilor, apareau, ca eufemisme dictate de o excesiva prudenta, alaturi de echivalentele lor directe, explicite: „plata in valuta “ [3] .

In aproximativ aceeasi sfera se plaseaza si adjectivul international,
dintr-un anunt repetat, in forme variabl­e: „Cumpar () pictori internationali deosebiti. Astept provincia, oferta deosebita “ (RL 372, 1991, 6); „tablouri deosebite, internationale “ – ib. 371, 7). Pictorii cautati vor fi fost, probabil, „de reputatie mondiala “ sau poate, pur si simplu, „straini “ : nu pot fi insa numiti „internationali “ , pentru ca adjectivul se aplica (structura sa lexicala e transparenta) relatiilor stabilite intre na­tiuni, state. S-ar putea sa fi fost vorba in acest caz de o influenta a limbajului sportiv, in care „internationalii “ sunt membri ai echipei nationale, participanti deci la competitii intre natiuni si, evident, posesori ai unor calitati care ii recoman­da pentru astfel de competitii. Emblema „international “ ar fi deci, si in cazul pictorilor, un certificat „de performanta “ ; in fapt, aceasta utilizare (ca si unele asemanatoare, ale adjectivului „european “ , v. mai jos) e un abuz.

Altminteri, frunzarirea paginilor cu anunturi prilejuieste o serie de observatii mai mult sau mai putin lingvis­tice. Frecventa destul de mare a adjectivului nehotarat orice, de exemplu, nu e semnificativa atat la nivelul limbii cat la acela al starilor si mentalitatilor, pentru ca ia forma unei hiperbole fara acoperire, dar indica adesea si lipsa unor bariere etice. E nevoie de o reeducare a perceptiei normalitatii pentru a nu trece prea usor peste formulari de genul: „Tanar 34 ani, prestez orice activitate cu plata “ (MMP 36, 1991, 2); „caut asociat orice domeniu “ (AT 1, 1991, 8); „caut contract munca orice tara, ma pricep la orice, oferte serioase “ (Anunt 13, 1991, 3); cand orice devine o emblema, un semn, relativ independent de context, chiar corectitudinea constructiei sale gramaticale e neglijata: „persoana serioasa fac menaj orice “ (RL 355, 1991, 6). Usurinta cu care se ofera, superlativ si nedeterminat, o disponibilitate totala ramane constanta; si in 1999, anunturile propun „personal calificat in orice domeniu “ , sau „locuri de munca pentru toate meseriile “ . Nici nu e de mirare, in aceste conditii, ca o vrajitoare poate afirma: „In 24 de ore aduc pe oricine, de oriunde “ (EZ 2589, 2000, 7).

Observatii de natura mai restrans lingvistica se pot face in legatura cu aparitia in limbajul micii publicitati a unor compuse de forma si lungime nespecifice limbii romane (auto­stereoradiocasetofon), in legatura cu fenomenele de elipsa, de extindere a constructiilor prepozitionale care tind sa inlocuiasca dativul („ofer la cetateni “ ); de asemenea, despre nefirescul unor traduceri („o buna posibilitate “ ), dar mai ales despre oscilatiile, adesea hazlii, intre impersonalizare si formularile la persoana I sau a II-a. Enunturile personalizate, absente din „limbajul de lemn “ al micii publicitati din deceniile regimului totalitar (desigur, cu exceptia anunturilor de decese si a multumirilor si felicitarilor), au un aer mai curand naiv, preluand formule de reclama sau adoptand un limbaj pretentios: „Intocmiti o lucrare de an sau diploma? Scrieti carte domeniu tehnic? “ (Anunt 13, 1991, 3); „Efectuez tricotare, crosetare macrameuri “ (ib.).

La sfarsitul anilor '90, principala inovatie stilistica a anunturilor e recursul tot mai frecvent la argoul contemporan („baiat marfa “ ) si la setul de norme si valori in circulatie neoficiala: „Lasa-te de munca si fa bani! “ . O ruptura intre aparenta si esenta mesajului mi se pare a se manifesta intr-un anunt care propune, in 1999, „transport saptamanal de persoane in Croatia “ – sfarsind cu asigurarea optimista „Trecerea garantata! “ .

 

Profilul public: „oferte de serviciu“

 

Mult timp, categoria „ofertelor de serviciu “ a reflectat, in presa romaneasca, birocratismul dezolant al sistemului politic: textele anuntau, in enunturi seci, incadrarea „in conditiile legii “ a persoanelor care indeplineau cateva conditii principale: calificare, diploma, autorizatie, „domiciliul stabil in “ , „vechimea in munca “ , eventual „stagiul militar satisfacut “ . Foarte rar textul era inviorat de cateva adjective, de obicei insesizabile, de altfel, pentru ca neutralitatea lor oscila intre doua embleme ale relativitatii cu aparenta obiectiva: corespunzator si deosebit.

Aparitia unor descrieri mai detaliate ale calitatilor cerute pentru ocuparea unui post a reprezentat, din acest punct de vedere, o noutate [4] . Stilul actual al genului „oferta “ – mult mai flexibil, descriptiv, chiar persuasiv – este in mod evident un produs direct al traducerii si al adaptarii rapide a unor anunturi similare (din engleza, in primul rand). Tendinta de recuperare si de sincronizare caracterizeaza de altminteri intreg stilul publicitar, care a evoluat destul de rapid in ultimii ani. Interesul lingvistic al procesului de preluare este evident: structuri care par in primul moment nefiresti, nespecifice limbii romane („persoana cu abilitati in “ , „cu disponibilitate pentru “ ) reusesc sa se impuna, in scurt timp, prin repetare. Se poate urmari si concurenta intre diferite cuvinte si constructii, dintre care unele vor sfarsi prin a forma un limbaj relativ standardizat, in masura sa prezinte exact gradualitatea informatiilor. Cunoasterea limbilor straine, de pilda, are nevoie sa fie indicata intr-o asemenea gradatie, inca nefixata intr-un sistem riguros: „(foarte) bun cunoscator al limbii engleze “ ; „cunostinte excelente de... “ , „cunstinte temeinice “ ; „cunoscand per­fect “ ; „vorbitor de “ , „engleza scrisa si vorbita fluent “ ; „engleza buna “ ; „cunoscand aproximativ “ ; „nivel satisfacator “ etc. Desi vechile clisee n-au disparut cu totul – se cauta persoane cu „pregatire fizica corespunzatoare “ sau cu „prezenta fizica deosebitae totusi vizibila indrazneala (de sursa publicitara) de a pretinde calitati excelente; sensul superlativ al adjectivului ar fi parut, pana nu de mult, aproape indecent.

In vocabularul de baza al ofertelor intra acum termeni ca experienta [5] , cunoastere (cunostinte), disponibilitate, posibilitate, abilitate, aptitudini, deprinderi etc. („experienta in oferte si contracte publice “ , „foarte bune cunostinte in informatica “ , „disponibilitate de a calatori “ , „posibilitati de lucru independent “ , „abilitati in utilizarea computerului “ , „aptitudini in domeniul geologic “ etc.). Presiunea traducerii se face simtita in constructiile prepozitionale, care, de multe ori, nu sunt cele mai firesti pentru romana: „cunostinte in “ , sau chiar „despre “ apar mult mai des decat „cunostinte de “ ; evident, mica publicitate foloseste adesea stilul telegrafic, juxtapunand pur si simplu substantivele: „cunostinte operare “ , „deprinderi calculator “ etc. Intre constructia cu prepozitia in si cea (mai in spiritul limbii romane) cu de pare sa existe o diferenta de nuanta: cunostintele in pot fi foarte solide (de pilda, ca rezultat al unor studii aprofundate), cunostintele de raman mai curand sumare; distinctia (daca exista cu adevarat) e totusi fragila.

Mai interesante decat desemnarile cunostintelor si ale aptitudinilor generale sunt referirile la stari si dispozitii de natura afectiva (ale persoanei cu „dorinta de a calatori in tara “ , cu „pasiune pentru munca “ , ale solicitantului „increzator in posibilitatile sale “ ) si, mai ales, la calitatile propriu-zise: „seriozitate “ , „loialitate “ , „spirit de responsabilitate “ , „gandire prospectiva “ , „capacitate de creatie “ ; „initiativa “ , „spirit intreprinzator “ , „dinamism “ , „energie “ ; persoana potrivita trebuie uneori sa fie „receptiva “ , „adaptabila “ , „deschisa “ , „sociabila “ ; deseori trebuie sa posede si calitati fizice: „sanatoasa “ , „prezenta agreabila “ , „infatisare placuta “ , „aspect placut “ . In formulari care tind spre tautologie, acestea din urma devin „aspect fizic placut “ , „prezenta fizica, persoana agreabila “ .

Lista calitatilor cerute prefigureaza un prototip uman „modern “ , eficient, de tip occidental – a carui aparitie era inimaginabila in tiparul vechi de oferta, bazat exclusiv pe atestari oficiale. Aparent echivalente, sintagmele „vechime in munca “ si „experienta in domeniu “ valorizeaza de fapt aspecte diferite ale trecutului unei persoane: unul formal (masurabil in ani), altul de continut (verificabil practic).

Uneori, traducerea produce constructii pleonastice – „experienta precedenta in “ sau calcuri semantice inutile; dintre acestea, aplicant (in locul uzualului solicitant) s-a impus intre timp [6] . Enunturile devin involuntare zeugme, coordonand neomogen calitati si obiecte: „gestionar cu experienta si masina auto “ [7] . Mica publicitate, de altfel, preia de cele mai multe ori cu surplus de stangacie modelul marii publicitati. Semnificative si destul de amuzante sunt excesele de cerinte predominant fizice – „secretara tanara, frumoasa, inalta,
ne­casatorita “ – sau supralicitarea unor ocupatii cu mai putin prestigiu social: se cauta, de exemplu, „responsabil produse reparatii incaltaminte, tanar, energic, dinamic, capabil sa desfasoare o activitate vasta in domeniu “ .

La sfarsitul anilor '90, in profilurile pe care le schiteaza ofertele de munca(in EZ, si Libertatea, nov.-dec. 1999) par sa fi aparut cateva nuante noi: se cere distinctie – „colaboratori sociabili, distinsi “ – si mai ales inteligenta: „angajam persoane dinamice si inteligente “ . Ultima trasatura e subliniata intr-un anunt de natura sa dea mari sperante: „Selectam intelectuali, profituri serioase, suplimentare, pentru persoane inteligente. “

 

Profilul privat: „matrimoniale“

 

Dupa o lunga perioada de disparitie, eventual de supravietuire mascata, in enunturi cifrate, genul anunturilor matrimoniale a reinviat dupa 1989. Comparatia cu formele lui mai vechi e interesanta: o imagine a distantei dintre anunturile din perioada interbelica si cele de la sfarsitul secolului al XX-lea o poate da contrapunerea a doua exemplare tipice: dintr-un numar al Gazetei casatoriilor (duminica 2.08.1936) –

 

„Domn sentimental, loial, singur, 36 ani, bine fiziceste, venit anual 180.000, plus un imobil capitala, e dornic de viata ideala d-na – d-ra tanara distinsa, sanatoasa, familie foarte buna, principii absolut solide. La gazeta scrisori Faust“

 

– si dintr-un cotidian din perioada imediat post-totalitara (RL 483, din 11.09.1991):

 

„Tanar modest, 30/176/ 66 doresc casatorie similar, atragatoare, cu posibilitati de stabilire sau emigrare“.

 

Desigur, ceea ce s-a schimbat in mai bine de o jumatate de secol tine in cea mai mare masura de sociologie, din perspectiva careia o inventariere comparativa a calitatilor si a conditiilor oferite sau pretinse de autorii anunturilor n-ar fi lipsita de relevanta; pe langa toate acestea, e insa vizibila si o diferentiere stilistica, a carei examinare mi se pare instructiva. Microtextele din 1936 sunt in genere mai putin concise decat cele contemporane; o multime de detalii pitoresti, practice, fizice ori morale se aglomereaza in ele, dupa o regula de supralicitare. Varietatea formularilor nu e explicabila neaparat printr-o inventivitate colectiva superioara; probabil ca e vorba, pur si simplu, de o practica mai indelungata a anunturilor de acest tip si de o acumulare a variantelor descriptive care contrasteaza cu monotonia celor doar cateva formule fixe din zilele noastre. In Gazeta casatoriilor sunt invocate caracteristici precum: „satena “ , „bruneta “ , „ardeleanca “ , „silueta frumoasa “ , „pamant arabil “ , „suflet nobil “ , „moral la inaltime “ , „mobilier aranjat “ , „fire blanda “ , „reputatie buna “ , „ceva numerar plasat “ , „trusou “ , „dota “ , „acomodabila viata de tara “ etc. Tendinta spre exagerare e evidenta: „calitati sufletesti ideale “ , „doamna absolut tanara “ si chiar „absolut bruneta “ , „bine toate raporturile “ , „silueta ireprosabila “ , domn „absolut sincer “ etc.

Vechile anunturi erau semnate de Suflet de elita, Distinctie rara, Sublime sentimente, L’Aiglon, Provincial, Isbanda, Ernest, Pacificus, conotatiile divergente ale formulelor onomastice devenind chiar o sursa involuntara de umor: „Scrisori post restant LOCO pentru Nelly Biano sau ziar sub Smarandita “ . Tiparul interogativ mai vechi ramane, deocamdata, inegalat:

 

„Care d-ra – d-na foarte draguta, instruita, singura, doreste cunostinta domn situat, locuinta centru, de familie foarte buna, delicat, cult, s-o ajute modest materialiceste? Oferte sub Petronius.“

 

Anunturile moderne sunt mult mai scurte si mai terne, iar tonul caracterizarilor e relativ moderat (pentru calitatile fizice domina adjectivul „prezentabil “ ). [8] Nu regasim, cel putin la inceput, un echivalent al modei pseudonimelor spectaculoase; [9] surprind totusi unele elemente de continuitate lexicala cu faza anterioara; etichetele „mignona “ , „tanar evlavios “ , „comerciant roman “ si mai ales familiarul „cavaler “ („Domnisoara frumoasa 23/l,70 doresc cunostinta cavaler “ , RL 477, 1991) par desprinse din vechea gazeta. Sunt specifice momentului actual, in schimb, cifrele „de cod “ indicand succint reperele fizice ale insului (ani, inaltime, greutate) si conotand ideea de maxima exactitate, [10] precum si terminologia utilizata pentru stabilirea statutului social. Obsesia titlurilor universitare („titrat “ , „licentiat “ , „intelectual “ ) e de departe cea mai puternica; ii urmeaza referirile la calitatea de „incadrat “ si specificarile profesiei; indicarea averii e foarte vaga – „situat “ , „cu situatie “ (in vechea gazeta se precizau de multe ori venitul anual sau lunar si tipul de proprietate). Una din dominantele tematice ale noilor anunturi matrimoniale este ideea plecarii din tara; in stilul lor telegrafic, eliptic, se vorbeste de „posibilitati stabilire in America “ (RL 478, 1991), „tanar electronist contract in Australia “ (RL 480, 1991), „relatii in strainatate “ (RL 415, 1991) etc. Specializarea unor termeni (plecare, stabilire) este evidenta in anumite formulari care pot ramane obscure sau chiar absurde pentru un neprevenit: e cazul exemplului citat la inceput – „posibilitati de stabilire sau emigrare “ – , sau cel al scurtului enunt „tanar 35 ani, 1,72, din Arad, doreste casatorie cu o persoana plecata sau in curs de plecare “ (RL 410, 1991).

Formulele anunturilor matrimoniale sunt la inceputul anilor '90 vizibil influentate de cele ale altor tipuri de anunturi de mica publicitate: din rubricile de schimburi de locuinta, vanzari-cumparari etc. Rezultatul interferentelor e uneori derutant prin insolitul comprimarilor ( „ intelectual-obligatii “ , „titrata agreabila “ ) sau prin imprecizie si ambiguitate, ca in echivalarile:

 

„Doresc pentru casatorie tanara atragatoare, fara vicii sau obligatii, maxim 25/1,72/62, cu relatii in strainatate, pentru similar “ (RL 415, 1991);

„Tanar modest 30/176/66 doresc casatorie similar“ (RL 483, 1991).

 

Expresia potrivirii e intotdeauna obscura, termenul prin care ar trebui sa se stabileasca echivalenta fiind cu totul irelevant: „Titrat, pensionar, vaduv, doresc cunostinta doamna serioasa, mignona, 55-59 ani. Acelasi mediu “ (RL 483, 1991); „Titrata 25/1,60/53 agreabila, linistita, nefunatoare, doresc mariaj corespunzator “ (TL 482, 1991); „intelectuala pensionara, fara obligatii, doresc cunostinta pensionar mediu corespunzator “ (RL 410, 1991). Determinarile imprecise, aproape lipsite de sens (deosebit, corespunzator, de exceptie) existau si cu o jumatate de secol in urma – „fond sufletesc deosebit “ , „suflet aparte “ (1936) – si continua sa fie utilizate din plin si acum: „calitati deosebite “ , „licentiat deosebit (fizic, moral, intelectual, material) 37 ani, fara vicii si obligatii, caut partenera cu insusiri morale si fizice de exceptie “ (TL 406, 1991).

La inceput, foarte putine anunturi contemporane sugerau prin lexic intimitati ori relatii ilicite („intim “ , „experienta “ , „discret “ ), majoritatea adoptand un ton neutru, aproape oficial, inviorat cel mult de introducerea unor termeni familiari (ca „sufletist “ : „tanar sufletist prezentabil “ , RL 480, 1991) sau de cautarea unui ton mai dezinvolt, dar tributar modelului publicitar: „titrata 30/l,67/55 doreste o relatie durabila. Si dv.? “ (RL 478, 1991).

In anii 1999-2000, cel putin in unele ziare (EZ, Libertatea), rubrica „ Matrimoniale “ ajunge sa cuprinda aproape in totalitate anunturi ale agentiilor maatrimoniale ale liniilor telefonice erotice sau propuneri de prostitutie. Se produce astfel un contrast comic intre folosirea extensiva si eufemistica a titlului si sinceritatea limbajului din anunturi – care vorbesc de pilda de oferte „la domiciliul clientului“.

 

„Europeni cautam apartament“

 

Actul autoprezentarii nu apare doar in anunturile matrimoniale; e indeplinit si de diverse persoane care isi ofera serviciile profesionale sau evoca garantiile lor pentru incheierea unei afaceri, selectand etichetele lingvistice cele mai convingatoare. Altminteri, tiparul dominant in anunturi nu include o prezentare a locutorului, indicat doar de persoana si de numarul formei verbale folosite: „caut “ , „doresc “ ; „cautam “ , „dorim “ etc. Exista autocaracterizari ale firmelor (prin nume sau prin indicii relevante: „firma particulara “ , „firma greceasca “ , „firma puternica “ etc.) si ale indivizilor; inventarul de termeni folositi in prezentare este destul de limitat. Categoriile implicate cel mai des in cererile de inchiriere sunt varsta, profesia, intelectualitatea (asociate cu informatii suplimentare despre sex si stare civila): tineri, tineri casatoriti, tanar medic, medic stagiar, tanar inginer, studenti, studente, pereche studenti, studenta A.S.E., student stomatologie; absolventa; profesoara, intelectuala; mai rar intervin si informatii „geo-politice “ : ardelean, intelectuala Basarabia. Majoritatea formulelor citate sunt folosite probabil cu intentia de a oferi garantii obiective de seriozitate, care sa compenseze dezavantajele banesti. Informatiile asupra profesiilor sau asupra ocupatiilor „nerentabile “ indica posibilitati financiare reduse; sunt mai rare etichetele al caror mesaj implicit sa fie partial contrar celor de mai sus, propunand seriozitate dar si bani: diplomat, om afaceri, reprezentant Uniunea Europeana etc. Simplele calificative – in constructii de tipul „persoana serioasaau dezavantajul de a fi subiective si incontrolabile.

Par destul de neobisnuite – dar cu atat mai semnificative – formularile de tipul „occidentali dorim inchiriere vila “ (RL 1181, 1994, 13), „occidentali cautam apartament “ (RL 1434, 1994, 13); „europeni dorim apartament “ , „europeni cautam 2, 3, 4 camere “ (RL 1387, 1994, 13), aparute la un moment dat in anunturile micii publicitati. Termenul geografic (cu conotatii politice) e prea general pentru autodesemnari; cineva se recomanda, in principiu, ca englez, francez, italian etc., nu ca „occidental “ sau ca „european “ . Nivelul normal de (auto)desemnare e cel etnic (sau al cetateniei), nu unul larg zonal. Utilizarea substantivelor occidental si european are insa o dubla explicatie: prin contextul care le face relevante (implicand informatii despre standardul de viata, despre oferta de pret etc.), dar si prin caracterul artificial al enuntului – de falsa autodesemnare. E probabil ca nu „occidentalii “ se prezinta ca atare, ci intermediarii care vorbesc in numele lor [11] . O asemenea situatie de intermediere mascata poate produce texte de umor involuntar, de genul celui aparut in preajma sarbatorilor, la rubrica „Cereri inchirieri “ : „Occidentalii va ureaza «La multi ani» si asteapta ofertele dumneavoastra “ (RL 1140, 1994, 13).

De fapt, cei doi termeni stabilesc o dubla opozitie foarte clara: cu cetatenii romani, pe de o parte; cu strainii arabi, africani, asiatici, pe de alta parte. Evident, sensurile geografice, politice sau culturale ale termenilor european si occidental nu sunt riguros respectate de uzul lor practic, intr-un cod restrans cum e cel al micii publicitati. Acoperirea semantica a conceptelor de occidental sau european e obligatoriu disociabila pe mai multe nivele: alaturi de politica, de geografie, de filozofia culturii („Suntem sau nu in Europa? “ ) exista si zona intereselor practice, a vietii cotidiene, in care sensul lor e cat se poate de precis [12] .

 

Toponimie urbana moderna

 

Repere

Multe dintre primele texte si documente romanesti, din secolul al XVI-lea, sunt acte juridice – de vanzare, de cumparare, de mostenire. Una din particularitatile lor este faptul ca reflecta modul traditional de a indica pozitia si limitele unei proprietati prin repere de genul: „pi la moara lu Dobrin, pe dupa gruiul casalor, pan gura casalor, in zos, (), la teiul cel mare, deasupra de halasteu, fata in zos pe la cer, pe de deal de varnita “ (zapis de cumparare, Gorj, 25 august 1576, in DIRS XVI, p. 98).

Uneori, modul actual de indicare a adreselor aminteste de cel traditional, dovedind ca toponimia oficiala si cea populara continua sa coexiste, ca sisteme concurente. Desele schimbari in denumirile de strazi si de piete sunt contrabalansate partial de recursul vorbitorilor la repere mai concrete. Anunturile micii publicitati folosesc, alaturi de indicarea unei localizari prin strada si numar, multe repere „de peisaj “ . E drept ca sistemului traditional i s-a opus in ultimele decenii unul teribil de complicat. Adresa unui apartament de bloc e o formula lunga si incalcita (strada, numar, indice al blocului, cu numere adesea fractionare, uneori combinate cu litere – PS1C, B3bis, Y2, C5 corp A, II/4 – , scara, etaj, apartament, sector, cod). Mica publicitate ofera insa repere mai accesibile intelegerii umane: „apartament Centrul Civic, la fantani “ (RL 17.02.1994); „Bdul Unirii, la fantani “ (RL 4.01.1996); „Unirii (fantana mare) “ (RL 3.04.1995, 14); „Fantana Mare, 4 camere “ ; „Centrul Civic, Fantana centrala “ (RL 4.01.1996). Dincolo de efemerele si conjuncturalele nume de strazi, renaste mereu o toponimie populara. Tendinta de a scrie cu majuscula initiala numele reperelor „neoficiale “ atesta importanta acestora in sistemul de orientare al vorbitorilor.

In anunturi patrund chiar denumirile populare, poreclele glumete ale unor monumente sau cladiri pe care vorbitorii le presupun general cunoscute: „vila 5 camere (), 1 Mai – Ciuperca “ (RL 4.01. 1996). „Ciuperca “ din text reprezinta porecla, motivata prin forma, a unei cladiri dintr-o piata bucuresteana; in anuntul citat denumirea este extinsa si asupra pietii [13] .

Nu se poate insa spune ca denumirile oficiale sunt totdeauna neglijate de cultura populara moderna; uneori sunt preluate creator, chiar cu functia de a introduce conotatii valorizante: „Intre doi regi, Carol – Ferdinand, 3 camere, terasa “ (RL 1995) [14] .

 

Zone

In afacerile imobiliare – in care s-a produs o diversificare a obiectelor de schimb comercial si a descrierii si evaluarii lor, aparand indicii precum „design occidental “ sau „strada asfaltata “ – e foarte interesanta si desemnarea zonei in care se plaseaza o locuinta; vocabularul utilizat in acest scop nu difera in functie de obiectul anuntului; e comun propunerilor de vanzare, cumparare ori inchiriere. Dincolo de numele de cartiere, strazi, cladiri-reper, pe care le-am discutat mai sus, prezinta interes adjectivele (cateva, doar) care revin insistent pentru a situa in spatiul Capitalei imobilele respective. Se poate reface, cu ajutorul lor, un decupaj lingvistic al orasului: eufemistic si incomplet (zonele valorizate negativ fiind in genere omise, evitate), dar caracteristic.

Pana in 1990, se foloseau mai des referirile la sector si la statiile de metrou. Caracterizarile prin plasarea fata de centru par sa se fi diversificat in anii urmatori, desi doar trei zone sunt indicate explicit: ultracentrala, centrala, semicentrala („apartament doua camere ultracentral “ ; „vand casa, curte, teren, zone centrale “ ; „cumpar apartament si garsoniera, central, semicentral “ , RL 1206, 1994, 10-11; termenii sunt semnalati si de Parlog 1987: 512); delimitarile intre ele sunt, evident, relative si se subordoneaza strategiilor publicitare. Periferia nu e numita, ci doar deductibila din omisiuni, din apelul la alte caracterizari. Un atribut ceva mai rar e rezidential: „Vand garsoniera deosebita si apartament 2 camere, zona rezidentiala “ (RL 1206, 1994, 11); absent din dictionarele noastre generale, sau inregistrat cu un sens nespecific, legat de rezident [15] , cuvantul pare sa califice, ca si etimonul sau francez, zonele rezervate locuintelor elegante: in opozitie cu zonele de magazine, birouri, uzine, dar si cu cartierele de locuinte inferioare prin confort si estetica.

Alte calificari au un grad maxim de nedeterminare: „zona buna “ („Cumpar garsoniera sau doua camere zona buna “ , RL 1206, 1994, 12) sau indica avantaje concrete, prin adjective precm linistit, curat („zona linistita, bloc curat “ , RL 1206, 1994, 11). Prezenta sintagmei zona curata („4 camere, etaj inferior, zona curata “ , RL 1206, 1994, 12) e deja semnificativa pentru o posibila subdivizare valorica a spatiului bucurestean; si mai caracteristica este referirea – foarte frecventa, de altfel – la zone civilizate: „Cumpar urgent garsoniera sau apartament zona civilizata “ (RL 1182, 1994, 13), „Drumul Taberei, Militari sau zona civilizata “ (RL 1206, 1994, 12). Sensul contextual al adjectivului civilizat poate fi descris doar partial prin analiza lingvistica; mai util s-ar dovedi un sondaj sociologic.

 

Despre animale

 

„Animalele de casa “ (sintagma e relativ recenta si cam tehnica in romana, lipsindu-i conotatiile simpatice ale englezescului pet) oscileaza intre statutul de persoane si cel de obiecte. Modul in care se vorbeste despre ele astazi reflecta tocmai aceasta oscilatie; este de aceea interesant de vazut ce resurse ofera limba – traditia, uzul lingvistic – pentru a le denumi si a le descrie si ce inovatii apar in discursul actual. Anunturile micii publicitati sunt un loc foarte favorabil pentru a observa tensiunea intre cele doua imagini ale animalului: contextul forteaza interpretarea „obiectuala “ (chiar prin incadrarea in rubrici de tipul Vanzari sau Pierderi), dar vorbitorii isi permit inovatii care personalizeaza. De altfel, chiar structura rubricilor admite unele libertati: in paginile aceluiasi cotidian, de pilda, cinci anunturi despre caini apar sub titlul Pierderi, in vreme ce al saselea e incadrat sub Disparitii, ceea ce constituie deja o asimilare umana (RL 2038, 1996, 19). In categoria apropierii de uman intra, sub raport lingvistic, si folosirea cuvantului varsta; daca „vaca in varsta de trei ani “ suna oarecum ciudat, nu e neobisnuit sa intalnim „catel Schnauzer urias, negru, cu pedigree, in varsta de 5 luni “ (RL 2034, 1996, 13), „Doberman varsta 4 ani “ (RL 2038, 1996, 19) etc. Efecte de umanizare sunt produse si prin folosirea diminutivului cu conotatie afectiva („ofer pisicuta “ , RL 2033, 1996, 19) sau prin subiectivitatea limbajul familiar („pui foarte haiosi de pisica “ , RL 2035, 1996, 17). Alteori, insa, limbajul exacerbeaza tratarea ca obiect a animalului, prin formule comerciale si publicitare – „Mastino, Napoletano, Rottweiler, Pittbull, Husky, preiau comenzi orice rasa “ (RL 2038, 1996, 18); „Setteri englezi, catelul reclamei Bona Prima, exceptionali “ (RL 2034, 1996, 13) –, sau prin includerea intr-o lista eterogena: „Omagiu si caine Caniche, aparat marit fotografic “ (RL 2033, 1996, 17).

Din punct de vedere lingvistic, semnificativa mi se pare mai ales maniera de tratare a ascendentei animalului. Viziunea in cheie umana e reflectata de simpatica alegere a unor substantive tipice pentru persoane: termeni de rudenie, termeni specific umani desemnand identitati etnice si regionale: „Caniche apricot, tata belgian, bunic german, bunica ploiesteanca “ (RL 2035, 1996, 17). Anuntul in cauza poate fi pus in contrast cu unul in care aceeasi tema e tratata in termeni tehnici, sec comerciali: „Vand pui Schnauzer urias, pedigree tip A, tata din import “ (ib.). Cum „relatiile de rudenie “ din lumea animala nu l-au prea interesat pe vorbitorul traditional, ele nu au in romana o terminologie specifica; e insa evident ca la nevoie se pot folosi, prin analogie, termenii specific umani. Daca vrem sa verificam cat de fixata e aceasta analogie in limba si recurgem la dictionare, rezultatul e destul de dezamagitor: in dictionarul academic, cel mai bogat in cuvinte si sensuri, doar la mama intalnim o inregistrare a semnificatiei „animal femela in raport cu puii lui “ (DLR, Tomul VI, litera M, 1965-1968); nici macar articolul tata (ca sa nu mai vorbim de parinti, bunici etc.) nu prevede corespondentul animal (DLR, Tomul XI, partea a 2-a, litera T, 1982). Asimetria mama – tata (care a fost pastrata si de DEX 1996) nu e greu de inteles: intr-o perspectiva strict utilitara si fara interes pentru puritatea rasei, tatal-animal nu putea fi cunoscut sau nu interesa. Oricum, cand paternitatea devine relevanta, limbajul umanizant e de preferat: asocierea „tata belgian “ e mai putin socanta decat „tata din import “ , iar „bunica ploiesteanca “ are, parca, un vag aer de aluzie caragialiana.

 

Limbaj vrajitoresc

 

Si practicile vrajitoresti au un fel de terminologie de specialitate, dezvoltata in interiorul limbajului popular. Limba descantecelor romanesti, care a fost cercetata, prin anii '30, de Ov. Densusianu din perspectiva filologica [16] si de Artur Gorovei mai ales din interes folcloristic [17] , are un caracter arhaic bine marcat, conservand cuvinte si forme disparute din alte registre lingvistice [18] . In momentul de fata, se pot insa observa interferente intre lexicul arhaic si popular al vrajitoriei si cel modern; limbajul vrajitoresc de tranzitie, cel putin in forma in care apare el in anunturile publicitare, e un hibrid de tot hazul. El cuprinde, desigur, termenii de baza ai profesiei, cuvinte din fondul vechi, traditional – a descanta, a dezlega, a lega, a ghici, a vindeca, a alunga; putere, farmece etc. Majoritatea sunt cuvinte ale limbii comune, specializate semantic; cazul cel mai clar este al verbelor a lega si a dezlega care au sensuri specifice vrajitoriei. Necunoasterea lor poate produce confuzii: intr-o constructie ca „a dezlega cununii “ verbul risca sa fi considerat sinonim cu „a desface “ , „a desparti “ , in vreme ce intelesul sau e, invers, „a dezlega vraja care le impiedica implinirea “ . Dictionarele noastre curente indica sensul magic doar pentru verbul a lega – „a opri, a impiedica de la ceva prin vraji “ (DEX 1996) – nu si pentru antonimul sau a dezlega. Explicatia e probabil strict contextuala si implica practica lexicografica de preluare a definitiilor de la un dictionar la altul: dictionarul academic al lui Sextil Puscariu (DA), din care a aparut fascicula care cuprindea verbul a lega, nu insa si cea in care ar fi urmat sa apara a dezlega, a oferit urmasilor un model de interpretare semantica doar pentru primul verb.

Limbajul actual al vrajitoriei utilizeaza, pe de alta parte, neologisme (mai mult sau mai putin recente) precum paranormal, magie, talisman, integrand si unii termeni medicali, de exemplu epilepsie. Registrul traditiei se combina in mod neasteptat cu cel al modernitatii: „lucreaza cu paranormal, descanta in talisman, icoane, str. Florilor nr. 2, Ploiesti “ (RL 2038, 1996, 19); „epilepsie de frica “ ; „descanta prin magie alba “ (RL 2036, 1996, 19). Contaminant e mai ales limbajul comercial-publicitar: „dezleg orice. Rezolvare sigura “ (RL 2038, 1996, 19); „alung blestemele si multe altele, convingerea la domiciliu “ (RL 2038, 1996, 19; 2035, 1996, 19); „ajuta in spor afaceri “ ; „a participat la congresul vrajitoarelor din Polonia si Bulgaria, la care a fost premiata cu trei talismane “ (RL 2036, 1996, 19). Verbul a rezolva, neologism absorbit de limbajul familiar, apare intr-o constructie specifica vorbirii inculte: „m-a rezolvat de argintul viu “ (RL 2038, 1996, 19). Enumeratiile situatiilor negative, ale cauzelor si ale remediilor lor – minuni, leacuri – sunt cu siguranta partile cele mai pitoresti din anunturi, amalgamand credinte stravechi si detalii de viata moderna („Descantecul meu are valoare de laser “ , EZ 2589, 2000, 7). 

Competentele sunt foarte diversificate – „afaceri si pierderi “ (RL 2650, 1998, 12); „schimba situatii familiare, financiare, medicale, sentimentale, dezleaga farmece, blesteme “ (RL 2663, 1998, 14), „indeparteaza farmece, cosmare “ (RL 2638, 1998, 19), „pentru spor castig “ (RL 2638, 1998, 19), „rezolva probleme de dragoste si afaceri “ (RL 2626, 1998, 19). Ritualizarea traditionala se continua si prin eufemism: „are anumite plante pentru anumite cazuri “ (RL 2669, 1999, 27), „aduna casa omului si mai multe “ (RL 2671, 1999, 19).

In textele anunturilor abunda si nesigurantele sintactice, mai ales coordonarile gresite sau producatoare de ambiguitati:

 

„Are puterea si descanta prin magie alba de a vindeca anumite boli, argintul viu, epilepsie de frica si cositor, impreuna pe cei despartiti, dezleaga cununii, oameni care sunt legati, ajuta in spor afaceri“ (RL 2036, 1996, 19).

 

Domeniul cunoaste probabil o concurenta puternica, ceea ce se poate deduce si din varietatea formulelor publicitare adoptate: de la autoprezentare – „Ghicesc, descant in zodii si cafea “ (RL 2038, 1996, 19) – la prezentarea impersonala, sugerand o instanta validatoare – „Aceasta femeie se numeste Minodora. Are puterea si descanta “ (RL 2036, 1996, 19) sau la introducerea persuasiva in scena a unui beneficiar recunoscator: „Ma numesc Ileana Ionescu si multumesc Anei Maria, unguroaica, ca m-a rezolvat “ (RL 2038, 1996, 19) [19] . Stilul publicitar – interogativ, imperativ, ancorat in situatia de comunicare – isi impune cliseele; formula clasica „schimb urgent “ primeste un nou obiect – destinul (si selecteaza implicit un alt sens al verbului):

 

„Doamna Sultana schimba urgent destinul omului, vreti sa aflati trecutul, prezentul si viitorul? Sa va dezlegati cununiile, sa scapati de farmece? Sunati acum la tel. “ (RL 2033, 1996, 19).

 

Anunturile ghicitoarelor si prezicatoarelor, ale practicantelor contemporane de varii tipuri de magie se individualizeaza mai ales prin incoerenta pe care o produc strategiile lor persuasive, supralicitate si uneori contradictorii. Reperele principale sunt numele, calitatea („profesia “ ), sursa competentei (mostenirea harului), situarea in spatiu (adresa, raza de actiune, calatorii, renume in afara granitelor, mediatizare etc.) si caracteristicile metodologice (instrumente, procedee, cazuri tratate).

Cele mai multe anunturi [20] cuprind numele prezicatoarei, ba chiar incep cu acesta. Numele insesi – nu se poate sti daca intotdeauna reale sau doar alese ca pseudonime artistice, profesionale – sunt caracteristice: multe sunt nume de botez din onomastica traditionala, evocand tr-o anumit% intr-o anumita masura si repertoriul folcloric al basmelor: Ana, Maria, Ana-Maria, Ioana, Sultana, Minodora, Dafina, Margareta. Exista si exceptii, precum mitologica Atena sau moderna Beatris, dupa cum exista cazuri mai banale, mai greu incadrabile – Luminita, Rodica – si chiar nume stranii ca Dulceata, Suedia sau Bratara. Prezentarea e impersonala si neaparat respectuoasa, numele fiind insotit de termenul de reverenta: „aceste doua obiecte se afla la doamna Dafina “ (RL 2667, 1999, 16); „Doamna Margareta, doamna Ana, doamna Maria au un sediu deschis pentru ghicit in carti, cafea “ (RL 2669, 1999, 17); „doamna Bratara raspunde la tel. () “ (RL 2638, 1998, 19). (Cititorului suspicios, care presupune ca emitatorul impersonal e in realitate una si aceeasi persoana cu vrajitoarea insasi, autodesemnarea reverentiala ii pare, desigur, comica.) O garantie de profesionalism e oferita de cuprinderea intr-o traditie magica, intr-o descendenta care confera autoritate. Harul sau darul vrajitoresc sunt mostenite de la o ruda apropiata, de la o persoana prezentata ca o fiinta reala, proiectata insa in mitologie prin nume ori prin varsta: „a mostenit harul de la matusa sa Frunsoleana, care a trait 126 de ani “ (RL 2667, 1999, 16); „nepoata celebrei Omida “ etc. Se constata in genere o gen ruptura onomastica la schimbul de generatii: numele stramoaselor sunt, statistic, mult mai ciudate decat cele ale mostenitoarelor; o demonstreaza, de pilda, „Atena – fiica clarvazatoarei Campina (RL 2671, 1999, 19) “ [21] . Si desemnarea specializarii face parte din protocolul de captare a interesului; desi serviciile oferite (o lista destul de lunga) sunt cam aceleasi, termenul profesiei variaza: „prezicatoarea Dafina “ , „vrajitoarea Maria “ , „clarvazatoarea Atena “ , „ghicitoarea Suedia “ etc. [22]

Unele dintre incoerentele textelor provin din tensiunile lor subterane – de pilda, din ezitarea intre a sublinia sau a nega conotatiile de mediu tiganesc, strans legate de institutia vrajitoriei. Nu se poate nega existenta stereotipului (international) al tigancii ghicitoare: persoana inzestrata cu intuitii speciale si depozitara a unor invataturi stravechi. In principiu, un asemenea stereotip ar putea fi speculat pentru a conferi mister si autoritate profesiei. La noi, el risca totusi sa fie compromis de stereotipul etnic marcat ca predominant negativ al tiganului; in plus, e concurat de tipul folcloric – traditional si national – al babei vrajitoare. E semnificativ faptul ca anunturile nu invoca identitatea etnica tiganeasca; o sugereaza cel mult, prin cele cateva nume mai stranii ale vrajitoarelor sau ale stramoaselor acestora, sau prin fotografii. Spre deosebire de text, fotografia – acolo unde  apare – se bazeaza tocmai pe conformitatea cu prototipul vrajitoarei tiganci, in varianta autohtona asimilata (uneori chiar in costum popular) [23] . Oricum, afirmate explicit sunt alte identitati etnice: maghiara – doamna Dafina din Ploiesti, nepoata Frunsolenei „este unguroaica de origine din Budapesta “ (RL 2667, 1999, 16); o femeie recunoscatoare multumeste „Anei Maria, unguroaica, ca m-a rezolvat “ (RL 2038, 1996, 19) – si, desigur, romana: „doamna romanca ghicesc in carti, cafea “ (RL 2626, 1998, 19).

Reperele spatiale completeaza repertoriul onomastic. Adresa propriu-zisa nu apare totdeauna, fiind mai ales inclusa in nume, in formula complexa de identificare: „Dafina din Ploiesti “ . E interesant ca acest mod traditional de desemnare prin prenume si localitate apare si in prezentarea altui rol al anuntului: martorul, clientul recunoscator: „Ma numesc Marius din Bucuresti si vreau sa-i aduc mii de multumiri vrajitoarei Bratara… “ (RL 2638, 1998, 19). Cum textul anunturilor inoveaza in permanenta, prin amplificare si supralicitare, la sfarsitul anului 2000, alaturi de martorul autohton apar chiar straini, cu functia de a atesta prestigiul international al „firmei “ :

 

  „Suntem din Ierusalim si vrem sa-i aducem mii de multumiri doamnei Diana (). Ma numesc Ernest sunt din Geneva (Elvetia) unde am fost la Biserica din Ierusalim unde am gasit-o pe doamna Diana. M-a rezolvat pe loc de nu puteam sa misc mainile (). Suntem din Cairo (Egipt) (). Noi ne numim Abdulah, Caleh, Emir“. (EZ 2589, 2000, 7)

 

In genere, geografia e invocata pentru a sugera raza de actiune a prezicatoarei: „cea mai tanara vrajitoare din Balcani “ (RL 2626, 1998, 19), „Regina Magiei din Romania “ (RL 2663, 1998, 14) etc. In anunturile mai elaborate, apare si toposul calatoriei in strainatate: de initiere, intr-o varianta mai arhaica, sau de specializare, intr-una modernizata. Scolile si strategiile sunt diferite, caci se invoca fie Orientul indepartat – China, India –, fie, ca spatiu destul de generic al modernitatii, Europa („cea mai solicitata ghicitoare, care a calatorit in toata Europa“, RL 2668, 1999, 17; „a fost plecata in Europa “ , RL 2626, 1998, 19; „intoarsa din tarile europene “ , RL 2699, 1999, 19). Mitul infioratoarelor adunari de Sabat pare a fi contaminat si complet transformat de tipologia si limbajul vietii moderne; in anunturi e vorba de participarea la concursuri, festivaluri, cursuri de specializare: „vrajitoarea Ioana, venita de curand din India de la Congresul Vrajitoarelor, aleasa ca cea mai buna vrajitoare a anului “ (RL 2650, 1998, 12). Omisiunea strategica favorizeaza misterul, atunci cand e anuntata cu emotie intoarcerea, fara a se preciza locul, durata sau scopul calatoriei abia incheiate: „Regina Magiei din Romania, Ana Matei, s-a reintors in Bucuresti “ (RL 2663, 1998, 14). Raza de actiune e confirmata de semnul modern al prestigiului – mediatizarea (generica sau particularizata prin exemple): „aparuta la radio si TV pentru calitatile ei “ (RL 2638, 1998, 19), „a fost data pe posturile de televiziune Pro TV si Antena 1 “ (RL 2667, 1999, 16), „a aparut pe programele TVR1, 2, Antena 1 “ (RL 2668, 1999, 17) etc.

Exista unele cercetari semiotice asupra anunturilor publicitare ale tigancilor ghicitoare din Statele Unite si Canada. S-a observat astfel ca autorii sau autoarele anuntului integreaza in scop persuasiv semnele diferitelor grupuri etnice si sociale. Un articol (Hilaire 1996: text destul de naiv, preluand fara nici o distanta critica toate explicatiile furnizate de informatori) reproduce diverse exemple de anunturi din Canada, in care exista unele similitudini cu textele actuale din ziarele romanesti; predomina insa diferentele, foarte vizibile in detalierea cauzelor raului si a metodelor de remediere. In vreme ce publicului canadian i se ofera doar cititul in carti, in stele sau in palma, cel romanesc pare pregatit sa accepte metodele cele mai variate ale vrajitoarelor care „dezleaga de frica, de rasaritura, boala copiilor, de argintul viu “ (RL 2626, 1998, 19), „rezolva cazuri de cununii legate, facut de urat “ (RL 2667, 1999, 16), „lucreaza cu magie alba “ (RL 2669, 2999, 27), „cu magie alba, neagra “ , „cu plante “ , „cu talisman “ , „lucreaza cu os de peste, cu miere “ (RL 2638, 1998, 19), „rezolva prin cruce si icoana, prin piatra de talisman, prin doua valuri de argint lucratura in vartelnita, doua obiecte din China care au fost date la prezicatorie (…), fiind trecute prin 99 de biserici din China “ (RL 2667, 1999, 16) etc.

 


3. Limbajul publicitar: reinventarea reclamei

 

Evolutia limbajului publicitar romanesc cunoaste deja cateva faze: de la desprinderea lui de stilul birocratic al anunturilor seci, trecand prin faza traducerilor stangace, pana la aparitia primelor semne de autonomie (asimilarea unui registru familiar, a jocurilor de cuvinte, orientarea catre destinatar si actualitate).  

Se poate deci urmari constituirea (sau reconstituirea) unui limbaj; dupa o lunga pauza (dominata de anuntul imperativ: „Economisiti la C.E.C. “ sau de cel descriptiv si impersonal, cu valoare informativa nula: „Magazinele si raioanele specializate ale comertului de stat va pun la dispozitie un bogat sortiment de articole de…“ [1] ), stilul publicitar a inceput sa se reinstaleze in limba romana, cu formulele si strategiile sale specifice, folosind mai putin traditia antebelica (depasita intre timp) [2] si mai mult modelele occidentale contemporane. Primele texte publicitare romanesti de dupa 1989 incercau sa reinvie genul preluand, in conditii grafice precare si uneori prin traduceri neinspirate, tipare straine. Treptat, discursul publicitar romanesc incepe sa-si construiasca modele proprii, adaptate situatiei si mentalitatilor locale.

Incepand din 1990, reclama romaneasca a evoluat vizibil, odata cu publicul, tot mai dispus sa accepte formule complexe si spectaculoase. Si cercetarea sa lingvistica este inca la inceput: in monografii stiintifice, ca si in manuale si ghiduri practice, fenomenul publicitar este de obicei privit ca un intreg (cai de raspandire, cod al imaginii si al sunetului, text), asa ca problemelor de limba li se consacra un spatiu limitat (de exemplu in Dancu 1999); cel mai complet studiu lingvistic aparut pana acum este Stoichitoiu Ichim 1997.

In cele ce urmeaza sunt prezentate doar cateva dintre particularitatile lingvistice ale discursului publicitar romanesc, in faza sa de constituire.

 

Stangaciile inceputurilor

 

Cauzele sociologice si economice ale prezentei foarte firave a publicitatii romanesti la inceputul deceniului '90 sunt destul de evidente. Coman 1990 remarca, de exemplu, o lipsa esentiala, care impiedica devoltarea unui discurs publicitar normal: numele firmei. Sloganurile generice („Gospodine! La orice masa, paste fainoase“, 1961) si aproape tautologice au reprezentat o sursa permanenta de absurd si umor involuntar in deceniile regimului totalitar, neoferind decat modele negative.

Ceea ce se putea observa la inceputul anului 1990, in rarele mesaje publicitare din mass media, era tendinta de a abandona cele ca­teva modele textuale elementare si antifunctionale, inlocuindu-le cu altele care, inca neasimilate, produceau o impresie confuza de stangacie si nefiresc. Cauza era adeseori traducerea ca atare sau imitarea unor sloganuri publicitare reprezentand un tip de text inca neimpus, lipsit de baza culturala pe care o formeaza, in mare masura, obisnuinta [3] .

Dupa o perioada de intensa impersonalizare, aparea sloganul publicitar in care situatia enuntiativa era bine precizata, persoana cu rol de prezentator (introdusa uneori prin imagine) folosind persoana I singular, uneori si persoana a II-a, a adresarii catre virtualul cumparator. Un astfel de mesaj ancorat formal in situatia de comunicare era atribuit, intr-o reclama de dimensiuni modeste si cu obisnuita lipsa de claritate a imaginii, unui personaj feminin, care spunea:

 

„Esarfa de la gatul meu nu e in aspiratorul dv.! El poate curata (de praf) numai imbracamintea groasa. Si nu numai“ (Flacara 35, 1990, 12).

 

Ultimele doua propozitii sunt reluate in secventa de text care urmeaza imaginii, avand rolul de a oferi detalii concrete despre caracteristicile tehnice ale aspiratoarelor numite sec AP 20S, AP 21, AP 10, AP E. Formula publicitara propriu-zisa produce involuntar un efect de absurd tern, nespectaculos. Textul incearca probabil sa aplice o formula, curenta in publicitatea moderna, de asociere a unor sfere cat mai diferite, sa faca un salt imprevizibil de la elementul initial („esarfa de la gatul meu“) catre obiectul propriu-zis al reclamei (aspiratorul). Discursul evolueaza insa printr-o serie de implicatii contradictorii si incerte; conectorii logici dintre afirmatii (dar, pentru ca, desi...) lipsesc sau sunt gresit folositi [4] .

Reclamele in care se observa o vointa de individualizare, pe fundalul unei generale monotonii, manuiau cu destula stangacie tehnicile consacrate in discursul publicitar strain. O secventa informativa si valorizanta precum

 

„Renumitele bauturi racoritoare GO-GO Gablitzer/Austria sfideaza prin calitate exceptionala si pret scazut miturile si monstrii. Retineti deviza: GO-GO peste asteptari“ (RL 1991)

 

este cu siguranta o traducere. Referirea aluziva la „mituri“ si „monstri“ [5] in domeniul racoritoarelor pare destul de artificiala in limitele codului publicistic (nu numai publicitar) romanesc, in care termenii nu au o circulatie foarte frecventa, mai ales fara determinari (se foloseste mai mult sintagma „monstri sacri“, dar nu in legatura cu orice domeniu al vietii cotidiene). Caracterizarea superlativa a produselor e normala, desi destul de putin particularizata. Dupa cum normala, adica uzuala, e si strategia de a introduce ca presupozitie „ renumele “ firmei, prezentandu-l deci ca pe un dat obiectiv, enuntat de vocea impersonala, reprezentand instanta sociala neutra, careia i se atribuie textul. Mai putin fericita (si desigur neintentionata) este contradictia dintre presupozitia renumelui si sloganul care ii urmeaza, „GO-GO peste asteptari . Dincolo de caracterul nu tocmai firesc din punct de vedere sintactic al constructiei (determinare atributiva sau propozitie eliptica), suparatoare sunt implicatiile sale semantice: un produs „peste asteptari “ este unul care ofera o surpriza placuta in ciuda statutului sau comercial modest. Adevarul, spus aproape fara voie (e vorba deci de o firma putin cunoscuta, capabila sa produca surprize placute) intra in contradictie cu valorizarile initiale (ca firma renumita).

O contradictie interioara mina si scurtul anunt:

 

„1 626 203 lei la PRONOEXPRES. ION IONESCU din Bucuresti“ (RL 1991)

 

in care codul lingvistic era completat de cel grafic nu numai prin punerea in pagina a textului si prin variatia caracterelor tipografice, dar mai ales printr-un mic desen emblematic, reprezentand un saculet cu dolari! Adecvarea imaginii e discutabila, caci nu e vorba nicaieri in text de vreo suma in dolari; ea se sustine doar in plan conotativ, in masura in care in societatea romaneasca posttotalitara semnificatiile de „valoare“ si „castig“ au fost asociate in mod prototipic cu valuta straina. Mesajul publicitar, rezultat al unor strategii indirecte dar destul de simpliste, e marcat de contradictia dintre implicatiile informatiilor pe care le ofera. Precizia extrema a sumei, deloc rotunde, pare sa aiba rolul de a sugera autenticitatea castigului; in schimb, numele si adresa castigatorului sunt suspecte prin generalitate si aspect artificial, construit: „Ion Ionescu din Bucuresti“ pare mai curand o fictiune ideala decat un individ concret si credibil. Desigur, se prea poate ca numele sa fie real si faptul castigului autentic; ceea ce conteaza din punctul de vedere al textului persuasiv e insa impresia de artificialitate creata si efectul ei negativ.

In perioada de tranzitie s-a putut asista, de fapt, la constituirea unui cod; multe dintre formule, chiar incorecte, contradictorii sau stupide, au intrat treptat in bagajul uzual al publicitatii romanesti, prin reluare sau parafrazare. Ca textul se dezvolta dupa un model o dovedeste si sloganul folosit in 1991 de Team mita: „Intr-o lume de distribuitori de copiatoare noi suntem originalii! “. Precedat de sloganul firmei Xerox – „Intr-o lume de copiatoare noi suntem originalul“ si probabil tot tradus din engleza, textul mizeaza pe jocul de cuvinte produs de polisemia copierii si de opozitia copie/original. Numai ca folosirea la singular sau la plural a substantivului original neutru sau masculin –  presupune semnificatii diferite, de care probabil ca autorii traducerii nu au tinut cont. Valorizarea prin continutul „singura firma de calitate, prototip, model pentru toate celelalte“ e posibila doar in varianta „suntem originalul“; optiunea pentru plural („suntem originalii“) introduce criterii diferite de evaluare, care accentueaza meritul nonconformismului, al noutatii etc. Motivatia care urmeaza are un singur defect: sintaxa greoaie a unei fraze prea lungi, cu grupuri nominale dezvoltate: „Pentru ca in ultima instanta nu ne intereseaza vanzarea propriu-zisa ci legatura continua cu clienti satisfacuti de solutia noastra totala, ce se reflecta prin garantia de utilizare pe care o acordam pentru toate echipamentele achizitionate“ (RL 1991).

In teoriile si analizele care au ca obiect publicitatea se vorbeste de faptul ca autorul real al mesajului, agentul publicitar, specialistul in construirea acestui tip de discurs e intotdeauna absent ca locutor in structura de suprafata, el nevorbind in nici un caz in numele sau ci doar al firmei, al opiniei publice, al consumatorului etc. In publicitatea romaneasca de la inceputul anilor '90, probabil ca acest specialist era cu desavarsire absent, textele fiind improvizate direct de cei care doreau sa-si vanda produsele.

A trebuit sa se adune, in primii ani, o cantitate insemnata de forme greoaie si confuze ale publicitatii pentru a pregati terenul pe care sa-l castige treptat efectele de surpriza, proverbul, jocul de cuvinte, aluzia. Probabil ca la inceput nici nu si-ar fi avut rostul reclamele excesiv de subtile sau de socante, uzand de metafore si metonimii vizuale, de sloganuri sonore spectaculoase sau de texte argumentative elaborate: ele ar fi pretins, din partea virtualilor cititori, o familiarizare nu numai cu codul general al limbii romane, ci si cu strategiile proprii acestui tip de text.

 

Abuzuri ale traducerii

 

„Efectiv“, „eficient“, „eficace“

Traducerea e punctul slab al multor texte publicitare. In 1993, o voce entuziasta repeta, la televiziune, sloganul „Protejeaza efectiv! Protectie efectiva!. Adverbul efectiv (mai frecvent decat adjectivul corespunzator) e folosit in romana curenta mai ales ca mijloc pragmatic de intarire, cu sensul pe care il are in franceza adverbul effectivement: „cu adevarat; realmente“ („Este efectiv plictisit“, DSR). Utilizarea adverbului confera enuntului o nota polemica, sugerand ca un fapt e considerat real in ciuda aparentelor: „Protejeaza efectiv“ are in primul rand intelesul „Chiar protejeaza! Culmea, protejeaza! “. Nu cred ca pe aceasta valoare polemica miza reclama in cauza: publicitatea nu prea isi permite luxul de a accepta posibilitatea dubiului. Adjectivul efectiv (,,protectie efectiva“) e echivalent cu „real, adevarat“ (cf. fr. effectif), avand un subtext polemic similar celui al adverbului.

Dupa cum se vede, utilizarea cuvantului romanesc efectiv (explicat si prin lat. effectivus), urmeaza destul de fidel conditiile de enuntare ale cuplului fr. effectif – effectivement. Textul reclamei televizate era insa influentat, foarte probabil, de engleza, in care cuvintele effective si effectively au sensul principal de „adecvat scopului; producand rezultatul scontat“. Pentru a exprima aceasta idee romana dispune in primul rand de alte doua neologisme: eficace (adjectiv) si eficient (adjectiv si adverb): „tratament eficace “ , „metoda eficienta “ , „lucreaza eficient “ etc. E foarte probabil ca intentia sloganului publicitar in discutie sa fi fost cea de a informa publicul ca o anume pasta de dinti „protejeaza eficient “ , ca asigura o „protectie eficace “ . E drept, unele din dictionarele noastre pat sa accepte sinonimia eficace – eficient – efectiv [6] ; folosirea lui efectiv cu sensul specific pentru eficace si eficient nu corespunde insa uzului curent. E drept, uzul se poate modifica: si in alte cazuri, cuvinte „internationale“ (majoritatea de sursa latina), intrate in romana cu valori principale mai apropiate de cele din franceza, isi schimba sensul, in mod aproape insesizabil, sub presiunea traducerilor din engleza [7] . Adesea, influenta engleza a actionat intre timp chiar in franceza, adaugand sensuri noi cuvintelor respective.

S-ar putea deci ca diferenta actuala dintre efectiv, pe de o parte, eficace si eficient, pe de alta, sa se atenueze sau sa se transforme, poate chiar sub presiunea limbajului publicitar, a traducerilor grabite si a asocierilor intarite de obisnuinta. Pentru a exprima ideea de „perfect adecvat scopului“, foarte fireasca in prezentarea unui nou produs, eficace pare a avea mai putine sanse de folosire frecventa: criteriul eufoniei actioneaza asupra vorbitorilor mai mult decat am crede-o (in vreme ce prestigiul latinismelor e in scadere). Eficient este poate marcat stilistic de prezenta sa si a familiei sale lexicale in limba de lemn a birocratiei totalitare (,,masuri eficiente“, „eficienta“, „eficientizare“ etc.).

 

Pretul care „bate“ si „sfideaza“

Foarte multe dintre textele publicitare adaptate starii actuale a pietii romanesti plaseaza intr-o pozitie privilegiata referirile la pret. Strategiile prin care sunt anticipate obsesiile cumparatorului si prin care se comunica, persuasiv – fara precizari, fara cifre –, ideea „pretului mic“ se inscriu in cateva tipare previzibile. [8] Evaluarea directa si superlativa e mai rara; doar din cand in cand sunt totusi anuntate „preturi incredibil de scazute“, „cele mai scazute preturi din tara“. Formulele de acest tip sunt in genere evitate nu numai pentru ca stilul hiperbolic trezeste neincrederea, ci mai ales pentru ca invocarea exceptionalului genereaza nevoia de explicatii: in lipsa unor motivatii temeinice, pretul minim sugereaza ideea periculoasa de marfa proasta. Alte tipare raman superlative, ocolind insa evocarea directa a limitei inferioare prin folosirea unor evaluative foarte generale: „cele mai bune preturi din Romania“; „preturi de exceptie“. Din pacate, ambiguitatea termenilor apreciativi risca sa produca in asemenea cazuri lecturi antifrastice, sugerand involuntar posibilitatea unor preturi exceptional de mari.

Cele mai raspandite structuri publicitare sunt acelea care nu spun prea mult, folosindu-se de cuvintele-cheie avantajos si accesibil („preturi accesibile“, „foarte avantajoase“, „cel mai avantajos pret posibil“ etc.); relativitatea atributelor (accesibil – cui?; avantajos – in raport cu ce?) evita strategic socul datelor exacte, implicand, in schimb, calitati incontestabile, in raport cu care preturile, chiar mari, sunt avantajoase; tiparul preferat ramane cel care conoteaza normalitatea si moderatia.

Din punctul de vedere al expresiei lingvistice, cele mai interesante sunt textele in care evaluarea preturilor se face prin referirea explicita la concurenta. Intalnim in asemenea cazuri enunturi mai directe, mai dinamice, dar care sunt deocamdata mai putin adaptate limbii romane. In formule preluate din stilul publicitar occidental apar „preturi fara concurenta“ sau „preturi care sfideaza orice concurenta“. Verbul a sfida si substantivul sfidare, tot mai des folosite, prin calc, in limbajul publicistic si in cel publicitar – „sfidarea de care aveam nevoie“, „renumitele bauturi () sfideaza prin calitate exceptionala si pret scazut miturile si monstrii“ (v. mai sus, p. 110) etc. – au in romana conotatii si sensuri predominant negative, ilustrate de folosirea curenta a substantivului („asta e o sfidare! “) si intarite de semnificatiile adjectivului sfidator. Sfidarea nu e doar un act de infruntare, de provocare, ci mai ales unul de jignire, de incitare, presupunand dispret, ostentatie s.a.m.d.

Alegerea lui a sfida ca verb al competitiei si al concurentei nu ni se pare tocmai fericita, din cauza marcilor sale negative; cu mult mai nepotrivit e, in orice caz, in contexte similare, verbul a bate: „a combina calitatea IBM cu un pret care bate orice concurenta“. Caracterul familiar si sensul predominant concret al verbului a bate produc in textul altminteri sobru al reclamei in cauza un efect de stridenta, mai ales in combinatie cu complementul direct abstract (a bate concurenta). Cel putin la fel de neinspirata imi pare formula publicitara „Nimeni nu ne bate la preturi“ (Sarmis SRL), in care incercarea de a gasi un verb al competitiei comerciale exact, frapant si familiar se impiedica in ridicola ambiguitate gramaticala a constructiei „a bate la “ (cu prepozitia urmata de obiectul competitiei – „a bate la sah“ – sau de locul de aplicare a bataii – „a bate la talpi“) [9] .

 

Registrul colocvial

 

Patrunderea registrului colocvial in mass-media e o noutate a perioadei posttotalitare, pe care insa limbajul publicitar romanesc a acceptat-o – cel putin in anunturile scrise, pentru ca spoturile radiofonice si de televiziune sunt mai puternic legate de oralitate – cu oarecare intarziere. In sine, registrul colocvial are avantaje certe in persuasiunea publicitara: atrage atentia, contrastand cu tonul predominant tehnicist si cliseizat; creeaza o relatie mai cordiala cu receptorul mesajului; se opune emfazei, sugerand sinceritatea; in fine, permite mai multe jocuri de cuvinte.

S-a reprosat uneori pe nedrept limbajului publicitar modern hibridul stilistic: cum mesajul e adesea polifonic, diferentele de registru pot fi interpretate ca diferente de voci, fiind deci nu numai acceptabile, ci chiar utile in dinamizarea enuntului. Ramane totusi cel putin un tip de combinatie inabila, pentru care scuza polifoniei nu functioneaza: folosirea, in acelasi enunt, a structurilor sintactice populare si a lexicului savant (combinatia inversa – intre sintaxa savanta si lexicul familiar – e mai putin probabila). Cauza poate fi o nesiguranta in a distinge registrele, pe care perioada totalitara a accentuat-o, prin acapararea de catre discursul politic-birocratic, devenit un fel de „stil inalt“, a multor situatii de comunicare. In acelasi timp, autoritatea lingvistica normativa s-a exercitat mai ales asupra vocabularului, neglijand fenomenele sintactice si stilistice, dintre care unele au ramas ghidate de intuitie.

 

Este / e

Un caz interesant il constituie folosirea formelor concurente ale verbului a fi la persoana a III-a singular a indicativului. Pentru utilizarea celor doua forme principale, e si este, nu exista, practic, indicatii normative explicite. Totusi uzul a impus (cel putin in limba contemporana) o anumita specializare de tip formal / informal: este pare sa apartina mai curand registrului oficial, solemn, iar e celui colocvial [10] . Oralitatea colocviala prefera forma scurta e in toate situatiile in care aportul informativ principal nu e al verbului, recurgand la este mai ales cand acesta urmeaza sa primeasca un accent frastic, de pilda cand apare ca unic element al enuntului (Este? – Este!) [11] . Altminteri, forma scurta e nu are un caracter exclusiv popular sau familiar, alternand de multe ori si in textele scrise, din nevoia de variatie stilistica, cu este. Domeniile de utilizare nu sunt net delimitate, dar le diferentiaza criteriul frecventei [12] .

Or, e interesant de observat ca, la inceput cel putin, publicitatea romaneasca (in forma ei scrisa) a evitat sistematic forma e, chiar in sintagmele stabile, cu structura sintactica populara si familiara (expresii, locutiuni), in care aceasta este impusa de uz. In unele cazuri se poate vorbi de inabilitatea traducatorilor lipsiti de simtul limbii vorbite; fenomenul a fost insa atat de raspandit incat intre explicatii trebuie sa se includa si tendinta de a solemniza (cu un efect cam artificial) textul scris. Intr-un esantion de 100 de sloganuri romanesti din anii 1991-1995, verbul a fi la indicativ prezent, persoana a III-a singular apare doar de 8 ori (probabil si pentru ca sloganurile sunt construite deseori prin elipsa); toate cele 8 cazuri sunt ocurente ale formei este. Cand verbul e precedat de subiect si urmat de un nume predicativ sau de un circumstantial, forma este nu atrage atentia: „Cu noi viitorul dumneavoastra este mai sigur“ (SAFI); „O lume intreaga este... SONY! “ (Sony); „Cea mai ideala sursa de frumusete este natura insasi“ (Helia-D) [13] ; „Viitorul este la un pas! Il puteti atinge si dumneavoastra prin SCEI SRL! “. Mai pregnante sunt situatiile in care verbul (predicativ sau copulativ) se afla la inceput de enunt, fie pentru ca intra intr-un tipar caracteristic expresiilor cu subiectul postpus (de tipul „e iarna“), fie pentru ca subiectul e subinteles din context. Probabil pentru ca respectivele situatii sunt mai aproape de oralitate, poate si din ratiuni eufonice, este pare artificial, distonant: „Este vremea pentru o schimbare! “ (Neoset); „Este o diferenta“ (IBM); „Este atat de tonic! “ (Kinley); „Sistemul paging / Poate fi mai usor / Poate fi mai rapid / Poate fi mai sigur / Este Bel Pagette / Nu se poate mai bine! “ (Bel Pagette, in RL 1241, 1994).

Chiar daca in cazurile de mai sus e de presupus ca vorbitorii pot avea perceptii diferite asupra acceptabilitatii, evitarea formei e chiar in situatiile in care este mai normala (adica mai uzuala) ilustreaza o tendinta contradictorie: de a reduce elementele de oralitate pe care alte mijloace lingvistice (fragmentarea enuntului, elipsele, expresiile fixe) par in schimb sa le prefere.

 

Cu timpul, stilul colocvial a fost tot mai folosit in mesajele publicitare. Pentru un public-tinta foarte tanar, s-a ajuns chiar la redactarea unor texte dominate de argoul adolescentin. Un exemplu a fost oferit de campania promotionala la lansarea unui canal de televiziune pentru tineri, Atomic, cu anunturi de tipul:

 

„Te asteapta videoclipuri trasnet cu trupe romanesti si de afara, care de care mai adevarate. Basca sport extrem, interviuri, moda, evenimente si concerte, totul prezentat de o echipa de mari meseriasi. Ce sa mai, programe beton, 24 din 24, numai pentru tine! … Fara figuranti, fara abureala, fara tol festiv, fara gargara“ (supliment publicitar RL 1999)

 

Citatul acumuleaza semnale de recunoastere de natura stilistica, fiind un bun exemplu de utilizare persuasiva a resurselor lingvistice ale limbii romane. Strategia sa presupune ideea ca autenticitatea limbajului e un atu publicitar. 

 

Codul politetii

 

Limbajul publicitar modern este, in mod evident, internationalizat; strategiile sale universale se realizeaza insa, in fiecare limba, prin trasaturi lingvistice si pragmatice specifice. Asemenea trasaturi caracterizeaza, de pilda, modul de manifestare a relatiei intre emitatorul si destinatarul mesajului publicitar. Reclamele romanesti din anii '90 pareau sa prefere adresarea reverentioasa catre potentialul cumparator, utilizand mai frecvent pronumele de politete (care impune acordul cu persoana a II-a plural a verbului): „Tehnologia de maine este astazi la dispozitia dumneavoastra! (IBM); „Cu noi viitorul dumneavoastra este mai sigur“ (SAFI); „Un pic mai bine pentru dumneavoastra“ (Gepa); „Performanta dumneavoastra prin profesionalismul nostru“ (Novell); „Noi suntem aici pentru ca dumneavoastra sa fiti pretutindeni“ (Nord-EST) etc. [14] Pluralul politetii permite pastrarea unei ambiguitati: textul pate fi interpretat deopotriva ca adresat unei colectivitati, dar si fiecarui cititor in parte. Chiar cand marca explicita a politetii (pronumele) lipseste, presiunea modelului dominant face ca pluralul sa fie perceput ca reverentios: „Pager-ul Elicom va scoate intotdeauna din multime! “ (Elicom); „Noi avem oamenii de care aveti nevoie“ (Snelling) etc.

In varietatea reclamelor contemporane strategia personalizarii mesajului si a apelului la o relatie cordiala, familiara, intre interlocutori s-a amplificat treptat: in anii 1991-1995 au aparut tot mai multe texte publicitare in care adresarea catre public evita formele de politete, optand pentru persoana a II-a singular (cu posibila interpretare generica): „Un radio care te asculta“ (Radio Pro FM); „Un radio prin care poti privi lumea“ (Argus); „Tot ce-ti doresti si ceva in plus“ (Expo-Market Herastrau); „Mercedes-Benz munceste pentru tine“ (Mercedes-Benz). Exemplele nu sunt totusi prea numeroase cel putin in comparatie cu situatia din publicitatea occidentala (desigur, in limbile care utilizeaza distinctia intre o adresare familiara si una reverentioasa: franceza, italiana etc.). Si mai rara este, in spatiul romanesc, folosirea pluralului non-reverentios voi: „Noi ne ocupam de succesul vostru“ (Uniplus); „NOI vindem pentru VOI“ (Romtecknoplus). Adresarea prin tu pare sa fie o strategie persuasiva asimilata cu timpul, chiar daca la inceput era socanta pentru publicul autohton; adresarea prin voi, in schimb, ramane o optiune neinspirata, datorata cel mult traducerilor.

O dovada a prudentei si a reticentei cu care a fost manipulata strategia adresarii directe o constituie modificarea produsa in 1995 in mesajele succesive ale campaniei pentru „Programul de privatizare in masa“: primele texte, primite cu ironie si parafrazate parodic de destinatari, au fost inlocuite cu altele, considerate probabil ca mai potrivite orizontului de asteptare al publicului; schimbarea cea mai clara e chiar trecerea de la adresarea cu forma de singular (neechivoc familiara) la cea cu forma de plural (potential politicoasa): de la sloganul „Ia-ti cuponul!“ (august 1995) la „Luati-va cuponul!“ (septembrie 1995). In ultimul caz, textul publicitar confirma utilizarea reverentioasa a pluralului din slogan, indicand fara echivoc destinatarul individual: „Mai sunt doar cateva zile pentru a va lua cuponul (). Veti primi actiunile, capatand astfel calitatea de actionar. “

Desigur, observatiile de mai sus sunt valabile doar pentru o anumita faza a limbajului publicitar romanesc. Situatia este deschisa oricarei evolutii: modelul adresarii reverentioase se dovedeste destul de rezistent, dar e puternic concurat si chiar depasit de formula adresarii familiare [15] . Alegerea depinde desigur si de publicul-tinta. Publicitatea destinata celor tineri prefera in mod clar adresarea directa, amicala, asociata formelor colovial-argotice, ca in textul citat anterior (p. 116).

 

Deictice

 

In faza actuala de dezvoltare a publicitatii romanesti, una dintre strategiile lingvistice cele mai raspandite pare sa fie cea a folosirii deicticelor temporale: expresii care „ancoreaza“ enuntul, il raporteaza la timpul enuntarii, punand astfel in relief situatia de comunicare si intarind legatura dintre emitator si destinatar. Acestea nu apar doar in mesajele transmise prin radio si televiziune, ci si in paginile cotidienelor, unde adverbul acum si echivalentele sale beneficiaza de o conventie a actualitatii, de un artificiu general acceptat: identifica doua momente in realitate distincte – timpul elaborarii mesajului si timpul lecturii. In plus, asociat imperativului, adverbul devine, ca in vorbirea curenta, o hiperbola a ideii de „maxima urgenta“: „Sunati acum! “, „Telefonati acum!“, „Contactati-ne acum!“, „Veniti acum!“, „Investiti acum!“ etc. Formula e internationala [16] si corespunde unei tendinte mai largi de a inlocui reclama socanta, creatoare de cuvinte noi, de metafore obscure si devieri sintactice printr-un discurs mai simplu si mai preocupat de circumstantele comunicarii.

Fara a fi originala in chip absolut, o anumita utilizare a adverbului merita amintita, cel putin pentru modul in care suprapune mai multe strategii retorice. Un text publicitar cuprinde 10 paragrafe care incep cu Acum:

 

Acum nu mai ai nici o scuza!

Acum stii ca polita Mondragon e cea mai buna polita de pe piata.

Acum stii ca ea este simultan o asigurare de viata si o actiune.

Acum stii ca poti sa-ti incasezi banii nu numai dupa deces ci si in timpul vietii“ s.a.m.d. (EZ 685, 1994)

 

Repetitia anaforica (subliniata in textul original si prin mijloace grafice) functioneaza in acest caz ca suport pentru valoarea anticipatoare a adverbului: acesta introduce informatia noua prezentand-o ca deja asimilata, producand astfel o suprapunere temporala eficienta.

Specifica publicitatii romanesti actuale este insa mai ales o alta valoare a adverbului acum si a sinonimelor sale: cea care, desemnand o perioada mai larga in care se cuprinde si momentul comunicarii, transmite semnificatiile de noutate, actualitate, modernitate. Textul se poate deci construi intre doua ocurente ale adverbului: „Acum produsele FILOSKIN au ajuns si in Romania! “ si „Veniti acum! (EZ 1994). Primul acum ilustreaza strategia care actualizeaza, pe langa ideea de noutate, presupozitia de celebritate a firmei; evocand, in plus, discursul politic al schimbarii, al sincronizarii. Presupozitia de notorietate poate fi uneori explicitata: „Knorr (), cunoscut in intreaga lume, prezent acum si in Romania “ . Cel mai adesea intalnim totusi formulari eliptice: „Gorenje. Acum in Romania “ ;Dura Lube. Acum si in Romania “ (RL 1995), care dau drept scontata celebritatea firmei si deci comprehensibilitatea mesajului.

 

Strategii ale moderatiei

 

Una dintre tendintele actuale ale limbajului publicitar reflecta incercarea autorilor de a-si prezenta mesajul in termeni moderati, ca pentru a preintampina eventuale acuzatii de exagerare si chiar de fals. Limbajul publicitar are renumele de a fi hiperbolic, de a recurge prea des la superlative gramaticale sau la cuvinte cu sens hiperbolic. Reprosul este insa valabil doar pentru formele simple, incipiente de publicitate, in care intr-adevar cuvinte ca exceptional, ideal, perfect, unic sunt folosite in exces: „Oferta exceptionala. Jaluzele venetiene din aluminiu exceptionale“ (Fred Rom, RL mai 1995) [17] . Excesul superlativ e pandit si de riscul de a incalca o regula fundamentala de constructie, alunecand in pleonasm: „cea mai ideala sursa de frumusete (v. p. 115).

O strategie tipica a limbajului publicitar modern consta insa in folosirea „comparativului eliptic“, a comparativului de superioritate fara termenul sau de comparatie; aflam ca un produs e mai bun dar nu ni se spune decat ce sau decat cine e mai bun: „Pur si simplu mai buna. () De import, de calitate, mai ieftina (Benzina Star Trade, RL mai 1995). Formula are avantajul ca evita superlativul compromis prin exces, devenit prea putin credibil. Desi incalca una din regulile publicitatii – recomandarea de a nu se folosi comparatia cu produsele concurente –, o face intr-o forma discreta, ambigua. Receptorului ii este comunicata ideea de superioritate, esentiala in prezentarea unui produs, dar formularea ramane vaga; in exemplul citat nu se precizeaza fata de ce reper e mai ieftin produsul: fata de toate celelalte, fata de cele considerate de aceeasi calitate, fata de el insusi asa cum era cu un timp in urma? Probabil ca pentru a anticipa asemenea ambiguitati apare, pe langa primul comparativ, formula de intarire „pur si simplu“: care, evident, nu rezolva nimic, dar sugereaza lipsa de relevanta a dubiilor [18] .

Locul superlativelor e luat de cuvinte si expresii care indica diferenta: alt, altfel: „Un alt mod de a locui (Apartamente de lux, GDP Investment Inc. RL mai 1995); „O altfel de lume / acum sub alt nume“ (Massa). Si acestea se bazeaza pe strategia de moderatie, contrastand cu asteptarile receptorilor, carora nu li se mai recomanda solutii superioare, ideale – ci doar diferite. Din acest punct de vedere, cuvintele date functioneaza ca o litota, figura prin care „se spune mai putin pentru a se intelege mai mult“. In fond, strategia diferentei se intemeiaza pe cel putin doua presupozitii: nemultumirea fata de situatia actuala si increderea in publicitate. „Un alt mod“ este inteles, pe baza acestor presupozitii, ca „un mod mai bun“.

In fine, in contrast cu cliseele primatului („liderul mondial“, „numarul unu in lume“), o firma poate avea ideea ingenioasa de a se prezenta, in mod mai credibil, ca „al doilea pe plan mondial“ (Satam, Capital 1994).

 

Rime

 

Rima face parte din bogatul inventar de procedee retorice de care dispune limbajul curent; rolul sau de organizare si reliefare a enuntului (in celebra descriere a lui Jakobson 1963, realizare a functiei poetice a limbii) e incontestabil. Functia procedeului formal se realizeaza insa doar in relatie cu valorile culturale atribuite rimei la un moment dat: prestigiu literar, performanta tehnica, dar si conotatii populare ori banuiala de facilitate. Pentru a vedea ce loc ocupa rima in comunicarea actuala non-literara, ar trebui examinate mai ales cateva domenii: expresivitatea vorbirii familiare si argotice, limbajul politic, cel publicistic, mesajele publicitare. O zona foarte bogata in interferente (si din pacate destul de neglijata de cercetarile romanesti) o constituie unele genuri hibride de literatura populara actuala: sloganuri spontane, graffiti in versuri, cronici rimate ale evenimentelor, pamflete anonime etc.

In formele de comunicare institutionalizate, rima e in genere evitata, probabil din cauza aerului naiv, pueril pe care il confera textului. Primele anunturi publicitare din presa de dupa 1989 au fost destul de prudente in folosirea formelor versificate; ulterior au aparut totusi mai multe sloganuri rimate, caracterizate in genere prin simplitate extrema: text scurt, rima masculina, cuprinzand adesea cuvinte din aceeasi categorie gramaticala. Distihul „Intr-o lume nesigura / Asirom va asigura“ (1995) de constructie regulata, cu rima dactilica, constituie din acest punct de vedere o o exceptie. De cele mai multe ori sloganul nu asociaza rimei o masura egala a versurilor, probabil pentru a beneficia de avantajele sonoritatii fara a cadea definitiv in modelul „poezie pentru copii“: „Hei, asculta NEI“; „Nippon inseamna campion“; „Knorr. Gustos si hranitor. Acum si castigator!“; „Pentru cei mici si pentru bunici! “ (1995) [19] .

 

Au aparut la un moment dat, chiar in publicitatea scrisa, unde posibilitatile de variatie sunt oricum mai limitate, mai multe anunturi in care se manifesta o tendinta nu lipsita de interes pentru lingvisti: aceea de „remotivare“ si de „instalare“ a numelor straine (cu pronuntia lor originara sau intr-o varianta mai accesibila a acesteia) in limba romana. Mijlocul cel mai spectaculos al acestei aproprieri este rima.

Numele de firme si de produse straine se impun in romana respectan-
du-se, pe cat posibil, pronuntia din limba de origine. Nu se intampla asa pretutindeni: in unele limbi romanice, de pilda, numelor comerciale englezesti li se adapteaza de multe ori pronuntia dupa regulile locale: Colgate sau Dunhill sunt rostite de obicei in maniera italiana sau franceza. Optiunea romaneasca pentru o pronuntie pe cat posibil apropiata de cea din limba de origine e confirmata in genere de cuprinderea denumirilor in rima: intr-o singura reclama (EZ 1668, 1997, 5), mos rimeaza cu Bosch („Sa nu uiti, draga mos, / telefonul marca Bosch! “), GSM cu sistem („Unul GSM / sa intru-n sistem“) iar Go cu tau si cadou („Connex Go / Ce-i al tau e al tau“; „marele cadou / micul Connex Go“). Rima are astfel un rol „educativ“, fixand o norma de pronuntare; uneori alegerea e totusi derutanta, prin oscilatia intre identitatea grafica si cea sonora (vezi cazul „Suchardine / mi-e dor de tine“, EZ 1762, 1997, 15).

Procedeul are si un rol ludic, bazat pe amestecul de limbi si de modele culturale (numele comerciale straine, asociate unor notiuni de stricta modernitate, sunt cuprinse in forma traditionala a versificatiei populare). Contrastul mediat de rima creeaza un efect comic intentionat – ceea ce e la urma urmei productiv chiar din punctul de vedere al eficientei publicitare: numele e asociat cu o mica performanta, cu o demonstratie de inventivitate [20] .

Mai discret e procedeul calamburului; spre deosebire de rima, acesta poate sa treaca neobservat („NikeN-ai cum sa-i rezisti!“, EZ 1668, 1997, 13). Strategia lingvistica publicitara pare sa fie uneori contradictorie: o mini-campanie a mizat pe un mesaj de tip „fonetic“, afirmand identitatea si autencititatea pronuntiei englezesti: ,,Ia aminte: ICL se pronunta ai-si-el“ (RL 2164, 1997,11); aceeasi sigla a fost remotivata, ulterior, de un text in romana: „ICL – Informatia care lucreaza“ (EZ 1666, 1997, 2).

Se ajunge chiar la transcrierea fonetica a sloganului publicitar: familiarizare glumeata care dovedeste ca, in fond, engleza, asa cum o arata si bodyguarzii, week-end-ul sau e-mail-urile, se poate adapta perfect sistemului fonetic si morfologic romanesc. Sloganul „Keep in touch“ e transcris „Chipintaci“, intrand si intr-o poezioara, unde poate sa rimeze cu sa taci: „De esti satul de vorbe, / Dar nu poti nici sa taci, / Fa-ti cel mai mic cadou: / Pachetul «Chipintaci»“ (RL 2350, 1997, 8). Trecerile publicitare de la o limba la alta valorifica astfel prestigiul occidental din conotatiile denumirilor straine si aerul de familiaritate al limbii nationale; in acelasi timp, confirma favoarea de care se bucura comicul de limbaj.

 

Despre corectitudine

 

Publicitatea foloseste direct sau indirect atitudinile fata de limbaj, valorizarile sale culturale; un exemplu il ofera un caz interesant de folosire strategica a ideii de corectitudine lingvistica. E vorba de o campanie publicitara a companiei Xerox (desfasurata de la sfarsitul anului 1993 la inceputul lui 1994, v. RL 1058-1232), centrata pe ceea ce autorii ei au numit „folosire corecta/incorecta“ a cuvantului xerox.

Judecata asupra corectitudinii si a incorectitudinii are in domeniul limbii un spatiu privilegiat: norma lingvistica e in multe cazuri bine constituita, explicit formulata de o autoritate (academie, comunitate a specialistilor). „Se spune binoclu, nu benoclu“, „micsandra se scrie cu «cs», nu cu «x»“, „pluralul corect al substantivului coperta e coperte, nu coperti“ sunt enunturi in care vorbitorul isi poate gasi certitudini si reguli de comportament mai usor decat in alte sfere ale vietii sociale. Cunoasterea unor reguli lingvistice devine pentru multi nespecialisti un instrument de evaluare si de disociere usor de manipulat; posibilitatea de a-l corecta pe cel care spune „ei este“ sau „avansati inainte“ ofera satisfactii rapide, care se asociaza adesea cu mai multa intoleranta decat a specialistilor. Lingvistul descrie forme paralele, variatii, evolutii in curs de desfasurare – acolo unde vorbitorul obisnuit vrea sa vada doar o opozitie clara intre corect si incorect.

In campania firmei Xerox, o serie de texte publicitare (insotite de fotografii) adoptau pozitia autoritara de semnalare si sanctionare a unei erori lingvistice, oferind cititorilor un mijloc de diferentiere prin competenta; incepand cu o afirmatie echivoca („70% dintre adulti o fac incorect), continuand cu exemplele unui copil in a carui lucrare „o greseala a ramas nesubliniata“ si al unui tanar care „abia ieri a aflat cum se foloseste corect cuvantul“, se ajungea in final la situatia ameliorata (prea putin plauzibila) in care „sunt tot mai putini cei care folosesc incorect cuvantul «Xerox»“. Ultimul text era sustinut si printr-un joc de cuvinte destul de ingenios, imaginea unui ins care taraste aparate de copiat legate cu o sfoara fiind insotita de explicatia „este unicul mod de a «trage la xerox» “. Cititorii erau pusi mai intai in situatia de a se considera o minoritate competenta – fiind printre putinii detinatori ai solutiei corecte – si, in final, de a avea satisfactia ca nu raman intr-o minoritate ignoranta.

Or, din punct de vedere lingvistic, problema in cauza nu e una de corectitudine. O evolutie semantica fireasca, produsa prin metonimie, prin transfer de la numele firmei la numele produsului (ca si in cazul cuvintelor frigider, fiset, carioca etc.) a condus la impunerea in uz a unui nou substantiv comun, acceptat si validat de dictionare. DEX 1975 inregistra deja substantivul xerox – „aparat de reprodus si multiplicat, bazat pe xerografie“; cuvantul e inclus si in DOOM; DEX-S ii adauga in 1988 verbul a xeroxa „a multiplica cu ajutorul xeroxului“. In DEX 1996 familia lexicala a crescut: in lista de cuvinte a dictionarului apar, alaturi de xerox si a xeroxa, substantivul xeroxare si adjectivul xeroxat, -a. De altfel, fenomenul nu a fost neaparat initiat in limba romana (Random House 1988, de exemplu, inregistreaza cuvantul xerox ca substantiv si ca verb).

De fapt, strategia persuasiva a campaniei s-a bazat pe deghizarea unei probleme comerciale in problema lingvistica. Pentru a atrage atentia asupra companiei care a creat si a impus produsul (ceea ce constituie in genere o garantie de superioritate) si pentru a evita confuzia cu firmele concurente, s-a mizat pe sensibilitatea vorbitorilor fata de norma, fata de respectarea corectitudinii limbii.

 

4. Rigiditate si dezinvoltura in limbajul comentariului sportiv

 

In domeniul sportului se dezvolta de fapt mai multe limbaje: cel de specialitate, tehnic, cu o terminologie specifica; o varianta a sa de tip „jargon“, folosita in situatii mai informale; in fine, limbajul relatarilor sau al comentariilor scrise si orale, apartinand in mare masura stilului jurnalistic, dar avand o serie de trasaturi si tendinte specifice[1] .

In stilul comentariului sportiv contemporan se observa cu usurinta o anumita tendinta spre excentricitate. Dincolo de amestecul de termeni tehnici si expresii familiare, de calcuri sintactice si elipse lexicalizate, de strategii narative si descriptive ale relatarii unui meci, limbajul sportiv se remarca prin pitorescul inovatiilor de limbaj, printr-o veritabila retorica a ornarii. Limbajul cronicilor izbeste prin ceea ce e intr-o anumita masura exacerbarea unei tendinte mai generale a publicisticii autohtone: cautarea originalitatii, a efectelor de stil, indarjirea autorilor in a dovedi neaparat inteligenta si umor, mizand adesea pe jocurile de cuvinte si pe expresivitatea colocviala. In perioada de tranzitie s-a inregistrat o transformare evidenta a stilului cronicii sportive: pretiozitatea tehnica si structurile rigide al limbajului birocratic (ale „limbii de lemn“), foarte puternice la inceput, au cedat tot mai mult locul libertatilor familiar-argotice. Egal de puternica a ramas, pe tot parcursul acestei evolutii, tentatia metaforei cliseizate.

 

Stil tehnic si birocratic

 

In 1990, un gazetar obser­va ca sportul, brusc izgonit din discutiile zilnice ale oamenilor, inlocuit de tema politica, revenea astfel la rolul sau firesc intr-o societate cu preocupari mai multe si mai diverse, dupa ce fusese, vreme indelungata, hipertrofiat ca unica supapa psihologica si ca refugiu intr-o zona de (fie si relativa) normalitate si libertate.

Totusi, la inceputul anilor '90 aceasta functie – ca si presupusa gratuitate ludica pe care ea se intemeiaza – nu erau decat prea putin marcate in structura interna a limbajulul sportiv, care inca suferea de o ingrijoratoare rigiditate. Nu era vorba de rigiditatea fireasca oricarui stil tehnic, specializat, ci de aceea impusa mai ales de clisee imprumutate din alte domenii – nu pentru a denumi obiecte, actiuni si relatii specifice, ci, de multe ori, pentru a exprima raporturi generale. Majoritatea cuvintelor si a sintagmelor din aceasta categorie continua sa alcatuiasca „registrul inalt“ al relatarii sau al comentariului sportiv. Cea mai frapanta este seria termenilor de natura administrativa, dar cu rezonanta activist-organizatorica, care asimileaza sportul unei „activitati productive“ sau de „prestare de servicii“: din ea fac parte, in primul rand, chiar a presta si prestatie: „jocul prestat in teren“, „calitatea fotbalului prestat“ (GBr 22-23, 1990, 4, 5), „prestatie de exceptie“, „frumoasele prestatii ale atacantului camerunez“ (SI 1, 1991, 13, 14). In sprijinul acestor utilizari s-ar putea invoca echivalentul francez, prestation, la care se inregistreaza si sensul specializat de „performanta realizata“ si care a constituit probabil modelul evolutiei semantice romanesti; oricum, in romana componenta apreciativa din semnificatia termenilor pare sa se piarda treptat (si sa fie preluata de determinanti), substantivul si verbul in cauza devenind echivalente pretentioase pentru cele mai generale valori sportive ale lui joc si a juca. Presiunea aceluiasi domeniu administrativ si comercial se poate recunoaste si in afirmatia unui antrenor: „ar trebui sa beneficiez de serviciile unor jucatori romani“ (Penalty 20, 199l, 2).

Din excesul de prestari, servicii, furnizori („echipa a furnizat o mare surpriza“) si beneficiari se poate reconstitui un sistem de concepte metaforice ale vietii cotidiene, din categoria celor analizate de Lakoff, Johnson 1980; undeva la periferia acestei retele s-ar situa proobabil si o ciudata aparitie reflexiva a verbului a intrebuinta, al carei efect conotativ este obiectualizarea jucatorului: „Unii internationali romani (…) nu s-au intrebuintat prea mult“ (Magazin 39, 1990, 11). Constructia ar putea proveni dintr-o traducere neglijenta, din calchierea partiala (fara complemcntul care indica tinta) a structurii franceze s’employer à , cu sensul „a face eforturi, a se stradui pentru…“ : in romaneste ar fi fost insa normala, cel mult, constructia cu obiect direct si dativ posesiv – pentru a spu­ne ca jucatorii nu si-au intrebuintat prea mult capul, picioarele, energia etc. De fapt, frantuzismele nu sunt deloc rare in limbajul nostru sportiv: pe langa exemplele deja citate poate fi amintita utilizarea intranzitiva a verbului a cravasa, cu sensul „a accelera ritmul“: „Dinamo a cravasat in repriza a doua“ (RL 241, 1991, 7).

Cazurile cele mai frapante de incompatibilitate stilistica, de improprietate semantica sau de constructie sintactica defectuoasa apar pe un fundal constituit de numeroase clisee ale „limbaju­lui de lemn“ abstract si oficial; in exemplele de mai sus, viata sportiva pare filtrata printr-o grila comerciala care ar putea parea si o racordare la pragmatismul economiei de piata: trebuie totusi sa se tina seama de aparitia mult anterioara a acestei grile si de constanta ei utilizare in contextul limbajului birocratic si activistic. Pentru acesta, premisa era conceperea sportului ca „activitate organizata“: articolul sportiv abunda (ca tot discursul public al vremii) in formulari de tipul „a-si aduce contributia“, „in cadrul“, „pe coordonate noi“, „noua formula organizatorica“, „in directia sprijinirii activitatii fotbalistice“ etc. Unele din aceste clisee s-au dovedit foarte rezistente: ceea ce nu atragea atentia inainte de 1989 a aparut dupa aceasta data, pe fondul evolutiei generale a limbajului presei catre fome mai spontane, mai putin crispate si mai putin automatizate, ca o forma de imobilism. Daca se adauga si sugestia disciplinei militare, stirea sportiva (care ar trebui sa fie alerta, percutanta, sintetica) are toate datele unui tipic proces-verbal: „presedintele clubului, colonelul N.G., a tinut sa atraga atentia jucatorilor asupra necesitatii participarii lor neconditionate la actiunile loturilor reprezen­tative“ (RL 309, 1991, 7). In acest limbaj, e limpede ca pentru a presta, sportivii trebuie sa acti­veze: „fotbalistii romani ce activeaza in strainatate“ (id., 327, 7), „jucatori care activeaza in campionatul intern“, „formatie in care activeaza Timofte I“ (GS 314, 1991, 1) s.a.m.d. Pretiozitatea termenului, in care sensul expresiei „a-si desfasura activitatea“ l-a inlocuit pe cel normal etimologic „a insufleti, a grabi“, e comparabila cu aceea a unei intregi serii de verbe (derivate) care „contrag“ locutiuni: a atentiona, a concluziona etc[2] .

 

Metafore sportive

 

In folosirea metaforelor in comentariul sportiv, dificultatea e de a gasi punctul de echilibru intre extravaganta asocierilor si cliseul cel mai plat. Adesea, se trag consecintele unei prime echivalari: folosindu-se procedeul metaforei in lant (dezvoltare prin asociere in interiorul aceluiasi camp semantic), sau cel al „derivarii metaforice“ (dezvoltare prin substitutie de sinonime). Analogiile se multiplica si, de multe ori, devin clisee, ceea ce atrage riscul de a produce asa-numitele metafore mixate, asocieri hibride de imagini incompatibile: „Coloana vertebrala a «albastrilor» are ca piloni pe“ (Libertatea 1866, 1996, 15).

 

Analogii militare si tehnice  

In limbajul comentariului sportiv, jocul e interpretat de multe ori prin intermediul modelelor metaforice care evoca alte domenii: in primul rand, desigur, razboiul (lupta, atac, eroi...); destul de des arta (scena, spectacol, protagonisti, regizor), apoi tehnica, mecanica (motoare) etc.[3] In parte, analogiile sunt conservate in clisee si in cuvinte imprumutate domeniului care serveste de model; in rest, sunt produse ad-hoc, in continuarea celor deja existente si cu mai mica sau mai mare investitie de fantezie. Cronicarii sportivi sunt destul de des tentati de metaforele in lant, intersectand domenii diferite si producand adevarate abuzuri alegorice.

In relatarea unuia dintre meciurile de fotbal ale unui campionat mondial sunt combinate, de pilda, metafora militara cu cea de sursa tehnica: „ai nostri () s-au mobilizat“; „a fost (..) un general cu mult sange rece care nu a permis locotenentiilor sai sa joace la ofsaid“; „a condus ariergarda“;absorbea mingile () si le catapulta etc. (TL 81, 1994, 3). Se observa ca termenii adoptati deja pentru a descrie un joc („a catapulta“, „ariergarda“) sau chiar, mai general, o atitudine ofensiva („a se mobiliza“) permit ca analogia sa fie dusa mai departe prin metafore mai putin uzuale si mai clar militare („general“, „locotenenti“).

Analogiile tehnice sunt si mai specifice: „Dan Petrescu si Gica Popescu au fost doua veritabile pistoane, care tasneau in atac “; „daca cei doi au fost pistoanele motorului, atunci cu siguranta Hagi a fost «aprinderea». Explozia a sosit de la Raducioiu (care n-a jucat chiar ca o bujie). Combinatia de generali si bujii atesta, in doar cateva randuri de text, o greu suportabila dorinta de ornare[4] .

 

Analogii artistice

E puternic si modelul stilistic care asimileaza sportul unui spectacol artistic (teatru, muzica). Fotbalul este tot mai des descris in termeni artistici, prin serii de metafore preluate mai ales din teatru, coregrafie, muzica. Acestea constituie probabil zona metaforica cea mai puternica, stabila in esenta, improspatata mereu prin echivalari de detaliu. Termeni ca scena, act, stagiune sunt folositi pentru a desemna o divizie, un meci, o etapa etc.: „prima scena a fotbalului vest-german“, „ultimul act al Cupei Campionilor“, „zilele premergatoare startului stagiunii fotbalistice“ (SI 1, 1991, 13, 14); multe metafore teatrale s-au instalat mai intai in limbajul curent: un fotbalist „a iesit la rampa“; aranjamentele s-au facut „in culise“. Substantivul uvertura poate constitui o metafora muzicala (pornind de la sensul de „compozitie, bucata muzicala“ – singurul cuprins in dictionarele noastre curente) sau un frantuzism semantic (preluare a sensului fundamental de „deschidere“, din fr. ouverture). Daca in multe cazuri – de exemplu, in citatul „Azi, uvertura etapei a 22-a“ (EZ 1117, 1996, 11) pare greu de decis care ar fi interpretarea mai potrivita, in altele metafora muzicala e clara, dezvoltandu-se contextual intr-o alegorie: „In uvertura operei EURO'96, „Wembley“-ul a fredonat o arie trista: Anglia – Elvetia 1-1“ (EZ 1203, 1996, 10). Daca meciul e o bucata muzicala, echipa devine o orchestra, jocul fotbalistilor-virtuozi e considerat o interpretare, iar antrenorul sau conducatorul echipei – un dirijor.

Seria de metafore isi asociaza astfel si o metonimie, repetata pana la satietate: cea a „baghetei“: „sub bagheta lui Jacquet, francezii n-au mai pierdut nicaieri “ (Adevarul 1883, 1996, 5) „echipa cocosului galic, sub bagheta lui Platini, in mars fortat spre victorie“ (Cotidianul 111, 1992, 7); destul de des apare si „pupitrul“, osciland intre sensul artistic si cel tehnic: „cu Matthäus la pupitrul de dirijor, Bayern readuce titlul national la München“ (SI 1, 1991, 13); „Balint, avandu-l la pupitru pe Hagi, executa varianta definitiva a golului“[5] (GD 9, 1990, 7); „Giulestenii avandu-l la pupitrul de comanda pe antrenorul Mircea Radulescu“ (RL 1726, 1995, 15).

Pot fi asociate sferei artistice si metaforele coregrafice: „Anglia si Elvetia deschid balul“ (RL – Sport, 8.06.1996, 1); „«triumviratul» moldav trage nadejde sa mai danseze un sezon sub cupola Diviziei Nationale“ (EZ 1117, 1996, 11). Prin abuzul de metafore artistice, tonul comentariului fotbalistic capata tot mai mult un caracter de pretiozitate, riscand sa alunece in ridicol.

 

Transferuri metaforice intre sport si politica

 

Domeniul sportiv accepta, in principiu, mai putine modele metaforice din partea celui politic; mai curand i le ofera acestuia pe ale sale, mai populare si deci mai accesibile. Nu e vorba doar de cuvintele si expresiile intrate deja in limbajul familiar – a o da in bara, a fenta, a dribla („driblatul impozitelor“, EZ 136, 1992, 3) ori in cel standard: concurent („cei 6 concurenti pentru Cotroceni“, Adevarul 195, 1992, 3), a da startul („Guvernul a dat startul: astazi incepe campania electorala“, RL 702, 1992, 1) – ci si de unele expresii special adaptate politicului – „mingea – spune dl consilier – este acum in terenul primarilor“ (RL 1167, 1994, 9); „mingea sa fie pasata de la un minister la altul“ (Adevarul 277, 1992, 3) – si chiar de inovatii destul de curioase: „in politica, la fel ca si in fotbal, bila de vot este rotunda“ (Adevarul 295, 1994, 2).

De fapt, istoria transferurilor de interes, de mod de perceptie si de limbaj intre sport si politica e mai lunga si mai complicata. S-a observat deja ca sportul a functionat, in regimul comunist, ca o zona de refugiu in care se mai pastrau unele elemente de normalitate si de libertate. S-a spus, pe drept cuvant, ca in decembrie 1989 experienta stadioanelor a oferit unele modele de comportament si de limbaj: solidaritate, drept de a huidui, producere spontana a sloganului. E interesanta si miscarea inversa, produsa ulterior: sloganurile politice au fost preluate si adaptate in limbajul suporterilor sportivi, modelele si obsesiile politice au influentat comentariile asupra jocului si asupra reactiilor la victorii si la infrangeri ale echipei nationale. Limbajul sportiv a inceput sa absoarba si el modelul politic: de la slogan („Hagi presedinte“) la desemnarea fotbalistilor ca „ministru de externe“, „corp diplomatic“ etc. (EZ 613, 1994, 6).

 

Clisee fotbalistice

 

Mai mult decat in orice alt domeniu (si aici nu mai e vorba doar de publicistica romaneasca), in comentariile despre fotbal descrierea tehnica e subminata de subiectivitatea expresiva: limbajul precis e substituit de un cod pentru initiati, alcatuit in primul rand din clisee, la origine expresii metaforice si metonimice. In relatarea jocului, jurnalistii sportivi evita adesea termenii tehnici, cu previzibila lor repetitie, recurgand in schimb la numeroase sinonime contextuale – care sunt tocmai mijloacele de a sublinia solidaritatea de grup a cititorilor fideli.

Glosarul adus la zi al cliseelor fotbalistice[6] ar trebui sa cuprinda mai intai denumirile metonimice pentru reprezentantii diverselor echipe nationale: acestia sunt desigur, „tricolorii“ – „lista cu pricina a ajuns in mainile fotbalistilor «tricolori»“; „primul rezultat de egalitate obtinut de «tricolori»“ – care lupta cu „«panzerele» germane“, cu „reprezentativa «panzerelor»“; mai apar „ibericii“ si „lusitanii“, iar Anglia e mai ales Albionul: „gazetarii din Albion“, „fani ai Albionului“ (intr-un alt context, jucatorii unei echipe engleze erau insa numiti si „protestantii“!). Cliseizate sunt si denumirile pentru diversele echipe locale – formate de la sursele institutionale de finantare ale cluburilor („bancari“, „feroviari“, „militari“, „tapinari“), de la culorile purtate („alb-rosii“, „echipa alb-visinie“), de la numele cartierului in care isi au stadionul si publicul cel mai fidel („giulesteni“), de la cliseul care substituie numele orasului („formatia din Banie“) etc. Jucatorii si antrenorii sunt desemnati adesea prin porecle sau hipocoristice („Cobra“, „Baciul“, „Ganezul“, „Puiu“, „Vio“, „Sumi“, „Gica“); cei angajati la cluburi din strainatate sunt numiti dupa echipele (orasele, tarile) unde se afla: „milanezul'', „belgianul'', „neamtul“ etc.

In text se constituie uneori adevarate lanturi de sinonime. In acelasi paragraf, de pilda, mingea e numita in fiecare fraza altfel: „…urmarea balonul“ – „obiectul a ricosat…“ – „… a respins mingea“ – „buclucasa a revenit la Moldovan“; ceva mai departe, registrul familiar-popular isi accentueaza prezenta si mingea devine chiar pardalnica: „nemtii plimba pardalnica in jumatatea proprie“.

Pe o cunoastere comuna se bazeaza si frecventa elipsei lexicalizate – „inceputul Europenelor“, „doua «galbene»“. Raportul de familiaritate dintre jurnalist si cititorii sai e evident si in folosirea unui stil colocvial-argotic – „grangurii din UEFA“; „fundasul Novotny i-a cosit piciorul lui Adi Ilie“; „servit ca la Ritz“; „nemtii baga material“ – uneori cu alunecari in vulgar: arbitrul „isi scuipa bojocii in fluier“. Gama stilistica a genului mai cuprinde unele aluzii („seamana panica in transeele germane“), comparatii elaborate („intors pe toate partile ca un salau in tigaie“) si in special un ton hiperbolic – peluza „duduie“, difuzoarele „urla“, e o „larma infernala“, nemtii sunt „prezenti la stadion cata frunza si iarba“ – impins pana la parodie: o echipa invinsa, „cu visurile naruite“, sufera „trecerea brusca de la extaz la agonie“.

 

Imprumutul lexical: schimbare de sens si de perspectiva

 

Limbajul presei sportive romanesti a fost influentat de echivalentul sau italian, mai ales de cronicile fotbalistice, din care a preluat adesea cuvinte si sintagme specifice. In DCR sunt inregistrati de pilda termeni precum tifosimicrobisti “,suporteri infocati “sau azzurri „albastri “, „jucatori ai ehipei nationale italiene “. In citatele de mai jos apar, nesemnalate de vreo subliniere sau punere intre ghilimele, il Calcio – „Fotbalul “; „campionatul italian de fotbal “– si squadra azzurra – „echipa albastra “, respectiv „nationala Italiei “: „o partida de verificare in compania nationalei similare a squadrei azzurra “, „Divizia Nationala o ia pe urmele lui Il Calcio “(RL 2018, 1996, 15). Unele sintagme italienesti se folosesc in limbajul sportiv cu extinderi de uz glumete, ca in enuntul „peluza dreapta a intrat in silenzio stampa“ (EZ 14.06.2000): formula, care s-ar putea traduce ca „tacerea presei“, se foloseste pentru situatiile in care se cere sau se decide nedifuzarea publica, prin mass-media, a unor informatii.

Un cuvant destul de raspandit in rubricile de specialitate ale ziarelor romanesti e cu deosebire interesant in masura in care ilustreaza un tip anume de schimbare semantica: prin preluarea unui termen al carui inteles depinde de un reper, de un punct de vedere. Cuvantul stranieri („straini “), este folosit de presa sportiva italieneasca in sensul sau propriu, dar cu specializare contextuala, pentru a-i desemna pe jucatorii straini inclusi in echipele locale. Termenul este insa intrebuintat in publicatiile romanesti de dupa 1989 pentru a-i desemna pe fotbalistii romani care joaca in echipe straine; a capatat deci valoarea aproximativa „cei pe care altii ii numesc straini “, „straini pentru ceilalti “. Se produce astfel chiar un fel de rasturnare a sensului, obtinuta prin schimbarea situatiei de utilizare a cuvantului. Altminteri, este evident ca termenul a aparut dintr-o necesitate, mai mult decat dintr-o moda: pentru o notiune foarte actuala a fost nevoie de un cuvant simplu, care sa evite lungimea perifrazelor greoaie. Mai ales cand e vorba de alte pagini decat cele sportive, jurnalistii folosesc si asemenea perifraze descriptive, vorbind despre „fotbalisti romani care evolueaza in campionatele straine “, „Gica Hagi si alti 24 de fotbalisti care activeaza in strainatate “(RL 2021, 1996, 1); „21 de fosti sau actuali internationali romani care activeaza peste hotare “(RL 2020, 1996, 19). Mult mai simplu se dovedeste cuvantul stranieri, folosit uneori intre ghilimele – „Puiu Iordanescu apeleaza la 11 «stranieri» pentru partida amicala cu Iugoslavia “(EZ 1132, 1996, 16); „ lista celor 17 «stranieri» convocati la meciul Romania-Lituania “(EZ 2486, 2000, 1)
–, de cele mai multe ori fara a fi subliniat in vreun fel, ceea ce i-ar indica perfecta asimilare in romana (posibila datorita compatibilitatii de forma si de grafie): „21 de stranieri in atentie pentru 14 decembrie “(RL 2020, 1996, 19); „«Buletinul european» al stranierilor nostri “(RL 2023, 1996, 23). Adaptarea e confirmata de refacerea unui singular, stranier (cf. it. straniero): „ Nanu s-ar putea sa devina stranier pana la partida cu Ungaria “; „Nanu ar putea deveni stranier in cateva zile “(RL 2789, 1999, 11-12).

 Sensul pare consolidat, desprins de contextul initial de folosire a cuvantului; in majoritatea cazurilor, de altfel, nici nu e vorba de jucatori in campionatul Italiei. Imprumuturile si modificarile de sens depind, se stie, de starile de lucruri: atata timp cat situatia foarte raspandita este a romanilor care fac parte din echipe straine, si nu a strainilor in echipe romanesti, stabilitatea neologismului nu e amenintata.

Aceeasi realitate produce si o alta extindere de sens, semnalata prin ghilimele in citatul de mai jos, in care echipele care au in componenta cel putin un jucator roman capata atributul „romanesc “: „in campionatele Angliei, Frantei si Germaniei au avut loc noi etape in care au evoluat echipele «romanesti» “(RL 2011, 1996, 23).

 


5. Limbaje institutionale si aplicatiile lor practice

 

Un limbaj tehnic care a devenit mai cunoscut doar dupa 1989, prin publicarea unor documente secrete, este cel „securistic“ – al politiei politice din timpul regimului comunist [1] . A-l considera un limbaj de sine statator ar fi desigur o exagerare, multe dintre elementele sale lexicale regasindu-se in domeniul militar, in cel administrativ sau politic, de stilurile carora il apropie si caracterul rigid sau tendinta eufemistica.

De fapt, limbajul securistic poate fi analizat ca una dintre variantele in care se realizeaza limbajul politienesc in genere. Unele dintre formele acestuia sunt mai cunoscute publicului larg (daca nu prin contactele directe cu institutia, macar prin relatarile din mass-media). Limbajul politienesc e impregnat de terminologie juridico-administrativa si se caracterizeaza prin conservatorism si rigiditate. A pastrat de altfel, si dupa 1989, unele trasaturi ale „limbii de lemn“.

Data fiind individualitatea sa pronuntata si importanta practica intre discursurile din spatiul public, limbajul juridic (ca entitate aparte sau ca termen mai teoretic intr-o clasa a limbajului „juridic-administrativ“) a fost studiat mai sistematic si mai in detaliu decat alte variante stilistice ale limbii romane [2] . Aproape neinfluentat de schimbarile politice si de modele lingvistice, discursul juridic ofera paradigma pozitiei oficiale si autoritare. Va fi urmarit, totusi, un singur aspect al utilizarii sale: stangacia organizarii discursive, producatoare de ambiguitati sau de tautologii neintentionate.

   

Limbajul Securitatii: stilistica raportului

 

Efectul rizibil al multor texte securistice (posibil doar prin distantare in timp) deriva din maniera in care limbajul lor vadeste o perspectiva diferita de cea din care descriem in mod obisnuit, in postura „civila“, realitatea. Rapoartele exprima obsesiv actiunile politienesti in termeni „productivi“, normalizand urmarirea, spionajul, zvonurile, intimidarea, asimilandu-le cu munca, cu lucrul: „munca informationala,„ munca de filaj, „sunt lucrati prin dosare de urmarire numitii “; „cei doi ofiteri care realizeaza lucrarea“ (CAS, p. 31; e vorba de fapt de o spargere de imobil, de o „patrundere in obiectiv dupa orele 23“, cu chei false); „plan de masuri“, „obiective prioritare“. Pe de alta parte, chiar miscarile celui urmarit („activitatea obiectivului“) sunt prezentate intr-un stil neobisnuit, in care gesturile cele mai banale sunt inregistrate cu minutiozitate, ca purtatoare ale unei semnificatii ascunse: „a mers grabit pe diferite strazi“; „in tramvai parea foarte ingandurat, fara sa scoata bilet“; „a efectuat o convorbire telefonica“; „a iesit de acasa cu aceeasi servieta (insa fiind in talie)“ (CAS, p. 30) etc. De fapt, chiar daca din punct de vedere istoric interesul unor asemenea texte e limitat (prin caracterul lor marginal sau partial), o abordare stilistica are de castigat din cercetarea lor.

Multe dintre notele informative, rapoartele si extrasele din dosare securistice care s-au publicat in anii '90 surprind in primul rind prin nu putine dovezi de agramatism si platitudine. E important sa observi (desigur: in absenta altor documente, mai importante, capabile poate sa schimbe aceasta parere) ca o forta poate lovi, fizic, poate manipula prin zvonuri si actiuni mai mult sau mai putin rudimentare, dar nu prea are mijloacele de a controla, ubicuu, jocul gandirii [3] .

E evident si ciudat, in acelasi timp, ca textele de acest tip nu sunt fundamental informative si obiective, nu sunt deci interesate in a oferi cu cat mai mare exactitate un adevar care sa slujeasca ulterior scopurilor propagandei, ci sunt influentate de la inceput de propaganda, continand o informatie deja filtrata. Astfel, persoanele care constituie obiectul cercetarii sunt numite elemente („circa 7500 elemente, unele din ele deosebit de virulente“, Timisoara 147, 1990, 3), elemente periculoase, turbulenti, indivizi si individe. O improprietate stridenta si straniu metaforica e extinderea verbului a destrama in constructie cu complementul direct: de la grup se trece la fiecare persoana in parte: „sa intre cu toate fortele pentru a-i destrama si a-i retine pe cei care umbla prin oras“; „persoanele din grupul de mai sus au fost destramate “ (id. 146, 1990, 3). Informarile asupra unor actiuni si persoane precizate precum si cele „in vederea cunoasterii starilor de spirit “ deviaza constant de la real prin interpretarea fortat ameliorativa, optimista, pe care o dau, chiar din primul moment, datelor prezentate. Nemultumirile apar ca exceptii motivate de biografia vorbitorului, pro­centele exprima neaparat un anumit progres fata de anul trecut. Daca nu pot fi interpretate favorabil procentele, intervin observatiile mai subtile: „Referitor la intensitatea participarii religioase prilejuite de manifestarile organizate de Pasti apreciem ca, desi numarul tinerilor a fost mare, nivelul activ si prezenta efectiva au fost reduse (Contrapunct 15, 1990, 10).

Stilul indirect al raportului oficial aluneca, printr-un fenomen caracteristic exprimarii orale si populare, in stil direct legat, [4] marcand prin lipsa de rigoare a constructiei o participare afectiva si ne(mai)controlata: „Tov. Matei ii atrage atentia inspectorului sef ca nu se actioneaza cu toata fermitatea, si ii lasam pe huligani sa ne injure, sa ne loveasca si noi stam si ne uitam la ei “ (Timisoara, 146, 1990, 3). Rationamentul pe care se construieste firul discursului e adesea greu de urmarit:

 

„O individa a luat steagul R.S.R. si s-a urcat cu el pe pervazul ferestrei fluturandu-l in timp ce gloata o aplauda si striga «Libertate» – referindu-se la statuia din S.U.A. (care a inteles asa ceva). Avand in vedere ca individa si o parte din gloata au inteles din mimica ei ca trecea drept o Ioana D’Arc sau statuia Libertatii, consideram ca este studenta“ (Timisoara 141, 1990, 3).

 

Perspicacitatea are, cum se vede, o baza culturala. Fragmentul, cu articulatii echivoce si constructii imposibile („individa “ a inteles, din propria ei mimica, drept ce trecea, „gloata “ a inteles ca ea trecea – pentru cine? – drept Ioana D’Arc sau statuia Liber­atii s.a.m.d.) frizeaza absurdul, accentuat de dogmatismul certitudinilor lui.

Materialul este util si pentru stu­diul tipologiei textuale, naratiunea si descrierea manifestandu-se aici in forme pure si specifice. In micro-naratiuni (adesea, povestiri despre dialoguri, cu transcriere in stil indirect) e de urmarit modul de rezumare si selectia informatiei. Relatarea unei convorbiri telefonice, o unitate textuala autonoma, nu seamana deloc cu ceea ce ar face din ea un romancier: „L anunta in­terlocutoarea ca a ajuns acasa, Ea ii spune ca mai are doua ore si apoi pleaca acasa. L ii spune ca o iubeste si vor mai vorbi cand va ajunge acasa “ (StrS 35, 1990, 3).

Functiile limbajului sunt asimilate, toate, celei informative; replici de pastrare a contactului sau de exprimare a afectivitatii sunt transcrise („spune ca “ ) in­tr-un mod uniformizator, in care fiecare detaliu e potential relevant si nimic nu se structureaza ierarhic si cauzal; se adauga la toate acestea evi­denta stangacie a exprimarii repetitive si nediferentiatoare. Descrierile sunt la fel de ciudate, atat prin terminologia si frazeologia specifica, cat si, ca mai sus, prin juxtapunera terna a trasa­turilor importante si a detaliilor accidentale.

Desigur, poate descoperi ridicolul unor astfel de texte doar cine reuseste sa uite pentru o clipa intentia si perspec­tiva sistemului din care ele sunt produse, ca agresiuni duse pana la crima impotriva intimitatii si libertatii individului. Impotriva fricii, repulsia se poate asocia, totusi, cu rasul.

 

Observatii lexicale

 

In limbajul politienesc-securistic se poate identifica o terminologie de specialitate, alcatuita din cuvinte specifice precum: filaj sau filor (Timisoara 141, 1990, 3) si mai ales din sensurile specializate ale unor cuvinte din limba comuna: obiectiv, informator, dispozitiv, relatie, sursa, aparat, activ, anturaj, teritoriu, a penetra, a racola, a recruta, a retine, a infiltra, a depista. Numeroase sunt si expresiile si sintagmele caracteristice: a pune in lucru, a lua in plasare, retea informativa, destramarea anturajului, masuri de discreditare in mediu; ele sunt atestate in documentele publicate in anii '90 (de exemplu in CAS).

 

Filaj 

E semnificativa absenta cuvantului filaj din dictionarele noastre; nici noua editie a DEX 1996 nu il introduce, cu toate ca la verbul a fila este inregistrat sensul „a urmari in mod discret pe cineva (fara ca cel urmarit sa observe) “ . De fapt, ideea cuprinsa in paranteza din urma exprima mai mult intentia urmaritorului decat o trasatura inerenta actiunii; in plus, definitia face abstractie de contextul profesionist, prezentand filajul mai curand ca pe o actiune personala. In Petit Robert sub verbul filer – din care provine romanescul a fila –, sensul respectiv este definit si exemplificat punandu-se mai mult accent pe situatia si intentia politieneasca: „a merge in spatele cuiva (), a-l urma pentru a-l supraveghea, pentru a-i spiona faptele si gesturile “ ; urmeaza citatul: „Politist care fileaza un suspect “ (trad. n.). Potrivit definitiei romanesti, la un filaj reusit participa, prin bunavointa de a nu observa nimic, si „obiectivul “ ; un fragment involuntar comic confirma aceasta idee, notand cu seriozitate, probabil ca un detaliu in favoarea celui urmarit (un important poet contemporan), ca

 

„in timpul deplasarilor pe jos si cu mijloacele de transport in comun, nu s-a observat o preocupare din partea sa in ceea ce priveste autoverificarea, descoperirea si sustragerea din filaj“ (CAS, p. 161-162).

 

Eveniment

Daca li s-ar cere sa explice ce ar putea fi un „eveniment tehnologic “ , nu cred ca prea multi vorbitori ai limbii romane s-ar gandi in primul rand la un accident tragic. Formula a fost totusi folosita, intr-un interviu televizat (in 1995), de un responsabil local care se referea la explozia unui furnal dintr-un combinat siderurgic ca la „un eveniment tehnologic, care acum e stapanit “ . Ciudata sintagma reflecta de fapt raspandirea tot mai mare a unui sens special, neinregistrat de dictionarele noastre, al cuvantului eveniment.

Neologismul eveniment, foarte raspandit, are o semnificatie generala si neutra (pe care din pacate DEX nu o indica) de „fapt care se intampla, se produce “ . In uz e prezent totusi mai ales sensul valorizator al cuvantului, de „fapt semnificativ, demn de retinut, de o importanta speciala “ ; in absenta unor precizari contrare, conotatiile sale sint predominant pozitive: o reuniune, o intalnire, o decizie pot fi considerate, cu intentie evaluativa, „un adevarat eveniment “ . In limbajul politienesc evenimentele au ajuns insa echivalente cu infractiunile, accidentele, cazurile de interventie. Un reportaj, de pilda, inregistreaza un schimb de replici cu o patrula de politie: „Ii intrebam cum a fost seara. «Fara evenimente» – ne spun ei “ (RL 891, 1993, 5).

Uneori, substantivul apare insotit de determinanti care ii atesta sensul „tehnic “ : „ca nu intotdeauna rezultatele au fost cele scontate o demonstreaza si evenimentul rutier petrecut in judetul Vrancea “ (EM 13, 1994, 6, rubrica semnata de I.B., de la Directia Politiei Rutiere). Evident, acest sens are conotatii negative. De fapt, in folosirea actuala a cuvantului, opozitia intre conotatii socheaza mai mult decat simpla deosebire de sens; nu e anormal ca la un moment dat un cuvant uzual sa fie folosit si cu sensuri specializate, dar valorizarile diferite pot crea ambiguitati si chiar confuzii comice.

Raspandirea sensului „politienesc “ al cuvantului eveniment mai are un dezavantaj: produce, prin analogie, constructii sintactice imposibile; oricat s-ar largi sau ingusta sensul termenului, e greu de acceptat ca un eveniment este „facut “ . Patrunderea in registrul familiar are toate caracteristicile improprietatii semantice si sintactice. In enuntul „Doamne fereste, mai facem vreun eveniment “ (Popa 1992: 143), eveniment e utilizat de personaj ca sinonim perfect pentru accident, avand deci compatibilitatile semantice ale cuvantului substituit. Poate ca si titlul unuia dintre cele mai populare cotidiane actuale (EZ) e inteles in doua moduri diferite de cititori: pentru unii, „evenimentul zilei “ e faptul semnificativ (politic, social); pentru altii, sintagma poate sa trimita exclusiv la informatiile despre accidente si infractiuni. Asemenea lecturi divergente produce probabil si sintagma consacrata (neutra in intentie) „evenimentele din decembrie “ [5] .

 

Teritoriu

Cuvantul teritoriu (conform DEX, „intindere de pamant delimitata prin granitele unui stat sau ale unei unitati administrative si supusa suveranitatii statului respectiv “ ) nu e asociat obligatoriu unui anumit stil, utilizandu-se totusi mai ales in limbajul stiintific si administrativ. In mod normal, termenul e insotit de determinari adjectivale sau substantivale ( „ teritoriul tarii “ , „acest teritoriu “ , „un teritoriu de X km2 “ etc.). Constructiile prepozitionale in care substantivul nu mai are determinanti – pe teritoriu, in teritoriu – apartin in mod evident unui „limbaj tehnic “ militar-politienesc, in care au capatat sensul special „in tara “ , „in afara capitalei “ . Utilizarea-tip a cuvantului este ilustrata de enunturi ca: „de la armata mostenisem niste structuri in teritoriu, „ aparatele din sediile centrale si din teritoriu “ (interviu cu di­rectorul S.R.I., Expres 41, 1990, 5, si 43, 1990, 3). Constructia e acceptabila atata timp cat apare incadrata intre alti termeni din aceeasi sfera; din pacate, ea e reluata in enunturi diferite stilistic, apartinand limbii standard, in care firesti ar fi fost structurile libere sinonime cu ea, de genul „in unele locuri (din tara) “ , „in tara “ etc.: „in teritoriu am avut destule cazuri cu oameni care “ (Expres 41, 1990, 5); „toate observati­ile care au aparut din teritoriu “ (TV 27.12.1990, interviu cu presedintele tarii). Tipul de organizare si de actiune pe care il presupun asemenea formule marcate de rigiditate distoneaza in contextul limbii uzuale, de conversatie cotidiana.

 

Ar trebui verificat in ce masura limbajul specific al mi­litiei/politiei si al securitatii, interferand cu cel al altor institutii (militare sau politice), a putut sa impuna limbii uzuale anumite cuvinte, modificari de sensuri sau de constructii. Oricum, de efectul lor stilistic contrastant a profitat discursul umoristic, care a preluat parodic termeni ca afluire – defluire, carosabil, molestare etc. („am afluit in studio “ – emisiune TV 21.11.1990; „golanii aia ahtiati dupa perturbarea carosabilului si destabilizare “ , Atlas 48, 1990, 6).

 

Stilul cronicii rutiere

 

Discursul public (de popularizare) al politiei s-a dezvoltat in specii usor de recunoscut nu numai prin teme, ci si prin stil si limbaj: caracterizate de prezenta monologului adresat, a tonului didactic, de combinatia hibrida de excese birocratice, marci familiare si incercari de literaturizare. Cronicile rutiere, in special, incearca sa compenseze lipsa senzationalului prin supralicitare lirica. In genere, asemenea texte practica o retorica a ornamentului: mesajul educativ este indulcit prin vorbe pitoresti. Oscilatia intre neologismul pretios si neaosismul cautat creeaza insa o impresie de artificialitate extrem de suparatoare. Intentia pare a fi cea de a crea embleme ale statutului ideal al institutiei, prin imaginea bovarica si conventionala a politistului autoritar, dar si duios. Gazetaria politista a fost poate cea mai consecventa pastratoare, in anii '90, a vechiului limbaj de lemn, intr-o varianta inofensiva prin limitare, dar iritanta din punct de vedere estetic.

Principala trasatura a acestui limbaj e pretiozitatea: el cuprinde perifraze foarte dezvoltate, inutile, folosind ostentativ „stilul cult “ : „masa eterogena de utilizatori ai strazii in calitate de pietoni “ (EZ 1025, 1995) [6] ; „conjugarea solicitarilor trinomului om-masina-drum “ (EZ 1132, 1996). E de asteptat sa intalnim aici cuvinte „elegante “ (a lectura, context, deosebit) si forme gramaticale livresti: viitorul cu auxiliarul a vrea, infinitivul preferat conjunctivului (in mare masura sub influenta limbajului administrativ – „vrem a va spune “ , EZ 1025, 1995; si in constructii gresite – „prevenirea unor cadre de a fi corupte “ , EZ 1103, 1996), relativul ce preferat lui care („saptamana ce a trecut “ , EZ 1145, 1996) etc.

In alte puncte ale textului, se observa excesul de expresii populare: „indivizi, prinsi cu mata-n sac, reusesc sa scape basma curata “ (EZ 941, 1995). Cea mai frecventa formula consta insa in combinarea celor doua registre – arhaic-popular si neologistic-tehnic: „localitatea impunea pragul celor 60 km/h. Osebit de aceasta, geometria drumului, curba, determina sporirea atentiei “ (EZ 1145, 1996); „urmand cu cerbicie pentru asigurarea respectarii legii “ (EZ 1025, 1995); „sumedenie de notiuni “ (EZ 995, 1995).

In incercarea de dramatizare a textului, personajul negativ e pus sa dialogheze cu sine insusi, intr-un limbaj artificial, mimand oralitatea dar adoptand formele stilului oficial: „Adica sa fie mare scofala daca voi conduce masina, chiar daca nu am permis? “ (EZ 941, 1995); „Nu ma vede agentul de circulatie! “ (EZ 1145, 1996).

Limbajul birocratic abstract, cliseizat („am desfasurat si desfasuram o gama variata de activitati educative “ , EZ 1145, 1996; „transpunerea in viata “ , „eforturile conjugate ale factorilor de resort “ , ,,ridicarea pe un nivel superior “ , „factorul om “ , EZ 1132, 1996) coexista cu marci puternice ale afectivitatii („constatam, cu mahnire si regrete “ , EZ 1103, 1996), mai ales in strategia adresarii directe catre cititor [7] : „feriti-i, stimati conducatori auto “ (EZ 1145, 1996); „Cititi, oameni buni, reflectati si retineti! Invatati din nenorocirile semenilor nostri!! “ (EZ 1132, 1996).

Bunele intentii sunt astfel subminate de naivitatile stilistice.

 

Imperfectiuni ale textului juridic

 

E nevoie, in principiu, de multa prudenta in observatiile de detaliu pe care lingvistul e tentat sa le faca asupra unui text juridic. Constructii greoaie, artificiale, uneori pleonastice nu pot fi pur si simplu condamnate si „expulzate “ , daca intamplarea si traditia au facut ca ele sa se fi impus ca formule de specialitate, cu sensuri si utilizari precise, consacrate. Repetitiile, impersonalizarea, abstractizarea, predominanta nominala sunt si ele caracteristici generale ale stilului juridico-administrativ, impuse de functiile lui comunicative specifice, si pe care nepotrivite dorinte de „expresivitate “ si varietate nu le pot, nicicum, anula.

Propun totusi examinarea catorva mostre de stil juridic atat din perspectiva bunului simt al limbii comune cat si din aceea a cerinte­lor interne ale acestui stil: obligatoriu explicit (chiar redundant) si nonam­biguu. Lungi si obositoare controverse juridice cu implicatii politice sunt generate de texte ale caror surprinza­toare ambiguitati si contradictii pot fi detectate si de un profan. In 1990, aprinsele discutii din jurul constituirii C.P.U.N. se axau pe un text in care se vorbea de reprezentarea minoritatilor „respectand principiul paritatii cu reprezentantii parti­delor “ . Formularea obscura, in care lipsa determinarilor nu permitea sa se inteleaga exact intre cine se stabilea paritatea, deci cum se aplica numitul principiu, a dat nastere la interpre­tari contradictorii (concretizate in procente si cifre diferite).

Spre deosebire de multe alte legi controversate, care-si dovedesc in timp imperfectiunile de formulare, cele referitoare la evenimente politice importante isi testeaza rapid coerenta. La primul tur al alegerilor locale din 1993, legea electorala a provocat o noua disputa, cu consecinte practice imposibil de neglijat: alternarea formularii „voturi exprimate “ cu „voturi valabil exprimate “ a permis interpretari contradictorii si a produs rezultate diferite. Vulnerabile uneori si in aspectele de punctuatie si acord gramatical, textele juridice gresesc grav cand ajung sa impiedice intelegerea. In aceeasi lege a alegerilor locale, imperfectiunile sunt mai numeroase decat ar parea la prima vedere. Foarte des lipsesc determinantii necesari pentru a reconstitui o situatie sau o relatie. Un paragraf din art. 56 arata ca

 

„In timpul suspendarii, urnele de votare, stampilele, buletinele de vot si toate lucrarile biroului electoral vor ramane sub paza permanenta, iar membrii biroului nu vor putea parasi sala de votare in acelasi timp“.  (MO 28.11.1991)

 

In acelasi timp cu cine? Fiecare in acelasi timp cu altul? In acelasi timp cu suspendarea? Toti in acelasi timp, probabil, dar catre o asemenea interpretare conduce logica extralingvistica, nu cea a textului. Formularile vagi, generale, sunt uneori greu de evitat [8] ; daca sintagma „motivele temeinice “ , des invocata (pentru posibilitatea de a suspenda votarea, de a permite alegatorului sa-si ia un insotitor in cabina etc.) e probabil inevitabila (desi, in practica, interpretarea ei poate fi foarte laxa), o alta situatie pare apta a pune in miscare imaginatia cea mai indrazneata:

 

„Candidatii si oricare alegator au dreptul sa conteste identitatea persoanei care se prezinta la vot. In acest caz identitatea se va stabili de presedinte prin orice mijloace“. (ib., art. 55)

 

Nu stim care sunt limitele impuse automat, in interiorul sistemului juridic dat, unor asemenea formulari generale; cititorul nu se poate insa im­piedica sa se gandeasca chiar si la rafinate mijloace de tortura.

Acelasi obiect e denumit, in puncte diverse ale textului, in moduri diferite: buletinul de identitate (art. 53) este numit putin mai departe actul de identitate (pe actul de identitate al fiecarui alegator se aplica stampila “ ). Cauza e probabil, cum am mai spus, prejudecata nevoii de varietate stilistica, dar efectul poate fi nesiguranta in deciziile practice.

Un factor de confuzie il constituie si folosirea pentru realitati diferite, a unor cuvinte din aceeasi familie lexicala. Legea in cauza, de pilda, vorbeste de vo­turi nule si de buletine nule, dar si de „anularea buletinelor de vot ramase neintrebuintate “. Legatura dintre nul si anulat, impusa de limbaj, nu acopera aici o realitate (buletinele nefolosite anulate nu intra in calculul celor nule – de fapt, tot anulate, dar in alt moment al procesului electoral), insa nu e facuta nicaieri o distinctie clara, ca si cand autorii textului n-ar fi banuit posibilitatea confuziei. In general, lasa de dorit anticiparea erorilor de interpretare, proiectia lectorului-tip.

De-a dreptul amuzante sunt, insa, la nivel semantic, unele presupozitii care dubleaza inutil un principiu deja enuntat, tradand o constiinta incarcata de tendinta spre abuzuri. Se spune, de pilda:

 

„Cei care in baza art. 51 alin. 7 pot asista la votare nu pot fi obligati sa paraseasca sala de vot in acest timp“ (e vorba de timpul suspendarii temporare a votarii; art. 56).

 

Evident ca persoanele care au dreptul de a asista la vot nu pot fi obligate sa si-l piarda; o asemenea precizare, superflua, nu face decat sa evoce diverse intamplari trecute neplacute si ilegale. Pe de alta parte, e sigur ca aceste precizari superflue sunt un rau mult mai mic decat ambiguitatile generatoare de confuzii.

 

6. Discursul didactic si practic

 

Textele didactice si de popularizare, ca si diferitele tipuri de ghiduri practice, difera prin domeniu si terminologie, dar au in comun o serie de strategii comunicative. O componenta stiintifica e asociata unor forme dialogice, in enunturi puternic orientate spre destinatar. Primejdiile formulei sunt conventionalismul, schematismul, manifestat in omisiuni si in aplicarea unor modele evaluative rigide. Manualele de limba romana pentru straini si ghidurile de conversatie ofera cele mai clare exemple ale cliseelor si ale prejudecatilor dominante la un moment dat: selectia pe care ele o opereaza intre enunturile posibile si probabile e ghidata mai mult de dorinta de a crea o imagine pozitiva, decat de a prevedea necesitatile reale ale comunicarii. Efortul de a inviora texte aride prin exemple umoristice, de a contrasta tonul informativ monoton prin expresii populare si colocviale e o alta directie in care discursul didactic dezvolta variante mixte si „atenuate “ ale stilului stiintific.

 

Viziunea utopica in manuale

 

Tendinta autorilor de manuale de a prezenta o imagine pozitiva a realitatii e cunoscuta; ea deriva din principii pedagogice mai vechi, dar a fost in mod evident exacerbata de regimurile totalitare. O consecinta a acestei inclinatii poate fi urmarita in manualele pentru invatarea limbii romane ca limba straina [1] , in textele carora adjectivele de evaluare negativa, chiar cele care fac parte din vocabularul de baza – precum rau, urat, prost – lipsesc cu desavarsire, sau apar tarziu si accidental (in explicatiile gramaticale, sau cel mult in expresii pozitive de tipul litotei: „nu e urat “ , „nu e o idee rea “ ).

De fapt, in evolutia din ultimele decenii a manualelor de romana pentru straini se pot observa cateva faze ale strategiei de insistenta pozitiva si de evitare a negativului. Prima, cea mai rudimentara, transporta pur si simplu in manualele cu destinatie externa cliseele limbajului didactic intern: „tara foarte frumoasa “ , „tara frumoasa si bogata “ , „relief variat “ ; „campii intinse si roditoare “ ; „pasuni bogate “ ; „viata culturala bogata si variata “ , „oameni harnici si pasnici “ ; „popor harnic si ospitalier “ , „hidrocentrale si baraje impunatoare “ . Cea de-a doua, dintr-o perioada ulterioara, mai constienta de existenta unei priviri dinafara, a unei reactii negative fata de limbajul ideologizant, aplica regula pozitivului la domenii mai neutre. Textele tipice ale acestei faze descriu de preferinta orase, cladiri, incaperi: „cartiere frumoase “ (Titan), „cladiri impunatoare “ , „sali mari si luminoase “ , „ferestre mari, luminoase “ , „magazin mare, modern, bine asortat “ ; „constructii noi, moderne “ , „cladire moderna si eleganta “ , „parcuri incantatoare “ , „statiuni luxoase si confortabile “ , „camera spatioasa “ , „masa excelenta “ , „strazi si bulevarde curate, parcuri frumoase, cladiri inalte, magazine moderne “ . Destinatarul-tip al acestui discurs didactic nu mai e scolarul credul, ci mai degraba turistul binevoitor.

Ultima faza, de dupa 1989, schimba in sfarsit perspectiva optimista cu una mai sceptica si mai modesta, in care pozitivul absolut e limitat la sfere cotidiene, de exemplu la domeniul culinar ( „ friptura e foarte buna “ ) ori este contextualizat in mod credibil ( „ un film bun strain “ ). Pozitivul nu mai are caracter absolut, ci gradual („restaurant dragut “ ; „peisaje destul de pitoresti “ ); ba chiar se lasa uneori negat ( „ casa nu e mare “ ), cuprins in strategii argumentative mai flexibile („casa nu prea mare, dar confortabila “ , „munti nu foarte inalti “ ).

Expresiile de respingere continua totusi sa fie evitate, poate si sub influenta „principiului cooperarii conversationale “ si mai ales a regulilor comunicarii politicoase, care le reduc frecventa de aparitie chiar in uzul curent al limbii. Au aparut in ultima vreme in textele de manual si unele enunturi mai nonconformiste, cu rol de captare a cititorului, prin ricoseu ( „ nu-mi place limba romana pentru ca e grea “ , Pop 1991); cuvintele simptomatice – rau, urat, prost – par insa a fi lasate in continuare in seama contactului direct cu limba vorbita si cu realitatea.

 

Ghiduri de conversatie

 

Ghidurile de conversatie propun o selectie de enunturi-tip, pentru situatii de comunicare din cele mai frecvente; prin enunturile elementare (saluturi, conversatii despre vreme, intrebari de orientare intr-un spatiu necunoscut etc.) si mai ales prin ceea ce le adauga traditia locala, moda sau fantezia autorilor, se creeaza o anumita imagine standardizata – dar uneori si surprinzator de subiectiva – a vietii sociale si a intrebuintarii limbii.

La riscurile inerente oricarei selectii se adauga din pacate, adeseori, inadecvarea limbajului la situatia de comunicare. Pentru multi autori de ghiduri, chiar alegerea registrului stilistic pare sa fie o problema: idealul unui nivel de limbaj perfect neutru e permanent amenintat de excesele spontaneitatii sau ale artificiului; cum insa utilizatorul ghidului e, in principiu, o persoana care vorbeste destul de prost limba straina respectiva, o oralitate dezinvolta sau o pretiozitate arhaizanta ii sunt in egala masura nepotrivite. Unele ghiduri inclina spre conversatia familiara, presupunand deci un vorbitor dornic sa-si exprime spontaneitatea din limba materna: „Na, ca am luat un cui “ ; „cine stie, poate dau: intr-un stalp/ intr-o borna / intr-un sant “ (Gherman 1985). Cele mai multe prefera insa stilul inalt, chiar in contrast cu contextul: intr-o discutie despre fotbal, ar trebui de exemplu sa apara propozitii de tipul: „Admir dinamismul centrului inaintas ca si supletea aparatorului central “ (Lazarescu 1992a).

Situatiile tipice sunt interesante mai ales cand evoca stari de lucruri negative (si e firesc ca acestea sa fie bine reprezentate, pentru ca nevoia de exprimare – protest, reclamatie, cerere de ajutor etc. – e imperioasa in asemenea cazuri), iar succesiunea replicilor se organizeaza in mici scenarii ale neplacerilor cotidiene. Incercarea dramatica de a duce la bun sfarsit o convorbire telefonica e foarte bine redata de succesiunea replicilor indispensabile: „Va aud foarte prost “ ; „Vorbiti mai tare, va rog! “ ; „Mai vorbiti? “ (Virgil 1968) sau „Greseala! “ - „Mi-ati dat legatura gresit “ – „Nu se aude nimic! “ – „Nu intrerupeti! “ – „Vorbim! “ – „N-am terminat inca! “ – „S-a intrerupt “ (Branco, Ionescu-Mocanu 1975). Alte enunturi, in schimb, socheaza prin gradul lor foarte redus de probabilitate conversationala: intre replicile esentiale pentru a comunica cu cei dintr-o tara straina intra afirmatiile: „Sunteti o florareasa delicata “ (Gherman 1985); „Marea Neagra e albastra “ (Virgil 1968), precum si intrebarile: „Aveti linte? “ (Gherman 1985); „Casa asta are paratrasnet? “ (Lazarescu 1977); „Cum or fi melcii si racii? “ (Virgil 1968). Unele ghiduri nu numai ca selecteaza situatii foarte particulare, dar le si ilustreaza prin descrieri elaborate: „Nu-i asa ca obiectul acela de lemn pare miniatura frumoasei biserici din Muzeul Satului? “ (Lazarescu 1977); „N-ar fi deloc rau sa va duceti la doi pasi de aici, la un mic magazin, unde veti gasi multa lenjerie eleganta de dama “ ; „Daca nu vom avea noroc de cine stie ce vanat va trebui sa ne multumim cu doi iepuri “ (Lazarescu 1977).

In ghidurile mai vechi, e prezenta tematica muncitoreasca: „Bine te-am gasit, tovarase! “ ; „Eu am fost strungar “ ; „In fabrica pe care o vom vizita lucreaza cincizeci de ajustori, patruzeci de lacatusi, treizeci de cazangii si douazeci de sudori “ ; „Eu lucrez intr-o cooperativa agricola de productie “ ; „Doresc sa vizitez cateva fabrici “; „Care a fost productivitatea muncii? “ (Virgil 1968); „Lucrez intr-o intreprindere de stat “ (Branco, Ionescu-Mocanu 1975); intre numerele de meserii, figureaza cele de topitor, frezor, siderurgist, strungar. Acestei zone discursive ii corespund si saluturile oficiale ale vremii: „Urari de pace si prosperitate pentru dumneavoastra si tara dumneavoastra! “ (Lazarescu 1977).

Din pacate, ghidurile de conversatie, desi alcatuite de vorbitori nativi, contin uneori stangacii si greseli de exprimare chiar in partea constituita din expresii si enunturi romanesti. Multe dintre aceste erori provin din calchierea constructiilor straine, fapt care se poate de obicei verifica prin confruntarea echivalentelor imediate. Intalnim astfel calcuri sintactice – „Sunt doritor sa merg in Sicilia “ (Gherman 1985); „Este adevarat, acest tip de self-service ofera usurinta in alegere si rapiditate in a cumpara “ (Lazarescu 1992b); „Atatea sporturi ma atrag, dar o reala placere si o reala destindere imi ofera pescuitul “ (Lazarescu 1977) – sau semantice: „Nu palpita o frunza “ (Lazarescu 1977). Textul romanesc transpune cuvant cu cuvant un enunt care, in aceasta forma artificiala, mai seamana doar foarte vag cu un proverb: „Persoana care stie doua limbi valoreaza cat doua persoane “ (Lazarescu 1992b). Ghidul de conversatie, prin destinatia sa practica, ar presupune tocmai o buna cunoastere a uzului, a numelor de obiecte caracteristice vietii cotidiene, neglijate uneori de dictionarele academice. O asemenea adaptare la uzantele comunicarii curente lipseste insa in cererea: „As putea capata o lotiune de apretat parul? “ (Gherman 1985).

Extrem de nefiresti sunt modurile de adresare cu termenul profesiei la vocativ, urmat de pluralul politetii: „Stewardessa, va rog, aduceti-mi un pahar cu suc de fructe “ (Lazarescu 1992b); „Hamal, va rog, duceti-mi bagajele la autobuz “ (ib.). In romana, vocativul profesiei folosit singur (doctore, profesore, inginerule) conoteaza familiaritatea, adresarea non-ceremonioasa, uneori chiar vag depreciativa, fiind in opozitie cu constructia standard in care numele profesiei e precedat de termenul general de politete (domnule doctor, domnule profesor, domnule inginer). De altfel, nici nu e posibil ca orice substantiv nume de profesie sau functie sa apara la vocativ, si chiar folosirea unei forme identice cu nominativul e limitata de uzul lingvistic.

In alte cazuri, ghidurile exagereaza in complicarea exprimarii ceremonioase: cauza sta si aici in stangacia traducerii, mai mult decat in intentia de a crea o frumoasa imagine asupra politetii nationale: „Regret ca trebuie sa va spun ca nu se poate “ ; „Daca aveti amabilitatea sa cititi pe tabelul acela va pot face un examen de vedere “ ; „Dumneavoastra, domnule doctor,
mi-ati aratat multa rabdare, pentru care va sunt foarte recunoscator “ (Lazarescu 1977). Intr-o maniera ceremonioasa si arhaizanta se desfasoara si conversatia ipotetica dintre un automobilist si un politist: „Ma veti putea ierta de asta data, sunt doar de doua zile in acest oras si inca nu m-am obisnuit cu regulile circulatiei “ ; „De asta data va las sa mergeti mai departe fara sa platiti amenda, dar fiti mai atent la regulile de circulatie “ (Lazarescu 1977).

E caracteristica ghidurilor si atitudinea exagerat pozitiva, ornarea replicilor cu epitete superlative si cu exclamatii de incantare: „As vrea sa vad o comedie stralucita “ (Lazarescu 1977); „Acest praz frumos, va rog “ (Lazarescu 1992); „Mititeii au o aroma grozava! “ ( Branco, Ionescu-Mocanu 1975); „Nu am mai mancat niste plevusti atat de delicioase! “ (Virgil 1968).

Fata de atatea inutile contorsiuni stilistice e reconfortanta (re)descoperirea cate unui ghid cu adevarat practic, care sa contina nu fraze ample si artificiale gata facute, ci mai ales liste deschise de combinatii si posibilitati. Un astfel de ghid are si realismul de a-i oferi cititorului doua tipuri de replici indispensabile comunicarii intr-o limba insuficient cunoscuta: intrebarea „Cum se zice “ – si mai ales apelul onest: „Am nevoie de un traducator “ (Munteanu 1984).

 

Umorul lingvistilor

 

A r merita sa fie cuprinse intr-o antologie mai putin obisnuita enunturile prin care logicienii si lingvistii isi exemplifica teoriile. Multe din propozitiile construite in acest scop sunt departe de stereotipiile scolaresti ( „ Mama spala rufe “ , „Elevul invata bine “ etc.); unele sunt argumentate intr-o demonstratie (a existentei anumitor sensuri, implicatii semantice, incompatibilitati), actionand prin reducere la absurd: efectul lor comic e un mijloc de convingere. Altele, in schimb, manifes­ta o surprinzatoare dispozitie pentru ludic; continutul socant, fantezist si stilul colocvial intra in contrast cu sobrietatea tonului stiintific al expunerii teoretice. Desigur ca si in acest caz „devierea “ are un rol persuasiv, facandu-i cititorului mai agreabila lectura arida a regulilor: ea ramane, totusi, si un joc estetic, practicat pentru sine: autorul doct isi iese pentru o clipa din rol, inventand exemplul pe care il analizeaza apoi imperturbabil fara sa para a-i sesiza umorul.

Exemplele ajung sa constituie un al doilea text, autonom, cu propriul univers de teme si situatii [2] . Cititorii studiilor de semantica logica sunt familiarizati, de pilda, cu „personajele “ prin care se pun in discutie sensul, referinta si valoarea de adevar: centaurul, unicornul, martienii, regele chel al Frantei, Luceafarul de seara etc. Variatiile demonstratiilor sunt nesfarsite („a. Exista un rege al Frantei si b. exista doar un rege al Frantei si c. daca cineva e un rege al Frantei, atunci el e chel “ ; „Bill i-a spus lui John ca Harry l-a insultat pe actualul rege al Frantei “ ); spectaculoase sunt mai ales enunturile care aduc in scena mai multi protagonisti sau care ii pun in situatii inedite: „Unii centauri vaneaza unicorni, daca sunt pusi pe harjoana “ [3] ; „Unii martieni nu uita niciodata sa se spele pe dinti dupa ce se trezesc dimineata “ [4] . Regulile de combinare intre cuvinte si intre propozitii, rolul conectorilor in obtinerea coerentei textuale sunt puse in discutie de enunturi precum: „Biserica e linga bicicleta mea “ ; „Copilul lui Jack sau are par rosu, sau e chel “ ; „Ion doarme sau sambata este a sasea zi a saptaminii “ [5] , „Luna este satelitul Pamantului si Ion se plimba pe strada “ etc.

In exemplele de mai sus, ineditul e pus in slujba demonstratiei; sunt si mai interesante cazurile de gratuitate in care, urmarindu-se doar ilustrarea unei structuri gramaticale, s-ar fi putut folosi la fel de bine propozitii ultrabanale. Numele care apar sunt uneori ale unor persoane in viata, cunoscute de toata lumea sau macar de un cerc de specialisti sau colegi: „George Lakoff locuieste in Berkeley “ ; „Chomsky exista “ ; „Ca a fost arestat pentru detinerea a peste un kilogram de coji de banane nu l-a surprins prea mult pe Harold Thompson, rector al Universitatii de Stat din Alaska de Est “ [6] . Conventia exemplului pertinent gramatical permite mici glume, intepaturi amicale, fantezii. Nu lipsesc nici personajele si situatiile politice: „Mary l-a pocnit pe Dicksen cand candidatul republican din Illinois a insinuat ca ea l-ar fi votat pe Lyndon Johnson “ [7] . Maniera cea mai sigura de a evita exemplele banale este de a recurge la un scenariu sentimental-erotic parodiat – „Am dorit sa incerc sa-l conving pe Joe sa sarute multe femei “ [8] ; „E oare posibil ca lui Bill sa-i faca placere ca Sue sa-l gadile? “ [9] – sau, mai des, la unul (in care ironia intertextuala e la fel de evidenta) violent, cu batai, cru­zimi si crime. Suita unor asemenea exemple tinde uneori sa se organizeze intr-o adevarata naratiune: „Noi victime au fost descoperite sapandu-se in gradina “ ; „Henry s-a asteptat ca John sa-l omoare pe Bill cu toporisca “ ; „John l-a omorat pe Bill inainte ca Henry sa o poata face el “ ; „John isi bate nevasta noaptea in cimitir “ etc.

Este evident ca nu am putea compara jocurile provocatoare moderne cu exemplele traditionale, patriotice si moralizatoare, precum acelea din gramatica lui Heliade Radulescu 1980 ( „ Iti incredintez tie ca sa luminezi si sa indreptezi natia rumaneasca “ – pentru formele pronumelui personal; „Barbatul cel intelept cerceteaza faptele sale cele trecute “ – pentru posesiv) decat din perspectiva modificarii de paradigma in timp. In textele lingvistice romanesti mai recente, in cazurile in care nu s-a recurs la exemple atestate‚ mai ales din opere literare, s-au evitat in genere formularile limbajului de lemn oficial (de tipul „Activitatea se desfasoara normal “ , LR 1, 1988, 11), preferandu-se registrul de absoluta neu­tralitate: „I-am dat cartea copilului lui Ion “ (SCL 1, 1990, 27); „Pleci cand vrei “ ; „Intreaba-l cine a venit “ (ib.). Nu e greu de inteles ca jocul cu exemplele pitoresti, socante sau aluzive nici n-ar fi fost posibil intr-un regim al cenzurii: doar semantica logica si-a permis unele fantezii asociative.

Ca o constrangere exterioara (obligatia de a produce enunturi pozitive, morale) a provocat aceasta „depersonalizare “ a exemplului construit si nu o traditie a rigiditatii stiintifice o dovedesc texte mai vechi, precum cele in care Sextil Puscariu (in anii '40) construia sce­narii cat se poate de „negative “ : „De cate ori ma duc la el il intalnesc band sau dormind “ (exemplu de folosire absoluta a unui verb tranzitiv); „Invatatorul l-a facut pe elev magar “ (recunoasterea cazului acuzativ sau nominativ) si (pentru acumularea de informatie circumstantiala): „Vecina mea a dat ieri dimineata, in mijlocul strazii, copilei celei mici a portarului, doua cu vatraiul peste spate, fiindca a prins-o urcandu-se pe ascuns in pom sa sterpeleasca niste mere “ (Puscariu 1976: 146, 138, 140). Ambiguitatea sintactica a pronumelui in dativ e ilustrata de propozitia „Doctorul i-a scos limba “ (Puscariu 1976: 53); si exemplul pentru functia contrastiva a accentulul frazei e ingenios: „Dupa cum accentuam cuvintul putin(a) sau substantivul urmator, sensul frazei e cu totul altul in: «De la un ministru, se cere putina minte, putina abilitate si putin tact» “ (Puscariu 1976: 46). Tensiunea dintre agitatia comica, fantastica sau macabra a personajelor din exemple si calmul comentariului sintactic creeaza in textul lingvistic un veritabil efect comic.

 

Meteorologie

 

Buletinul meteorologic e un tip de text extrem de familiar, prin prezenta sa continua in mass-media, si usor de recunoscut si de descris, pentru ca se caracterizeaza printr-o destul de mare omogenitate: in forme scrise sau orale, el este un fel de „cod restrans “ , cu lexic si sintaxa limitate si repetitive [10] . La trasaturile impuse de natura si de functia textului se adaugau, in timpul regimului totalitar, cele create de presiunile politice si de modelul oficial al limbii de lemn (restrictii suplimentare, imprecizie ridicata, evitarea extremelor, a denumirilor unor regiuni etc. [11] ).

Textul meteorologic mentine o relatie speciala cu cititorul sau ascultatorul sau: s-ar parea ca nu e nevoie ca acesta sa fie captat (printr-un limbaj accesibil sau agreabil), caci, direct interesat de informatiile despre vreme, si-a dezvoltat obisnuinta de a decoda un mesaj unoeri criptic, alegand din text exact ceea ce ii poate folosi. Textul meteorologic e caracterizat, in esenta, de cautarea unui compromis intre exactitatea stiintifica si interesul practic al publicului, intre un limbaj precis, codificat, neologistic – si unul traditional, al descrierii „naturale “ , spontane a starii vremii [12] .

Explicatiile cauzale care aduc in discutie cate un „camp depresionar “ sau cate un „front anticiclonic “ constituie pentru ascultatorul obisnuit mai mult un protocol al comunicarii solemne: atentia lui se indreapta mai curand catre informatiile clare, rezumate in tabele si harti. Prezenta unor elemente de limbaj stiintific (asociate cu expresii imprumutate dintr-un registru vag arhaizant sau chiar poetizant – razlet, indeosebi, pe alocuri) e normala; alaturi de stereotipizare, el aduce un castig in economia si precizia expresiei. La o privire dinafara, desigur ca rigiditatea perfect explicabila (si eficienta) a acestui limbaj poate amuza sau irita: acelasi text pare sa se repete la infinit, cu cateva nominale si sintagme fundamentale – vreme, cer, vant, innorari, averse de ploaie, descarcari electrice etc. –‚ cu verbe si mai putine (multe din propozitiile buletinului meteo, mai ales in scris, sunt eliptice), puse in legatura aproape obligatorie cu cate unul din substantivele seriei. Asocieri inevitabile fac textul previzibil pe portiuni mici: e foarte probabil ca lui temporar sa-i urmeze noros, verbului vor cadea – subiectul averse de ploaie etc. Verbele codului meteorologic – a fi, a cadea, a sufla, a se mentine, a se semnala, a prezenta – au, in majoritate, functie descriptiva. Mai mult decat de „agentii “ principali (ploaie, vant) si de circumstantele obligatorii (locurile din tara unde ei se manifesta, momentele zilei), acest tip de text este caracterizat de o veritabila aglomerare de modalizari, gradari, nuantari, specificari: predominant – mai mult – in general – indeoscbi – cu deosebire – mai ales etc. Cele mai ironizate au fost intotdeauna adverbele, adjectivele sau locutiunile adverbiale sau adjectivale care exprima dispersia intamplatoare a fenomenelor, creand impresia de mare imprecizie: abuzul de forme precum „pe alocuri “ , „izolat “ , „in unele zone “ , „cu unele intensificari “ a fost adesea comparat, ironic, cu modelul oracular in care totul e vag, deci orice e posibil.

Calitatile atribuite vremii, cerului, vantului etc. intra de fapt intr-un sistem riguros, in care sinonimia este redusa sau chiar inexistenta: fiecare formula codifica o anumita situatie si numai una, cum o arata uneori si corespondenta limbajului astfel standardizat cu simbolurile grafice cuprinse in harti. Cerul poate fi acoperit – noros – variabil – senin (cu diverse determinari si gradatii ale fiecarui atribut). Un asemenea limbaj isi face remarcata rigiditatea mai ales in formulele care pot fi traduse imediat intr-un discurs mai firesc: „vantul va prezenta unele intensificari “ (= „vantul va bate mai tare “ ), „maine, in a doua jumatate a intervalului “ (= „maine dupa-amiaza “ ) – dar si in cele care trimit clar la codificarea prealabila a unei scale de valori: „vantul va sufla slab pana la moderat “ .

O latura foarte interesanta a buletinului meteorologic e presupusa lui obiectivitate stiintifica. Termenii apreciativi sunt in principiu exclusi sau apar in legatura cu o destinatie precisa („vremea va fi foarte buna pentru plaja “ , EZ 34, 1992, 6). Folosirea substantivului cu marca implicit po­zitiva sansa ( „ sanse de averse “ , Meridian, 8, 1992, 5) e mai curand accidentala, in situatii similare preferandu-se termenii posibilitati, conditii de). E firesc: exact in momentul in care unii dintre cititori / ascultatori asteapta cu nerabdare ploaia, altii isi doresc o vreme cat mai insorita. Buletinul meteorologic pare sa intampine cu neutralitate orice forma a vremii. Viziunea pe care o transmite e totusi mai curand euforica – sau prea olimpiana pentru cetateanul obisnuit, mai putin dispus sa primeasca cu egala incantare gerul ori canicula. Unul din termenii discutabili ai buletinului e chiar foarte prezentul adjectiv care califica, in caracterizarile globale care apar la inceputul textului, vremea: frumoasa. Folosit ca „termen tehnic “ (pentru vremea „insorita “ ), el devine totusi, involuntar, ironic – in anumite conditii – tocmai pentru ca, in ciuda tendintei de specializare, nu-si poate pierde foarte puternicul sens apreciativ, valorizant. Sa ne amintim ca prima propozitie a celebrei schite Caldura mare da o indicatie meteorologica precisa: „Termometrul spune la umbra 33° Celsius “ (Caragiale 1960, II: 224). La 33° este, deci,caldura mare “ . Vocabularul romanesc dispune de termeni, foarte diversi ca registru stilistic, pentru a denumi „caldurile toride “ : canicula, arsita, fierbinteala, parjol, zaduf, vipie, topenie etc. Nu e obligatoriu ca ei sa apara ca atare (mai ales ca majoritatea sunt populari sau familiari) in buletinele meteorologice. Dar a vorbi, cu un zambet optimist, la 35-36°, de „vreme in continuare frumoasa “ , e o neutralitate dusa, cel putin prin conotatiile lui frumos, cam departe. „A fost o zi ingrozitor de fierbinte “ afirma naratorul din Situatiunea; „Tocmai pe la unu dupa miezul noptii, parca s-a mai potolit putin cuptorul, parca incepe sa mai poata respira omul Sa respiram “ (Caragiale 1960, II: 129).

E drept, in 1992, cu ocazia unui „val de aer tropical “ , a aparut si o formulare care incerca sa introduca o distinctie necesara, totusi prea putin semnificativa pentru limbajul obisnuit; prezentatorul de la TVR vorbea, cu maxima prudenta, de „o aceeasi vreme calda, poate chiar calduroasa “ .

 

Odata depasite constrangerile exterioare, politice, dupa 1989, in structura tipului de discurs au aparut unele modificari. Programele de televiziune de pe canale aflate in concurenta au inovat in modul cel mai evident, inlocuind modelul autoritatii stiintifice (meteorologul sobru, posesor al unui limbaj stiintific ezoteric) prin cel al comunicarii (tinere prezentatoare, glume, surprize vizuale, dezinvolutura, limbaj colorat, plin de colocvialisme). Ziarele s-au angajat mai putin in transformare, ele rezervand de obicei meteorologiei un colt pur informativ, cu date prezentate succint (cifre, harti, simboluri) [13] . A existat totusi un caz destul de interesant din punct de vedere stilistic: strategia folosita in anii 1996-1999 de cotidianul Romania libera pentru rubrica sa meteorologica consta in utilizarea unui dublu limbaj: popular, colocvial si glumet in titlu, dar traditional meteorologic (monoton, cliseizat, neologistic) in text. Cele doua registre coexistau aproape fara contaminari, ilustrand intr-o anumita masura trucul gazetaresc al titlurilor adaugate (adesea, de alte persoane decat autorii articolelor), destinate sa atraga cu orice pret atentia cititorului. In acest caz particular mi se pare interesanta operatia de „traducere “ – dintr-un limbaj tehnic in cel al experientei cotidiene si, in acelasi timp,
dintr-un ton neutru, obiectiv, intr-unul profund marcat de afectivitate, de trairea subiectiva a cursului vremii. 

Primul registru nu mai are nevoie de descrieri; se pot aminti, doar, prin cateva exemple, unele din trasaturile sale specifice: existenta unor termeni-reper, care corespund unei stricte codificari cantitative, reflectate si in combinarile lor limitate (vreme „deosebit de rece, geroasa pe alocuri “ ; „rece, geroasa “ ); gradatia ( „ vantul va sufla de la slab la moderat “ ; „vantul va sufla moderat cu intensificari “ ; „va prezenta intensificari pana la tare “ ), lexicul neologistic ( „ precipitatii mixte “ , „arii relativ extinse “ ; „arie de nebulozitate “ ), numarul mic de verbe, ale actiunilor pur meteorologice („a ploua “ , „a ninge “ , „a sufla “ etc.), static-descriptive ( „ a prezenta “ , „a se incadra “ ) sau ale transformarii ( „ a se accentua “ , „a se restrange “ ); frecventa mare a adverbelor („predominant “ , „local “ , „izolat “ , „temporar “ , „trecator“); cuantificarea si modalizarea zonelor de inevitabila imprecizie („pe alocuri“, „mai mult“, „relativ“, „unele“); enuntul care rezulta e in genere accesibil, dar adesea prea artificializat in comparatie cu stilul comunicarii curente („vremea se va raci accentuat, luand aspect de iarna“, RL 2686, 1999, 11).

Titlurile „umanizate“ uzeaza de un limbaj total diferit: familiar, popular, vag „samanatorist“, de un traditionalism cautat (marcat uneori prin ghilimele): „viscolul se mai «umfla in pene» inca o data“ (RL 2689, 1999) [14] ; „stiti proverbul cu lupul la stana? Tot asa si cu viscolul“ (RL 2698, 1999), „Astazi, roata vremii se intoarce“ (RL 2686, 1999). Acest registru accepta diminutive („Nu ne mai speriem de o ploicica“, 2150, 1997) sau mijloace expresive si orale de realizare a sensului superlativ: „ninge cat vedem cu ochii“ (RL 2699, 1999). Semnale orale, dependente de existenta unei perspective subiective sunt si folosirea prezumtivului („o fi mai cald, dar “, RL 2692, 1999), pastrarea unei distante fata de sursa informatiei („in urmatoarele zile, cica ninge, sufla vantul “, RL 2673) sau metafora depreciativa („ghiveci“ de soare cu ceata“, RL 2676, 1999). Frecvente sunt metaforele animiste, in care factorii meteorologici sunt agenti – „Se zbarleste vantul“ (RL 2116, 1997); „vantul ne «omoara»“ (RL 2014, 1996) iar pacientul e subiectivitatea asumata a persoanei I plural („ne va lovi viscolul“, RL 2686, 1999; „ne paste viscolul“, RL 2670, 1999). Experienta cotidiana e implicata prin traducerea in termeni vestimentari (tot o simplificare, in fond) a previziunilor: „Adio caciula, adio palton“ (RL 2150, 1997); „Astazi lasam caciula acasa“; „in urmatoarele zile, renuntam putin si la palton“ (RL 2677, 1999).

Atitudinea e tipicizata; se presupune ca cititorul-model se teme de frig si iubeste soarele, e iritat de acumularea fatala a neplacerilor, dar pana la urma o accepta cu resemnare: „in urmatoarele zile, nu ajunge viscolul, mai vine si gerul“ (RL 2696, 1999); „Astazi nu ajunge frigul, mai si ploua“ (RL 2670, 1999); „daca ploua, scapam de viscol“ (RL 2684, 1999). Tonul catastrofic al jurnalismului senzational („estul si sudul – sub teroarea viscolului“; „nordul terorizat de polei“, RL 2684, 1999) e mai rar. Din punct de vedere strict lingvistic, e interesanta comparatia care se poate face intre sistemul cult, standard de indicare a circumstantei vagi si aleatorii („temporar“, „izolat“) si cel popular: „in urmatoarele zile, mai o ninsoare, mai o ceata “ (RL 2675, 1999); „mai o ploaie, mai o ninsoare “ (RL 2671, 1999); „o ploaie ici, o burnita colo“ (RL 2679, 1999) etc.

 


7. Arta si divertisment (genuri „de consum“)

 

Limbajul asociat sunetului sau imaginii in divertismentele moderne de larg consum – muzica usoara, lautareasca etc., benzi desenate, telenovele, scenete comice, jocuri pe computer – e in genere mai putin studiat, mai ales in cultura romana, in care ierarhia valorica a genurilor functioneaza inca destul de puternic. Textele din categoriile enumerate pot totusi ajunge la un adevarat profesionalism, prin care sa realizeze cat mai bine functia lor proprie si sa impace cat mai multe gusturi. Am inclus in acest capitol cam eterogen, alaturi de cateva observatii despre textele de muzica a tinerilor si despre limbajul benzilor desenate, unele despre profetia banalizata, desacralizata si devenita simplu amuzament a horoscopului jurnalistic. Si arta vestimentara are, pe langa un veritabil limbaj tehnic, un stil de popularizare care o transforma intr-un spectacol. Toate aceste domenii destul de diferite cauta un mod de comunicare direct, accesibil, dar sufera adesea si de un anume bovarism care le artificializeaza stilul. Efectele hibride sunt insa dintre cele mai interesante pentru cercetarea stilistica.

 

Muzica anilor '90: nume si texte  

Nume

Unul dintre fenomenele cele mai frapante ale tranzitiei romanesti din ultimii ani ai secolului XX a fost proliferarea grupurilor si a formatiilor muzicale cu membri si ascultatori extrem de tineri. Fenomenul a fost deja semnalat si a inceput sa fie discutat din perspectiva sociologica. Din punct de vedere lingvistic, mi se pare interesant de urmarit modul in care limbajul argotic si mai ales registrul vulgar capata prin muzica o cale de difuzare publica, ca si reactiile contradictorii cu care este intampinata incalcarea unor bariere stilistice traditionale. Inainte insa de a comunica prin titlurile si prin textele pieselor muzicale, noile formatii se prezinta chiar prin alegerea numelor de grup si a pseudonimelor individuale. Cu certitudinea ca in cele ce urmeaza apare doar o mica parte din noile desemnari[1] , multimea lor si raspandirea geografica facand dificila o abordare mai sistematica, vreau doar sa semnalez interesul unei investigatii asupra acestui domeniu onomastic contemporan. Cum se intampla in asemenea cazuri, motivele alegerii unei denumiri pot fi diferite si greu de reconstituit: e mai prudent sa judecam doar rezultatele.

Situatia anilor '90 creeaza un evident contrast cu perioada anterioara (deceniile '60-'80), in care dominau in muzica romaneasca numele mitologice si simbolice: Phoenix, Sfinx, Rosu si Negru, Iris. Primele formatii juvenile de dupa 1989 si-au ales de la inceput nume evident parodice, desacralizante, umoristice, supralicitand banalul cotidian: Sarmalele reci, Suie Paparude. Apoi, datorita atmosferei postmoderne sau ca efect inevitabil al numerelor mari, s-a putut asista la recuperarea si la explozia tuturor tendintelor denominative posibile.

A fost foarte puternica, bineinteles, vointa de internationalizare prin engleza: Class, Double D, Body & Soul, Boysonic, Fan D, MB&C, Dr. Beat, No Comment; denumirile respective sunt totusi legate de multe ori, printr-un joc de cuvinte, de nume, de termeni sau de expresii romanesti. Nici traditiile unor inflente latino-romanice (cuvinte din italiana si din spaniola) nu au fost abandonate; dovada formatiile denumite Sotto inteso, Capuccino, La Familia, La Primera, El Negro. Si chiar daca un nume ca Genius e luat din engleza, originea lui latina si transparenta romanica il fac un bun exemplu de mediator intre cele doua tendinte (a caror prima justificare e desigur de cautat in directiile si modele dominante din muzica, nu din cultura in general). Exista apoi denumiri si mai „internationale“, al caror principal dezavantaj e banalitatea: Super X este o formula care poate fi citita in romana, dar s-ar fi scris la fel si in multe alte limbi. Pe de alta parte, se recurge si la nume „nationale“, folosite cu nuanta ironica si puse de obicei in relatie cu stilul muzical abordat; exemplul cel mai tipic al acestei directii este desigur
Ro-Mania,
care isi subliniaza grafic jocul de cuvinte. Aer autohton au in mod evident Getto-Dacii, in vreme ce Valahia isi manifesta mai ales identitatea regionala; se poate vorbi de puncte de reper autohtone si in cazul toponimelor devenite nume de formatii – de exemplu, Vama Veche.

Din seria cuvintelor banale, din micul univers domestic sau din spatiul vietii publice, aflate (cel putin aparent) in contrast cu sfera muzicii tinere, fac parte nume ca Zacusca sau Parlament. Umorul surprizei lingvistice e legat adesea de o provocare, prin denumirile care sfideaza, adolescentin, normele curente, ostentand termeni cu sens depreciativ sau chiar macabru: Parazitii, B.U.G. Mafia, R.A.C.L.A. Ultimele doua exemple mizeaza si pe jocul de cuvinte, pe dubla lectura a numelui ca abreviere sau ca un cuvant de sine statator (in cazul B.U.G./bug, jocul de cuvinte e in engleza). Ar mai putea fi amintite Morometzii – nume autohton si citat literar, cu folosire ironica a unei ortografii straine (mai exact, „occidentale“) – , sau impletirea tautologica dintre cifra si litere in 3rei Sud Est. Multe denumiri in romana – Rebele, Taine, Drepturi egale, Sens unic, Puterea Cuvantului – raman prea generice, tiparul fiind inviorat doar de cele care revalorifica metaforele cliseizate in locutiuni si expresii: Gaz pe foc.

Oricum, in cazul numelor de formatii, inventivitatea lingvistica (obligatorie mai ales din considerente practice, publicitare) actioneaza mai evident decat in desemnarea altor entitati mai stabile si mai traditionale (firme, societati, asociatii culturale, reviste etc.).

 

Texte

Pe vremuri, ironizarea textelor de „muzica usoara“ era o actiune critica admisa, intr-unul dintre putinele domenii in care mesajele publice puteau fi judecate; era de altfel o operatie facila si cu rezultate scontate, banalitatea, tautologia, caracterul rudimentar al textelor fiind evidente. Se stie, oricum, ca lectura ca text in sine a unui mesaj construit pentru muzica – de la poezia populara pana la libretele de opera si la sansonete – e intr-o anumita masura inadecvata, pentru ca multe dintre enunturile simple si repetitive, cerute de adaptarea la contextul muzical, pot parea infantile si stangace daca sunt desprinse din situatia de sincretism.

Oricum, a citi astazi comentarii lingvistice asupra textelor muzicii de acum cateva decenii e instructiv, mai ales cand e vorba de aprecieri contaminate de limbajul oficial al vremii: „In tematica si limba textelor de muzica usoara s-au inregistrat, in anii din urma, multe progrese“, ele devenind „mijloc de cultivare a gustului pentru poezie si pentru o limba corecta“ (LR 6, 1961). Intr-o panorama lingvistico-stilistica a muzicii usoare din trecutul recent ar trebui sa fie amintite multiplele tabu-uri ale versurilor de dragoste, incercarile de versificare a lozincilor politice (de la „Macarale / rad in soare argintii “ la „Cincinalu-n patru ani si jumatate“) apoi, in ultimele decenii ale regimului, recursul neobisnuit de frecvent la solutia salvatoare a textelor literare: au fost astfel „puse pe muzica“ poeziile unor autori din toate epocile, de la Anton Pann pana la Marin Sorescu, Nichita Stanescu si la alti poeti contemporani.

Aceasta sumara retrospectiva permite o examinare a textelor celor mai noi formatii muzicale romanesti (B.U.G. Mafia, La Familia, Il-egal etc.) din anii '90. Analiza lingvistico-retorica a textelor produse de respectivele formatii pare o operatie interesanta, relevanta nu doar din punct de vedere sociologic. Desigur, o analiza mai completa trebuie sa tina seama de stiluri si de apartenenta lor la diferite genuri muzicale; exista, chiar in aceeasi categorie de varsta a interpretilor si a publicului, texte cu limbaj pur si simplu banal si neutru, tip „muzica usoara“ (teme de divertisment, evocare a marii etc.), eventual cu cateva elemente de limbaj colocvial tineresc, precum si texte ironic-folclorizante; noutatea mai mare o ofera insa textele cu tematica marginal-interlopa si limbaj vulgar si argotizant. Ceea ce frapeaza pe ascultator e desigur lexicul obscen, evitat in trecut in manifestarile publice, chiar si in cele muzicale (cu exceptia productiilor unor grupuri lautaresti, eventual reproduse prin casete audio). Atrage atentia de la inceput si aspectul fonetic: o pronuntie necultivata „de oras“, cu inflexiuni smecheresti si anglo-americane.

La o privire mai atenta, e insa izbitor tocmai contrastul dintre trasaturile argotice si vulgare si un nivel retoric „moralistic“, solemn, constituit de enuntarea semidoct filosofica a unor sfaturi, principii, judecati asupra lumii si vietii. Multi comentatori s-au intrebat care e gradul de autenticitate a acestor texte, imitate in mare masura dupa cele ale muzicii straine (in primul rand americane), din care sunt preluate motive si sunt calchiate expresii: influentele sunt totusi transpuse in mediu autohton, adaptate unor situatii specifice. Stilul gnomic in limbaj vulgar nu e neaparat o contradictie: lumea interlopa nu se epuizeaza in argoul ei, ci dispune si de un „stil inalt“ propriu. Numai fictiunea literara generalizeaza pitorescul si inventivitatea argotica sau vulgara, in timp ce marturiile si memoriile adevaratilor marginali aluneca usor in gravitatea adevarurilor fundamentale, transpuse in forme extrem de cliseizate[2] .

Textele in discutie cuprind deci un numar de cuvinte si expresii argotice (gabor, a se rupe in figuri) si cativa termeni vulgari. Unele cuvinte sunt o adevarata manifestare de continuitate si autenticitate: opozitia dintre fraieri si smecheri, exprimata chiar in acesti termeni, e deja traditionala in argoul romanesc (v. mai jos, p. 208). Semnale de noutate sunt in schimb cuvinte si expresii precum baietasii, baietii de cartier, ca si autoidentificarea tinerilor prin numele cartierelor in care locuiesc sau din care provin (Pantelimon, Berceni). Cel mai surprinzator ramane, cum spuneam, discursul „serios “, articulat pe un plan „filosofic “( „fericirea nu se vede, si daca e dureaza putin “– Marijuana & Ganja, Tre’sa spun), moralist ( „oricat ai fi de invatat n-o sa stii ce inseamna viata cu adevarat “– id. ib., „dorinta de mai bine ce-o avem fiecare dintre noi “– Bruckner & La Familia, Prinsi in joc), ca si pe un plan sociologic („societatea ii respinge “, id. ib.). Apar astfel accente de stil „poetic “-sentimental – „ai mei au citit doar cartea suferintei “; „i-a prins pe-ai mei ca intr-o valtoare “, „simt durerea baietasilor mei, lacrimile fratilor mei “– Tre’sa spun).

Textele muzicii contemporane ofera de fapt mostre consistente dintr-un tip de discurs foarte raspandit, dar neinregistrat in scris: cel al unui dialog cotidian adolescentin si marginal („zi de zi ma respect“; „fac ce vreau“; „sa moara dusmanii“) cu tipicul sau amestec de ironii, violente si – mai ales – de platitudini patetice.

 

Benzi desenate

 

Sintagma banda desenata, calchiata dupa originalul francez – bande dessinée –, a intrat in uz de mai mai multa vreme, desi DEX-ul o ignora, chiar in editia sa cea mai recenta, din 1996. O intalnim de obicei in forma completa – „al 6-lea Salon National de Banda Desenata“ (RL 2015, 1996, 5) – dar si, sporadic, in abrevierea (curenta in franceza) BD – „cele mai cunoscute reviste europene de BD“; a inceput sa-si creeze chiar o familie lexicala, cu bedefil („persoana pasionata de benzile desenate“): „Asociatia Bedefililor din Romania“ (ib.).

Domeniul e prea putin dezvoltat in spatiul romanesc: traditia genului e reprezentata de unele pagini in revistele pentru copii, sau de putine brosuri in care se transpuneau in imagini romane celebre ori se traduceau fascicule de benzi desenate straine.

 

Clisee si stangacii

teristica mai veche (de pe vremea revistei pentru copii Cutezatorii) a benzii desenate nationale e non-narativitatea: impresia ca intr-un episod (mai ales in cele nu mai lungi de o pagina) nu se intampla nimic. Sigur ca, la o analiza rapida, im­presia ar putea parea falsa: rezulta ca s-ar in­tampla diverse lucruri: de exemplu, in 9 imagini – ale unui episod din categoria aventurilor (in varianta oficiala: fapte istorice si pionieresti) – care se dovedise mai usor adaptabila conditiilor decat tipul comic – e cuprinsa „o pagina de istorie“: getii se pregatesc de lupta, persii inainteaza, getii ataca, persii inving (pentru moment!); in 8 imagini (alt episod): se anunta un sol, care aduce vesti proaste; persii se retrag; getii ii privesc din inaltimi si nu-i mai ataca, fiind iubitori de liniste si pace; taranii se intorc la munca (serialul Din zori de istorie, 1978). Se observa, prin rezumare, ca nu e vorba pur si simplu de absenta actiunii – ci de caracterul tipic al unei naratiunii de simpla sinteza ilustrativa si nespectaculoasa. In text se intampla diverse lucruri, dar ele sunt perfect previzibile si atat de generale, neinteresate de personajul individual si de detaliu, incat par simple rezumate pentru ora de istorie. In acelasi spatiu grafic, benzile desenate profesioniste pot cuprinde o concentrare mult mai mica de actiuni, un timp incontestabil mai scurt (fara mari goluri temporale intre imaginile succesive), reusind totusi perfect sa-i creeze cititorului tensiunea asteptarii narative: prin detaliu, prin interventia unor surprize daca nu neaparat in desfasurarea epica, cel putin in imagine sau in limbaj.

Ne apropiem astfel de ceea ce mi se pare cel mai grav lucru in banda desenata romaneasca: lipsa fuziunii dintre text si imagine. Cauza mai adanca a nereusitei sta in faptul ca nici desenul, nici textul nu par sa aiba acel grad de autonomie estetica, de inventivitate dupa regulile proprii, care sa le permita convergenta.

Exista cel putin un test usor de aplicat, chiar daca nu infailibil: incercarea de a privi doar desenele, de a provoca o lectura pur vizuala; ea e pandita de un esec aproape inevitabil. Vedem in imagini mai ales oameni cu gura deschisa si gesturi demonstrative, precum si multimi in miscare. Ori, ca intr-un episod luat la intamplare din aceeasi revista, imagini aproape fara legatura: ridicarea unui cort, oameni strangand fanul, un foc, tineri stand de vorba, tineri privind la un pod, tineri trecand podul, prim plan cu gura deschisa. Care e actiunea? „Temerarii expeditionari“ se opresc intr-o poiana, pun cortul, apoi ii ajuta pe tarani la stransul fanului (actiune moral ilustrativa, total nemotivata narativ), unul adoarme la foc si le ard baschetii (detaliu ilustrativ pentru cliseul „se mai intampla si mici necazuri, dar le tratam cu voie buna“); a doua zi pleaca mai departe, vor sa treaca o punte, amenintata de un bustean pe care il opresc „luptandu-se cu furia apelor“ (ceea ce nu se vede); trec pe celalalt mal, dupa care cineva constata ca puntea s-a prabusit (serialul „Florile Carpatilor“, 1977). Banuiesc ca in urmatorul episod harnicii tineri reparau puntea si porneau mai departe, spre noi si noi actiuni pozitive. Gandirea de lemn, conventionalismul acestei naratiuni e un fapt semnificativ pentru cel putin un motiv: arata ca echivalentul literar al micro-povestirilor in imagini se situa la o distanta considerablia de standardele internationale ale momentului. E ceea ce pare sa se intample, in alte forme, si mai tarziu: considerata de tipul literaturii de consum, banda desenata se supune prejudecatii ca literatura de consum nu poate fi, in principiu, buna.

Din punctul de vedere al particula­rizarii narative si al renuntarii la cliseele ilustrative de tipul de mai sus, benzile desenate actuale constituie un evident progres. Numai ca, neputandu-se baza pe traditia „imaginii de lemn“, ele mizeaza prea mult pe traduceri si adaptari. Lucrul e evident mai ales in limbaj, a carui stangacie e aproape generala. In dialogurile benzii desenate, traducerea modelelor si lipsa de talent a scenaristului actioneaza in aceeasi directie, cu efecte comparabile celor din multe filme romanesti. Nivelul de limbaj vorbit si calitatea de auxiliar al actiunii impun dialogului trasaturi generale, dar dependente de specificul fiecarei limbi. Ne-am astepta sa intalnim propozitii scurte, exclamative si imperative. construite predominant in registrul familiar si argotic, utilizand deci marile posibilitati expresive ale acestor stiluri in jocul de cuvinte, prin care se poate suplini adesea lipsa de spectaculos a unor momente narative‚ interjectia. Nu ne-am astepta, dar gasim din plin, cel putin in textele aparute la inceputul anilor '90, stilul artificial, conventional („sa serveasca masa“, „loc cat mai pitoresc“), aberatiile lingvistice – „Mie imi place sa contemplez singur“ (replica de samurai), viitorul de tip voi merge, abundenta lui este (nu e sau –i, desigur), subordonarea bogata si greu de urmarit. Si mai importante sunt fenomenele legate de relatia cu imaginea: in conditiile in care desenul e atat de prost incat devine aproape imposibil sa distingi personajele si sa-l recunosti pe eventualul erou in mai multe imagini succesive, s-ar putea profita mult mai mult de particularizarea prin limbaj si de avantajele in identificare ale vocativului; in general, de posibilitatea de a reconstrui partial, prin limbaj, cadrul, circumstantele, chiar cu riscul unei redundante – necesare in genurile mixte. Senzatia persistenta e ca desenul si textul ilustreaza un scenariu preexistent (lucru adevarat, dar care nu trebuie sa se vada), ca simple instrumente care se completeaza reciproc, fara a avea, fiecare in fe­lul sau, naturaletea unei dezvoltari interne.

 

Onomatopee

  Domeniul benzilor desenate i-a atras pe semioticieni, pentru ca implica o relatie particulara intre codul vizual si cel lingvistic, presupunand conventii specifice pentru a sugera miscarea si continuitatea narativa. Intre aceste conventii, un loc special il ocupa sugestia sonora, prin transcrieri lingvistice (interjectii, onomatopee) care completeaza imaginea, o dezambiguizeaza – si se integreaza in ea. Onomatopeele sunt mai numeroase in benzile desenate actuale decat in orice alt tip de text; ele exploateaza deopotriva posibilitatile codului lingvistic si cele ale codului grafic (prin marimea, pozitia si forma literelor). Chestiunea, desi minora, mi se pare interesanta pentru limba romana: banda desenata, aflata inca la inceputul dezvoltarii sale autohtone si bazandu-se in mare parte pe traduceri, vehiculeaza un mare numar de interjectii propriu-zise si de onomatopee, dintre care unele sunt „autentice “, „clasice “, deja atestate in scris, dar majoritatea apar ca inovatii. Acestea din urma, fie ca reprezinta produsul unui joc lingvistic, fie ca – mai des – sunt imprumuturi din limbile din care se traduce (in special engleza si franceza) ne apar uneori ca acceptabile, credibile, iar alteori isi pastreaza un aer de neadaptare destul de straniu.

In lingvistica generala se evoca de regula, in legatura cu nemotivarea semnului lingvistic, interpretarile diferite pe care limbile existente le dau sunetelor scoase de animale. In benzile desenate aparute la noi[3] intalnim un deplin sincretism: cainii, de pilda, latra traditional: Ham! ham! Hauuu!, dar si neologistic: Uaf! Uaff! Uauuf! Uarf! Uarff! Ruaf!; uneori, pentru varietate, notatiile diferite se amesteca in aceeasi „replica“: „Uaf! uaf! hau! “. Maraitul e transcris  Grrr! – dar si Rrrrg!

S-ar putea extinde, asupra interjectiilor propriu-zise (care exprima stari interioare sau acte de vointa) si asupra onomatopeelor, deosebirea clasica dintre imprumuturile necesare si cele „de lux“: unele sunete nu au o transcriere consacrata de uzul literar, deci inovatiile sunt justificate, in vreme ce altele dubleaza unitati lexicale deja existente. Benzile desenate ofera reprezentari lingvistice ale cascatului (Uaaah!) sau ale plansului (Sniff! sniff! Bu-hu-huuBu-hu-hu! Ahh ah buaah!), ale icnetului celui strans de gat (Gulp!) sau ale suptului (Slurp! Slurp!) care vin pe un loc relativ gol. In schimb, cand transcriu taraitul telefonului ca Riiiiing!, caderea picaturilor prin Ping! Ping!, zgomotul unei usi trantite ca Vlan! sau Slam!, nu se supun in aceeasi masura unei necesitati, ci mai curand comoditatii, modei sau gustului personal.[4] Intre interjectiile de durere, surpriza, furie, nemultumire etc. e normal sa gasim Ah! (Ahh! Aaah!) si Au!; mult mai putin normale ne apar notatiile Arrgh! Argh!, respectiv Auh! Auuh! Auughhh! – evidente preluari din limbi cu alt sistem fonetic si mai ales ortografic decat al romanei. Unele interjectii neologice au totusi girul uzului colocvial, care le-a acceptat inainte de aparitia lor in benzile desenate autohtone (Uau! Uups![5] ). De altfel, nu e sigur ca intotdeauna solutia „traditionala“ e cea mai sugestiva: pentru reprezentarea sforaitului, onomatopeea Sfooor! sfooor! nu e neaparat preferabila celei cu efect preponderent grafic: Zzzzzzzz. 

 

Horoscopul

 

Horoscopul, reaparut in spatiul public romanesc dupa decembrie 1989, a devenit o specie publicistica: o rubrica aproape obligatorie in cele mai diferite tipuri de ziare si reviste, ca si in programele diverselor canale de televiziune[6] . Dezvoltandu-se rapid, in primul rand prin traducere, tipul de text e interesant prin structura sa schematizata, prin constrangerile pe care i le impune situatia de comunicare – dar si prin ceea ce spune, dincolo de aceste constrangeri, despre o anumita societate intr-un moment al evolutiei ei.

Textul e produsul unei voci impersonale o instanta abstracta si, tocmai de aceea, autoritara (a carei seriozitate e semnalata si stilistic) – neidentificata, de cele mai multe ori, prin nici o semnatura. Proliferarea horoscoapelor nu pare sa instituie si rolul social al astrologului; intruziunile persoanei I in text sunt extrem de rare (eventual sunt depersonalizate prin folosirea pluralului: „v-am sugera deci “). Mai e loc, uneori, pentru o atitudine gnomica – de banala judecata morala asupra vietii in genere si a situatiei prezente in special:Chiar daca traim intr-o lume in care afacerile ocupa primul loc, in detrimentul sentimentului, nu trebuie sa va fie teama sa va revarsati afectiunea “ (RL 1334, 1993). In mod destul de ciudat, tocmai „limbajul de specialitate“ e rar in horoscoapele romanesti contemporane: „influxul astral“, „curbele astrale“, „tranzitul retrograd al planetei Mercur“, „opozitia lui Jupiter“ etc. nu par a fi considerate dovezi obligatorii ale competentei in domeniu sau argumente de autoritate. De fapt, nici macar norocul si ghinionul nu sunt foarte prezente in text: e drept, sunt  anuntate „zile fericite“, „bucurii“, „succese“, „vesti“, „drumuri“, „castiguri“; mai rar, „probleme“, „neintelegeri“, „accidente“; sfera pozitiva si cea negativa sunt insa de obicei tratate in termeni psihologici: „optimism“, „echilibru“, „protejarea sistemului nervos“; „sociabilitate“ – sau „stari depresive“, „nelinisti“, „angoasa“‚ „susceptibilitate“

„Diagnosticul “si „prevestirea “au par­ticularitatea de a se adresa unui cititor/ascultator colectiv, unei intregi categorii (a celor nascuti intr-o zodie anume), si­muland insa relatia directa cu fiecare individ in parte. Valabilitatea mai larga se asociaza astfel cu o adresare individualizata, catre cel care citeste aici si acum textul si il percepe, in mod ideal, ca fiindu-i adresat lui insusi. Din aceasta situatie speciala de comunicare apar fenomene interesante in plan textual. Unele sunt general va­labile, deci prea putin relevante in raport cu o limba data; selectarea sferelor semantice, a inventarului limitat de actiuni si stari (suficient de abstracte si de vagi pentru a acoperi situatii concrete foarte diferite) depinde mult de modelele psihologice si sociologice ale momentului. Nu ar fi deloc lipsita de interes o analiza tematica din care sa apara modelul de existenta sociala pe care il presupun aceste texte – cu mai mult sau mai putin impact la cititori, cu mai mare sau mai mica adecvare la modelele care functioneaza efectiv la un moment dat. S-ar observa astfel ca ponderea relativa a respectivelor actiuni e influentata deopotriva de textele-sursa, de psihologia generala a unor situatii-tip, de personalitatea redactorului (a autorului) si de racordarea, mai mult sau mai putin izbutita, la real. E in orice caz simptomatic raportul proportional intre actiunile din diferite sfere: „viata de familie “, „raporturi erotice “, „activitate profesionala “(afaceri, decizii, contracte, conflicte), „timp liber “etc. Intrebarea ar fi in ce masura proiectul cititorului ideal al acestor texte, asa cum rezulta el din actiunile care i se atribuie – iesiri in societate, reuniuni, diverse preocupari intelectuale („Este o zi prielnica pentru a negocia si a scrie “; „activitatea cerebrala se mentine la cote ridicate “, „Este momentul sa iesiti din turnul dvs. de fildes “, „interesul pentru arta va creste in aceasta perioada “, in TL 377 si 410, 1991) – se suprapune peste cel al cititorului lor real.

De fapt, marea problema a horoscopului e tocmai dificultatea de a se adresa simultan unor categorii foarte diverse – iar solutiile sunt doar in parte satisfacatoare: enunturi foarte generale, valabile pentru copii si batrani, barbati si femei – sau text discontinuu, sincopat, in care fiecare fraza isi selecteaza alt destinatar. Lucrurile sunt mai simple acolo unde au aparut deja rubrici specializate: „Horoscopul indragostitilor“‚ „Business horoscop“ etc. Cuprinderea intr-un plural real („chiar si dv., celor mai meticulosi si rigurosi dintre oameni, vi se intampla “, EM 15, 1993) pare o eroare de strategie, caci, indiferent de conditiile reale ale comunicarii, trebuie sa se pastreze iluzia unui mesaj individualizat, aproape confidential. De aceea e probabil mai rara si formularea previziunilor la persoana a III-a; ea apare mai mult din nevoia de a izola o subcategorie a cititorilor („Celibatarii vor fi subjugati de incertitudini financiare in intervalul 9-13“, ExM 7, 1994, 18).

Intereseaza si modul in care aceste structuri de comunicare utilizeaza codul politetii. Complexitatea si gradarea sistemului de adresare din limba ro­mana pune probleme serioase traducerii, adaptarii sau chiar crearii unui discurs de acest gen; se prefera in cele mai multe cazuri adresarea reverentioasa, cu persoana a II-a plural si pronumele de politete: „Va aflati intr-o perioada dificila“ ; „bucurati-va de linistea caminului dvs.“; „ambitiile dvs. par sa creasca“. Absolut socanta pentru norma stilistica a limbii romane este asocierea – rezultata, in mod cert, dintr-o traducere in­consecventa – acestor forme reverentioase cu cele directe, la persoana a II-a singular si cu vocativul articulat ai familiaritatii: „Va place sportul (). Berbecule, noile cluburi de gimnastica sunt facute pentru tine: toate facilitatile de acces si diversitatea acestor sporturi, natatie, culturism, squash, nu pot decat sa te satisfaca“ [7] (EM 12, 1991, 14).

Stangacia traducerii se lasa simtita, desigur, nu numai in adecvarea la sistemul formelor de adresare; ea e omniprezenta: „Lasati-ma sa va prezint acest program“; „aceasta poate sa va faca mai avizat“; „gustul dvs. de competitie.. “; „competitia va motiveaza“; „bunele dvs. hotarari“, „buna dvs. forma“ etc. (din mai multe episoade ale aceleiasi rubrici); „mancati aparentele“, EM, 24, 1993; „esential sprijin aveti“ (Capital, 49, 1993, 27) etc. Asocierea sfatului general cu detaliul particular si a stilului politicos, elevat, cu un raport de familiaritate produce un efect stilistic neobisnuit, de artificialitate a lim­bajului si a situatiei: „Nu uitati eternele recomandari ale mamei dvs.: traiasca pestele si carnea slaba“.

Se iveste insa si o alta dificultate: destinatarii acestor discursuri apartin, in genere, ambelor sexe. Din punct de vedere lingvistic, totul e in regula pana la aparitia – inevitabila – a adjectivelor, care au in romana, in majoritatea lor, forme diferite pentru masculin si pentru feminin. Daca un discurs impersonal poate folosi, nediferentiat, forma de masculin-neutru singular, cu valoare generica, horoscopul, conceput ca adresare particularizata, va trebui sa aiba in vedere in mod separat destinatarul feminin. Cum prezenta ambelor forme ar genera o exprimare greoaie si redundanta (de genul „sunteti obosit sau obosita“), solutia adoptata e, in multe cazuri (si numai in scris, desigur) paranteza: „Azi sunteti prea impulsiv(a)“; „sunteti activ(a) si energic(a)“, „plin(a) de energie si foarte comunicativ(a)“; adesea apar insa si termeni (mai ales din fondul vechi) la care diferenta dintre feminin si masculin nu e data doar de desinenta, ci si de alternantele din corpul fonetic al cuvantului, astfel incat formula parantezei produce aberatii lingvistice: citite cu atentie, ele se dovedesc a contine cate o forma inexistenta (fie cea masculina, fie cea feminina): „va faceti bine inteles(a)“; „azi sunteti nervos(a)“; „sunteti () nerabdator(e)“; „veti deveni obositor(e)“. Solutiile adoptate sunt in genere inconsecvente si pe aceeasi pagina de ziar apar „increzatoar(e)“. si „intreprinzator(e) “ (TL 410, 1991, 5). E, desigur, o chestiune de detaliu, pentru care singura rezolvare posibila ni se pare (in ciuda principiului enuntat mai sus, al particularizarii), renuntarea la forma de feminin.

Uneori, separarea destinatarilor in functie de sex e sugerata de selectia temelor: pe de o parte, de exemplu, „completandu-va registrul de actiuni diplomatice, obtineti credite bancare importante“; pe de alta – „orice necaz va fi dat uitarii mai mult, sau mai usor, cand faceti cumparaturi“. Alegerea neexplicita a unei perspective produce si anumite ambiguitati: „atitudinea pe care o aveti fata de sexul frumos le va uimi mai ales pe colegele dvs.“ (RL 6.10.1994).

Oricum, daca prin 1990-1991 discrepanta intre temele evocate in horoscop si lumea romaneasca era foarte mare, cu timpul par sa se mai fi schimbat putin si realitatea, si textele. Ca acestea din urma s-au adaptat la realitatile specifice o dovedesc de pilda formula dubla „profesia si afacerile“, ori descrierile de situatii tipice: „Vreti o casa, vreti pamant“; „Norocul vine din strainatate“; „Subalternii va irita“ (Capital, 49, 1993, 27) etc. Flatarea cititorului e inevitabila: acestuia i se vorbeste despre „inventivitatea ce va caracterizeaza“, „intuitia deosebita“, „onestitatea dv. “ (RL 1334, 1993).

Conteaza, desigur, si actul propriu-zis al previziunii, al sfatului sau avertismentului. Mai frecvente par a fi asertiunile care folosesc timpul prezent, semn al certitudinii maxime – „Intamplari placute va ofera zile fericite“ – eventual viitorul (mai artificial, dar si mai clar marcat de apartenenta la genul discursiv al prezicerii): „Sambata sau duminica o intalnire neasteptata va va insenina sufletul“ (Magazin, 39, 1994, 14). Discursul imperativ – „Nu descurajati! “; „Nu disperati! “ – pare absorbit cateodata de acela, mai puternic, al publicitatii: „Chiar daca va concentrati asupra problemelor de rutina, evitati MONOTONIA!“ (EZ 12.10.1994). Enunturile generale, chiar vagi sau ambivalente, valabile pentru orice situatie – „Va puteti gandi la planuri de viitor“; „Noroc in afaceri marunte. La fel, piedici“ contrasteaza cu cele care evoca fapte foarte concrete, cu riscul de a fi foarte usor contrazise de desfasurarea ulterioara a evenimentelor: „Prindeti pe cineva in flagrant delict“; „Vi se defecteaza televizorul“.

In variantele stilistice ale horoscopului pare sa domine limbajul standard, sobru, cu accente oficial-birocratice: „se profileaza primele rezultate ale concretizarii initiativelor personale “(EZ 665, 1994, 9); „un avertisment in directia sporirii prudentei in actiunile pe care le veti intreprinde “. Socheaza din cand in cand cate o combinatie de neologism cu termen popular („un demers dusmanos “, Capital, 49, 1993, 27); in orice caz, elementele familiare („Mai strangeti punga, ca vin vremuri grele “)coexista cu stilul bombastic si metaforic preluat din vechi romane de serie: „Ispita este pe aproape si iubirile tainice va pun inima pe jaratec “; „dorinte accentuate de schimbare strabat ca vijelia zodia dv “; „voia buna este nectarul indragostitilor “. Faptele sunt atat de putine si starile psihice atat de previzibile, incat horoscopul cotidian ori saptamanal pare sa aiba prea putin de-a face cu astrii si cu destinul: consultatie psihologica, stire (adesea falsa) despre cititor; moment rar in care ziarul i se adreseaza acestuia direct; din cand in cand – surpriza aproape estetica a unei potriviri.

 

Limbajul modei

 

Limbajul modei este in primul rand o colectie de termeni tehnici – care patrund destul de usor in vorbirea curenta, o parte din ei avand o existenta efemera. Unele neologisme recente sunt adaptate rapid si adesea neglijent. Exista mai multe categorii de termeni specifici din sfera vestimentatiei: piese de imbracaminte, parti ale costumului, tehnici de croitorie, nume de materiale, nume de culori etc.

Rubricile de moda din presa ofera uneori o combinatie ciudata de snobism, familiaritate si sentimentalism banal; in afara vocabularului tehnic si a neologismelor moderne, apar unele din trasaturile prin care e caracterizat in diverse studii ipoteticul „limbaj feminin “: abundenta de diminutive – „se poarta mult botine de lac sau pantofi gen ghetuta cu siretele si toc mosorel “(TF 13; 1992) –, descrierea nuantelor de culori: „matase bleu-ghiata “; „alb vanilie “(Cotidianul 157, 1992, 7); afectivitatea artificiala, conventionala – „Asadar, bomboanelor, purtati flori si veti arata ca florile “(LF 28, 1996, 13).

Are o oarecare traditie in rubricile de moda romanesti stilul „inalt “, poetizant:

 

„Vara trecand, n-a lasat in urma decat dulceata timpului care germineaza in acelasi ritm cu luminile razelor piezise (). Dominantele de bleumarin, gri si negru se declina infinit in lana, flanel, bumbac, facand din eleganta «ceva» profund autentic“ (EM 39, 1993, 23).

 

Limbajul e uneori pretentios, neologistic, cu inovatii lexicale inutile: „nevoia femeii in anumite clipe ale existentei ei de a fi usor teatralica, dramatica “(TL 148, 1996, 2). Regasim insa si resturi ale „limbii de lemn “,
intr-un stil rigid, birocratic, abstract si prolix: „putem vedea in cadrul aceluiasi element  vestimentar o multitudine de idei in ceea ce priveste croiala “(Femeia 4, 1993, 18).

Mai noua este maniera de adresare directa, la persoana a II-a singular – „pune bluze lungi si lalai pe deasupra “; „fa-ti singura fusta de plaja “(LF 28, 1996, 13) – , intr-un stil familiar: „savantlacuri de croiala “(Cotidianul 258, 1992, 7). Tonul nonsalant e in acord cu tratamentul neologismelor, adaptate fonetic si grafic fara multe scrupule; intalnim astfel variantele comple sau compleu (din fr. complet): „un comple gri “(StrS 71, 1991, 10); „un compleu format din doua piese “(EM 48, 1992, 23), ca si destul de vechiul anchior (din fr. en coeur), neacceptat de dictionare si (cu un pleonasm din punct de vedere etimologic) introdus de prepozitia in: „taior fara guler, inchis drept, pana la gat, sau in anchior “(Femeia 4, 1993, 18), sau straniul tisorturi (LF 28, 1996, 13), probabil pluralul unei transcrieri foarte libere a engl. T-shirt[8] . Tendintele sunt intr-un fel contradictorii: pe de o parte se prefera formele „vorbite “, pe de alta se refac cele „culte “. Un semn caracteristic al rubricilor de moda actuale e, de pilda, faptul ca evita forma blugi, obtinuta prin abreviere (din engl. blue jeans), impusa in romana colocviala, banalizata si acceptata ca varianta chiar de DOOM, folosind in schimb pluralul jeansi sau chiar ginsi, forme preferate din nevoia de originalitate sau pentru ca sunt mai apropiate de cea „internationala “(jeans): „voga nebuna a jeansilor “(Dilema 121, 1995, 7); „a devenit emblema ginsilor Levi's “(LF 28, 1996, 5).

 

Un camp lexical interesant prin noutate il constituie si profesiile modei. Cele mai multe dictionare romanesti nu inregistreaza un sens modern si tot mai raspandit al cuvantului stilist. In DEX 1996 apar doar semnificatia literara de „maestru al stilului “si cea religioasa, de „credincios care respecta calendarul iulian “; de fapt, e vorba de doua cuvinte: primul e un imprumut din franceza (styliste); al doilea e un derivat pornind de la sintagma stil vechi. DCR  ilustreaza, cu un citat din presa din 1969, o a treia intrebuintare a formei stilist, cu sensul, deductibil din context, de „designer, creator de moda (sau de decoratiuni interioare) “. Sensul cel mai recent, care a putut fi preluat atat din engleza cat si din franceza,  reprezinta o notiune care nu avusese un corespondent perfect in romana; deci, in ciuda omonimiilor suparatoare, inovatia avea sanse sa se extinda. Oricum, articolele despre moda din deceniul '90, fiind adesea traduceri si adaptari, folosesc intens cuvantul: „Sa-ti fi propriul stilist “(titlu, la rubrica „Moda in casa “, EM 24, 1993, 23); „un stilist englez cunoscut si ca furnizor al curtii regale “(Magazin 16, 1994, 16); „isi petrec cel putin doua ore pe zi in compania machiorilor si a stilistilor “(Ziua 150, 1994, 6); „celebra manifestare de moda a reunit stilisti din intreaga lume, care si-au prezentat colectiile lor pentru sezonul primavara-vara 1996 “(EZ 996, 1995, 4).

In schimb, couturier e un frantuzism care nu a fost adaptat nici ca pronuntie, nici ca grafie; cuvantul, sinonim cu vechiul croitor, a fost imprumutat mai mult pentru conotatia sa de eleganta decat din necesitatea de a umple un gol. Ciudata e folosirea sa fara vreo marcare grafica prin subliniere sau ghilimele: „Couturierii de la noi si-au cam luat vacanta “(TL 148, 1996, 2). Cuvantul e sprijinit si de asocierea cu sintagma mai frecventa – si probabil mai necesara – haute-couture; aceasta pune mai ales probleme de flexiune:Dior ramane fidel marii traditii haute-couture “(Cotidianul 157, 1992, 7); „marile colectii ale haute couture “(Dilema 121, 1995, 7).

Se folosesc destul de mult si sintagma creator de moda sau pur si simplu cuvantul creator, ca si un neologism bine instalat in romana, in mai multe domenii, care isi pastreaza insa grafia si pronuntia din limba de origine: designer.

O alta profesie importanta din lumea modei are particularitatea lingvistica de a desemna prin substantive neutre – manechin si top-model – persoane adesea de sex feminin. Termenul manechin, de origine franceza, este mai vechi, si chiar sensul care ne intereseaza e inregistrat in DEX. Folosirea lui este curenta: „un manechin, obligatoriu, trebuie sa fie si o fata desteapta “(LF 28, 1996, 13); „celebrul manechin Elle Mc Pherson “(EZ 996, 1995, 4); „manechinul german Claudia Schiffer “(EZ 1241, 1996, 1). Pentru top-model „manechin sau fotomodel de mare profesionalitate, foarte cunoscut si bine retribuit “, sursa este engleza; cuvantul nu e inregistrat deocamdata in dictionarele romanesti generale, dar apare extrem de frecvent in presa: „doua top-modele rusoaice “(RL 1423, 1994, 8); „la 18 ani, adica azi, a devenit unul din top-modelele cele mai solicitate “(LF 28, 1996, 5).


 

8. Arhaism si inovatie in limbajul religios

 

Stilistica functionala romaneasca din anii '60-'70, a neglijat, cu unele justificari teoretice dar mai ales din nemarturisite motive politice, limbajul religios (sau bisericesc) [1] . Ignorarea in interpretarile stilistice a unei zone largi a limbii literare romanesti – indispensabile pentru studiile de istorie a limbii – era un act profund ambiguu: in acelasi timp consimtire la a-i nega existenta sau importanta – si mod de a o proteja de intruziunile consideratiilor nestiintifice. Lingvistii au preferat sa evite subiectele in care n-ar fi putut avea libertatea opiniilor; in chip asemanator, au fost cvasi-absente la noi discutiile teoretice asupra limbajului politic. Dupa 1989, Gh. Chivu a atras atentia asupra necesitatii de a recompune tabloul variantelor limbii romane literare. Intr-un articol [2] , autorul demonstra ca specificul limbajului bisericesc e departe de a se reduce la un inventar lexical, asa cum ar putea sa o sugereze dictionarele de terminologie religioasa aparute la noi in ultimul timp. Acestea [3] au de altfel o structura predominant enciclopedica, vizand mai ales conceptele si oferind informatii de continut (de exemplu, despre semnificatiile teologice si sursele biblice ale lexicului de specialitate). O cercetare lingvistica [4] trebuie sa urmareasca deopotriva pozitia stilistica a formelor, concurenta arhaismelor si a neologismelor, derivarea sau specializarea semantica in interiorul lexicului bisericesc, fenomenele sintactice si textuale caracteristice.

Anumite trasaturi sunt comune stilului religios din mai multe limbi moderne si se regasesc in limbajul mai multor religii: caracterul arhaic, monumentalitatea, necesitatea de a pastra distanta fata de vorbirea curenta, fara a pierde insa capacitatea de comunicare si de implicare afectiva, emotionala; dorinta de a echilibra traditia si modernitatea, sacralitatea si accesibilitatea. [5] Istoria culturala a limbii romane ridica (cel putin in cazul limbajului bisericii crestine) unele probleme specifice: in raportul dintre slavonisme, grecisme si neologismele romanice, in concurenta dintre optiunile lexicale ale diferitelor confesiuni.

Exista desigur mai multe variante ale limbajului bisericesc: limbajul textelor sacre, al predicii, al rugaciunii, terminologia „tehnica “, stilul scrierilor teologice au fiecare trasaturi proprii si manifesta afinitati cu alte limbaje (literar, filosofic etc.). O serie de variante publicistice ale limbajului religios apar in mass-media (ziare, radio, TV). Sunt importante si stilurile individuale: limbajul religios al lui N. Steinhardt, de pilda, ofera o solutie bine individualizata si eficienta (chiar teoretizata ca atare) de combinare a arhaismului cu neologismul si cu expresia familiara de extrema vivacitate si pregnanta.

 

Amestec stilistic: limbaj bisericesc si limbaj politic

 

In deceniile de regim totalitar, in aleatoriul unui sistem aberant de cenzura, in care anumiti termeni erau urmariti cu indarjire si suprimati imediat, inghititi de crosete, ironia sortii facea ca altii, cu nimic mai nevinovati, sa se repete in deplina libertate: poezia ocazionala isi insusise cuvinte carora uzul prelungit pana la satietate le anulase sensurile si conotatiile religioase initiale. In poezia „odelor“, a „imnurilor“ si a „omagiilor“ se intalneau, la tot pasul, cuvinte precum: ctitor, ctitorie, (pamant) binecuvantat, nimb (de glo­rii), verb, iluminare, apoteoza etc. Directia acestei preluari si banalizari a fost continuata in unele dintre amalgamele stilistice ale presei contemporane.

Mai interesanta decat raspandirea limbajului religios in alte sfere ale comunicarii e insa miscarea inversa – de absorbtie a elementelor exterioare in acest limbaj, caruia ramane sa i se defineasca structura si specificitatea in faza sa actuala. Patrunderea larga in mass-media nu pare, cel putin deocamdata, sa-i fi schimbat in mod esential trasaturile dezvoltate prin folosirea sa permanenta in institutiile bisericesti. Importanta fixarii registrului lingvistic si a construirii discursului creste totusi in situatia in care se urmareste comunicarea cu cat mai multi cititori si ascultatori, de nivele culturale foarte diferite: nu e usor de gasit raportul ideal intre conservatorism, – deci arhaicitate, respectare a dogmei si a unei terminologii specifice, riguroase – si inovatie, apropiere de stiluri moderne ale limbii, accesibilitate. Problema e complexa si nu poate fi nici macar schitata in cateva fraze. In esenta, nici nu e, desigur, specifica sistemului limbii romane; doar ca aici se cer luate in considerare conditiile istorice si sociale speciale. In ce masura discursul de tip religios ramane, cel putin in domeniul lexicului si al unor structuri sintactice, arhaic?

Aspectul cel mai frapant al multor texte de publicistica bisericeasca din perioada totalitara si uneori chiar de mai tarziu e de stridenta, de amestec neomogen: neolo­gisme si sintagme ale limbajului vietii politice contrasteaza cu natura arhaica a fundalului pe care apar. De­sigur ca o serie de concepte si idei nu au cum sa fie exprimate cu mijloacele traditionale: abundenta de perifraze ar fi artificiala si ridicola; de altfel, ca orice fenomen viu, si stilul religios al limbii a inglobat si asimilat, dintotdeauna, in dezvoltarea sa, numeroase elemente noi. Fondul problemei e altul: nu noutatea in sine a unor fapte de limba conteaza, ci domeniul lor de provenienta, sferele social-culturale pe care continua sa le evoce, chiar dupa includerea lor in textul de tip religios. Ca in atatea alte cazuri, incompatibilitatile stilistice sunt marca unor opozitii de continut.

E de facut de la bun inceput o diferenta esentiala intre diversele tipuri de texte: cele cu rol explicativ, didactic, sunt diferite de studiile teologice si, cu atat mai mult, de simplele dari de seama asupra vietii comunitatilor si institutiilor religioase. Desigur, nu prin acestea din urma se poate defini un stil; natura lor hibrida e totusi semnificativa: ele prezentau „agenda de lucru a P. S. Episcop“, relatau o „vizita de lucru“ in cadrul careia „s-au luat in dezbatere unele cazuri de indisciplina“ si s-a discutat despre „imbunatatirea metodelor de lucru“ (GB 5, 1988, 167); tocmai cuvintele specifice – cler, arhiepiscop, parohie – socheaza aici, pentru ca relatia e inversata si ele apar pe fundalul compact al unui limbaj birocratic, oficial, fixat de structurile frazei si de modelul textului (un model de gandire, in fond):

 

„In cadrul diversificatelor actiuni puse in slujba promovarii activitatii pastoral-misionare, la loc de frunte se situeaza preocuparea pentru ridicarea nivelului de pregatire a clerului din eparhie“;

„A fost abordata o bogata tematica misionara, tinandu-se seama de specificul“ ;

„S-a evidentiat cu aceasta ocazie interesul crescand al clerului pentru cunoasterea aprofundata a subiectelor dezbatute ca si dorinta de a deprinde cat mai multe si mai eficiente metode“. (GB 5, 1988, 165)

 

Anumite cuvinte si sintagme sunt prea incarcate de conotatii birocratice si politice pentru a se integra perfect in textele de explicare si interpretare a doctrinei; apar deci stridente cand se vorbeste de „viata si activitatea Sfantului “, de „activitatea pamanteasca a Mantuitorului“ (GB 6, 1988, 73) ori se afirma ca „omul este obiectivul si al lui Dumnezeu si al oamenilor“ (RL 804, 1992, 5).

Discontinuitatea stilistica pune in pericol functia persuasiva a predicii: cand tonul e dat de cuvinte dintr-un singur registru stilistic – mantuire, osanda, intrupare, zamislire, purtare de grija, a adeveri, a inveseli inimile – intruziunile din alte stiluri si limbaje pot avea un efect distonant, rupand chiar coerenta argumentelor: „zorii de innoire spirituala care se vor realiza de cea de a doua persoana a Sf. Treimi“ (VOR 6, 1990, 2). Discontinuitatea poate fi, uneori, marca unei transparente si partizane coborari in contingent:

 

„stramosii… au trait si muncit in ordine si disciplina“;

„sa urmam stramosii in unire si buna intelegere intre toti fiii neamului, indiferent de trecutul fiecaruia: in ordinea si disciplina cerute de carmuitorii nostri ce acum cred in Hristos“;

„fiecare la locul de munca ne straduim dupa putere si indeletnicirile ce ne revin“;

„adica si pe cei care au fost in diferite posturi de conducere si prin lucrarea lor nu au robit neamul si pe cei care au fost siliti sa ia drumul pribegiei ()‚ pe toti sa-i iertam“.

(„Cuvant de invatatura pentru Sfintele Pasti“, in GE 9, 1990, 2)

 

Pericolele care ameninta unitatea stilistica a formei (continutul fiind subminat, in exemplele de mai sus, de un anume partizanat politic) vin din mai multe directii: dinspre limbajul abstract, inevitabil la un anumit nivel al meditatiei, dinspre cel stiintific (se scrie, de pilda, despre „cantitatea de rugaciune“, in pagina „Lumea crestina“, RL 16.09.1990) si dinspre cel al vietii cotidiene, al exemplului vulgarizator.

Ca nu e posibila inghetarea in arhaicitate pura e evident; deocamdata, solutiile oferite par sa tina mai mult de talentul individual al construirii unui limbaj omogen: in textele valoroase – deci si convingatoare –‚ se observa recurgerea la cuvintele esentiale, nemarcate stilistic (a fi, a insemna, semn, numele, binele, iu­birea) si la lexicul filosofic. De fapt, diferenta esentiala dintre categoria esecului si cea a reusitei pare sa stea in formula (si dozajul) combinarii: fie cu limbajul stiintelor, al sociologiei si al presei (chiar, cum am vazut, cu cel politic si activistic), fie cu limbajul filosofiei si al literaturii – si chiar cu registrul spontaneitatii colocviale.

 

O formula de innoire

 

Formula de echilibru stilistic din scrisul lui N. Steinhardt – agreabila in textele de critica literara, impresionanta in memorialistica, aproape fireasca (si riscand de aceea sa treaca neobservata) in corespondenta amicala, e surprinzatoare in predicile si in comentariile teologice. Secretul formulei sta intr-un dozaj inteligent de sobrietate conceptuala, moderna si neutra, de ornamente arhaice si de indrazneli colocviale, din cand in cand chiar argotice, introduse in textul didactic religios cu placerea ludica de a soca, de a provoca. Performanta stilistica bazata pe efectul de varietate si pe gasirea masurii e atinsa mai ales in predici (de pilda in cele din volumul Daruind, vei dobandi, Steinhardt 1994), in care abilitatea selectiei si a combinarii registrelor produce efecte cu adevarat inovatoare fata de traditia autohtona a limbajului religios. Stilul lui Steinhardt ofera o reteta de modernizare foarte plauzibila, asociind vocabularul si sintaxa de tip arhaic, conservator, nu cu neologisme socante, cu termeni birocratici aplatizanti – ci cu oralitatea colocviala, deseori umoristica. De altfel, constiinta stilistica dovedita de volumul de parodii cu care autorul a debutat (In genul tinerilor, aparut sub pseudonim in 1934, reeditat in Steinhardt 1996), confirmata sporadic de articole de comentarii lingvistice si stilistice, se manifesta intr-una din predici tocmai printr-o pledoarie pentru modernizare, impotriva traditiei monotone, incremenite, a limbajului bisericesc exclusiv arhaic, hieratic, adesea prea putin orientat spre comunicarea cu ascultatorii:

 

„In predici (mai cu seama), in articole teologice (de asemenea) sa nu savarsim grava eroare de a confunda platitudinea stilistica cu ortodoxia. Demonul lozincariei si al stereotipiei eclesiastice este la fel de real si de virulent ca geamanul sau din literatura; pandeste pe toti arhiereii, preotii si monahii, umbland fara odihna si cautand pe cine sa inghita, sa compromita, sa sterilizeze. Cele mai bune si mai frumoase simtaminte ori mai folositoare invataturi sunt anihilate de tipizarea verbala, care-i simptom de lene, frica si uscaciune a inimii. Tot atat de dusmanoase sunt stilul pilduitor – edificator – onctuos, stilul emfatic, stilul grandilocvent sau deprinderea comoda de a reduce predica la repetarea pericopei evanghelice. Cazania e frumoasa, dulce si imbietoare, totusi nu poate inlocui cuvantul viu. Sa nu ne fie teama a gasi metafore originale, a folosi o vorbire pitoreasca, pe sleau, pe intelesul tuturor, a inlocui cenusiul tern al atator predici morocanoase cu vioiciunea culorilor puternice. Nitel fauvism n-ar strica, cutez sa afirm facand o fulgeratoare incursiune in domeniul artelor plastice“.

(Steinhardt 1994: 296)

 

La Steinhardt, corespondenta intre aceste principii teoretice – care propun o solutie pentru modernizarea si actualizarea limbajului religios – si practica scrisului e perfecta. Textul biblic sau traditia patristica sunt comentate intr-un limbaj viu, adesea de oralitate cotidiana: Sf. Ilie „e un ins dintr-o bucata, are o fire de luptator. Vorbeste pe sleau“ (1994: 28); „Virtutea nu i-a picat Mariei Egipteanca cu harzobul din cer“ (p. 147) si chiar pe un ton glumet – „innobilat, caftanit prin credinta“ (p. 13). Anumite pasaje devin pura literatura, comedie, dramatizare si actualizare aparent profana a scenariului sacru: asa sunt dialogul dintre Isus si Samarineanca (p. 45), dar mai ales un imaginar interogatoriu luat lui Iuda de tipicul anchetator al secoului XX: „Nu tine, ma, tu ai vandut pontul si ai mers acolo sa-l predai oamenilor popimii, asa-i? () Atunci ce-o tot intorci ca la Ploiesti?“ (p. 82). Cat poate ajuta umorul in perceperea adevarului adanc al unei situatii o arata si argumentul prin reducere la absurd al suferintei adevarate a lui Hristos: „Hristos pe cruce sufera ca orice torturat, se zvarcoleste (in limitele priponirii), isi pierde increderea in Tatal; nu le face – Mariei, lui Ioan, celor cateva mironosite – semn cu ochiul: «Nu plangeti, las' ca ne vedem duminica!» “ (p. 102). Pe langa aceste indrazneli stilistice, intalnim si un registru al conversatiei culte moderne – „Lui Nicodim, Domnul ii vorbeste ca unui om inteligent si cult“ (p. 50); „cat de mult pretuia Domnul insusirea ce se numeste discretie“ (p. 20); „contabilitatea, celalalt nume al demonismului“ (p. 37) – ba chiar folosirea ironica a limbajelor de specialitate: „Cred insa ca e in parabola de la Matei, capitolul 21, versetele 33 la 4, vorba si de ceva mai adanc si mai cuprinzator decat – ma exprim in termeni juridici – o simpla novatiune prin schimbare de mandatar“ (p. 23). Jocul cu limbajul e de fapt reflectarea unei convingeri profunde in „ineluctabila universala lege a paradoxului“ (p. 14): de aceea discursul trebuie sa socheze, sa provoace: „Hristos, asadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul: sa dam ce nu avem“ (p. 83); „Domnul a venit sa ne mantuiasca si sa ne scandalizeze“ (p. 176).

Libertatile de asociere a registrelor sunt si mai firesti in stilul epistolar, in scrisorile amicale (Steinhardt 2000), interesante tocmai pentru modul in care reafirma o formula stilistica personala, stabila in aparenta ei diversitate. In corespondenta, tonul variaza, facand sa alterneze umilirea, exaltarile, curtoazia, autoironia. Citatele pioase si tendinta de minimalizare a suferintelor ar risca sa devina o maniera, sa trezeasca suspiciuni asupra autenticitatii lor, daca nu ar aparea din cand in cand si izbucnirile afective, chiar invectivele (lipsite de vulgaritate) care sunt atenuate de scuze doar dupa ce si-au purtat mesajul. Tonul familiar glumet – „alde Cioran“ (p. 39), „la alde mine“ (p. 112), „praf gemacht, cum spun gagiii“ (p. 178), „garsoniera mea, grav subrezita si paradita“ (p. 213) – se integreaza si in scrisori discursului pe teme religioase: „peisajul () unei intimitati cu blandetea mariala si taina tacerii Domnului ce nu s-a mai vazut“ (p. 37); „Nu-i asa ca le zice de ti-e mai mare dragul? “ (p. 45); „El nu intra in sufletul nostru cu anasana si otuzbirul“ (p. 54), „Zadarnicie, zadarnicie, gioarse si chimval“ (p. 179) etc. Pariul lui Pascal este evocat succint: „il faut parier sau laie ori balaie“ (p. 86) [6] .

 

Diferente lexicale confesionale

 

Terminologia bisericeasca e lacunar si uneori chiar incorect prezentata in multe dintre dictionarele noastre moderne; acest lucru e poate chiar mai evident pentru lexicul catolic decat pentru cel ortodox. Se stie ca in romana exista un tip de sinonimie, cu cauze istorice si conotatii stilistice, intre termeni echivalenti in esenta, dar marcati de apartenenta la limbajul religios ortodox, respectiv catolic: duh si spirit, spovedanie si confesiune etc. Termenul ortodox e adesea de origine greaca, intrat de obicei in romana prin filiera slava, sau pur si simplu slav; in schimb, cel catolic e un imprumut latino-romanic dintr-o faza mai tarzie din evolutia limbii. In unele cazuri, specializarea e clara, termenii evocand fara ezitare cadrul lor confesional; in altele e posibila folosirea a cel putin unul din cuvinte in ambele contexte; evident, o buna parte din termeni (preot, episcop, biserica, slujba etc.) sunt valabili pentru ambele discursuri. Analiza lexicala ar trebui sa distinga intre diferitele situatii (rozariu e specific catolic, dar ar fi de verificat in ce masura matanii, chiar daca preferential ortodox, se poate folosi, in cel putin unul din sensurile sale, in ambele contexte). Incertitudinile terminologice se reflecta, in scrisul actual, in anumite confuzii lexicale sau in graba de a prelua termeni si atunci cand nu e nevoie de ei. Intr-un citat din publicistica actuala – „Un milion de fideli au participat la missa solemna oficiata de Papa“ (RL 2254, 1997, 4) – , cuvantul fideli a fost in mod destul de neinspirat folosit in loc de credinciosi. In romana, adjectivul fidel nu are un uz substantival cu acest sens; in text, evident, cuvantul e produsul unei traduceri grabite (cf. it. fedeli „credinciosi“) si al tendintei jurnalistului de a pastra ca atare termenii pe care ii simte legati de ritul catolic.

Si mai interesant e cazul formei missa: un cuvant fundamental al vietii religioase crestine, care circula in romana actuala cu multe oscilatii; mai grav e ca insesi dictionarele sporesc confuzia lexicala. In textele contemporane, cuvantul apare in formele mesa, misa sau chiar missa (cu sau fara majuscula): „Patriarhul a participat la o missa catolica“ (Dilema 295, 1998, 6); „o mesa la care a slujit Papa Ioan Paul al II-lea“ (Libertatea 2176, 1997, 11); „dimineata vin aicea sa celebrez Misa“; „celebrez aici, in capela, Misa, in fiecare zi“; „duminica tin, fiecare a doua duminica in limba germana, Misa solemna“ (Vultur 2000: 97-98). In ghidul Raduca 1998, in capitolul „Ce este Liturghia?“, apare explicatia „aceeasi slujba este denumita de catolici Missa“ (p. 109; forma e subliniata ca atare in text). Evident, oscilatia se explica prin preluarea formei din diverse limbi moderne (dictionarele indica it. messa, fr. messe, germ. Messe) sau a celei din latina (missa), limba a serviciului religios catolic pana tarziu [7] .

Daca incercam sa verificam preferinta dictionarelor noastre pentru o forma sau alta a cuvantului, descoperim si unele oscilatii de continut. In dictionarele de dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca efect al cenzurii ideologice, prezenta termenilor bisericesti (si cu atat mai mult a celor catolici) e redusa la minimum. Asa se face ca in DLRM (1958) nu apar nici mesa, nici misa; chiar liturghie e definit, cu o concizie exagerata, „principala slujba bisericeasca crestina“. De altfel, in acelasi dictionar slujba e explicat ca „serviciu religios“, iar „serviciu divin (sau religios)“ e echivalat prin „slujba religioasa“: perfect exemplu de circularitate non-informativa.

Litera M (tomul VI) din dictionarul academic (DLR) apare in 1965: articolele sale, utile prin atestarile si citatele reproduse, nu sunt tocmai satisfacatoare in formularea definitiilor care ne intereseaza. Astfel, cuvantul mesa (ilustrat printr-un citat din N. Filimon), este doar, in mod vag si generic, „numele unei slujbe religioase care se oficiaza in biserica catolica, in altar“. Forma misa este echivalata, intr-un prim sens, cu mesa (pentru care sunt mai multe trimiteri la texte si dictionare ardelenesti, incepand cu Baritiu), dar apare si cu un al doilea inteles, de „compozitie muzicala pentru cor si solisti, adesea cu acompaniament instrumental, scrisa pe textul traditional al liturghiei catolice“. In DEX (1975 si 1996), mesa este „(la catolici si luterani) liturghie“; la misa, in schimb, e pastrat doar sensulcompozitie muzicala polifonica pentru cor si solisti, scrisa pe textul liturghiei, care se canta in timpul serviciului religios catolic“; iar liturghie e „principala slujba bisericeasca crestina (oficiata in zilele de sarbatoare) “. Mai detaliata (dar formulata din perspectiva exclusiv ortodoxa) ramane, desigur, explicatia din vechiul dictionar academic (DA), pentru care liturghie (din slava veche, la origine din gr. „serviciu public“) inseamna:

 

„partea principala (a doua, dupa «utrenie») a serviciului divin oficiat in chip solemn de preot in biserica in duminicile si sarbatorile mari de peste an si in timpul carora se savarsesc sfintele taine si se preface panea si vinul in trupul si sangele lui Isus Hristos“.

 

In redactarea noilor editii ale dictionarelor generale romanesti, termenii bisericesti ar trebui reluati cu atentie, pentru a primi definitii din care sa rezulte cu mai mare precizie si finete identitatile si diferentele lexicale.

 

Seria sinonimica a desemnarilor monahale

 

Analiza lingvistica a lexicului religios trebuie sa distinga diferentele de sens sau nuantele semantice si stilistice din interiorul seriilor sinonimice. O astfel de serie e cea constituita din temenii de desemnare a calugarilor: aici s-ar putea stabili disocieri intre formele folosite in interiorul comunitatilor si formele mai curand obiective si exterioare; intre cele specifice unei confesiuni (mai ales arhaismele ortodoxe) si cele generale; intre termenii utilizati doar pentru desemnare si cei care sunt in acelasi timp si termeni de adresare; intre formele specializate dupa diferentele de varsta, perspectiva, registru stilistic etc.

In DSR, pentru cuvantul calugar se indica doar sinonimele monah si parinte; pentru calugarita lista e ceva mai bogata, cuprinzand seria maica, monaha, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu. O cercetare mai insistenta a dictionarelor si mai ales lectura textelor religioase adauga la formele masculine citate si cateva derivate specifice, precum vietuitor, ostenitor, nevoitor; femininele lor amplifica seria de sinonime pentru calugarita, din care nu poate lipsi maicuta, la origine un diminutiv hipocoristic, dar care a devenit sinonimul functional al cuvantului-baza.

La seria feminina, de altfel, se pot observa cateva lucruri interesante. In DEX 1996, sensul care ne intereseaza este definit in mod absolut identic in tratarea cuvintelor maica si maicuta: „calugarita; termen cu care cineva se adreseaza unei calugarite“. In DLR (Tomul VI, litera M, 1965-1968), atestarile pentru maica si maicuta sunt destul de tarzii (pentru ambele, primul autor citat e Creanga); exemplificari mai vechi apar la monahie – termenul „tehnic“ folosit de exemplu in Manualul de pravila bisericeasca (1851): „Monahul sau monahia nu este sloboda a-si lasa monastirea si la alta a se stramuta“. In prezent, in seria feminina, termenul obiectiv, neutru, „din afara“, presupunand o anume distanta si putand fi folosit in mod general, fara diferenta de confesiune, este calugarita. E insa destul de greu de stabilit daca exista vreo diferenta in intrebuintarea celorlalti doi termeni mai frecventi, maica si maicuta. Ambele cuvinte implica un grad mai puternic de respect si de afectiune (justificat de evolutia semantica a termenului de rudenie, devenit termen de adresare si apoi de desemnare); ambele sunt preferate pentru desemnarile „din interior“, deci pentru calugaritele ortodoxe. Maica apare adesea insotind numele: „maica Vicentia“, „maica Alina“; „Maica Mihaela are 21 de ani“ (EZ 2424, 2000, 6) si mai ales precedand termenul care indica gradul sau functia in ierarhia monahala: in enuntul „doar maica stareta si cateva maicute mai scolite se ocupa cu administratia“ (ib.), maica apare in titulatura maica stareta, preferandu-se forma de origine diminutivala pentru celelalte calugarite. La plural, cel putin, echivalenta intre maici si maicute pare perfecta; in limba de azi se poate totusi observa o usoara preferinta pentru diminutivul care si-a pierdut valorile pur afective: „corul maicutelor de la Manastirea Pasarea“ (RL 2147, 1997, 10); „corul maicutelor de la Patriarhie“ (AC 23, 2000, 1);Din gura pasajului apare un grup de maicute“ (Dilema 384, 2000, 2); „Maicutele clarvazatoare“ (EZ 2440, 2000, 5). Sunt insa si destule contexte in care intalnim forma maici („azilul de preotese si maici“, RL 1121, 1993, 2). Variatia libera se constata chiar in interiorul aceluiasi text: intr-un reportaj apar ambele cuvinte, in alternanta: „fiecare maicuta are ceva de facut“; „17 maicute“; „maicile se descurca foarte bine“ (EZ 2424, 2000, 6).

Merita atentie si termenul vietuitoare, specific limbajului bisericesc, solemn si arhaic („Manastirea… gazduieste 54 de vietuitoare“, EZ 2424, 2000, 6); derivatul de la a vietui apare tot mai des – de pilda, in indicatiile din ghidul Vlasie 1999, care il utilizeaza in mod constant: „manastire de calugari, 15 vietuitori“; „manastire de maici, 17 vietuitoare“. Masculinul vietuitor  – „traitor in manastire“ – nu risca sa produca ambiguitati, dar femininul are de suferit din cauza unei omonimii (sau polisemii, daca consideram ca e vorba de acelasi cuvant) destul de suparatoare: riscand sa evoce in primul moment substantivul vietuitoare, al carui sens curent e, cum se stie, cel de „vietate, fiinta“ (DEX).

 

Derivate cu prefixul in-

 

Una din caracteristicile de natura lexicala usor de observat in formele actuale ale limbajului bisericesc este preferinta pentru anumite modele derivative si de compunere. Acestea au desigur o istorie specifica (sunt calcuri, forme arhaice etc.) si tind sa se pastreze ca marca de diferentiere, uneori si datorita prestigiului unor personalitati care le-au folosit insistent. Caracteristice pentru limbajul religios romanesc sunt de exemplu formatiile cu prefixul in- (im-).

Prefixul, ale carui origine si valori au fost studiat cu minutie [8] , are in romana in primul rand rolul de a forma verbe care prezinta o transformare (eventive), functionand adesea si ca intensificator (e semnificativa existenta multor forme paralele cu si fara prefix). In limbajul bisericesc contemporan, cu mare frecventa apar verbe ca a indumnezei, a increstina, a induhovnici si derivatele lor.

A indumnezei („titlul tradus al cartii – «Omul – animal indumnezeit» este cel putin incomod“; „nu va ajunge la indumnezeire“, RL 1507, 1995, 2; „accesul la indumnezeire“, RL 2015, 1996, in suplimentul Aldine) este atestat in texte dintre cele mai vechi (la Coresi, de exemplu), fiind prezent in dictionarele istorice si – dar cu o definitie incompleta – chiar in DEX. Explicatiile oferite de dictionarul general – „(livr.) A diviniza. / A glorifica, a preamari“ – nu sunt cele curente in discursul religios. Un dictionar de specialitate – Stoian 1994 – le reproduce, adaugand insa valoarea constructiei reflexive: „a deveni asemanator cu Dumnezeu“. Semnificatia particulara apare insa cu mai mare claritate, in acelasi dictionar, in definirea nominalului format de la verb: indumnezeire este „participarea credinciosului la viata lui Dumnezeu prin energiile divine necreate; continutul ontologic al comuniunii dintre om si Dumnezeu ()“. 

A increstina este inregistrat mai ales in textele populare, aflandu-se in concurenta cu forma fara prefix, a crestina, care a fost selectata de limba literara (si inclusa in DEX). In ciuda optiunii instantelor normative, in limbajul religios actual se observa o preferinta clara pentru a increstina si pentru derivatele sale: „taina a reincrestinarii tinerilor si a reinvierii credintei“ (RL 937, 1993, 2); „mediul increstinat de Sf. Andrei“; „populatii deja increstinate“ (RL 2016, 1996, 6) etc. [9]

Si mai frecvent apare verbul a induhovnici (preferat lui a spiritualiza nu numai pentru ca perechea reproduce specializarea lexicala confesionala duh / spirit, ci si pentru ca neologismele par prea incarcate de conotatii profane):

 

„din adancul sufletului induhovnicit“; „expresia focului launtric, induhovnicit“; „cazna pocaintei prin induhovnicire“ (RL 1326, 1994, 2); „pamantul e o materie induhovnicita“ (RL 1386, 1994, 2); „Virilitatea sculpturala a acestor modele a fost miraculos induhovnicita“ (RL 2030, 1996, 2); „sa ne straduim a ne induhovnici“; „misiunea omului de a induhovnici viata“.

(Steinhardt 1994: 22, 25)

 

A induhovnici nu apare insa nici in DEX, nici in Stoian 1994: inca o dovada a faptului ca neglijarea stilistica a limbajului religios s-a reflectat in lexicografie si ca fenomenul risca, din pacate, sa se perpetueze.

 


 

9. Strategii ale limbajului in literatura

 

Diversitatea de limbaje a textelor literare merita desigur o cercetare aparte. Cele cateva fenomene selectate in cele ce urmeaza au doar meritul de a ilustra abilitatea lingvistica a unora din procedeele mai evidente, manifestate in poezia si in proza contemporana.

 

Ingambamentul

 

Exista in poezia romaneasca moderna o adevarata traditie a performantei prozodice; in fiecare din fazele sale de evolutie se poate identifica cel putin o directie care tinde permanent catre experimentul formal[1]: exploreaza posibilitatile formelor fixe, incearca noi combinatii de ritmuri, construieste (adesea utilizand cu dezinvoltura numele proprii sau cuvintele straine) rime rare. Jocul formal se desfasoara si in spatiul pe care il ofera raportul dintre schema ritmica si continuitatea sintactica a frazei – respectiv in domeniul ingambamentului. Funeriu 1980 adopta, distantandu-se de descrierile clasice si de diferentele dintre ele, o definitie practica si usor de aplicat a ingambamentului („scindarea unui lant lexico-sintactic prin plasarea elementelor sale componente in versuri diferite“, p. 98); in acelasi timp, propunea o interesanta metoda de ierarhizare a tipurilor fenomenului, in functie de solidaritatea lingvistica a textului scindat („gradul de atractie gramaticala“) si de tipul de incongruenta dintre limitele propozitiei si cele ale versului. Indrazneala inovatiei e mai mare si efectul mai spectaculos cand sunt dezmembrate secvente neseparabile in limbajul obisnuit: de pilda, cand finalul de vers segmenteaza forme verbale (lasand auxiliarul intr-un vers si trimitand participiul in urmatorul), sau cand desparte negatia sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau. Exemple pentru asemenea „devieri“ se gasesc din plin, cum bine se stie, la Arghezi. In volumul citat, Funeriu amintea si de separarea elementelor componente ale unei locutiuni sau ale unui cuvant compus. De fapt, in poezia romaneasca s-a mers si mai departe, artificiul prozodic permitand, in cazuri extreme, ca limita de vers sa apara chiar in interiorul unui cuvant. Un exemplu e de gasit la Blaga, in prima strofa a scurtei poezii Brandusile:

 

  ,,Tristetea renuntarii Dum-

  nezeu o incerca molatic.

  Si lumea toata o facu,

  siesi strain, c-un gest tomnatic“.

  (Blaga 1974, II: 75)

 

Aspectul grafic al textului subliniaza scindarea – cu atat mai puternica in plan simbolic cu cat afecteaza chiar numele divinitatii. Sunt insa si factori care actioneaza in sens contrar, atenuand ruptura formala: in primul rand lipsa rimei intre versurile 1 si 3 (exista totusi o asonanta, a vocalei „u“, mentinuta si in strofa urmatoare), ceea ce permite o lectura continua a catrenului ca un distih; in aceasta interpretare, incalcarea persista, dar e mai putin grava, caci apare in pozitia cezurii mediale.

Textului citat i se pot adauga desigur si alte exemple[2]. Un poet la care se gasesc toate jocurile formale posibile e Serban Foarta. In volumul sau Areal, taietura in plin cuvant e insotita de cuprinderea in rima a fragmentului ramas:

 

  „mai tandre mai candrii mai pisichere

  mai volnice mai largi mai adecua-

  te mai versicolore mai alene

  mai lancede mai strambe mai scalene

  mai vagi mai nustiucum mai vinoncoa“

  (Foarta 1983: 23)

Procedeul permite astfel si crearea de rime rare, in situatiile in care inventarul lexical al romanei ofera prea putine posibilitati. Cartea citata mai contine un exemplu similar:

 

  „si-apoi sa stam de taina musafiro:

  ci nu despre margeanul ca porfiro-

  ghenitii de velit si veninos“. (p. 24)

 

Si intr-un alt volum ulterior al poetului, Caragialeta (Foarta 1998) procedeul e prezent, ca pentru a demonstra cum se pot concilia versul scurt si cuvintele lungi:

 

  „el e un omni-

  scient, si-un atu

  are: cu domnii

  mari, e pertu“. (p. 28)

 

O varianta si mai spectaculoasa de realizare a procedeului apare in Levantul lui Cartarescu 1990, cand cuvantul e despicat nu numai de limita de vers, ci chiar de cea intre doua canturi ale epopeii; cantul al saselea se termina cu versurile:

 

  „Coperindu-l, desvalindu-l ca pre luna un halo.

  Stanga intre sani s-apasa iar in dreapta are glo-

 

pentru ca al saptelea sa inceapa:

 

  „Bul da cuart ce nici o lume nu se lauda ca tine“. (p. 85-86)

 

Fie si numai pentru placerea ludica a unor asemenea incalcari, constrangerile formale merita sa fie mentinute sau chiar reinstituite.

 

Poliptoton, parigmenon etc.

 

Sonoritatile rebarbative si sugestiile pedante ale terminologiei vechii retorici a figurilor n-ar trebui sa impiedice confruntarea conceptelor traditionale cu realitatile moderne; nu e lipsit de interes sa constati in ce masura structuri de un anume tip, de mult inventariat, sunt productive acum in poezie. Intre figurile „de dictiune“ sau „prin consonanta“ erau inregistrate cateva, evident inrudite, bazate pe coprezenta in enunt, la mica distanta, a unor unitati lexicale apropiate sau identice fonetic (fara a fi totusi implicate ambele in rima – aceasta reprezentand un alt caz, cu carac­teristici diferite): de la forme flexionare ale aceluiasi cuvant (figura numita de obicei poliptoton) si de la derivate cu sursa comuna (parigmenon) pana la paronime (paronomaza) si omonime (antanaclaza). Simpla descriere a procedeelor pare sa le fixeze in sfera jocurilor de cuvinte mai mult sau mai putin gratuite, al caror efect de artificiu tehnic e incontestabil, dar a caror valoare estetica nu e la fel de evidenta.

 De multe ori, unul dintre termenii apropiati formal e un nume propriu. Distihul „Broasca dase dupa mari stra­danii / slab curent galvanic lui Galvani“ (Magheru 1966: 88) ofera cateva argumente pentru sustinerea valabilitatii si a modernitatii figurii. Nu efectul aliterativ conteaza aici, iar functia poetica (in sens jakobsonian) a echivalentei fonice nu face decat sa sublinieze paradoxul de a pune efectul inaintea cauzei, scurtcircuitand succesiunea temporala; tautologia aparenta e masca unei situatii absurde – a desemna cu un derivat de la numele autorului ceea ce va capata realitate ca termen stiintific de abia ulterior – pe care contextul imediat o sporeste, introducand sugestia de intentie, chiar de scop („dupa mari stradanii“) acolo unde acestea erau logic excluse: „regula semantica“ impusa de parigmenonul aici de fata se vede deci confirmata – ca inversare a raporturilor temporale cauzale si a celor dintre agent constient, obiect si actiune; in contextul mai larg, regula se integreaza temei tratate ironic a „naturii puse in slujba omului“ („Azi curentele din batracian / stapanesc pamant, cer si ocean“).

Un mic poem foarte cunoscut al lui Serban Foarta, Balada baionetei din Bayonne (Foarta 1978: 34-35), e construit in intregime pe un model similar, in care numele proprlu apare alaturi de corespondentul sau comun, obtinut prin derivare sau direct prin antonomaza: „De la Berlin venea berlina / si indi­goul, de la Ind“; „sclipesc faiantele-n Faenza / si baionetele,-n Bayonne“. Fenomenul lingvistic al evolutiei semantice si lexicale devine, cu mare pregnanta, metafora a temporalitatii, integrandu-se perfect unei tente nostalgice a degradarii; e depasit astfel, cu mult, nivelul simplului joc de cuvinte. In acelasi timp, in text actioneaza un principiu bine cunoscut, stravechi, conform caruia surprinderea legaturilor etimologice (uitate, neobservate prin forta obisnuintei sau nestiute), constituie un gest magic, revelator, de natura sa conduca spre corespondentele secrete care structureaza lumea; tratarea in cheie lejer-ironica a acestei teme intra intr-un aliaj extrem de modern cu sentimentul temporalitatii. Dualitatea de esenta pe care o face sa se manifeste figura „de dictiune“ prin suprapunerea a doua puncte de vedere, a doua repere temporale si logice („Voltaire dormea intr-o voltera / si, intre timp, filosofa“) e definitorie pentru o atitudine lirica; nu intamplator, textul care incepe gnomic si aparent tautologic cu enuntul „Olanda vine din Olanda“ sfarseste cu o ipostaziere simbolica, in lumea textuala, a principiului ambiguitatii: „Sclipeste-n soare, echivoca / o baioneta, la Bayonne “.

In alte cazuri, predomina totusi ludicul pur, facilitatea asocierilor dintre numele propriu si un substantiv comun – „Aria lui Lear ce lira are“, „Eretica arie a lui Arie“ (exemple de paronomaza si antanaclaza din Dimov 1973: 13-14) – fiind contrabalansata de puternica aliteratie incantatorie (in l si r) a contextului mai larg; daca exemplele anterioare explicau sursa numelui comun, aici asocierea e orientata in cealalta directie, tinzand sa sugereze, partial si fantezist, un „sens“ al numelui propriu. Figura (bine cunoscuta si ea) de „reetimologizare a numelor“ nu e prezenta aici mai mult decat ca o vaga tendinta de motivare, devenind totusi parte a unei micro-dezvoltari narative („Aria lui Lear ce lira are / si alearga orb peste ponoare“ s.a.m.d.). Un poem poate grada si detalia mecanismul motivarii, al asocierii unei forme cu alta – invocand, de pilda, scenariul mitic al visului:

 

  „l-am agrait ghicindu-l printre roze:

  o Paradesha! Pardes! Paradise

  cu tigle verzi pe edificii roze !

 

  si-n vis un leopard parandu-mi-se

  ajuns-am la trezie zoolatru“ .

  (Doinas 1985: 153)

 

Oricum, asocierea e mediata (de cel putin o aluzie) si conduce de obicei la construirea unei figuri globale, metafora sau simbol – „Sunt ochii gazelei cea oarba din Gaza“ (Stratan 1990: 132). Aproape intotdeauna e de presupus existenta a cel putin o sursa de ambiguitate asociata simplei similitudini formale; ea e foarte vizibila intr-un vers pe care il aleg, pentru a reveni la punctul de plecare, din acelasi Gh. Magheru: „Suntem Orient. Sa ne dezorientam!“ (Magheru 1966: 32). Functionarea figurilor de acest gen nu poate fi descrisa, indiscutabil, in afara contextului: nu mi se pare totusi inutil sa observam ca opinia curenta, care include aceste „jocuri ale inteligentei“ in sfera agerimii, a purei ingeniozitati manieristice, e nedreapta cu ele.

 

Inventii lexicale

 

Un bine cunoscut subiect de discutie culturala a fost cel privind sansele de cunoastere a literaturii romane in strainatate; mai intotdeauna, in analiza starilor de fapt intervenea o observatie, deloc noua: prozatorul roman e prea „stilist“ si estetizant, numeroase carti mizeaza prea mult pe limbaj (si nu pe o mai transparenta asumare a marilor teme universale) devenind astfel aproape intraductibile sau, in orice caz, pierzand foarte mult prin tra­ducere.

O ilustrare a acestei situatii e scrisul lui Paul Goma. In privinta virtuozitatii stilistice in jocul de cuvinte nu sunt multi din prozatorii romani contemporani care sa-l concureze[3]. E un paradox faptul ca, in discursul unui exilat, temele opresiunii si ale rezistentei, meditatia politica sau morala sunt puse in umbra de supraevaluarea registrului ludic al limbajului.

La Paul Goma numeroasele creatii si variatii lexicale sunt incluse intr-o tactica narativa de ascundere a detaliului relevant pentru progresia (de fapt, pentru reconstituirea) actiunii: aceasta inainteaza anevoios, sufocata de fictiuni si supozitii care fac tot mai greu de recunoscut planul „real“; intamplarile se rescriu de dragul acumularii de amanunte, in limbaj manifestandu-se simultan tendinta concentrarii si cea a reluarii. Concentrata e cel mai adesea expresia aluziva, in care o determinare explicativa e condensata intr-un compus sau intr-o derivare ine­dita; atributul devine adesea inutil, fiind absorbit de nume, complementul – de verb sau de adjectiv: „batranatusa junepoatei“ (Goma 1991b: 185), „saniem“ (ib., p. 160) etc. Formele nou create intra insa cel mai adesea in serii in care principiul de baza e reluarea (partiala): „Genunchii. Nodurunchii. Amarunchii“ (ib., p. 191). In sintaxa, reluarea si consecinta ei normala, elipsa, sunt, in asociere cu intreruperile, cu desele intercalari, modelul de constructie dominant. Crearea de cuvinte imediat abandonate, aproape niciodata reluate identic, func­tioneaza ca un indice de subiectivitate accentuata. Se formeaza, cu usurinta limbii vorbite, substantive: poatecada-ul, delaorasii, teraziul, cinevaul, orasstalinienii (Goma 1991b: 58, 18, 21, 42, 31), Drum­farapulberea (Goma 1991c). Surprinzatoare si ingenioasa e, de pilda, coprezenta arti­colelor hotarat si nehotarat, cel din urma absorbit de substantiv in virtutea valorii lui semantice: „ramasesem in fata odoamnei de la pupitru“ (1991b: 15); stabilitatea formei „odoamna“ presupune conflictul intre regulile de utilizare textuala, anaforica ale articolului (la reluare,  substantivul primeste articol hotarat pentru a inregistra coreferentia­litatea) si valorile sale semantice („odoamna“ ramane o necunoscuta, o persoana oarecare). E curenta si contopirea cliseelor astfel substantivizate: „neindestuldepretuitul“ (1991b: 141). O lista selectiva de exemple poate fi pitoreasca, dar si deformatoare, in masura in care face abstractie de context: aproape fiecare din termenii citati mai jos e pregatit si motivat contextual: toaleza (1991b: 15) ii urmeaza lui paranteza; Vremcosbuc si George Elzorab (ib., p. 156, 159) apar intr-un sir de aluzii si citate partiale din opera poetului George Cosbuc; acumularea insasi da o cheie de lectura cuvintelor nou create care, daca sunt izolate, isi pierd semnificatia si hazul. Un adjectiv ca dealvaletic pare obscur sau cel putin artificial si cam excentric; doar progresia seriei in care apare in text il motiveaza, prin ironizarea frecventului recurs la cliseul „spatiului mioritic“: „romani verzo-tricolorati si faini si mnioritici si dealvaletici“ (1991b: 190).

Cu aceste precizari, putem inregistra si alte cuvinte (nediferentiindu-le dupa modul lor divers de formare): substantive: toctocuri, femelina, moscolonelul, vadanose, locatarias, fat-hidos, babjecta, babacra, babestie, cionunchi...; adjective: odorositor, palniinda, trompos, ne-intrunhalfarahal, patruurmatorulea, ghiulelos, ragustirbit, ornametalic, truditoresc, nationab, catunesc, buricocentric, matusofrena, colocvialic („garsonul limitatrof si colocvialic“, 1991b: 18); verbe: harceaparceam, am tarcolit, se dessecreteaza, are sa arzalarfoculeasca etc. Jocul combinatoriu e aproape intotdeauna interesant din punct de vedere lingvistic; de exemplu, cand consta in experimentarea a doua variante de aplicare succesiva a doua sufixe, rezultand cuvintele porcaialarie si porcariala (1991b: 159). 

Multimea exemplelor nu trebuie totusi sa creeze imaginea unui permanent delir verbal, a unui jargon auto-suficient, manierist si obositor; e drept ca uneori e chiar asa, mai ales in formulele rimate si „copilarite“, in care ironia pare diminuata de un anume, mascat, sentimentalsm; de obicei insa in­ventia lexicala, mai ales in serii – „viperita“, „sovietita-inamita“, „cleita“ cu care se „iperiteaza“ cartile (1991b: 13) – corespunde unor nuclee de subiectivitate (in care domina starea de iritare dublata de o anume detasare amuzata) cu functie narativa evidenta; stilul combinatoriu nu e un simplu ornament si nici nu acapareaza intregul discurs, facandu-l ilizibil. Un ultim exemplu dovedeste ca parodierea prin deformare fonica a cliseelor unei epoci poate crea secvente aproape supra­realiste: „vipera rubrica, sagal imperialist, blacheu al capitalismului muribon­dial“ (1991c: 142).

 

Sintaxa baroca

 

Daca sintaxa lui Dimitrie Cantemir nu mai e astazi cu atata usurinta judecata si condamnata (ca fiind bizara, stangace sau artificiala, oricum in afara spiritului limbii romane), cauzele pot fi cele firesti – intrarea in circuitul mai larg a interpretarilor stiintifice pertinente, a concluziilor cercetarilor stilistice (cu privire la manierismul greco-latin, la vointa carturarului de a impune limbii un model retoric)[4] si chiar mai buna cunoastere a operei in discutie; se mai adauga insa, poate, o treptata schimbare de context: sintaxa dislocata si recompusa in structuri prozodice nu mai e atat de izolata intre varietatile stilistice contemporane. Dislocarea morfosintactica, izolarea prin virgule si paranteze a unor segmente de text care se pot recompune, regula adaosului si a suprapunerilor de idei sunt cel putin argumente formale ale identificarii unei variante moderne a stilului cantemiresc:

 

„Numai ca, in acel verb primordial, eu m-am (din capul locului) simtit insurubat din plin (in clipele mele de varf, evident) (cate si cand vor fi fost), si, oricum, macar intotdeauna implicat (pe intreg traseul curgerii mele de fiecare zi printre lucrurile si fapturile lumii de toate zilele) (si, nu mai putin, a lor prin fiinta mea)“.

(Sora 1985: 6)

 

O apropiere de ipoteticul model o constituie chiar planul lexical, prin coexistenta neologismului filosofic cu fragmente de limbaj familiar; o alta, mai profunda si perfect fireasca (justificand astfel dislocarile) este constituirea de unitati ritmice perfecte, amintind de clauzulele antice; ele intra in conflict, sporind tensiunea textuala prin juxtapunerea tiparelor diferite: iambul – „eu
m-am (din capul locului) simtit insurubat din plin“ – ‚ amfibrahul – „(in clipele mele de varf, evident) “ – ‚ dactilul „(cate si cand vor fi fost) “. Raportarea la un arhetip stilistic (in cazul nostru, reprezentat in cel mai inalt grad de fraza lui Cantemir) permite si mai clara intelegere a diferentelor. In fraza moderna, ruptura e indisociabila de polifonia discursului: ea ilustreaza multiplicarea vocilor (interioare), relativizarea perspectivei supuse unor repetate modalizari si interventii metatextuale. Precizarea, completarea sau punerea sub semnul indoielii apar ca elemente ale unui dialog puternic marcat argumentativ. „Numai ca“, „evident“, „oricum“, „nu mai putin“ modifica incontinuu perspectiva; repetitia insasi e mai inclinata catre sugerarea diferentei (curgere „de fiecare zi“ – lucrurile si fapturile lumii „de toate zilele“) si chiar catre rasturnarea perspectivei: viziunea curgerii omului printre lucruri e completata de aceea a curgerii lucrurilor prin fiinta. Aparentele unor procedee sintactice asemanatoare sunt produse de cauze diferite: pauza impusa de hiperbat e rezultatul fie al amanuntirii unei viziuni unitare, fie al juxtapunerii de elemente divergente; aproape acelasi manierism retoric sudeaza sau disociaza.

In Divanul lui Cantemir, segmentarea, inversiunea, sacadarea discursului tind catre recompunere, catre refacerea unitatii; dificultatea lexicala si o mai pronuntata deviatie stilistica (abuzul de diminutive) nu pot impiedica surprinderea acestei convergente:

 

„acest al mieu putintelus pentru mult, mititelus pentru mare dar cu rugaminte spre priimire il aduc – carele dintai nascutul a proastii si nevrednicii méle minti ca un de floricele cules si legat manuncheas, carele intaia a ostenintii méle razsadire si odraslire iaste, spre a mariii-tale buna mirosala l-am, alegandu-l si gatindu-l, adus“. (Cantemir 1974: 111)

 

Continuitatea si omogenitatea nu depind, cum se vede, de fluiditatea gra­maticala; ele pot fi asigurate de persistenta unui tipar de simetrii. La Cantemir e surprinzatoare prin amploare utilizarea unui model simbolic anuntat inca din paginile „Cuvantului de inchinaciune“ al Divanului: acela al diadei care, prin relatie, genereaza triada: polii si axul care ii uneste, fratii si iubirea dintre ei „carea ca al triilea frate a fi sa socotéste“, Sfanta Treime. Cand modelul se actualizeaza in structuri textuale minimale, efectul e unul de reconfirmare a stabilitatii:

 

„In credinta bine mi-ai dzis necunoscatoriu, caci de a tale nemica stiu, iara de le si stiu, precum minciuaoase sa fie le stiu; iara de sunt – dupa al tau cuvant – necunoscatoriu, pentru aciasta sunt, caci, prin tine imbland, imblu ca cum nu as imbla in tine“. (Cantemir 1974: 133)

 

Repetitia insistenta, pe spatii mici (generatoare de paradox, ca mai sus, sau nu) e mai putin agreata de moderni; intr-un text in limba veche, efectul ei incantatoriu e incontestabil. Se vede, oricum, ca toate cele aduse in discutie nu dovedesc nimic altceva decat existenta unei fragile continuitati: aceea a unor structuri sintactice asemanatoare, distincte totusi in masura in care prolifereaza prin permutare formala intr-un sir unitar sau prin introducerea reala a divergentei; e vorba, pur si simplu, de o persistenta, in forme si cu valori noi, a aliantei dintre meditatia morala si filosofica si prozodie.

 

Mode onomastice

 

Exista mai multe studii punctuale de onomastica literara romaneasca, concentrate asupra unui text sau a unui autor; ele ar avea insa nevoie de un cadru mai general, in care sa fie schitate strategiile dominante (preferintele pentru numele realist sau pentru cel simbolic, descriptiv, evocativ etc.), si in care sa apara chiar liste ale numelor la moda la un moment dat[5]. Pentru ultima sinteza e utila si existenta unui fond de contrast extraliterar, alcatuit din date statistice care sa indice cat mai exact care au fost, in diferite perioade, numele cele mai frecvente atribuite noilor nascuti. In spatiul romanesc, o asemenea investigatie nu poate fi impinsa prea departe in timp, dar, cel putin pentru secolul actual, e realizabila (exista studii limitate la un sat sau la o zona, dar, cel putin deocamdata, nu si sinteze nationale).

In realitatea imediata exista nume la moda si nume desuete, generatii intregi purtand, din motive estetice, magice, politice etc., semne onomastice distinctive[6]. Oricum, ierarhia frecventei e cu siguranta mai usor de stabilit in viata (pe baza registrelor de stare civila) decat in literatura: e o imagine de cosmar cea a eventualelor armate de cercetatori care ar incerca sa inregistreze toate numele personajelor din toate cartile publicate in, sa zicem, un secol de literatura. Ipoteza unei statistici globale in literatura e repede eliminata, fie si numai la gandul imposibilitatii de a decide in mod unitar intre semnificativ si nesemnificativ: intre personajul autentic si simpla mentionare a unui nume, intre personajul secundar si cel principal, intre personajele practic inexistente ale romanelor fara cititori si cele impuse de cartile importante si de succes, intre eroul contemporan si cel istoric. Ramanem astfel, in mod fatal, la constatarile produse pe baza impresiilor subiective (datorate cartilor mai importante sau, mai adesea, celor citite din intamplare). Cu aceasta precizare si cu multe precautii, se poate spune ca sunt vizibile, il literatura romaneasca a acestui secol, anumite mode onomastice; care nu exclud, desigur, strategiile atipice, ci le stabilesc fundalul.

S-ar parea – la un nivel de foarte mare (si riscanta) generalitate – ca proza romaneasca a oscilat mai ales intre strategia numelor „normale“, tipice, si cea a numelor hibride, grotesti, cu sonoritati rebarbative si contraste stilistice interioare. Alte categorii – numele descriptive, transparente sau cele simbolice – sunt desigur prezente, dar in masura ceva mai redusa. Categoria numelor „normale“, realiste, foarte probabile din punct de vedere statistic, de obicei relativ scurte – e puternica in perioada interbelica si se mentine si mai tarziu: de la Radu Comsa al lui Cezar Petrescu (1953) sau Petre Barbu (la Cella Serghi 1978), pana la Liviu Dunca (Ivasiuc 1970), la Sorin Vasiliu (Breban 1996), Sebastian Pop (Grosan 1985) etc., cu o puternica deplasare postbelica spre atribuirea de nume mai „taranesti“ eroilor principali: Marin, Anghel...

Numele artificiale pot fi puse sub semnul lui Caragiale (mai ales a listelor lui onomastice, exercitiu preliminar redactarii); ele produc o comedie lingvistica si eventual, indirect, o parodie a „democratizarii“ sociale – dar pot fi si simple dovezi de stangacie, obsesie a lecturii „cu cheie“, joc formal gratuit. Proza ultimelor decenii a cochetat destul de mult cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai putin reperabil in realitatea lingvistica. Exemple tipice se gasesc in lungile enumeratii ale lui Marian Popa: Antologea, Atintis, Brepurgel, Bubencu, Buibar, Buzduc, Cacuciu, Cotfase, Delabuda, Gandut, Hatcarau etc. (Popa 1981), dar si in personaje ca Ghideon Ghinolea, Aneofita (Salcudeanu 1994); Nicanor, Dealatul, Fara (D.R. Popescu 1973).

In categoria numelor simbolice par a se distinge mai ales moda mai conformist-oficiala a mitului Manole (Manole Crudu, Manole Suru) si cea, cu intentii mai mult sau mai putin subversive, a simbolismului religios. Dupa obsedantul deceniu, un numar semnificativ de personaje masculine din proza romaneasca poarta numele evanghelistilor: eroul-martor si/sau personaj e, cu mare probabilitate, un Ioan, Luca, Matei sau Marcu (la Paul Georgescu, Radu Petrescu, Sorin Titel s.a.).

 


10. Stiluri epistolare

 

Un tip de text – scrisoarea – cu particularitati evidente datorate situatiei si canalului de comunicare specifice (dialog purtat in scris, artificializat prin distanta in spatiu intre interlocutori si distanta in timp dintre „replici“) se realizeaza in variante oficiale si familiare care implica grade diferite ale raportului dintre scriere si oralitate. Stilurile epistolare intereseaza mai ales prin aceasta interferenta a codurilor, dar si prin asocierea dintre formulele fixe (initiale, finale) si zonele de mai mare libertate. Genul epistolar dispune de atestari dintre cele mai vechi, de la inceputul scrisului in romana (v. DIRS XVI) si doar prestigiul genurilor majore a facut ca istoria limbii literare sa nu fie scrisa din perspectiva sa. In cele ce urmeaza sunt cuprinse cateva observatii despre diferite forme epistolare, de la cele oficiale, cu grad ridicat de formalizare, trecand prin cliseizarea formulelor de politete si a versurilor folclorice, pana la cele familiare si spontane. In prezent, scrisoarea renaste in forme noi, cu ajutorul mediilor electronice. Poate fi apropiat de scrisoare si mesajul oral trimis telefonic si inregistrat. Ultimele cazuri discutate alcatuiesc de altfel o trecere spre ultima sectiune a volumului, dedicata fenomenelor de oralitate si a manifestarii lor in scris.

 

Corespondenta administrativa si comerciala

 

Limbajul administrativ, in diverse variante (acoperind si domeniul comercial sau pe cel politienesc), isi confirma autonomia prin formulele si tiparele sale fixe, dar surprinde, adesea, prin incredibile erori, confuzii si inadecvari la situatie.

Conservator, rigid, cu vocabular limitat si frazeologie cliseizata, stilul birocratic a furnizat prototipul „limbajului de lemn“. Discursul oficial al puterii totalitare a preluat ca instrument de control si impunere prin forta multe elemente din limbajul rigid al administratiei. Apoi, influenta s-a manifestat si in sens invers, limbajul oficial ideologizant transformand stilul administrativ. Modificarile nu au aparut atat in lexic, cat in unele aspecte globale de constructie a textului: prin impersonalizare extrema, prin reducerea formulelor de politete si prin punerea in evidenta oarecum „brutala“ a actului de cerere, oferta, refuz etc. In asemenea conditii, actul de limbaj nu mai apare asumat de o instanta interesata de persuasiune; relatiile guvernate total de stat isi pierd orice flexibilitate, ramanand invariabil rudimentare, formale.

E interesant de observat ca in corespondenta oficiala de tot soiul – de la cea strict administrativa la cea comerciala –, modelele impuse in deceniile de regim totalitar suprimasera, pur si simplu, adresarea personalizata. Formulele de adresare nu-si mai gaseau locul si rostul in relatiile care se stabileau intre „unitati“ impersonale, apartinand toate statului, lipsite de initiative si responsabilitati. Diferenta dintre o formula de adresare gen „Stimate Domnule Ion Popescu“ si cea de tipul „Catre IMPSCB“ e mai profunda decat pare. Lipsa personalitatii se ipostaziaza in lipsa numelui; in plus, adresarea directa la persoana a II-a, pe care o introduce vocativul, e amanata. In ultimele decenii, doar cateva tipuri de acte (personale, de exemplu cererea) mai pastrau o formula de adresare individualizata, in vreme ce majoritatea corespondentei propriu-zise recurgea cel mult la formula de precizare restrictiva (si tot impersonala) „In atentia“.

Tiparele in cauza nu au disparut total intre timp, dar nu isi mai pastreaza suprematia. Era usor de prevazut ca modelele din manualele de corespondenta occidentale (mai ales de limba engleza) si chiar practica relatiilor comerciale externe vor modifica treptat obisnuintele functionaresti, introducand in impersonalitatea conservatoare marcile unor raporturi mai complexe. Corespondenta comerciala, care fusese asimilata cu totul, la noi, de tiparul administrativ, a redevenit mai libera si mai supla, in masura in care a fost asumata de locutori individualizati, care nu se multumesc sa-si comunice dispozitii si informatii, ci vor sa convinga, sa atraga si sa mentina parteneri potentiali sau reali. Functia persuasiva, care ar fi parut ridicola in sistemul complet etatizat si centralizat, a inceput sa se manifeste chiar din formula de adresare.

Ca s-a produs la un moment dat o intrerupere in evolutia normala a stilului corespondentei administrative o dovedeste un text precum cunoscutul Urgent al lui Caragiale: scrisorile din care acesta e alcatuit sunt adresate direct si personal – „D-sale d-lui primar al urbei Z/ Domnule primar, “ [1]. Un manual de corespondenta comerciala interbelic (Voina 1927) recomanda introducerea adresei prin termenii Domnului/ Doamnei/ Domnilor..., urmati de numele patronului sau ale asociatilor, sau prin abrevterea Onor. (onoratei), urmata de titulatura Societatii. Dincolo de aerul vetust al abrevierii irecuperabile onor., totul pare foarte firesc si rezonabil de politicos.

In cazul prepozitiei catre..., e suparatoare si eroarea, destul de raspandita, de a o folosi urmata de virgula: „Catre, Prefectura Judetului“. Probabil ca increderea in valoarea de model a textelor administrative deja existente face ca o asemenea greseala, odata aparuta, sa se raspandeasca destul de repede, chiar in acte emise de institutii importante ale statului. Limbajul oficial le apare multor utilizatori ca un cod aparte, cu reguli si secrete proprii, care dispenseaza de supunerea fata de normele uzuale ale limbajului.

Cel putin la fel de semnificativ ca inceputul se dovedeste a fi si finalul scrisorii oficiale, administrative ori comerciale. De altminteri, e de inteles ca un text adresat unei impersonale institutii nu s-ar putea incheia foarte firesc printr-o formula de tipul „Cu stima“, „Cu consideratie, “; oricat ar parea de banale si generale, aceste incheieri presupun o relatie individualizata. Ca si formula de adresare discutata mai sus, ele apropie scrisoarea oficiala de structura generala a scrisorii. Aparitia lor, fie si sporadica in faza „de tranzitie“ si de oscilatii stilistice pe care acest tip de text o traverseaza, anunta modelul viitor. In fine, nu e lipsita de semnificatie nici simpla semnatura. Un detaliu aparent formal si riscand sa treaca neobservat separa ordinea uzuala la noi: functia precedand numele (DIRECTOR – si, dedesubt, Ion Vasile) de cea in care numele apare pe primul loc (Ion Vasile – si, mai jos, Director). Ordinea nu e intamplatoare: corespondenta impersonala a deceniilor trecute a fost purtata exclusiv in numele functiei, considerate infinit mai importanta decat persoana care o ocupa vremelnic.

In cuprinsul scrisorilor oficiale sau comerciale, dar si in alte tipuri de texte asemanatoare, frapanta este reducerea la minimum, produsa in deceniile de regim totalitar, a formulelor de politete. Comparatia cu corespondente straine sau chiar autohtone, de pilda antebelice (si acestea copiind si adaptand, in buna masuram modele externe, pentru ca este absolut firesc ca asemenea tipare sa tinda spre unificare si uniformizare) e revelatoare. O formula foarte banala in scrisorile de raspuns in corespondenta purtata in engleza – de tipul „Va multumim (va multumesc) pentru scrisoarea dumneavoastra“ ar parea destul de neobisnuita in multe situatii oficiale din corespondenta romaneasca din perioada de dupa al doilea razboi mondial: multumirile adresate cuiva care cere sfaturi, referinte, mostre sau chiar cuiva care face reclamatii apartin unui cod mult mai elaborat al relatiilor comerciale decat cel exersat in timpul totalitarismului comunist. In micul manual al lui Voina 1927 erau indicate numeroase formule politicoase, care ar fi socat, desigur, intr-o scrisoare oficiala sau comerciala ulterioara; probabil ca nici in epoca respectiva nu erau toate la fel de raspandite: „Am onoarea a va informa“; „Simt deosebita placere aducandu-va la cunostinta“; „Ne luam libertatea de a va preveni“; „Imi permit a va intreba“; „Ma veti indatora foarte mult daca veti avea bunatatea sa“ etc.

In contrast cu acestea, in corespondenta oficiala impusa dupa 1950, actul de limbaj e cel mai adesea formulat direct, nefiind prefatat de formule de politete; enunturile sunt, pur si simplu, „va informam ca“, „va remitem“, „va solicitam “. Scrisoarea de raspuns incepe, pe un ton neutru, in mod rigid si uneori chiar inadecvat gramatical sau semantic: „Ca raspuns la“; „Ca urmare la“; „Urmare scrisorii dvs.“, „In considerarea adresei dvs.“ etc. Singura marca de politete demna de luat in seama prin mai deasa ei intrbuintare ramane obisnuitul „va rog“: in rest, chiar manualele uzuale de corespondenta (de pilda, cele pentru liceele economice) raspandeau ideea ca o formula precum cea de incheiere e facultativa in circuitul intern, devenind „obligatorie in scrisorile () de comert exterior“.

 

De altfel, daca ierarhiile trecutului presupuneau reguli de adresare relativ simple, momentul revenirii la normalitate, sau cel putin la diversitate, intr-o societate cu surse multiple de autoritate si raporturi de putere complexe i-a pus in dificultate pe cei care redactau scrisori oficiale. Aceasta situatie poate fi ilustrata printr-un exemplu din anul 1993: o scrisoare (reprodusa de un ziar) era semnata de un prefect de judet, de presedintele consiliului local si de primarul unui municipiu; ei se adresau unui cunoscut senator, cerandu-i sa elibereze camera pe care acesta o ocupa in primarie. In scrisoare, tonul adresarii oscileaza comic intre stilul cererii respectuoase si cel al somatiei, al ordinului de evacuare. Rezultatul e o evidenta confuzie de roluri si de situatii: „Stimate domnule senator, cu deosebita consideratie va aducem la cunostinta solicitarea noastra privind eliberarea incaperii ce v-a fost repartizata“.

Un alt exemplu interesant de amestec de coduri e oferit de scrisoarea adresata (in 1992) de un bine cunoscut primar confratilor sai. Documentul, emis de semnatar in timpul campaniei sale electorale pentru presedintie, oscileaza intre singularul si pluralul persoanei I, intre tonul de rugaminte personala si cel de adresa oficiala, prin care s-ar trimite indicatii si dispozitii. Desfasurarea scrisorii e un du-te-vino intre aceste ipostaze. Textul are toate atributele formale ale unei scrisori oficiale: antet, numar de inregistrare, formula de adresare impersonala („Catre Primarul“). Inceputul, foarte direct, expliciteaza insa un continut in mod evident personal, neoficial: „Apelez la Dumneavoastra si la colaboratorii Dumneavoastra care doresc sa sprijine candidatura mea la functia de presedinte al Romaniei prin semnarea listelor de sus­tinatori.“ Fraza imediat urmatoare (de altfel prost construita sintactic) inlocuieste singularul persoanei I prin plural si adopta formulele tipice dispozitiilor oficiale. Un eventual act de bunavointa e transformat, prin automatismele limbajului, in indatorire de serviciu: „Va rugam ca pina la data de 15 august a.c. listele completate si semnate in incheiere de catre cei care
le-au intocmit, sa dispuneti ca sa fie trimise la Primaria municipiului“. Ultimul enunt e o revenire la persoana I singular si contine o formula de incheiere raspindita, dar nu si foarte potrivita situatiei: „Va multumesc pentru sprijinul acordat“. Bazata pe anticiparea reactiei favorabile, formula in cauza, folosita din pacate destul de des pentru situatii cind raspunsul ar putea sa nu fie favorabil, pare mai putin politicoasa decat altele (de tipul „Sper ca veti examina cu bunavointa cererea mea“) tocmai prin excesul de certitudine pe care il exprima.

In orice caz, textul in discutie poate fi banuit fie de ignoranta si lipsa de discernamint in detectarea situatiei de comunicare, fie de intentia de a intretine o confuzie profitabila intre domeniul public si cel privat. Din scrisoare lipseste oricum cu desavirsire singurul lucru care ar fi putut sa o „normalizeze“: persuasiunea. Eventualul apel la sentimente colegiale si la simpatii, folosirea de argumente, scuze si promisiuni ar fi reprezentat macar o sincera incercare de adecvare la situatie (situatie care ar fi ramas tulbure, prin implicatii, prin sugestia de a folosi functionarii publici intr-un scop personal, sau in orice caz de natura politica, nu administrativa). Scrisoarea primarului ramane un bun exemplu pentru doua din marile defecte ale corespondentei oficiale romanesti din „perioada de tranzitie“: confuzia situatiilor si totala ignorare a persuasiunii (si, implicit, a unei politeti mai clar marcate): autorii textelor par sa-si imagineze ca simpla autoritate a unei hartii oficiale il obliga pe destinatar sa se supuna vointei lor.

 

Urari

 

Urarile formulate de sarbatori sunt, inevitabil, conventionalizate. Formulele de urare, aproape la fel de fixe ca mai simplele formule de salut, valoreaza prin functie mai mult decat prin continut. De aceea, probabil, inovatia extrema este evitata: le-ar face de nerecunoscut, deci nefunctionale. Nici stereotipia nu e totusi acceptata cu draga inima, pentru ca depersonalizeaza. O dovada este cartea postala cu urari tiparite, cu formule tipizate: de obicei, refuzind impersonalitatea textului tiparit, expeditorul adauga cateva randuri – care raman adesea tot atat de impersonale, de conventionale. Purtatoare de semnificatie sunt in acest caz mai ales codurile extralingvistice: gestul expedierii, scrisul de mana, proportia in care pagina e acoperita de scris. Adaosul, tautologic in fond, devine semnificativ prin forma.

Urarea-tip, fixata prin uz, reprodusa de tipar, valabila in situatiile cele mai diverse, sufera un proces de obiectualizare. De foarte multe ori ea este introdusa printr-o formula metadiscursiva de tipul „primiti de la noi urarea:“; „traditionala urare de“ [2] (urarea-emblema e de multe ori diferentiata grafic: prin ghilimele, majuscule, pozitie excentrica in text“)[3]. Urarea devine astfel un citat, izolat de restul textului. Autorul, convins de caracterul cliseizat al formulei de urare, ii anuleaza orice sugestie magica, reducind-o la un semn, la o simpla formula de salut: „va dorim «sarbatori fericite»“; „«sarbatori fericite» si «la multi ani cu sanatate» va ureaza cu toata dragostea…X“. Urarea primeste, ca orice substantiv, articol si determinant adjectival: „va uram un calduros «La multi ani»“; „va doresc multa sanatate si traditionalul «La multi ani!»; X „va ureaza sanatate, fericire si un sincer «La multi ani»…“. Citata, urarea ramine doar purtatoarea unor marci afective conventionale.

Oricum, formularea explicita a actului de urare pare a fi trasatura aproape generala a scrisorilor sarbatoresti moderne. Urarile directe – „Sa fiti sanatosi“ – „Sa aveti.“ – „Sa va aduca Anul Nou“ – „Sa va dea Dumnezeu“ sunt, in ultimul timp, mai putin frecvente decat cele introduse printr-un verb de declaratie: urez, adresez, trimit, transmit Tot mai putine dintre urarile contemporane par sa adopte formula directa, in care doar modul verbului sa marcheze forta magica a prevestirii binelui. Forma tipica a urarii e un enunt cu verbul la modul imperativ sau conjunctiv: „Fii fericit“; „Sa traiesti!“; textele populare (colinde, plugusoare, sorcova) o ilustreaza din plin: „Ramii gazda sanatoasa/ cu colinda veseloasa“; „Ramii dara sanatos/ Cam in vestea lui Hristos“; „Si va veseliti“; „Sa traiti/ sa-mbatriniti“; „Iar (cutare) cel frumos / El sa-mi fie sanatos“ etc. Verbul urarii se refera fie direct la starea destinatarului – „Fiti sanatosi si veseli! “; „Sa traiesti ani multi cu sanatate si voie-buna“ (citate din corespondenta dintre Caragiale si Paul Zarifopol, in Zarifopol 1987: 69, 61), fie la puterea divina care o creeaza: „sa va dea Domnul tot ce doriti“; „Da, Doamne, gazdei noroc“.

Combinarea celor doua formule nu e intimplatoare in urarea de mai jos, in care bucuriile momentului pot fi atribuite direct, dar cele pe termen lung au nevoie de invocarea ajutorului divin: „Anul Nou sa-l petreci cu sanatate si fericire si sa-ti deie Dumnezeu intr-insul si in cei viitori toate cite iti doreste sufletul meu“ (scrisoare din 1839 catre C. Negruzzi, in Heliade Radulescu 1972: 51). Urarile mai noi au substituit agentul transformarii, de multe ori sub presiunea ideologiei: „noul an sa va aduca“; „sarbatorile de iarna sa va aduca multe bucurii, sanatate si ani multi“ etc.

Tiparul mult mai raspindit astazi, mai ales in structurile conventionalizate ale urarii, cuprinde un „verb de declaratie“, un performativ explicit. A ura expliciteaza actul de vorbire; in concurenta cu el si cu o valoare asemanatoare apare verbul a dori, care descrie conditia sinceritatii, corespondentul interior al urarii: „va uram multa sanatate, bucurie si tot ce va doriti“; „va dorim multa sanatate, fericire, noroc“. Echivalarea celor doua verbe si mai ales desemantizarea lor prin folosire insistenta sint dovedite de proliferarea unor combinatii ilogice, de tipul a dori urari: „va dorim din toata inima calde urari de sanatate, viata lunga, fericire “.

Limbajul oficial a introdus in aceasta serie si verbe ca a adresa, a exprima: intr-un plugusor oficial puteam deci intalni versurile „S-adresam la fiecare/ In prag de an o urare“.

Probabil ca nevoia de a transforma o formula scurta intr-un text lung – cantitatea fiind unul din semnele exterioare care diferentiaza urarile – atrage o noua explicitare inutila (deductibila din context si din sensul urarii), cea a circumstantei care provoaca transmiterea urarii: „cu ocazia “, „cu prilejul “; introducerea prin „de“, mai fireasca („de Craciun“) e destul de rara. Textul urarii ajunge sa semene, tot mai mult, cu cel al corespondentei oficiale, administrative, cu tiparele sale fixe: „In urma“, „In legatura cu“, „va comunicam“ / „va transmitem“ / „va rugam“. Existenta unei relatii destul de stranse intre urarea uzuala si corespondenta oficiala e confirmata de alte formule si mai protocolare: „Va rog sa primiti cele mei sincere urari“; „primiti, va rog “; „permiteti-mi sa va adresez calde urari“; „va rog sa-mi permiteti sa va urez “ etc[4]. Intilnite in relatiile de maxima politete dintre persoane legate prin interese si afaceri, reprezentand firme sau institutii, ori intre care exista o distanta sociala apreciabila ori un raport de tip „subaltern – sef“, aceste formule se combina automat cu pluralul persoanei a II-a si cu toate marcile politetii ceremonioase. De fapt, riscul conventionalizarii absolute este amplificat, in cazul de fata, de cel al confuziei de situatii: limita dintre scrisoarea oficiala si cea particulara, amicala, familiara nu e totdeauna clara. Excesul de politete e adesea ambiguu, osciland intre farmecul retro si reflexul umilitatii birocratice.

Variatia obtinuta in limitele unui inventar dat e foarte relativa: ea consta, cel mai adesea, in acumulare, care insa sporeste caracterul artificial, retoric al urarii. Sunt alaturate cuvinte si sintagme-cheie: sanatate, fericire, bucurie (bucurii), noroc, prosperitate; viata lunga, implinirea (realizarea) tuturor dorintelor; urarile in limba de lemn adaugau acestei serii succesul in activitate, sporul la munca si indeplinirea planului. Daca in combinatii se introduc si intensificatorii mult, nenumarat, deplin, din inima (din toata inima) – pentru lucrurile urate – si (cele mai) calde, sincere, alese[5] – pentru urari, tabloul e aproape complet. 

Sintagma „sarbatori de iarna“, utilizata curent in perioada totalitarismului comunist pentru a masca semnificatia religioasa a Craciunului, a persistat si dupa 1989, cu un sens larg (si chiar vag, cum o vadeste strania formulare „Sarbatorile de iarna si Craciunul“); concurentele sale sunt „Sarbatori“ pur si simplu, sau chiar, marcat, „Sfintele Sarbatori“.

In orice caz, oricat de influentate de stilul oficial ar fi textele pe care
le-am discutat, din ele lipseste cu desavarsire verbul a felicita. Nimanui nu-i vine in minte ca in textul pe care il redacteaza sa-l felicite pe destinatar de Craciun sau de Anul Nou[6]. Lucrul e foarte firesc, de altfel: verbul a felicita presupune un motiv personal: cineva e felicitat pentru un merit, un noroc, sau pentru un moment care „ii apartine“ (aniversare, onomastica). Nu cu ocazia marilor sarbatori; chiar daca urarea artificiala „Sincere felicitari“ continua sa apara (fara a trece in limbajul curent) pe ilustratia unor carti postale; chiar daca acestea au capatat – prin evolutie semantica – numele de „felicitari“.


Formule epistolare de inchidere

 

Stilul epistolar romanesc de azi sufera de o anumita saracie. Puncte sensibile par a fi tocmai cele care alcatuiesc de obicei structura de rezistenta a scrisorilor: formulele cliseizate de deschidere si de inchidere. Lasand la o parte extremele – scrisorile oficiale, extrem de formale si scrisorile familiare ultrainventive, glumete, ludice – ramane putina alegere pentru nuantele de amicitie si de cordialitate respectuoasa. Pe hartie, inventarul poate parea bogat: manualele de corespondenta, dintre care multe traduse si adaptate din alte limbi, contin uneori o mare varietate de formule, dintre care prea putine sunt cu adevarat in uz. Ar fi interesant sa supunem unui test cat mai multe din formulele deja inregistrate, pentru a verifica si cate din cele valabile in trecut mai sunt folosite astazi. Diferenta poate fi urmarita si prin examinarea volumelor de corespondenta ale unor personalitati culturale din trecut; am ales pentru acest mini-experiment volumele de corespondenta a lui Ion Bianu (SB
I-V), ilustrative pentru stilul epistolar al unor oameni de cultura in perioada de sfarsit al secolului al XIX-lea si inceput al secolului al XX-lea.

O clasificare formala (gramaticala sau lexicala) a incheierilor epistolare nu spune mare lucru. Clasificarea socio-lingvistica – in functie de nuantele exacte ale contextului si ale raporturilor (de varsta, profesie, intimitate) dintre corespondenti – e mai interesanta. Se poate opta si pentru o abordare mai putin riguroasa, ba chiar supusa judecatii subiective: in incercarea de a decide, dintr-un corpus de formule de acum aproximativ 100 de ani, care sunt complet iesite din uz si care au supravietuit, cu grade diferite de acceptabilitate. Unele cazuri sunt limpezi; nu mai pot aparea altfel decat in citate sau in parafraze ironice formule precum: „Al dumitale stimator“ (Jarník, scrisoare din 1900), „Al dumneavoastra iubitor“ (Goga, din 1906), „Al tau binevoitoriu“ (I. M. Moldovanu, in 1876), „Va salut cu deosebita stima, al d-voastra devotat serv“ (Lacea, in 1914), „Al dumitale amic sincer“ (Spiru Haret, in 1897) etc. Unele au iesit din circulatia reala odata cu invechirea pronumelui de politete dumneata: stilul epistolar actual e obligat sa opteze in mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastra. Putin probabila e azi formula care incepe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv ori cu genitivul unui pronume de politete; structura era insa foarte raspandita in scrisorile mai vechi – „Al tau“ (I. Manliu, scrisoare din 1882), „Al tau prieten“ (Iorga, din 1903), „Al dumitale“ (Hasdeu, in 1893), „Al dumitale amic“ (Spiru Haret, in 1896) „Al dumitale coleg si prieten“ (Iorga, in 1914), „Al dv., cu respect“ (Kirileanu, in 1927), „Al d-voastre cu toata stima“ (S. Fl. Marian, in 1889), „Al d-voastra sincer amic“ (S. Fl. Marian, in 1889), „Al dv. cu totul“ (G. Moroianu, in 1908). Emfaza din ultimul exemplu ne ajuta sa intelegem de ce exprimarea posesiei, in afara unor scrisori pasionale, nu mai are mare curs. O alta structura disparuta, derivata din cea descrisa anterior, e cea eliptica. Unele scrisori se incheie, simplu, cu „Amic“ (Haret, in 1897; Hasdeu, in 1897) sau „Amic sincer“ (Iorga, in 1896), carora le urmeaza desigur semnatura.

Un exemplu interesant de cadere in desuetudine il ofera unul dintre cuvintele cele mai frecvente in formulele de incheiere de acum un secol: devotat. Il gasim la mai multi autori, in combinatii diferite: de la „Al dumitale amic devotat“ (Haret, in 1897; Iorga, in 1899), „Al dumitale coleg devotat“ (Iorga, in 1913), pana la „Al dumitale devotat“ (Haret, in 1902; Iorga, in 1896), „Al dv. devotat“ (G. Moroianu, in 1908), si chiar „Devotat“ (Haret, in 1907). Adjectivul apare intarit de determinari cu rol de exprimare a valorii superlative – „Al dv. adanc devotat“ (Kirileanu, in 1908), „Adanc devotat“ (Kirileanu, in 1909), „Al d-tale prea devotat“ (Kogalniceanu, f.d.) sau e substituit de substantivul corespunzator: „Al dv. cu tot devotamentul“ (Kalinderu, f.d.). In momentul de fata, nici amicitia, nici relatiile mai formale nu mai utilizeaza expresiile devotamentului.

Alte formule sunt destul de apropiate de cele actuale si poate fi inca acceptata folosirea lor, usor ceremonioasa: „Primiti salutarile mele distinse“ (Iordan, in 1920) „Primeste, te rog, salutarile mele“ (Iorga, in 1919), „Te salut cordial si-ti strang mana frateste“ (Jarník, in 1886; unele sunt chiar foarte actuale: „La revedere si cele mai bune salutari“ (Iorga, in 1914), „Multe salutari“ (Iorga, in 1914) „Cu toata prietenia“ (Iorga, f.d.), „Sa auzim de bine“ (Ispirescu, in 1881, Jarník, in 1883), „Cu deosebita stima“ (Lacea, in 1913) etc.

Intuitiile despre actualitatea unor formule pot fi verificate cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discutii si „Cartile de oaspeti“ din Internet. Formulele de azi cuprind in genere salutari si ganduri; adjectivele preferate sunt bun sau mult, carora li se adauga pronumele sau adjectivul nedefinit toate: inventarul nu permite foarte multe variatii. S-a extins uzul formulei afective „Cu drag“, care presupune totusi o relatie de prietenie mai apropiata. Neutre si generale, de folosit in orice ocazie, par a fi: „Cu cele mai bune ganduri“ si „Toate cele bune“, poate si „Numai bine“. Registrul formal selecteaza sau combina elementele „Cu stima / consideratie / respect“, eventual intensificate prin adjectivele deosebit(a) si mult(a). Ar trebui totusi investigata reactia in fata acestor liste a unui numar cat mai mare de vorbitori contemporani, pentru a stabili cota relativa a diverselor preferinte si idiosincrazii.

 

Scrisori versificate

 

Pentru cine nu a avut ocazia sa intalneasca in experienta cotidiana scrisori versificate, punctele de referinta raman cele literare: asemenea scrisori apar in doua dintre cele mai cunoscute texte ale literaturii romane – Scrisoarea III („De din vale de Rovine / Graim, Doamna, catra Tine“, Eminescu 1939: 149) si Baltagul („Frunzulita de mohor, / Te iubesc si te ador, / Ghita C. Topor“, Sadoveanu 1966; 39). Simpla citare, chiar fragmentara, a celor doua epistole evoca una dintre principalele ambiguitati ale genului: fragmentul eminescian, intermezzo liric, pune in valoare autenticitatea folclorica a scrisorii versificate (cel care scrie e un fiu de domn, dar interpretarea canonica merge in directia unei culturi omogene – in care aristocratul traditional se impartaseste alaturi de taran din cultura populara). La Sadoveanu e vizibila, in schimb, latura semiculta, de obicei ironizata, a unei specii de granita: care preia din poezia populara formule fixe si versificatie, dar urmeaza si modele culte, pe care le vulgarizeaza. Categoriile „impure“ – in acest caz, e vorba de un fenomen de mixtura intre oralitate si scris – au fost in genere neglijate de folcloristi. Altminteri, pentru o analiza a raportului dintre scris si oral, dintre o cultura „inalta“, savanta, si una populara, asemenea texte constituie un material ideal. Le gasim uneori in culegerile noastre de folclor, de pilda, intr-un volum de folclor din Maramures (FM, p. 34-36), cuprinzand rezultatul unor cercetari din anii 1984-1987 in sate de pe malul drept al Tisei. Aerul de familiaritate cu care ne intampina scrisorile versificate e produs probabil de apropierea lor de o alta specie neglijata de folcloristi din cauza naturii ei incerte si prea moderne: textul de amintire, perpetuat timp de decenii intre adolescenti, pastrandu-si cam aceleasi motive si acelasi limbaj indiferent de trecerile de la o generatie la alta.

O trasatura specifica a scrisorilor versificate e insistenta lor metadiscursiva, tematizarea actiunii de a scrie, cu motivele, circumstantele, instrumentele si fazele ei. Inceputul emfatizeaza, desigur, chiar inceperea scrisului: „Frunzulita spic de grau,/ eu incep carte sa scriu, / tot din toc si din penita / si din buna mea vointa“. Deschiderea se asociaza, in mod tipic, urarii; in acelasi timp, textul pune in evidenta, printr-o simplificare care aluneca in comic involuntar, clasicul paralelism cu natura devenit cliseu scolaresc in interpretarea poeziei populare: „Cu inceperea scrisorii / iti doresc mirosul florii / si pe vantul care bate / iti compun aceasta carte“. Cele mai amuzante sunt detaliile banale prezentate ca actiuni pregatitoare si insotitoare ale scrisului – „Aseara la ora sase / mi-am tras scaunul la masa / si pe el m-am asezat / si de scris m-am apucat“. Evident, in mod simetric inceputului e tematizat si sfarsitul comunicarii, asa cum se intampla, in fragmentul care urmeaza, introdus tot printr-un vers de tipul „descriere de natura“: „Bate vantul de la munte, / as avea de scris mai multe, / dar din scris ma mai opresc / sa vad ce raspuns primesc“.

Textele din care am citat mai sus pot fi comparate cu cele – foarte numeroase – dintr-o mai veche colectie de folclor. E vorba de primul dintre volumele seriei Folclor din Moldova (FMd I); o parte considerabila a cartii o reprezinta peste 300 de Cantece populare-scrisori din timpul razboiului din 1916-1918. Materialul a fost adunat de autorul colectiei, Mihai Costachescu, in timp ce era mobilizat, in primul razboi mondial, la Cenzura militara. Situatie ideala pentru un filolog, nu lipsita de o anume ambiguitate morala in actul de a citi si a folosi – fie si in scop stiintific – scrisorile altora. Conditii asemanatoare au determinat de altfel si aparitia foarte interesantei carti a lui Spitzer 1921 despre scrisorile prizonierilor de razboi italieni din perioada 1915-1918; ar merita incercata o comparatie intre cele doua corpusuri (desi, in volumul lui Spitzer, accesul la texte e indirect si fragmentar, fiind vorba de o opera de comentariu, de analiza tematica si stilistica).

In scrisorile soldatilor romani, intalnim desigur comentariile metadiscursive despre inceperea scrierii „Foaie verde de homei, / Am pus mana pe condei, / Si condeiul pe hartie / Si-am inceput cu dor a scrie“ (p. 469); textele nu sunt lipsite de neologisme „Eu sazut si pus pe gand / Iti comunic acest rand“ (p. 525), chiar in enunturi prezentative scolaresti – „Si compunerea-i asa: (…)“ (p. 536). Foarte raspandit e procedeul dublarii sinonimice – „Mai intai si la-nceput / Te cuprind si te sarut, / Mai intai si mai de toate, / Iti trimet, puiule, carte“. Formula finala descrie adesea tocmai oprirea din scris: „As mai scri, dar nu mai pot / Ca ma doare mana-n cot“ (p. 472).

 

Mesajele postei electronice (e-mail)

 

Schimburile de mesaje prin posta electronica sunt o forma de comunicare pe care analistii discursului si mai ales ai dialogului au inceput deja, de cativa ani, sa o inregistreze si sa o descrie. Noul tip de text a primit destule caracterizari grabite si riscante, care generalizeaza un anumit uz, sau au in vedere doar anumite grupuri de corespondenti (exista de pilda ghiduri practice in care se afirma peremptoriu ca mesajele de tip e-mail sunt neaparat in engleza, ca sunt simple, la obiect, scurte si clare); cercetarile lingvistice constata insa frecventa cu care se recurge la limbile materne ale vorbitorilor, cu tot jocul stilistic pe care cunoasterea profunda a unui idiom il permite: amestecul de forme colocviale si livresti, contrastele producatoare de ironie etc. (Vasconcelos 1998). Acelasi mijloc de comunicare poate avea un uz profesional, publicitar, informativ, dar si unul personal, ludic, afectiv – si chiar estetic. De fapt, una dintre putinele caracterizari generale ale fenomenului ar putea viza, cred, tocmai extrema libertate si diversitate a alegerilor sale textuale si stilistice. S-a observat deja ca mesajele electronice combina trasaturi ale scrisului si ale oralitatii. Dispensandu-se de multe formule fixe, mesajul electronic e liber sa imite atat o scrisoare traditionala si ceremonioasa, cat si un apel oral; sa devina un text autonom, o replica in dialog sau un simplu fragment (textul poate fi redus la minimum, la o interjectie – „Ei?“, „Alo!“ sau „Pa“ – a carei scurtime sa intre in contrast cu rigida si elaborata „caseta tehnica“ a adreselor).

De la stilul epistolar (caruia ii apartin de fapt), scrisorile electronice iau adesea nu numai modul fundamental al punerii in pagina, dar si formulele de incepere („Draga“) si de incheiere („Cu drag“), structura in paragrafe, adaosul unui „post scriptum“ etc. Totusi, spre deosebire de scrisoarea reala, toate aceste forme sunt absolut optionale – ceea ce de altfel le si reincarca de continut comunicativ. Atunci cand textul poate incepe si abrupt (cu o exclamatie ori cu raspunsul la o intrebare), recursul la o formula fixa e semnificativ: atribuie mesajului un caracter formal, intr-o relatie respectuoasa ori in contactarea unei persoane insuficient cunoscute – sau unul solemn, pentru a anula o intrerupere temporara a corespondentei, pentru a anunta o veste proasta sau chiar si numai pentru a construi un text unitar si compact. In cazul mesajelor postei electronice uzul e mai permisiv, acceptandu-se mai usor neglijente in forma lingvistica a textelor: acestea sunt trimise uneori fara o relectura si cu inevitabile greseli de dactilografiere (evident, aici scrupulele personale sunt esentiale, caci nu e rar nici corespondentul care isi corecteaza si isi rescrie textul cu atentie si minutiozitate filologica). Alianta dintre oralitate si scris e foarte stransa: daca producerea fara revizie apropie textul de oralitate, tipul de greteli il readuce in sfera scrisului.

Posta electronica permite, pe de o parte, fragmentarea textului si o punere in pagina destul de libera; pe de alta parte, reduce inventarul de mijloace de reliefare grafica (sublinieri, variatii de caractere). Intre caracteristicile fenomenului se numara cu siguranta si o anume tentatie a intertextualitatii: usurinta tehnica cu care se copiaza si se reproduce un text in text poate produce rezultate destul de complicate, in care mesajul initial e intretesut de raspunsuri si comentarii, care apoi pot fi reluate in alt mesaj, pana la veritabile puneri in abis – usor de produs, dar riscand sa ingreuneze lectura.

Corespondentii romani sunt obligati de limitele sistemului sa scrie fara semnele diacritice specifice ale literelor a, s si t faptul e acceptat in genere fara ezitari si fara tentative de a substitui semnele absente prin alte mijloace conventionale. Pentru vorbitorii nativi, nu e deloc greu sa recunoasca cuvintele in contextul lor, chiar daca informatia grafica e diminuata. Doar cand simte nevoia sa produca un joc de cuvinte, o deformare glumeata, un cuvant nou, autorul mesajului recurge la sisteme de transcriere ale sunetelor respective – in genere imprumutandu-le din diverse limbi de circulatie („shpatziu“). 

In fine, unul din lucrurile cele mai interesante – si care diferentiaza destul de profund mesajul electronic atat de scrisoarea traditionala cat si de alte forme de comunicare orala si scrisa – e ocazia de a da textului un titlu. De fapt, cu cat textul e mai informal, mai fragmentar, mai telegrafic, cu atat prezenta titlului e mai semnificativa. De la modelul initial, cu scop practic, al titlurilor rezumative si informative, scrisorile amicale ajung usor la jocul titlurilor glumete si literare; astfel ca, in efemeritatea sa, mesajul realizeaza adesea si o aspiratie ludic-estetica.

 

Scrisori orale: „mesaje pe robot“

 

La sfarsitul secolului al XX-lea au aparut o serie de situatii de comunicare noi, care ofera prilejuri interesante de observatie asupra folosirii limbajului; una dintre ele este produsa, in dialogul telefonic, de sistemul automat de inregistrare de mesaje, ale carui denumiri sunt destul de variate in diferite limbi de circulatie (engl. answering machine, fr. répondeur, germ. Telefonbeantworter, it. segreteria telefonica etc.) si pentru care in romana pare sa se fi impus termenul robot (atestat, de pilda, de anunturile de mica publicitate: „robot telefonic“, „robot digital“, „telefoane robot“, „fax/robot/telefon“).

In ultimii ani au fost publicate, in diferite reviste de specialitate, cateva studii asupra noului tip de comunicare: Alvarez-Caccamo, Knoblauch 1992, Dingwall 1992. Autorii lor au observat ca, indiferent de limba folosita, fenomenele discursive in cauza sunt foarte asemanatoare; ele se regasesc desigur si in romana, dar suportul tehnic insusi („robotul“) e deocamdata relativ putin raspandit, iar cercetarea lingvistica a mesajelor nu a fost inca, din cate stim, intreprinsa. Cazul mesajelor lasate „pe robot“ e interesant prin conditiile sale de comunicare absolut specifice, dar si prin faptul ca nu si-a format inca o rutina care sa ofere tipare stabile si sa simplifice alegerile vorbitorilor. Probabil ca oricine a fost pus prima oara in aceasta situatie a simtit o anume dezorientare, dupa cum oricine a ascultat mai multe inregistrari a putut observa in ele un mod nu tocmai relaxat de a folosi limbajul: marcat de pauze, ezitari, confuzii, schimbari de ritm.

Situatia mesajelor inregistrate e neobisnuita in masura in care, desi tine de oralitatea spontana (lipsita de elaborarea scrisului), nu permite interactiunea fundamentala pentru dialog: cooperarea interlocutorilor, care sa isi ofere reciproc puncte de sprijin, confirmand contactul, cerand lamuriri suplimentare etc. Se constituie astfel o oralitate anormala, artificializata, care poate provoca reactii de respingere sau de aparare (in Dingwall 1992 se culeg chiar marturiile celor care prefera sa inchida telefonul, renuntand la lasarea mesajului, sau revin dupa ce si l-au pregatit, eventual in scris). O ezitare si mai ales o eroare nu pot fi sterse: ele comunica ceea ce vorbitorul n-ar fi vrut sa spuna, fiind imposibila atat corectia fara urme (ca intr-o scrisoare refacuta) cat si reglarea, negocierea (ca in dialog). Spaima de a scapa de sub control o situatie – in cazul dat, una de comunicare – e provocata, cel putin la inceput, de multe dintre mijloacele tehnicii moderne. Situatia ii impune vorbitorului sa elaboreze pe loc, pe neasteptate si fara sprijin dialogal, un mesaj complet, autosuficient, situat la interferenta a doua tipuri de text: „scrisoare“ si „conversatie telefonica“; un mesaj care in mod normal are o existenta efemera, dar poate fi si pastrat, sau macar auzit de altcineva decat de destinatarul vizat. In mica inventie cu scop strict utilitar se acumuleaza de fapt multe contradictii: intre oral si scris, spontan si elaborat, public si privat.

Un material interesant asteapta deci sa fie cercetat: el cuprinde formule de salut, de autoprezentare, strategii de autocorectare sau de amanare a informatiei, chiar de renuntare („vorbim mai tarziu“); in mesaje e folosit prezentul sau trecutul, dupa cum perspectiva adoptata e cea a emitatorului sau cea a destinatarului. Modelul interactiv al dialogului e atat de puternic incat cel care vorbeste se pune deja in situatia ascultatorului sau: o scrisoare e mai egocentrica („iti scriu acum“), un mesaj telefonic renunta mai usor la reperele reale ale autorului sau, preluandu-le pe cele ipotetice ale destinatarului, poate si sub presiunea unor strategii orale ale politetii („ti-am telefonat“, „voiam sa-ti spun “).

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1036
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved