Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE



AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Texte literare / nonliterare pentru evaluarea prin proba orala - Modele de itemi

Literatura romana

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Personajul preferat dintr-un text narativ sau comedie apartinand lui I.L.Caragiale; eseu argumentativ
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, DESPRE ELEMENTELE DE COMPOZITIE SI DE LIMBAJ INTR-UN TEXT POETIC STUDIAT/ IN TEXTE POETICE STUDIATE, APARTINAND SIMBOLI
Prezinta particularitatile de structura si de expresivitate caracteristice simbolismului, intr-o poezie studiata
Morometii de Marin Preda - Ilie Moromete
PROGRAMA PENTRU LIMBA SI LITERATURA ROMANA TEZELE CU SUBIECT UNIC
SCRIE UN ESEU DE 2 – 3 PAGINI, DESPRE RELATIILE DINTRE DOUA PERSONAJE ALE UNUI ROMAN AL EXPERIENTEI STUDIAT, APARTINAND PERIOADEI INTERBELICE
Prezinta tipurile de personaje dintr-un basm cult studiat
Structura si limbaj in textul dramatic/ comedia; citat Adrian Marino
Sara pe deal de Mihai Eminescu Analiza
Camil Petrescu (1894-1957) - Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi - Personajele

TERMENI importanti pentru acest document

: texte nonliterare : texte nonliterare exemple : texte literare si nonliterare exemple : argumentarea afirmatiei nu este alta mai frumoasa si mai de folos zabava decat cetitul cartilor :

Texte literare / nonliterare pentru evaluarea prin proba orala - Modele de itemi

Biletul nr. 1

Sub raportul limbii, cercetarile intreprinse [] au putut stabili un numar de 160 (o suta saizeci) de termeni romanesti care sunt de origine geto-daca. Acesti termeni privesc o arie foarte larga, incepand cu corpul omenesc (buza, ceafa, grumaz, gusa), cu familia (baiat, copil, prunc, zestre), cu locuinta (vatra, catun), cu indeletnicirile agricole, pastoresti, viticole si piscicole (mazare, tarina; baci, manz, strunga, tarc, urda, zara; butuc, curpen, strugure; balta, gard), cu mediul fizic (magura, mal), cu flora (brad, bunget, butuc, codru, copac, curpen, mugure, strugure), cu fauna (balaur, barza, mistret, ranza, soparla, viezure), cu diferite actiuni (a rabda, a speria, a zburda) etc.

Desigur, numarul acestor termeni va spori prin cercetari ulterioare; ele ne vor arata de asemenea si alte aspecte ale mostenirii lingvistice; de pe acum se considera insa ca apartin acestei mosteniri sufixele atat de frecvente si de caracteristic romanesti: - esc, - este (omenesc, craiesc, barbateste, trupeste). Ni s-au pastrat de la daco-geti si cateva nume de ape: in primul rand Dunarea, care deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot diformat: Ordessos); Barzava, al carei nume se regaseste in orasul dacic Berzobis; Somesul: o inscriptie latina din tinuturile udate de acest rau vorbeste de Samus; este sigur ca romanii au pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul, Aluta in izvoarele latine, si cu Tisa.

(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romanilor pentru tineret indeosebi)

1.    Comenteaza punctul de vedere al celor doi emitatori privind prezenta elementului geto-dac in limba romana.

2.    Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice limbajului / stilului stiintific ilustrate in textul suport.

3.    Exprima-ti o opinie argumentata despre urmatoarea afirmati a autorilor: „[] este sigur ca romanii au pastrat vechiul nume, autohton.”

Biletul nr. 2

Primul paradox al domeniului roman se refera la pozitia sa in spatiul cultural european. Geografia si istoria au plasat Romania intre Europa centrala, Europa rasariteana si Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute intr-o mare slava si ungara. Aceasta a dus la aparitia a ceea ce eu voi numi paradoxul apartenentei. []

Spatiul roman s-a format astfel la frontiera a trei zone culturale diferite si, asemeni oricarui spatiu de frontiera, si le-a apropiat, diferentiindu-se in acelasi timp de fiecare din ele. []

Diverse schimburi si influente s-au incrucisat pe teritoriul romanesc, uneori amestecandu-se, alteori anulandu-se reciproc si, adeseori, fiind absorbite in profunzimea pamantului, dar nici una dintre ele nu a reusit sa se impuna intr-un mod atat de hotarator incat orice diferenta sa fie stearsa si Romania sa se integreze intr-una din zonele vecine. Romanii si-au creat propria lor cultura, acceptand un minim de elemente comune cu fiecare zona vecina, minim care facea posibil contactul cu aceasta si care a servit, in acelasi timp, tocmai pentru a o diferentia de celelalte zone vecine. Datorita unei asemenea arte au reusit ei sa echilibreze caracterul, altminteri divergent, al acestor numeroase influente.

(Sorin Alexandrescu, Paradoxul romanesc)

  1. Prezinta contextul istoric si sociocultural la care se refera emitatorul in fragmentul selectat.
  2. Motiveaza sensul figurat al secventei „Geografia si istoria au plasat Romania intre Europa centrala, Europa rasariteana si Balcani, asemeni unei insule de latinitate pierdute intr-o mare slava si ungara”, prin evidentierea rolului pe care il indeplineste in contextul dat.
  3. Pornind de la ideile formulate de Sorin Alexandrescu in textul-suport, exprima un punct de vedere argumentat fata de existenta sau nonexistenta unui „paradox romanesc”.

.

Biletul nr. 3

Am aratat mai inainte ca nu poate fi vorba de disparitia populatiei autohtone, daco-gete, ca urmare a razboaielor, asa cum afirma unii istorici straini, plecand de la idei preconcepute si urmarind scopuri politice, nu stiintifice. Rationamentul, interesat, al acestor istorici, e urmatorul: din moment ce populatia Daciei, dupa razboi, s-a alcatuit din colonisti straini, veniti din alta parte, n-a fost prea greu ca urmasii acestor colonisti sa paraseasca Dacia, la ordinul imparatului Aurelian.

Rationamentul pleaca insa de la o premisa falsa. Caci, chiar daca am admite, prin imposibil, ca toti barbatii au pierit in lupte sau au fost luati prizonieri – in realitate o seama dintre daci s-au supus romanilor la inceputul celui de al doilea razboi, asa cum ne arata scenele de pe Columna Traiana au ramas totusi femeile lor si copiii, deci circa trei sferturi din populatia initiala, din autohtoni. La acestia se adauga colonistii veniti, cum spune un izvor antic, „din toate partile imperiului roman” („ex toto orbe romano”) atrasi de bogatiile Daciei. Au venit colonisti din provinciile vecine Daciei, adica din Moesia, la sud de Dunare, din Illyiricum, deci vestul Peninsulei Balcanice, din Panonia (unde e Ungaria de azi), din Noricum (unde e Austria), dar si din provincii mai indepartate, si anume din Galia, din Spania, din Asia Mica, din nordul Africii, din Siria; ni s-au pastrat numeroase inscriptii care atesta faptul.

In afara de acesti colonisti vorbind latina populara, s-au asezat in Dacia veteranii, adica soldatii romani eliberati care-si avusesera aici garnizoana si care, de obicei, erau casatoriti cu localnice daco-gete. Dar din Italia n-au venit colonisti? Se pare ca prea putini. Pe vremea lui Traian, Italia nu mai avea un excedent insemnat de populatie pe care sa-l trimita peste hotare. De aceea, imparatul fixase ca norma sa nu mai intrebuinteze in scopuri de colonizare populatia Italiei.

(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Scurta istorie a romanilor pentru tineret indeosebi)

1.    Prezinta perspectiva / perspectivele din care emitatorii analizeaza procesul romanizarii Daciei si al formarii poporului roman.

2.    Evidentiaza constructia discursului argumentativ in textul dat (structuri si tehnici argumentative, conectori etc.).

3.    Analizeaza argumentele si/ sau contraargumentele pe care le formuleaza cei doi emitatori, pentru a combate opiniile unor „istorici straini”.

.

Biletul nr. 4

Etnogeneza romanilor apare astfel ca avand trei componente fundamentale: substratul geto-dac; stratul roman; adstratul slav. Limba romana este o limba latina, structura gramaticala si cea mai mare parte a fondului principal de cuvinte (60%) fiind de origine latina. Formarea poporului roman a urmat aceleasi faze ca si etnogeneza italienilor, francezilor, spaniolilor si portughezilor. Si in cazul acestor popoare se intalnesc cele trei componente de baza, substrat, strat si adstrat. Astfel, de exemplu, la francezi, substratul este celto-gallic, stratul roman, iar adstratul germanic (numele insusi al poporului vine de la neamul germanic al francilor).

Aportul slav are o pondere insemnata in lexicul limbii romane, dar el nu a afectat caracterul latin al acesteia. Sugestiva in aceasta privinta este statistica privind vocabularul poeziilor lui Mihai Eminescu, poetul nostru national: din cele 3607 de cuvinte „ 46,60% sunt de origine latina si au o frecventa de 83%, pe cand cuvintele de origine slava, reprezentand 18,81%, au o frecventa de 6,93%”. (Al. Rosetti).

Odata cu incheierea etnogenezei romanilor, in secolele VIII – IX, apar si primele mentiuni in sursele externe despre romani. In aceste izvoare, ei sunt denumiti vlahi, valahi, volohi, blachi, variante al unui termen care, dupa ce a desemnat un trib celt, a fost folosit de vechii germani pentru a-i numi pe romani si galii romanizati si a sfarsit prin a fi folosit pentru a-i numi pe locuitorii Peninsulei Italice. Din lumea germana, el a trecut apoi in cea slava, pentru a-i desemna pe romanici, iar de aici la bizantini, si de la ei in alte zone etnico-culturale.

(Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului roman)

  1. Comenteaza atitudinea emitatorului fata de etnogeneza romanilor si fata de istoria poporului roman, referindu-te la titlul lucrarii si la textul citat.
  2. Argumenteaza, pro sau contra afirmatiei ca fragmentul selectat ilustreaza atat caracteristicile textului informativ, cat si pe acelea ale textului argumentativ.
  3. Comenteaza, pe baza cunostintelor si a convingerilor personale, relevanta sau nonrelevanta exemplelor la care apeleaza istoricul Florin Constantiniu pentru a-si sustine afirmatiile. 

.

Biletul nr. 5

Invatatii care scriu istoria popoarelor sunt de doua feluri: unii, care din copilarie si pana la batranete au trait tot intre carti, iar altii, care au trait si viata cea de toate zilele, cu luptele, necazurile, urateniile si frumusetile ei, cunoscand in carne si oase oameni vii de toate felurile. Istoria scrisa de invatatii cartilor e foarte bogata si mestesugita in insirarea faptelor omenesti si mai intotdeauna crede ca poate da fara frica si fara indoire de sine pricinile si urmarile acestor fapte, asa ca avem raspunsuri limpezi la toate intrebarile ce trebuie sa le punem atunci cand privim tainica intretesere a patimilor si gandurilor omenesti, singuratice ori de-ale multimilor, alcatuind valmasagul istoriei popoarelor.

Dimpotriva, invatatii care, alaturea de carti, cunosc si viata cea de toate zilele, se tem sa dea prea repede raspunsuri asupra legaturii si pricinilor faptelor omenesti; de multe ori ei marturisesc neputinta lor de a lamuri de ce s-a intamplat cutare razboi ori s-a ivit cutare mare mester de icoane frumoase si de case marete, ori de biserici cu totul noi fata de cele de dinainte, si se multumesc numai sa spuna cum a fost, si nu si de ce a fost asa si nu altfel. Si ei fac astfel, pentru ca viata nu e asa de limpede cum se arata in carti de fiecare om, dupa mintea lui, ci e amar de incurcata si neasteptata cum e si ciocnirea dintre mintile nenumarate si cu totul straine una de alta, ale oamenilor care alcatuiesc impreuna, cu sau fara voia lor, satele, orasele, tarile, imparatiile, breslele lumii acesteia.

(Vasile Parvan, Inceputurile vietii romane la gurile Dunarii)

  1. Comenteaza opinia emitatorului privind „invatatii care scriu istoria popoarelor”.
  2. Prezinta caracteristicile textului descriptiv (tehnici si structuri descriptive, particularitati ale limbajului la nivelurile lexico-semantic, morfosintactic, stilistico-textuale etc.). 
  3. Pornind de la cele doua modele de invatati pe care le schiteaza Vasile Parvan, formuleaza o judecata de valoare bazata pe convingerile personale, privind calitatile pe care trebuie sa le intruneasca un omul de stiinta / de cultura in lumea contemporana. 

.

Biletul nr. 6

Productia agricola a Daciei se desfacea pe piata interna si, conform legii romane, dijmele de grane cuvenite imparatului din tinuturi departate de porturile maritime trebuiau consumate pe loc, in provincie, de catre armata si administratia imperiala, interzicandu-se exportul lor. Roma se aproviziona cu grane numai din Egipt, Africa si Sicilia.

Exportul vitelor era, in schimb, una din principalele bogatii ale Daciei romane. Paulin de Nolla, scriitor crestin, spune ca principala bogatie a tinuturilor dunarene erau in Antichitate vitele. Vechile pasuni ale regilor daci trec in stapanirea imparatului si sunt arendate unor bogatasi romani care dispuneau de uriase turme de oi si de vite mari.

Astfel, pe baza muncii unei taranimi libere, s-a dezvoltat economia Daciei in veacul II si urmarea a fost intarirea oraselor. Lucru unic in Imperiu, dupa un veac de la cucerire, Dacia are cinci orase, colonii cu drept italic, scoase de sub jurisdictia guvernatorului, carmuindu-se singure dupa dreptul roman. S-au creat si 11 orase noi, municipii si colonii (de grad superor celor dintai in privinta autonomiei).

Patrunderea bogatasilor romani in Dacia are ca urmare ridicarea oraselor noi cu canalizare, case de piatra, monumente publice, palate, amfiteatre, bai,  portice etc., intr-o tara locuita pana de curand de triburi barbare. Orasenii bogati, in parte orientali, sirieni, egipteni si altii, isi investeau banii in numeroase intreprinderi din Dacia, ca de pilda Quintus Aetius Aelianus, cavaler roman, ingrijitor al drumurilor imperiale, reprezentant pentru averile private ale imparatului in Maroc, Belgia si Germania, procurator al imparatului in Dacia Apulensis, vice-presedinte al consiliului municipal din Sarmisegetuza (anul 238). Un alt bogatas, Quintilian, era preot si primar al coloniei Sarmisegetuza, consilier municipal la Apulum, patron al municipiului Porolissum si altii la fel, protectori ai breslelor, arendasi ai pasunelor si salinelor, precum si ai oficiilor de vanzare ale produselor imperiale din Dacia.

(P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romanesti)

  1. Prezinta contextul istoric si sociocultural la care se refera emitatorul in fragmentul selectat.
  2. Comenteaza particularitatile limbajului la nivel morfosintactic (frecventa substantivelor – comune si proprii – si a adjectivelor, alternanta timpurilor verbale prezent / imperfect, multimea determinarilor atributive etc.), in raport cu tipul de text ilustrat de fragmentul dat.
  3. Exprima-ti o opinie argumentata despre afirmatia autorului: Patrunderea bogatasilor romani in Dacia are ca urmare ridicarea oraselor noi cu canalizare, case de piatra, monumente publice, palate, amfiteatre, bai,  portice etc., intr-o tara locuita pana de curand de triburi barbare.

.

Biletul nr. 7

Se pune intrebarea, de ce romanii, in timpul crizei economice din veacul al III-lea, au sacrificat numai provincia Dacia, retragand autoritatile, pe orasenii bogati si in parte, temporar si legiunile, pe cand celelalte provincii din Europa ale Imperiului au mai ramas in starea lor dinainte, timp de mai multe secole? Dacia fusese ultima provincie cucerita de Imperiu in Europa si a fost prima parasita pentru ca organizarea ei economica, bazata pe orase si pe economia de schimb in cadrul Imperiului nu era deplin consolidata. Nu incape indoiala ca retragerea legiunilor si a reprezentantilor stapanirii centrale a fost precedata de o retragere a oamenilor de afaceri, a stapanilor de sclavi, de mine de aur si a negustorilor. Plecarea celor bogati, odata cu ruina economica, a facut ca provincia sa nu mai aiba pret pentru Imperiu. Dacia a fost sacrificata pentru ca valoarea ei nu mai insemna prea mult in organismul economic al Imperiului condus de o oligarhie oraseneasca.

Disparitia inscriptiilor pomenind de „binefaceri” acordate de bogatasi pentru ridicarea templelor, bailor, pentru sprijinirea colegiilor de meseriasi si a operelor de interes public, incepand cu mijlocul secolului III, sunt semne sigure ale acestei retrageri, careia i-a urmat aceea a oficialitatii. Istoricii n-au observat pana acum prioritatea retragerii reprezentantilor vietii economice fata de aceea a autoritatilor de stat si au crezut ca orasenii avuti au urmat legiunile. Distinctia intre momentele celor doua retrageri are o mare importanta; ea arata ca parasirea Daciei are la baza un fenomen economic si nu unul militar politic.

(P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii romanesti)

  1. Prezinta originalitatea punctului de vedere al emitatorului referitor la retragerea romanilor din Dacia la sfarsitul secolului al III-lea.
  2. Comenteaza rolul interogatiei cu care se deschide fragmentul, prin raportare la caracteristicile textului argumentativ. 
  3. Interpreteaza consecintele celor doua retrageri din Dacia dintr-o alta perspectiva, cea a procesului de formare a limbii romane.

.

Biletul nr. 8

Problema esentiala pentru Grigore Ureche este neindoielnic aceea de a-si scrie cronica in romaneste. In secolul XVII, romana se afla fata de slavona in acelasi raport in care s-au aflat fata de latina romana rustica, adica italiana comuna, in duecento, theodiscus sau germana populara cu incepere din secolul VIII sau le roman, franceza populara, in secolul IX. A scrie in limba vulgara si nu in aceea culta nu reprezinta pentru cronicar doar o inovatie, cu imense consecinte de ordin practic [], ci si o mare dificultate in sine.

A scrie cel dintai in limba in care vorbesc de cand lumea ai tai si tu insuti inseamna a trece un prag important. Trebuiau create o sintaxa si o topica specific scripturale, precum si reglat un vocabular care nu se poate rezuma la acela religios (singurul avand, dupa Coresi, traditie scrisa), pretinzand termeni administrativi, juridici, militari care nu sunt prezenti neaparat in vorbire, dar existau incipient in actele de cancelarie si in scrisorile oficiale.

In sfarsit, procedeele insesi cerute de stilul istoriografic nu au precedente romanesti la jumatatea secolului XVII. Asezand alaturi portretul lui Hanibal din Titus Livius si acela al lui Stefan cel Mare din Ureche, Pompiliu Constantinescu a atras atentia asupra imprumutarii de catre cronicar atat a „canoanelor retorice” clasice, cat si a unor elemente concrete de psihologie (varsator de sange nevinovat, nelenes, la razboaie mester).

(Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane, I)

1.   Comenteaza perspectiva / perspectivele din care autorul analizeaza contributia lui Grigore Ureche la intemeierea prozei medievale in limba romana.

2.   Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice textului descriptiv, ilustrate in fragmentul selectat (particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri descriptive, dispunerea ideilor in descrierea obiectiva / nonartistica etc.). 

3.   Exprima-ti o opinie argumentata privind afirmatia A scrie cel dintai in limba in care vorbesc de cand lumea ai tai si tu insuti inseamna a trece un prag important, prin referire la particularitatile Umanismului romanesc.

.

Biletul nr. 9

Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, sa-ti daruiasca, dupa aceste cumplite vremi anilor nostri, canduva si mai slobode veacuri, intru care, pe langa alte trebi, sa aibi vreme si cu cetitul cartilor a face iscusita zabava, ca nu ieste alta si mai frumoasa, si mai de folos in toata viiata omului zabava decatu cetitul cartilor.

Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul lauda ii facem pentru toate ale lui catra noi bunatati, cu cetitul pentru gresalele noastre milostiv il aflam. Din Scriptura intelegem minunate si vecinice fapte puterii lui, facem fericita viiata, agonisim nemuritoriu nume. Sangur Mantuitoriul nostru, Domnul si Dumnezeu Hristos, ne invata, zicandu: adeca: „Cercati Scripturile”. Scriptura departe lucruri de ochii nostri ne invata cu, acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare.

Citeste cu sanatate aceasta a noastra cu dragoste osteneala.

De toate fericii si daruri de la Dumnezeu voitoriu, Miron Costin, care am fost logofat mare in Moldova.      (Miron Costin, Opere alese. Letopisetul Tarii Moldovei. De neamul moldovenilor)

1.                  Comenteaza ipostaza / ipostazele  emitatorului si contextul in care acesta a emis mesajul citat.

2.                  Prezinta conventiile specifice cuvantului introductiv al autorului, asa cum sunt acestea ilustrate in Predoslovie catre cetitoriu, scrisa de Miron Costin in 1675.

3.                  Exprima-ti o opinie argumentata privind valoarea de adevar a afirmatiei despre cartea ce „ne invata cu, acele trecute vremi sa pricepem cele viitoare”, in raport cu o scriere istoriografica din sec. al XVII-lea.

.

Biletul nr. 10

Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu, manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omoraea fara judetu. Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era nevoie insusi sa varaea, ca vazandu-l ai sai, sa nu sa indaraptieaze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde biruia altii, nu perdea nadejdea, ca stiindu-sa cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor. Mai apoi, dupa moartea lui si ficiorul sau, Bogdan voda, urma lui luasa, de lucruri vitejesti, cum sa tampla din pom bun, roada buna iase.

Iara pre Stefan voda l-au ingropat tara cu multa jale si plangere in manastire in Putna, care era zidita de dansul. Atata jale era, de plangea toti ca dupa un parinte al sau, ca cunostiia toti ca s-au scapatu de mult bine si de multa aparatura. Ce dupa moartea lui, pana astazi ii zicu sveti Stefan voda, nu pentru sufletu, ce iaste in mana lui Dumnezeu, ca el inca au fostu om cu pacate, ci pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceia l-au ajunsu.

(Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei)

1.   Comenteaza perspectiva din care autorul realizeaza portretul lui Stefan cel Mare in fragmentul citat.

2.   Prezinta caracteristicile textului descriptiv (tehnici si structuri descriptive, particularitati ale limbajului la nivelurile lexico-semantic, morfosintactic, stilistico-textuale etc.). 

3.   Exprima un punct de vedere personal referitor la valoarea artistica / nonartistica a portretului realizat de Grigore Ureche, prin comparare cu arta portretului in opera literara.

.

Biletul nr. 11

Inflorirea, cu totul remarcabila, a scrierilor cu caracter istoriografic pe care o adapostesc secolul al XVII-lea si primele decenii ale veacului urmator, atat in Moldova, cat si in Tara Romaneasca, nu a reprezentat nicidecum un fenomen conjunctural.

Nivelul, diversitatea, varietatea modalitatilor de abordare demonstreaza ca produsele literare ale acestei epoci de varf sunt firesti impliniri ale unor preocupari ce se definesc prin durata si constanta.

Secolul al XVI-lea in cultura romaneasca este dominat – dupa parerea noastra – de un acut sentiment al istoriei (indiciu peremptoriu[1] al instalarii si inchegarii constiintei nationale), care ii anima, la fel de intens, pe oamenii politici, ca si pe carturari. Intoarcerea catre propriul trecut, consolidarea legaturilor cu inaintasii si punerea in valoarea a traditiilor nationale (toate semne ale perenitatii, ale unei permanente constientizate) sunt forme de manifestare ale ideii de apartenenta a prezentului la un curs comun al istoriei.     

(Dan Horia Mazilu, Marii cronicari ai secolului al XVII-lea)

1.   Prezinta punctul de vedere al emitatorului privind contextul in care „infloresc” scrierile istoriografice in secolul al XVII-lea.

2.   Motiveaza prezenta repetata a enumeratiei in fragmentul citat.

3.   Comenteaza ideile formulate in textul selectat, pe baza cunostintelor si a convingerilor personale.

Biletul nr. 12

Dimitrie Cantemir este constiinta cea mai cuprinzatoare si mai adanca din toata cultura si literatura noastra de pana la jumatatea veacului al XVIII-lea. A fost comparat cu Lorenzo dei Medici, cu Leibniz si cu Voltaire. Spre el, spre opera lui, converg ca intr-un summum[2] toate liniile de forta ale spiritualitatii romanesti: actiunea politica si militara, ca efort colectiv in vederea scuturarii jugului otoman secular si pentru castigarea autonomiei statale depline; istoria, ca argument in favoarea dreptului de a exista si de a se afirma al poporului nostru intre celelalte popoare ale lumii; stiinta, ca semn si treapta superioara a luminarii mintii, la inceputul unui secol care avea sa cultive ratiunea mai presus de orice; literatura, ca manifestare plenara a limbii nationale, in cel putin o capodopera, dainuind peste veacuri si uimind inca prin nebanuitele-i frumuseti de arta a cuvantului: Istoria ieroglifica.

Cu Dimitrie Cantemir, personalitatea cea mai puternica si scriitorul cel mai prolific si mai cuprinzator de largi orizonturi din intreaga noastra literatura veche, se incheie o epoca. Opera lui sintetizeaza, in mare, patru secole si mai bine de manifestare a culturii romanesti, deschizand totodata largi orizonturi perioadei urmatoare, aceea a secolului luminilor si a miscarii cunoscuta sub numele de Scoala ardeleana.

(Ion Rotaru, Literatura romana veche)

1.   Prezinta perspectiva / perspectivele din care autorul analizeaza contributia lui Dimitrie Cantemir la dezvoltarea culturii si a literaturii romane.

2.   Comenteaza particularitatile limbajului la nivel stilistico-textual, avand in vedere numai primul alineat din fragmentul reprodus.

3.   Argumenteaza un punct de vedere personal asupra rolului pe care l-a avut Dimitrie Cantemir in contextul istoric si cultural al Umanismului romanesc.

.

Biletul nr. 13

Iluminismul este iesirea omului din starea de minorat de care el insusi s-a facut vinovat. Minoratul inseamna neputinta de a se servi de propriul sau intelect fara a fi condus de altcineva. Acest minorat provine din vina noastra, daca motivul sau nu este o deficienta a intelectului, ci lipsa de hotarare si curaj in a face uz de el fara conducerea altuia. Sapere aude[3]! Sa ai curaj in folosirea propriului tau intelect! Este deci deviza iluminismului

Caci iluminismul nu necesita altceva decat libertatea, si anume cea mai putin daunatoare din tot ce poate fi numit libertate: folosirea in mod public, in toate privintele, a ratiunii. Acum insa aud din toate partile „Nu discutati!”. Ofiterul spune: „Nu discutati, ci exersati!”, Consilierul de finante: „Nu discutati, ci platiti!”, Clericul: „Nu discutati, ci credeti!”. Doar un singur stapan in lume spune: „Discutati cat puteti si despre orice, dar fiti ascultatori!”. In aceste cazuri este vorba de o ingradire a libertatii. Dar ce fel de ingradire poate impiedica iluminismul? Si care, dimpotriva, il poate face sa inainteze? Eu raspund: folosirea publica a ratiunii trebuie sa fie intotdeauna libera; numai astfel se poate realiza luminarea oamenilor; folosirea privata a ratiunii poate fi insa ingradita, fara sa impiedice astfel prea mult progresul iluminismului.

(Romul Munteanu[4], Iluminismul, II)

1.      Prezinta intentia cu care emitatorul adreseaza receptorului indemnul Sapere aude!

2.       Comenteaza rolul exclamatiilor si al interogatiilor prezente in fragmentul selectat.

3.       Interpreteaza opiniile prezentate in textul dat, din perspectiva lumii contemporane.

 

Biletul nr. 14

In zorile lumii moderne, „originea” se bucura de un prestigiu aproape magic. A avea o „origine” bine stabilita insemna, de fapt, a te prevala de o origine nobila. „Suntem urmasii Romei! repetau cu mandrie intelectualii romani din veacul al XVIII-lea si al XIX-lea. Constiinta descendentei latine era insotita la ei de un fel de participare mistica la maretia Romei.[]

La inceputul veacului al XIX-lea, mirajul „originii nobile” starneste in toata Europa centrala si de sud-est o adevarata pasiune pentru istoria nationala, mai ales pentru fazele mai vechi ale acestei istorii. „Un popor fara istorie (adica: fara „documente istorice” sau fara istoriografie) e ca si cum n-ar fi!” Intalnim aceasta anxietate in toate istoriografiile nationale ale Europei Centrale si Orientale. O asemenea pasiune era, desigur, consecinta desteptarii nationalitatilor in aceasta parte a Europei si ea s-a transformat foarte curand intr-un instrument de propaganda si de lupta politica. Dar dorinta de a dovedi „originea nobila” si „antichitatea” poporului sau domina intr-asa masura sud-estul european incat, in afara de cateva exceptii, toate istoriografiile respective s-au cantonat in istoria nationala si au ajuns in cele din urma la un provincialism cultural.

(Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, cap.IX, Supravietuiri si camuflaje ale miturilor, „Miturile lumii moderne”)

1.      Comenteaza punctul de vedere al emitatorului privind unul dintre „Miturile lumii moderne”, mitul „originii nobile”.

2.      Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice textului descriptiv, ilustrate in fragmentul selectat (particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri descriptive, caracteristici ale limbajului etc.). 

3.      Argumenteaza pro sau contra ideii ca popoarele care „s-au cantonat in istoria nationala [] au ajuns in cele din urma la un provincialism cultural”.

.

Biletul nr. 15

Pe cand uitasem ca suntem romani si ca avem si noi o limba, pe cand ne lipsea si carti si tipografie; pe cand toata lumea se aruncase in dasii[5] ca babele in catei si motani, caci la scoala publica se invata numai greceste; cand, in sfarsit, literatura romana era la darea sufletului, cativa boieri, ruginiti in romanism, neputandu-se deprinde cu frumoasele ziceri, sedeau tristi si jaleau perderea limbii. [] Tot insa mai ramasese o scoala pre care acesti buni batrani o priveau ca singur azilul prigonitei limbi, scoala unde se invata inca romaneste, aproape de Iasi, in monastirea Socola.

Tatal meu era unul din romanii acestia.

Intr-o zi, viind de la scoala, l-am gasit cu o mare carte dinainte.

- Cetesti-mi, imi zise, o viata d-a sfintilor din cartea aceasta.

- Iarta-ma, parinte, eu nu pot ceti romaneste.

- Cum! apoi dar ce inveti tu?

- Elineste, am raspuns paunindu-ma.

- Poate sa fie frumoase acele ce spui tu, zise tatal meu, dar e rusine sa nu stii limba ta! Mane vei veni cu mine la Socola, unde este examen. Voi vorbi pentru tine cu dascalul, care e un om preinvatat. []

- Boieri si cucoane, zicea el, am avut cinste a arata ca limba noastra, pre care toti socot ca o stiu, dar nime nu o stie cumsecade, nu este fara gramatica, fara sintaxis si fara ortografie. []

Ce faceam eu in vremea aceasta? Eu ramasesem incremenit, cu ochii holbati, cu gura cascata, caci nu intelegeam nimic, eu care ma tineam ca stiu ceva! [] Am alergat la biblioteca tatalui meu, care era intr-o lada mare, purure deschisa, in coridor; si luand Istoria romanilor de Petru Maior, ajutat de abecedarul urgisit, in putine ceasuri am invatat a ceti.

(Costache Negruzzi, Amintiri de junete, Cum am invatat romaneste)

 

  1. Prezinta contextul istoric si sociocultural la care se refera emitatorul in fragmentul selectat.
  2. Prezinta conventiile scrierii memorialistice, pe baza textului-suport. 
  3. Exprima-ti o opinie argumentata privind rolul invatamantului in limba romana la inceputul secolului al XIX-lea.

 

Biletul nr. 16

Cand am inceput a intelege cele ce se petrec in lume, intrase de curand in cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare si luminos intre toate, menit a schimba fata lucrurilor pe pamant, de la apus la rasarit; secol care a adus cu dansul o civilizatiune cu totul si cu totul noua, nebanuita si nevisata de timpii anteriori; civilizatiune iesita din descoperirile stiintifice datorite geniului omenesc, care a dat raurilor, marilor si oceanelor vapoarele, a inzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat pamantul cu gaz si cu scanteia electrica, ne-a daruit telegrafia, telefonia si fotografia; prin mecanica si prin chimie a transformat toate artele si maiestriile, a insutit si inmiit productiunea si a radicat pe om din robie si din apasare la egalitate si libertate; a vazut renascand ca din cenuse state noua ca Grecia, ca Belgia, Romania, Serbia si Bulgaria.[]

Pe la anul 1821 tunul incetase d-a rasuna in Europa; el isi produsese efectul: desteptase nationalitatile, una cate una, din amorteala in care erau cazute de secoli, si Romania scapa din ghearele fanariotilor. [] Boierii incepuse a se zice romani, a vorbi si a scrie romaneste [].

Scoli romanesti de invatamant secundar se deschisese in „Sfantu Sava” si in „Trisfetitele”, si mai multi tineri erau trimisi sa studieze in Franta, in Germania si in Italia, destinati ca, la intoarcerea lor in tara, sa predea stiintele inalte: filozofia, dreptul, matematicile, stiintele naturale si fizice in limba romana.

(Ion Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)

  1. Prezinta contextul istoric si sociocultural la care se refera emitatorul in fragmentul selectat.
  2. Evidentiaza tipul de text ilustrat de fragmentul dat (text narativ, descriptiv, informativ, argumentativ sau normativ), prin reliefarea a doua elemente specifice de structura sau de compozitie.
  3. Comenteaza viziunea lui Ion Ghica asupra progresului pe care il aduce secolul al XIX-lea dintr-o alta perspectiva, cea a dezvoltarii literaturii in perioada pasoptista.

 

.

Biletul nr. 17

„In 1806, am intalnit inca multe femei purtand imbracamintea orientala, traind in case fara mobile si cu barbati gelosi nevoie mare. Insa revolutia care s-a petrecut atunci la Iasi, apoi la Bucuresti si in provincie, a fost pe cat de rapida pe tot atat de completa: dupa un an, toate femeile din Moldova si din Tara Romaneasca au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, in cele doua capitale, negustori de mode, croitorese… de la Viena si de la Paris…

Curand s-a vazut si mobila, ceva mai veche, adusa de la Viena cu mare cheltuiala. Trasurile care, mai inainte, aratau ca niste birje vechi din Viena, au fost inlocuite cu trasuri si calesti elegante. Casele s-au umplut de servitori straini, de bucatari francezi si, prin saloane si iatacuri, nu s-a mai vorbit decat frantuzeste. []

Cativa tineri au inceput sa poarte frac; insa batranii si barbatii cu slujbe si-au purtat mai departe barba si anteriul lung pana la glezne.[…] Moda apuseana accentueaza, la aceste doamne, gustul pentru lux mai mult decat la barbatii lor. […] La barbati, schimbarea este intr-adevar mai inceata. Si, mai ales, li se intampla sa se intoarca la ce fusese altadata. […] Femeile insa, de multa vreme, se imbraca toate europeneste… Se stie bine ca femeile sunt intotdeauna primele care pasesc pe calea civilizatiei…”

(Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident, capitolul Boierii)

  1. Identifica intentia cu care emitatorul prezinta schimbarea stilului de viata in Tarile Romane la inceputul veacului al XIX-lea.
  2. Evidentiaza relatia dintre campul semantic dominant si tema textului selectat.
  3. Exprima un punct de vedere personal privind relevanta aspectelor alese de Neagu Djuvara pentru a ilustra schimbarea paradigmei culturale, trecerea de la modelul oriental la cel occidental.

.

Biletul nr. 18

In istorie, nu exista miracole, ci, din cand in cand, intamplari minunate; exista, cateodata, in viata popoarelor clipe privilegiate cand, intr-o singura generatie, destinul aduna mai multe schimbari decat in cateva veacuri de toropeala.

Asa s-a intamplat la noi, cu barbatii nascuti, sa spunem, intre 1800 si 1830, si pe care-i putem numi „generatia de la 1848”. Erau doar o mana de oameni, insa luptau ca manati de o credinta netarmurita in destinele tarii lor. Au zvarlit ca pe niste vechituri, obiceiurile, institutiile, pana si vocabularul, impuse de o putere straina. Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au innoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatura de valoare universala, au inceput in liniste, un proces democratic, intr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta tara din Europa; au fixat, pentru generatii, cu indrazneala si realism, marile obiective politice ale neamului si au determinat Europa sa tina seama de ele. Ei au facut toate acestea. Au facut chiar mai mult: au faurit Romania.

(Neagu Djuvara, Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne)

  1. Comenteaza punctul de vedere al emitatorului privind rolul „generatiei de la 1848” in faurirea Romaniei moderne.
  2. Motiveaza valoarea expresiva a verbelor la perfectul compus utilizate in alineatul al doilea.
  3. Argumenteaza pro sau contra afirmatiei ca pasoptistii „Au sorbit cu nesat din izvoarele culturii apusene; au adoptat institutii noi, au innoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatura de valoare universala, au inceput in liniste, un proces democratic, intr-un ritm nemaicunoscut de vreo alta tara din Europa”.

 

.

Biletul nr. 19

Primul merit cultural esential al pasoptistilor este constiinta imensului gol istoric pe care sunt chemati sa-l elimine. Ideea obsedanta, exprimata adesea cu accente mesianice, este a „inceputului” absolut si in toate domeniile. „Romanii au trebuinta astazi sa se intemeieze” afirma, in spirit si stil de „manifest”, N. Balcescu (1845). „Lumineaza-te si vei fi!” reprezinta aceeasi lozinca a inceputului in toate directiile. O autogeneza prin cultura a fiintei nationale. Si, tot in acest sens, al „inceputului” cu orice pret, total radical si fara inhibitii, trebuie citit si indemnul lui Heliade-Radulescu: „Scrieti, baieti, numai scrieti”.[] Este evident ca pasoptistii nu dispuneau decat de o singura metoda imediata si practica de recuperare a intarzierii culturale. De a „umple” golul istoric si de a incepe construirea unei culturi romane „moderne” inca inexistenta: „sincronizarea” rapida si pe scara cea mai larga. In primul rand, prin imitatii, adaptari, compilatii, traduceri.

Pana in 1848, data simbolica, se constata o adevarata invazie de traduceri in toate domeniile. Acum se pun si bazele primelor „biblioteci” de traduceri din literatura universala. Heliade-Radulescu lanseaza inca din 1829 un astfel de proiect: „Din biblioteca romaneasca”. Are in vedere si o „Colectie de autori clasici” (1836). Reia – dupa un proiect francez contemporan, al lui A. Aimé Martin (Plan d’une bibliotheque universelle, 1837) – un vast si practic irealizabil catalog romanesc al unei „Biblioteci universale” (1846). Ideea plutea in aer. Obseda si pe altii. Aceasta vointa si utopie a totalitatii, inspirata de obsesia si pasiunea „inceputului” absolut, reprezinta un enorm salt calitativ. O frenetica deschidere, urmata de o integrare si asumare, fara precedent la noi, a culturii universale. Pentru constiinta spirituala romaneasca reprezinta o initiativa si o experienta unica, de mari proportii. O adevarata „premiera absoluta”.

(Adrian Marino, Actualitatea ideologiei pasoptiste)

1. Precizeaza perspectiva din care autorul analizeaza contributia pasoptistilor la dezvoltarea culturii si literaturii romane.

2. Prezinta tehnicile si structurile argumentative identificate in textul citat.

3. Exprima-ti o opinie argumentata despre afirmatia autorului: Este evident ca pasoptistii nu dispuneau decat de o singura metoda imediata si practica de recuperare a intarzierii culturale.

.

Biletul nr. 20

Una dintre caracteristicile cele mai pregnante ale generatiei pasoptiste de carturari si scriitori a fost angajarea lor pe multiple si variate planuri, in tot ceea ce a reprezentat fenomen si eveniment crucial in destinul poporului lor. De la politica (mai intai ca purtatori de idei noi, apoi ca participanti la revolutie si la lupta pentru unire, in sfarsit ca demnitari ai statului roman modern: Kogalniceanu – prim-ministru, Alecsandri si Ghica – ambasadori, ca sa dam numai exemplele cele mai cunoscute) si, am zice astazi, „management cultural” (conducatori de ziare si de reviste, proprietari de tipografii si edituri, membri ai Societatii Filarmonice care va pregati primii actori profesionisti si ai altor asociatii culturale, pana la Astra transilvana sau Societatea Academica, viitoarea Academie Romana), pana la creatia literara si artistica propriu-zisa (Asachi, de pilda, se pricepea la artele plastice si a conceput cateva gravuri de succes in epoca). Facand „multe si de toate”, in sensul bun al cuvantului, pentru ca nu si-au risipit niciodata energiile in van, nu au produs decat rareori capodopere (unele dintre scrierile lor raman, totusi, puncte de referinta in istoria literara: Zburatorul lui Heliade Radulescu, Alexandru Lapusneanul al lui Negruzzi [], Pastelurile lui Alecsandri, printre alte exemple posibile), dar au initiat in toate genurile (liric, epic si dramatic) directii pe care le vor continua, cu mai multe impliniri, urmasii lor din ultimele decenii ale veacului al XIX-lea si din cel urmator.

(Georgeta Antonescu, Literatura romana in epoca pasoptista, in Limba si literatura romana)

1.    Comenteaza perspectiva / perspectivele din care autoarea studiului demonstreaza angajarea generatiei pasoptiste „pe multiple si variate planuri”.

2.    Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice textului argumentativ, ilustrate in fragmentul citat (particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri argumentative, conectori etc.). 

3.    Exprima-ti o opinie argumentata privind urmatoarea afirmatie: „Unele dintre scrierile lor raman, totusi, puncte de referinta in istoria literara: Zburatorul lui Heliade Radulescu, Alexandru Lapusneanul al lui Negruzzi [], Pastelurile lui Alecsandri”.

.

Biletul nr. 21

In Introductia la Dacia literara, Kogalniceanu asterne pe hartie programul si manifestul romantismului romanesc. El este sincronic cu acela din Rusia, Spania, Portugalia si din alte tari, avand acelasi aspect, vadit, din capul locului, in pledoaria autorului pentru natura, folclorul, obiceiurile, istoria (cu exact un deceniu mai devreme si Heliade Radulescu o recomanda ca izvor) si limba nationala (intelegand explicit ca e vorba de romanii din toate provinciile Daciei). Cine nu stie pe de rost aceste cuvinte? „Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii”.

Prima generatie romantica nu se va abate cu o iota de la acest program ideologic si in primul rand Kogalniceanu insusi, dand exemplul cuvenit in Un nou chip de a face curte, unde culege o oratie de nunta taraneasca si prezinta cu simpatie ceremoniile respectivului eveniment. Formula launtrica a romantismului nostru literar ramane aceeasi cel putin pana la Eminescu, unde ea se modifica in chip semnificativ, desi nu pana la nerecunoastere, sub presiunea atat a mintii geniale a poetului, cat si a noului context socio-cultural, tot mai victorian, al carui lider de opinie devine Titu Maiorescu.

(Nicolae Manolescu, Istoria critica a literaturii romane)

1.    Prezinta contextul cultural la care se refera emitatorul in fragmentul selectat.

2.    Comenteaza rolul citatului inserat in textul reprodus.

3.    Exprima un punct de vedere argumentat privind punctele convergente si punctele divergente semnalate de criticul Nicolae Manolescu intre „prima generatie romantica” si romantismul eminescian.

.

Biletul nr. 22

Iubite amice,

Grei, dar placuti ani am petrecut noi impreuna; mult am luptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejudetele si cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele intre dansele; multe idei gresite de ale batranilor si de ale boierilor am spulberat si multe idei moderne am implantat in spirite; multa rugina am curatit de pe multi. Am facut-o, respectand credintele fiecaruia, cinstind perii cei albi, laudand si admirand fapta buna, ori de unde venea, si venerand pe acei cari iubeau tara si dreptatea. Lucram si luptam nu impins de setea de posturi bine platite sau de dorinta de ranguri pe scara arhontologiei, dar numai de dorinta de a dezvolta in spirite si in inimi sentimentul binelui, al frumosului si iubirea de tara. In bani eram platiti cum da Dumnezeu; eu, pentru doua lectii pe zi, adica 24 de ceasuri, de catedra pe saptamana, primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lectiune; dar eram bine rasplatit prin satisfactiunea ce simteam vazand pe toata ziua cum se largea cercul ideilor celor bune. Lucram fiecare cu cuvantul si cu condeiul, dupa puterile mijloacelor noastre, la dezvoltarea nationalitatii romane. Si stii ca lucru nu era lesne intr-un timp pe cand chiar cea mai mica aluziune era pedepsita cu inchisoare si cu exil.[] Eram sustinuti in societate, in propaganda ce faceam in favorul ideilor liberale de Elena Negri, sora lui Costache Negri, de amica sa, frumoasa si gratioasa Emilia Reymon, de fiicele doamnei Maria Rosnovanu, Catinca si Zoe Sturdza. Ideile egalitare si democratice incepuse[ra] a se introduce chiar in saloanele elegante si aristocratice ale placutei si spirituoasei contese Elena Sturdza.

Cu cata parere de rau am parasit Iasul si m-am despartit de voi, bunii mei amici; o datorie de familie sacra si dureroasa ma chema la Bucuresti: tatal meu cazuse greu bolnav.

(Ion Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)

1.    Motiveaza punctul de vedere al emitatorului in contextul in care a fost emis mesajul.

2.    Prezinta conventiile scrierii epistolare, pe baza textului-suport. 

3.    Exprima-ti o opinie argumentata privind afirmatia „Lucram fiecare cu cuvantul si cu condeiul, dupa puterile mijloacelor noastre, la dezvoltarea nationalitatii romane”.

.

Biletul nr. 23

Alecsandri a contribuit in larga masura la modernizarea vietii noastre publice, politice si culturale prin creatia lui dinamica, prin prestigiul sau personal, prin functiile oficiale pe care le-a indeplinit, ca ministru, ca membru al Academiei mai tarziu, prin sprijinul decisiv dat contactelor noastre cu Occidentul romanic, in special.

Azi aproape s-a uitat amanuntul publicarii de catre poet a unei „Gramatici romanesti” la Paris, in 1863 prin care, cu multe texte paralele in cele doua limbi, ilustrand normele acestei limbi, Alecsandri a contribuit in foarte mare masura la innoirea resurselor expresive ale romanei literare prin contactul strans cu civilizatia, literatura si limba franceza si cu cea italiana, deopotriva; lucru fundamental, scrisul lui a filtrat, a asimilat si innobilat mii de neologisme indispensabile modernizarii si chiar reromanizarii limbii noastre.

Ceea ce primeam acum un secol venea din tezaurul comun, imens, al romanitatii, din castigurile culturii romanice occidentale, care a regenerat toata cultura europeana, in toate limbile.

(Gh. Bulgar, Vasile Alecsandri, in Limbaj si arta literara in opera scriitorilor romani)

1.    Prezinta contextul in care este analizata activitatea lui Vasile Alecsandri de catre autorul studiului critic.

2.    Demonstreaza caracterul fictional / nonfictional al mesajului emis de criticul literar Gh. Bulgar.

3.    Argumenteaza un punct de vedere personal asupra contributiei lui Alecsandri la  innoirea resurselor expresive ale romanei literare”.

.

Biletul nr. 24

Alaturarea acestor doua caractere deosebite, care dovedeste atat de mult inraurirea Evropei asupra unei parti dintre romani, partea bogata si privilegeta, si lupta necontenita intre ideile vechi si noua nu era nicidecum tiparita pe fata capitalei noastre cu vro cativa ani mai in urma. Atunci ea purta o fizionomie mai mult orientala; insa de cand spiritele au inceput a sa dezvali la razele civilizatiei, o mare prefacere s-au ivit in toate, o schimbare rapide s-au savarsit atat in gusturile cat si in obiceiurile acelei mici parti a societatii romanesti de care am pomenit.

Hainele lungi si largi au dat rand straielor mai stramte a Evropei; slicul s-au inchinat dinaintea palariei; ciubotele rosii si galbine au dat pasul incaltamintelor de vax; divanurile late s-au cioplit in forme de canapele elegante, si in urmarea tuturor acestor noutati si a mai multor alte ce s-au introdus cu moda, casele au trebuit negresit sa priimeasca o forma straina si potrivita cu natura ideilor de astazi. Ele au inceput a sa supune regulelor proportiei, a sa impodobi cu coloane, cu ferestre largi si luminoase, cu balcoane desfatate []; au inceput, intr-un cuvant, a sa radica pe planuri elegante si placute ochilor.

Aceste zidiri noua formeaza partea evropieneasca a orasului. Cat pentru cea orientala, ea este reprezentata prin o multime de hardughii vechi, nalte, strambe, mucede, cu paretii afumati si crapati, cu ferestrele mici si chioare, cu stresinile putrede si ascutite, cu scarile intunecate, cu odaile ofticoase, cu ograzile mari si pustii, cu gradinile pline de buruiene salbatice si cu ziduri groase pimpregiur.

(Vasile Alecsandri, Iasii in 1844)

1.    Identifica intentia cu care emitatorul prezinta schimbarea stilului de viata in Tarile Romane la inceputul veacului al XIX-lea.

2.    Prezinta patru caracteristici ale textului descriptiv, ilustrate in fragmentul selectat (elementele de structura si de compozitie, tehnici si structuri descriptive, particularitati ale limbajului etc.) 

3.    Exprima un punct de vedere personal privind relevanta aspectelor alese de Alescandri pentru a ilustra schimbarea paradigmei culturale, „marea prefacere” de la jumatatea veacului al XIX-lea.

.

Biletul nr. 25

Domnilor!

Dati-mi voie a va espune aici un rapide tablou de provintiile Dunarei locuite de romani. Ca fiu al Romaniei, ma propun sa va slujesc de calauz in primblarea ce voiti a face prin acele tarmuri departate si asa putin cunoscute inca de Evropa occidentala.

Sa trecem in graba Ghermania, Galitia si Bucovina (provintie manoasa pe care Austria au despartit-o de Moldova in 1775 si au incorporat-o Imperiului) si sa agiungem in acele locuri carora locuitorii lor dau numele de Romania, si pe care strainii le cheama Provintii Danubiene. Acum pasim Molnita, parau ce slujeste de hotar intre Bucovina si Moldova, si iata-ne in sfarsit pe acest colt de pamant atat de necunoscut, incat multi diplomati si multi vestiti invatati l-au confundat cand cu pamantul Turchiei, cand cu pamantul Rosiei. Iata-ne intr-o tara cu totul noua, dar unde vom avea placere a gasi o multime de cunostinti facute de noi in cartile Istoriei Romane. []

Evropa pare ca nu vrea nici macar sa tie socoteala de tot sangele varsat in apararea ei! Ce-i pasa Evropei de aceasta tara slabita prin atate razboaie si de atate nenorociri! Ce-i pasa de nationalitatea acelui popor roman care vroieste astazi sa se radice din caderea sa, pentru ca sa-si ieie din nou postul ce Dumnezau insusi i-au incredintat! Acest popor, aceasta tara, merita oare de a trage luare-aminte a Occidentului?

Veniti cu mine, domnilor, ca sa cercetam impreuna adevarul la izvorul sau, si sunt incredintat ca in sfarsit veti zice: Buna tara! bun popor!

(Vasile Alecsandri, Romanii si poezia lor)

1.    Comenteaza intentiile emitatorului, pornind de la precizarea facuta de catre V. Alecsandri, conform careia, textul reprodus reprezinta „cateva fragmente dintr-un cuvant ce am tinut la 1848, in Paris, dinaintea unei societati de straini filo-romani”.

2.    Prezinta particularitatile discursului citat, prin raportare la nivelurile lexico-semantic si stilistico- textual.

3.    Construieste o interpretare a realitatilor despre Romani si poezia lor dintr-o perspectiva diferita de cea a autorului.

.

Biletul nr. 26

Ghergani, ghenarie 1881

Iubite amice,

Iti aduci aminte de intaia noastra intalnire, sunt acum vreo 45 de ani, la Paris, cam pe la anul 1835? Cinci sau sase romani munteni din Valahia, cum se zicea pe atunci, locuiam in rue St. Hyacinthe cu Niculae Cantacuzino Pascanu si cu Iancu Filipescu Vulpache. Voi, alti atatia romani moldoveni, intre cari si fostul domn Alecu Cuza locuieti cu un profesor anume Furnarache in rue Nôtre-Dame des Champs.

Intr-o dumineca, micele noastre carduri se intalnira pe Quai Voltaire, si noi si voi mergeam tot spre Champs Elysées. Mentorii nostri se oprira un minut la vorba. Nu stiu cum, nici in ce fel, dar ne-am pomenit deodata amestecati si brat la brat un muntean c-un moldovean; vorbeam fiecare limbagiul provinciei noastre si ne intelegeam, parc-am fi vorbit aceeasi limba. Ce revelatiune! Dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldoveni. Eram toti romani! [..]

Cate lucruri s-au petrecut de atunci pe lume si mai ales intr-acest coltisor de pamant, care poarta astazi numele de Romania, pe care pe atunci nimeni nu-l cunostea in strainatate nici de nume macar! Puteam sa strigam cat ne-ar fi luat gura ca suntem romani, stranepoti de-ai lui Traian, ca nimeni nu ne credea, nu ne asculta, nu ne intelegea; surda le ziceam ca noi eram valahi si ca voi erati moldoveni; ni se raspundea: „Va sa zica sunteti muscali? Sunteti turci?” si prin urmare hotarau ca eram greci, de vreme ce eram schismatici si ne inchinam la rasarit.

(Ion Ghica, Scrisori catre Vasile Alecsandri)

1.    Motiveaza punctul de vedere al emitatorului in contextul in care a fost emis mesajul.

2.    Prezinta particularitatile limbajului ilustrat in scrisoarea lui I. Ghica, prin referire la un stil functional.

3.    Exprima-ti o opinie argumentata privind afirmatia „vorbeam fiecare limbagiul provinciei noastre si ne intelegeam, parc-am fi vorbit aceeasi limba. Ce revelatiune! Dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldoveni. Eram toti romani!”.

.

Biletul nr. 27

Si precum sacrele principii de drepturile si indatoririle omului in societate zaceau sub pacla ignorantei, asemene si limba, si literatura, si artele frumoase se resamteau de influenta paclei. Barbaria turceasca, corumperea greceasca si desele ocupari rusesti lasara urme deplorabile in moravurile si in spiritul societatii, si caracterul ei roman disparuse precum dispare pamantul sub zapada iernei. Soarele Romaniei era palid si fara caldura nationala! Limba, pastrata cu sfintenie de strabunii nostri si de popor, devine un tutti frutti, impestritat cu vorbe grecesti, turcesti, rusesti si franceze. […]

Un adevarat roman ratacit in societate pe atunci ramanea cu gura cascata si se putea crede transportat intr-o lume cu totul straina sau mai bine in turnul din Babel. Ce putea fi dar literatura unui asemena timp? […]

In curand Moldova fu inundata de satire, cantece amoroase si elegii, in care dumnezeii mitologici si mai cu seama Afrodita ocupau locul cel mai important, precum in poeziile franceze de la aceeasi epoca. […] Satirele erau foarte gustate, caci ele corespundeau cu natura spiritului razator al romanilor; dar, mai presus de toate, canticele de lume erau bine primite, fiind cantate de lautari la mese, nunti, petreceri prin gradini si vii.”

(Vasile Alecsandri, Constantin Negruzzi)

1.   Comenteaza perspectiva / perspectivele din care autorul acestui studiu (Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi) analizeaza contextul in care Costache Negruzzi si-a scris nuvelele istorice.

2.   Prezinta elementele de expresivitate a limbajului ilustrate in textul descriptiv reprodus (nivelurile: morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual).

3.   Formuleaza un raspuns argumentat la interogatia din alineatul al doilea (Ce putea fi dar literatura unui asemena timp?).

Biletul nr. 28

ACTUL I, Scena 3

Chirita, Gulita, Sarl, Safta, Ion. (Ion vine alergand dintre culisele din dreapta.

Ceilalti ies din casa si se cobor in cerdac.)

GULITA: Cine ma cheama? Nineaca!

SAFTA: Ce este? Ce este?

SARL: Qui diable? Ah, madame!*

ION: Aud, cucoana… Iaca ia…

CHIRITA: Da’ veniti azi de ma coborati de pe cal… Ce, Doamne iarta- ma! ati adormit cu totii? (Ion se pune dinaintea calului si-l apuca de zabale ca sa-l tie. Ceilalti se aduna imprejurul Chiritei.)

GULITA: Ba nu, nineaca… dar invatam Telemac* cu monsiu dascalu. […]

CHIRITA: Quel bonheur! Gugulea nineacai! Auzi ce spune monsiu Sarla? Zace ca ai sa vorbesti frantuzaste ca apa… N’est-ce pas, monsieur Charles, qu’il parlera comme l’eau?

SARL: Comme? Ah, oui, oui… vous dites comme ça en moldave… Oui… oui.

CHIRITA: Da’ ian sa-i fac eu un examen… Gulita, spune nineacai, cum sa cheama frantuzaste furculita?

GULITA: Furculision.

CHIRITA: Frumos… Dar friptura?

GULITA: Fripturision.

CHIRITA: Prea frumos… Dar invartita?

GULITA: Invartision.

CHIRITA: Bravo… Gulita! Bravo, Gugulita! (Il saruta.)

SARL (in parte, furios): Gogomanition, va! „                              (Vasile Alecsandri, Chirita in provintie)

*Qui diable? Ah madame! (fr.) – Cine dracu? Ah, doamna!

*Telemac, Intamplarile lui Telemac, fiul lui Ulise – poem epic in proza al scriitorului francez Fénelon

1.      Prezinta doua particularitati ale contextului cultural-istoric pasoptist care sunt satirizate in fragmentul selectat din comedia lui Vasile Alecsandri.

2.      Comenteaza particularitatile organizarii textuale ilustrate in fragmentul selectat, prin raportare la tipurile de dialog (interviu, dezbatere, discutie argumentativa, dialog dramatic).

3.      Argumenteaza un punct de vedere personal privind contributia lui Vasile Alecsandri la crearea comicului de limbaj.

 

.

Biletul nr. 29

„Dacia”, afara de compunerile originale a redactiei si a conlucratorilor sai, va priimi in coloanele sale cele mai bune scrieri originale ce va gasi in deosebitele jurnaluri romanesti. Asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturei romanesti, in carele, ca intr-o oglinda, se vor vedé scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni. Fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau.[…]

Critica noastra va fi nepartinitoare. Vom critica cartea, iar nu persoana. Vrajmasi a arbitrarului, nu vom fi arbitrari in judecatile noastre. Iubitori a pacei, nu vom priimi nici in foaia noastra discutii ce ar puté sa se schimbe in vrajbe. […]

Dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara in noi duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce folos! Ca sunt numai traductii din alte limbi si inca si acele de ar fi bune. Traductiile insa nu fac o literatura.

Noi vom prigoni cat vom puté aceasta manie ucigatoare a gustului original, insusirea cea mai pretioasa a unei literaturi. Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru acesta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii. Foaia noastra va priimi cat se poate mai rar traduceri din alte limbi; compuneri originale ii vor umple mai toate coloanele.

(Mihail Kogalniceanu, Introductie la Dacia literara)

1.   Identifica in fragmentele citate doua ipostaze ale emitatorului.

2.   Comenteaza valoarea expresiva a timpului viitor in contextul articolului lui Mihail Kogalniceanu.

3.   Prezinta patru consecinte ale mesajului formulat in Introductie la Dacia literara.

.

Biletul nr. 30

Daca generatiile dintre 1780-1830 se straduiau sa proclame originea latina si sa sustina in contra grecismului necesitatea unei culturi nationale, pasoptistii demonstreaza valoarea acestei culturi prin istorie, folclor si filologie si indica drumul de urmat pentru a o duce la inflorire.

In forma cea mai explicita, programul lor e definit in revista Dacia literara, aparuta la 1840, sub impulsul lui Mihail Kogalniceanu. Articolul introductiv vadeste grija continuitatii. Activitatea ctitorilor presei romanesti: Heliade si Asachi, e omagiata cu caldura, sarcina trasata fiind de a imbunatati si aprofunda ceea ce ei au inceput in conditii grele, nu de a le renega opera sau a le rasturna principiile. „Urmand unui drum batut de dansii – afirma editorul –, folosindu-ne de cercetarile si ispita lor, vom ave mai putine greutati si mai mari inlesniri in lucrarile noastre”. Constatand invazia de traduceri care difuza la noi fara niciun fel de discernamant maculatura a tot felul de literati obscuri si de efemere glorii ale pietii literare occidentale, Kogalniceanu arata in continuare ca „dorul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa”. El aprecia cu dreptate ca „traducerile nu fac o literatura” si chema atentia scriitorilor spre realitatile nationale: „Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de pitoresti si poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natiuni”.

(Paul Cornea, De la Alexandrescu la Eminescu)

1.   Comenteaza perspectiva / perspectivele din care criticul literar Paul Cornea analizeaza ideile formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul-program al revistei Dacia literara.

2.   Prezinta structurile si tehnicile specifice textului informativ ilustrate in fragmentul reprodus.

3.   Exprima un punct de vedere argumentat privind afirmatia formulata de emitator in primul alineat al textului selectat.

.

Biletul nr. 31

Presa periodica, care in tarile libere, se numeste o a patra putere in stat si care pretutindene, pana si in partile pamantului cele mai despotic ocarmuite, a agiuns a fi o necesitate si pentru guvernare si pentru popoare; cariia si unele si altele ii fac complimente si-i soliciteaza aplauzele, acesta presa la romani, este o inovatie a cariia origina dateaza de-abia de ieri. Nu sunt cincizeci de ani de cand in Principate nu strabatea poate cinci jurnaluri franceze si doa germane; si aceste inca de-abia se cetea in casele a cativa boieri si cu deosebire in cabinetul domnilor, carii erau indatoriti de catra Poarta Otomana de a aduna stiri din toate partile Europei si de a le impartasi la Constantinopol.

Nu sunt treizeci de ani cand romanii n-aveau inca o singura foaie periodica in limba lor. In anul 1817, d. Racocea, translator romanesc in Lemberg, publica, in adevar, prospectul unui jurnal ce era sa iasa pentru intaiasi data romaneste; insa planul sau nu se putu aduce la implinire. La 1822, dl. Z. Carcalechi, decanul jurnalistilor romani de astazi, cerca pantru a doua oara, in Buda, o asemine intreprindere, dar aceasta era mai mult o revista literara si care curand si cazu. In 1828, C. Rosetti din Valahia publica in Saxonia cateva numere a unui jurnal politic romanesc numit Fama Liptcai; in sfarsit, Eliad, la 1827, ceruse asemine voie de a publica o foaie romaneasca in Bucuresti, dar si ocarmuirea de atunce nu-i incuviinta cererea. Si asa ceilalti putini barbati ce pe atunce ar fi putut coopera la introducerea presei periodice intre romani pierdura mai sperarea de a-si realiza planul.

(Mihail Kogalniceanu, Jurnalismul romanesc in 1855)

1.   Comenteaza punctul de vedere al emitatorului privind Jurnalismul romanesc in 1855.

2.   Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice textului informativ, ilustrate in fragmentul selectat (referent real, particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri informative, repere spatio-temporale, conectori, dispunerea ideilor si a paragrafelor etc.). 

3.   Interpreteaza afirmatia din primul enunt al articolului (Presa periodica, care in tarile libere, se numeste o a patra putere in stat si care pretutindene, pana si in partile pamantului cele mai despotic ocarmuite, a agiuns a fi o necesitate si pentru guvernare si pentru popoare.) din perspectiva lumii contemporane.

.

Biletul nr. 32

Daca observam bine, cu toata atentia, moravurile, institutiile, felul de a reactiona al poporului nostru, vom ajunge usor la concluzia ca psihologia sa intra in acest fel de comportare echidistanta intre voluntarismul activist al Apusului si pasivitatea fatalista a Orientului.

Asezati geograficeste si sufleteste intre influente care ne vin dintr-o parte si din alta, sufletul nostru si-a alcatuit un echilibru din caractere luate si dintr-o parte, si din alta. Aceste influente duble n-au ramas insa intre ele in conflict, in dualism. In sufletul nostru ele s-au topit formand o sinteza noua, un echilibru. Echilibrul nostru sufletesc se cheama adaptabilitate. Prin el ne deosebim de toata lumea Orientului, dar si de cea a Apusului. Exista in caracterul nostru excese de lene, de plictiseala, de indurerare, de rabdare excesiva, care ne impiedica de a fi occidentali.

Pe de alta parte, gasim in noi initiativa, o anumita harnicie in a pricepe imediat mecanismul unei noutati, o agerime in a nu fi dezorientati si nici intimidati in fata neprevazutului, care ne indeparteaza cu mult de apatia indolenta a Orientului. N-am avut timpul sa construim noutati, dar am avut meritul de a pricepe si asimila imediat ce au facut bun altii. Aceasta adaptabilitate am perfectionat-o facand din ea arma noastra de lupta in existenta.

(Mihai Ralea, Fenomenul romanesc)

1.   Comenteaza punctul de vedere al emitatorului formulat in enuntul-ipoteza cu care se deschide fragmentul citat.

2.      Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice textului argumentativ, ilustrate in fragmentul selectat (particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri argumentative, conectori, modalizatori etc.). 

3.      Argumenteaza pro sau contra ideii ca „N-am avut timpul sa construim noutati, dar am avut meritul de a pricepe si asimila imediat ce au facut bun altii. Aceasta adaptabilitate am perfectionat-o facand din ea arma noastra de lupta in existenta”.

.

Biletul nr. 33

Adeseori, posteritatea este ingrata, iar formatorii de opinie, cand nu sunt rataciti, par teleghidati. Desigur, receptarea operelor culturale, in general, si a celor de arta, in special, cunoaste o permanenta dinamica. Traiectoria este una ondulatorie, cu suisuri si coborasuri. Dar, valorile artistice si culturale se afla in raport cu destinatarii lor intr-o relatie complexa. O opera este asemeni unei ecuatii ale carei rezultate apar din jocul intre o constanta si o variabila. Constanta este opera, variabila este destinatarul, contemplatorul, receptorul, o realitate practic infinita in succesiunea generatiilor omenesti. De aici rezulta, pe de o parte, convergenta esentiala a tuturor asumarilor, dar si variabilitatea lor fara de sfarsit.

In numele acestei invariante, ni se pare ca abandonarea in uitare a lui Alecu Russo este nedreapta pentru el si pagubitoare pentru noi. Pentru ca, in cazul sau, noi credem ca ne aflam in fata uneia din cele mai inaintate si fine constiinte de care sunt legate inceputurile moderne ale literaturii romane.

Desi integrabil perfect in coordonatele tipologice ale generatiei pasoptiste (profunda constiinta civica, elevatie a idealurilor, generozitate a daruirii si a faptei, sentiment al preursirii intru emanciparea neamului si al vitregiei istorice cu handicapurile ei), scriitorul isi particularizeaza existenta si opera, dezvaluind posteritatii o figura de exceptie.

Mai intai, sub raport biografic, viata pare a-i fi harazita mai tuturor neprielniciilor. La 12 ani ramane orfan de mama. In acelasi an, tatal il trimite la studii in Elvetia, impunandu-i o noua despartire. Se produce, astfel, nu doar o dubla ruptura (de mama intrata in nefiinta si de paradisul copilariei pulverizat prin dezradacinare), ci si o previzibila suprapunere. Maica disparuta se topeste in faptura tarii, iar instrainarea de meleagul natal devine suferinta de orfelin.                                 (Alexandru Melian, Polemici implicite)

1.      Prezinta relatia dintre titlul eseului din care este selectat fragmentul citat si perspectiva / perspectivele din care emitatorul analizeaza existenta si opera lui Alecu Russo.

2.      Comenteaza valoarea expresiva a comparatiei dezvoltate care incepe cu secventa: O opera este asemeni unei ecuatii []. 

3.      Structureaza, pe baza cunostintelor si a convingerilor personale, o tipologie a generatiei pasoptiste, prin raportare la coordonatele fixate in textul citat: profunda constiinta civica, elevatie a idealurilor, generozitate a daruirii si a faptei, sentiment al preursirii intru emanciparea neamului si al vitregiei istorice cu handicapurile ei.

.

Biletul nr. 34

Spirit mai mult empiric decat speculativ, Maiorescu trase imediat concluziile practice ale pozitiei lui estetice: arta isi are scopul in sine, adica in emotia estetica, si nu in altceva; arta este pentru arta. Si cum piesele lui Caragiale erau acuzate de imoraliate, greutatea apararii trebuia sa cada in aceasta directie, adica asupra raporturilor dintre arta si morala. Are arta vreo misiune morala? Se intreaba el. „Da, arta a avut totdeauna misiune morala si orice adevarata opera artistica o indeplineste.” Ramane insa de vazut in ce consta moralitatea artei Morala rezida in insasi esenta artei; din moment ce egoismul este principiul oricarui rau si natura emotiei estetice e de a ne ridica prin uitare de sine deasupra lui in lumea fictiunii ideale, macar pentru o clipa, atat cat tine emotia estetica, urmeaza de la sine ca arta este morala prin insasi definitie.

Pusa astfel, si nici nu poate fi altminteri, concluzia e ca arta nu are alte scopuri morale decat cel ce e insasi esenta ei, a inaltarii impersonale, a dezrobirii omului din catusele egoismului; arta nu poate avea alte intentii ce-l implanta pe om in contingent, intentii politice sau moralizatoare. [] Maiorescu ramane, asadar, egal cu sine insusi, teoreticianul unei arte dezinteresate, lipsita de orice tendinta practica, adversarul literaturii de caracter politic, moral si chiar patriotic.

(E. Lovinescu, Titu Maiorescu)

1.   Precizeaza atitudinea emitatorului fata de precursorul sau, Titu Maiorescu, asa cum se reflecta aceasta in textul reprodus.

2.   Comenteaza particularitatile limbajului critic utilizat de Eugen Lovinescu in secventa textuala selectata.

3.   Analizeaza argumentele si / sau contraargumentele identificate in textul dat, din perspectiva convingerilor personale privind conceptul de arta pentru arta / arta lipsita de orice tendinta practica.

.

Biletul nr. 35

Este dar, iubite coleg, indoita multumirea cu care viu sa te felicit pentru introducerea criteriului latin in cercetarea poeziei populare si pentru vioiciunea stilului cu care stii sa ne impartasesti convingerea d-tale. In aceasta parte a discursului ne putem uni nu numai d-ta cu cel ce are placerea de a-ti raspunde in acest moment, dar probabil toti colegii nostri din Academie. Caci ne aflam pe un taram unde cercetarile se apropie de oarecare exactitate stiintifica si pot conduce la cateva dovezi convingatoare.

Lucrul se schimba cand trecem la aprecierile curat literare, unde dovezile exacte nu sunt cu putinta, unde judecata se intemeiaza adeseori pe elemente prea subiective si unde e totdeauna greu (iar la noi – cu  lipsa unei traditii literare statornicite – mai greu decat aiurea) sa gasim premisele intelegerii comune. Aici nu ne ramane adeseori decat datoria de a ne spune parerea cu toata sinceritatea si de a o sustine cu argumentele ce ne par mai accesibile spiritelor nepartinitoare. Astfel, nu pot lasa sa treaca fara impotrivire imputarea adusa culegerii de poezii populare a lui Vasile Alecsandri. D-ta zici: „Alecsandri a fost un rau culegator de poezii populare si mai cu seama s-a inselat fundamental cand a crezut ca poate introduce unele dulcegarii sentimentale in viata versificata a poporului nostru.

(Titu Maiorescu, In chestia poeziei populare. Raspuns la discursul de receptiune al d-lui Duiliu Zamfirescu, rostit la Academia Romana, la 16 mai 1909)

1.   Comenteaza contextul emiterii mesajului si intentia / intentiile emitatorului.

2.   Prezinta particularitatile discursului citat, prin raportare la nivelurile morfosintactic, lexico-semantic si stilistico-textual.

3.   Exprima-ti o opinie argumentata despre ideile pe care Titu Maiorescu le formuleaza In chestia poeziei populare.

.

Biletul nr. 36

Directia cea noua — ni se zice — nu putea sa se introduca in conlucrare pasnica pe langa cea veche? Trebuia oare o critica asa de neimpacata in contra celor mai multe forme si autoritati de astazi? Admitand chiar ca transilvanenii scriu rau, ca Barnutiu nu e om de stiinta, ca Sincai nu e istoric, ca Societatea Academica Romana e stearpa, ca cele mai multe ziare si poezii nici nu merita acest nume; de ce sa fie totusi asa de amar combatute? Tot sunt creatiuni de cultura, forme fie si goale pentru primirea cuprinsului viitor, tot sunt ceva, sunt un semn de viata si sunt mai bine decat nimic.

La aceasta raspundem:

Puterile unui popor, fie morale, fie materiale, au in orice moment dat o cantitate marginita. Averea nationala a romanilor are astazi o cifra fixa, energia lor intelectuala se afla asemenea intr-o catime fixata. Nu te poti juca nepedepsit cu aceasta suma a puterilor, cu capitalul intreprinderii de cultura intr-un popor. Timpul, averea, taria morala si agerimea intelectuala ce le intrebuintezi pentru o lucrare de prisos, necum pentru o lucrare gresita, sunt in veci pierdute pentru lucrarea cea trebuincioasa si cea adevarata. Amandoua nu pot merge langaolalta, tocmai fiindca izvorul puterilor unei natiuni nu este nesecat, ci este din fire marginit. Daca dar iti lipsesc o mie de scolari silitori si modesti, de industriasi si meseriasi nationali, de poeti si prozatori mai buni, de oameni de stiinta adevarati, cauza este ca marginitele puteri de care dispune poporul tau pentru aceasta sunt consumate […] de functionari netrebnici, de academici [], secretari, membri onorifici, asociati in cultura, jurnalisti, ateneisti, conservatoristi, poetastri, spanzuratori de panze la „expozitia artistilor in viata“, si celelalte, si celelalte. Ai un singur bloc de marmura: daca il intrebuintezi pentru o figura caricata, de unde sa mai poti sculpta o Minerva?

(Titu Maiorescu, O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867. Prefata autorului la editia de la 1874)

1.   Prezinta perspectiva / perspectivele din care Titu Maiorescu isi contruieste mesajul in primul studiu critic asupra poeziei  romane.

2.   Comenteaza modul de structurare a textului citat (intrebari / raspuns ).

3.   Exprima un punct de vedere argumentat in raport cu ideile formulate de Maiorescu in fragmentul dat.

 

.

Biletul nr. 37

In aparenta, dupa statistica formelor dinafara, romanii poseda astazi aproape intreaga civilizare occidentala. Avem politica si stiinta, avem jurnale si academii, avem scoli si literatura, avem muzee, conservatorii, avem chiar o constitutiune. Dar in realitate, toate acestea sunt productiuni moarte, pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar, si astfel cultura claselor mai inalte ale romanilor este nula si fara valoare, si abisul care ne desparte de poporul de jos devine din ce in ce mai adanc.[…]

Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura. Si prin urmare vom zice: este mai bine sa nu facem o scoala deloc decat sa facem o scoala rea, mai bine sa nu facem o pinacoteca* deloc decat sa o facem lipsita de arta frumoasa; mai bine sa nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorari si neonorati ai unei asociatiuni decat sa le facem fara ca spiritul propriu de asociere sa se fi manifestat cu siguranta in persoanele ce o compun; mai bine sa nu facem deloc academii, cu sectiunile lor, cu sedintele solemne, cu discursurile de receptiune, cu analele elaborate, decat sa le facem toate acestea fara maturitatea stiintifica ce singura le da ratiunea de a fi.

(Titu Maiorescu, In contra directiei de azi in cultura romana)

1.   Prezinta atitudinea criticului Titu Maiorescu in raport cu contextul cultural la care se refera.

2.   Identifica elementele de structura si de compozitie specifice textului argumentativ, ilustrate in fragmentul selectat (particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri argumentative, conectori, modalizatori etc.).

3.   Argumenteaza pro sau contra ideii ca „Forma fara fond nu numai ca nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricacioasa, fiindca nimiceste un mijloc puternic de cultura.”

.

Biletul nr. 38

Ce a insemnat si ce a reprezentat revista „Convorbiri literare” in cultura nationala in perioada ei junimista – din martie 1867 pana in decembrie 1894 cand Iacob Negruzzi consemneaza: „Dupa doi ani de impreuna lucrare, am dobandit incredintarea ca acei tineri vor sti sa duca cu succes oprea inceputa de generatia precedenta si vin astazi sa trec asupra lor sarcina purtata de mine cu atata dragoste timp de 28 ani”! (nr. 1, an XXIX din 1 ian. 1895 al „Convorbirilor literare”)? Dupa anii de inceput ai presei culturale iesene, cu editarea revistei „Dacia literara”, suspendata la putin timp de la aparitie din cauza neintelegerilor lui Mihai Kokalniceanu cu mai marii vremii, aparitia revistei „Convorbiri literare” a insemnat, in parte, si continuarea programului „Daciei literare”. Grupul din jurul „Junimii”, dar si abilitatile administrative ale lui Iacob Negruzzi, inconjurat de Vasile Pogor, Titu Maiorescu si ceilalti junimisti, a facut ca revista sa creasca de la numar la numar si sa adune in paginile ei valorile literelor de atunci, devenite cu timpul valori ale spiritualitatii romanesti.

Timp de 28 de ani revista a aparut sub administratia primului grup junimist, tutelat de Iacob Negruzzi, ca apoi revista sa se impuna cu amprenta generatiilor urmatoare, care au respectat mostenirea astfel primita. Fara aparitia revistei „Convorbiri literare”, unde s-a dat directia literaturii romane moderne, unde Titu Maiorescu si-a expus principiile sale critice, poate ca am fi avut sincope asemanatoare celor de care s-a lovit revista „Dacia literara”. Promovarea adevaratei culturi in paginile acestei revista a insemnat un pas sigur pentru mai tarziu in dezvoltarea si impunerea literaturii romane nu numai in spatiul limbii romane, ci sa se stabileasca, ca un adevarat reper al unei literaturi valoroase. Faptul ca Eminescu si Creanga si-au publicat mare parte a operelor lor in paginile acestei reviste da girul ei de valoare si perenitate.

(O suta patruzeci de ani de „Convorbiri literare”, ancheta realizata de Cassian Maria Spiridon, raspuns dat de Gellu Dorian, in Convorbiri literare, 2007)

1.   Prezinta contextul in care a fost construit / emis mesajul reprodus.

2.   Comenteaza caracteristicile textului informativ, asa cum se evidentiaza acestea in fragmentul citat.

3.   Prezinta un punct de vedere argumentat referitor la rolul pe care l-a avut revista „Convorbiri literare” in dezvoltarea culturii romane, pornind de la afirmatia: „Promovarea adevaratei culturi in paginile acestei revista a insemnat un pas sigur pentru mai tarziu in dezvoltarea si impunerea literaturii romane nu numai in spatiul limbii romane, ci sa se stabileasca, ca un adevarat reper al unei literaturi valoroase.”

.

Biletul nr. 39

Titu Maiorescu este primul polemist roman a carui arma principala e logica, o insiruire stransa de argumente; nu vrea sa aiba dreptate decat cand o are, dar atunci si-o pune in valoare cu o strictete careia nimic nu-i scapa. O astfel de polemica presupune o limitare a campului de operatie; nu se lupta oricand si pentru orice.[…]

Adevaratului spirit polemic ii trebuie un fel de detasare fata de obiectul in discutie, ce-i ingaduie si o luciditate in determinarea punctelor slabe si in alegerea mijloacelor de atac ori de aparare, si, la nevoie, si daca ii sta in resursele sufletesti – ii da posibilitatea de a intrebuinta acea ironie binevoitoare ce-l inalta de la sine intr-un plan de superioritate morala, desi contine inca si destula luciditate pentru a-si dizolva adversarul mai sigur decat toate otravile vehementei.[…] El are un scop precis: trezirea in cititor, in opinia publica, a unei convingeri, a convingerii lui. Din ura dezlantuita in jurul actiunii critice a lui Maiorescu n-au ramas decat directivele lui, pentru ca au plecat dintr-un spirit critic, si articolele, pentru ca au fost expresia unui spirit polemic alimentat numai de argumente intelectuale. Pe cat e de indestructibil elemental rational, pe atat elementul afectiv se risipeste odata cu ambianta in care s-a produs.

(Eugen Lovinescu, Titu Maiorescu, cap. XVIII)

1.    Prezinta opiniile formulate de E. Lovinescu privind spiritul  polemic si primul polemist roman.

2.    Explica semnificatia urmatoarei secvente textuale, prin disociere intre sensul propriu si cel figurat al cuvintelor: [] ironie binevoitoare ce-l inalta de la sine intr-un plan de superioritate morala, desi contine inca si destula luciditate pentru a-si dizolva adversarul mai sigur decat toate otravile vehementei.

3.    Prezinta o perspectiva contemporana asupra criticismului junimist si asupra spiritului polemic maiorescian.

Biletul nr. 40

Tanara generatie romana se afla astazi sub influenta operei poetice a lui Eminescu. Se cuvine dar sa ne dam seama de partea caracteristica a acestei opere si sa incercam totdeodata a fixa individualitatea omului care a personificat in sine cu atata stralucire ultima faza a poeziei romane din zilele noastre.[]

De la 1860 incoace dateaza indreptarea; ea incepe cu Vasile Alecsandri, care stie sa destepte gustul pentru poezia populara, se continua si se indeplineste prin cercetarea si intelegerea conditiilor sub care se dezvolta limba si scrierea unui popor. Fiind astfel castigata o temelie fireasca, cea dintai treapta de inaltare a literaturii nationale, in legatura stransa cu toata aspirarea generatiei noastre spre cultura occidentala, trebuie neaparat sa raspunda la doua cerinte: sa arate intai in cuprinsul ei o parte din cugetarile si simtirile care agita deopotriva toata inteligenta europeana in arta, in stiinta, in filozofie; sa aiba, al doilea, in forma ei o limba adaptata fara sila la exprimarea credincioasa a acestei amplificari.

Amandoua conditiile le realizeaza poezia lui Eminescu in limitele in care le poate realiza o poezie lirica; de aceea Eminescu face epoca in miscarea noastra literara.

(Titu Maiorescu, Eminescu si poeziile lui)

1.    Prezinta contextul in care este analizata opera poetica a lui Mihai Eminescu in fragmentul selectat.

2.    Comenteaza cele doua cerinte pe care Titu Maiorescu le asociaza explicit poeziei eminesciene.

3.    Interpreteaza din perspectiva ultimelor decenii, pe baza valorilor si a convingerilor personale, afirmatia din primul enunt (Tanara generatie romana se afla astazi sub influenta operei poetice a lui Eminescu.).

.

Biletul nr. 41

Poetul nu va obosi sa faca elogiul spiritului tolerant, al adancii omenii vadite totdeauna de poporul nostru in modul de a convietui cu cei de o alta nationalitate. In noiembrie 1876, in paginile „Curierului de Iasi”, articolul [„Se vorbeste ca in consiliul”] dezbatea aceasta problema, pe larg si cu evidenta combustiune interioara: „Nici un neam de pe fata pamintului nu are mai mult drept sa ceara respectarea sa decat tocmai romanul, pentru ca nimene nu este mai tolerant decat dansul”. Drept exemplu, el invoca faptul ca „din vremi stravechi fiecare a avut voie sa se inchine la orice D-zeu au vroit si sa vorbeasca ce limba i-au placut”. Spre deosebire de alte tari, care au urmarit sa-si creeze, cu forta, prozeliti din „conlocuitorii de alta lege ori limba”, la noi situatia a fost cu totul alta. In Moldova, biserica catolica este atat de veche, si nimeni nu i-a silit pe catolici sa treaca la religia „orientala”, lipovenii fug din Rusia si „traiesc nesuparati in coltul lor pe pamantul romanesc”, apoi „armenii, calvinii, protestantii, evreii toti sunt fata si pot spune daca guvernele romanesti au oprit vreo biserica sau vreo scoala armeneasca, protestanta sau evreiasca. Niciuna”.

Astfel de idei puncteaza — ca niste dare de foc — intregul traiect al gazetariei eminesciene. Caci sa nu uitam, dincolo de excesele polemice din unele articole, exista in universul gandirii poetului un nucleu solar catre care aspira toate elementele ideatice, polul magnetic mereu indicat de acul busolei sale spirituale — oricat s-ar agita sub imperiul unor furtuni trecatoare — si care, se stie, este reprezentata de conceptia democratica, potrivit careia natiunea inseamna clasele muncitoare, si in primul rand taranimea. Nu a afirmat el, cu un patos inegalabil, ca „e poate singura chestiune in care am scris cu toata patima de care e capabila inima noastra, cu toata durerea si cu toata mila pe care ne-o inspira tocmai taranul, acest unic si adevarat popor romanesc?”. []

Pe aceasta platforma a ideilor se sublimeaza toate contradictiile, se decanteaza toate reziduurile unei sensibilitati ultragiate de spectacolul oranduirii „cea cruda si nedreapta”, pentru a ramane, pura si incandescenta, expresia dragostei de tara, ca in aceasta spovedanie de o miscatoare si neascunsa superbie: „Iubim tara si natia noastra astfel cum n-o iubeste nimeni, cum nimeni n-are puterea de a o iubi”

(Al. Oprea, Studiu introductiv la Mihai Eminescu, Opere, IX, Publicistica 1870-1877)

1.    Comenteaza opinia emitatorul privind ideile care puncteaza [] intregul traiect al gazetariei eminesciene.

2.    Prezinta doua caracteristici ale limbajului jurnalistic, asa cum sunt ele ilustrate in fragmentele citate din articolele lui Eminescu.

3.    Interpreteaza afirmatia „exista in universul gandirii poetului un nucleu solar catre care aspira toate elementele ideatice, polul magnetic mereu indicat de acul busolei sale spirituale” din perspectiva creatiei poetice eminesciene.

Biletul nr. 42

Gazetaria eminesciana impresioneaza prin forta cu care reuseste sa imbine intr-un aliaj original trasaturi ale fazei romantic-generoase a inceputurilor cu habitudinile curente si indatinate ale ziaristului modern. Caci, se stie, pentru multi dintre scriitorii pasoptisti, actul publicistic avea o functie ocazionala si oricum subordonata unei imediateti pragmatice, fara a mai pune la socoteala in afara exceptiilor cunoscute un anume amatorism, o agitatie de suprafata, potrivit dorintei de a face cate ceva din toate[].

Articolele eminesciene se impun insa prin inaltul lor profesionalism, poetul practicind gazetaria ca pe o autentica meserie, cu toate prerogativele de rigoare. Se cere a se adauga ca, stiind sa faca fata prozaicei si istovitoarei munci de galera a ziarismului cotidian, el nu cedeaza spiritului de rutina si de conventionalism, ridicand pagina tiparita la inaltimea unor probleme de constiinta, pastrand nealterata, vechea functie sacerdotala a cuvantului scris.

Studiul modelului pe care-l ofera Eminescu este cu atat mai instructiv, cu cat se constituie intr-o perioada cand a incetat devalmasia dintre genuri, cand fiecare domeniu tinde sa-si impuna, cu strasnicie, statutul specific, opunandu-se imixtiunilor altor activitati. Daca aceasta e adevarat, intr-o formulare generala, cu atat mai mult apare in cazul antitezei exagerata de atatia dintre poezie si gazetarie.

Ne amintim de simbolul utilizat de Titu Maiorescu, cu statuia de marmura care priveste surazatoare, de la inaltimea augusta a vesniciei artei, la zgomotoasa agitare a oamenilor in politica, deci, in efemer. Iata insa ca Eminescu, fara a trada cu nimic legile eterne ale creatiei, in acelasi timp, traieste, cu incandescenta, cele mai „prozaice” probleme ale actualitatii, dar de care depindea destinul tarii. Explicatia o cunoastem, tine de situarea pe pozitiile taranimii, clasa fundamentala a natiunii.

Aceasta platforma spirituala il ajuta sa nu ramana prizonierul orizontului strict al atelierului sau de creatie, sa aiba preocupari mai ample, menite sa cuprinda viata trecuta si prezenta a poporului.

(Al. Oprea, Studiu introductiv la Mihai Eminescu, Opere, IX, Publicistica 1870-1877)

1.    Prezinta perspectiva / perspectivele din care emitatorul analizeaza gazetaria eminesciana..

2.    Explica semnificatia simbolului „utilizat de Titu Maiorescu”, in contextul fragmentului reprodus.

3.    Compara actul publicistic profesat de multi dintre scriitorii pasoptisti, cu modelul jurnalistului pe care il ofera Eminescu.

.

Biletul nr. 43

Sa ne amintim epoca in care se zicea ca in Grecia exista un partid englez, unul francez, altul rusesc, si ca in zadar se cauta partid adevarat national. Oamenii de stat ai Greciei s-au convins prin esperienta ca adevarata politica nationala nu poate fi alta decat aceea care se razima pe propriile interese ale natiunii; si astazi negresit exista in Grecia partide politice, ca in oricare stat constitutional, insa ele nu mai pot fi calificate de partid englez, francez sau rusesc. Ar fi regretabil, ar fi o nenorocire chiar pentru noi daca, a doua zi dupa recunoasterea independentii noastre, am cadea in greseala ce o comitea odinioara Grecia in loc sa ne inspiram de politica noastra traditionala.

In ce consta insa aici traditiunea? Ea consta in ceea ce ne impune chiar pozitiunea noastra geografica ; de-a evita orice provocare fata cu puterile noastre vecine si d-a intretine indeobste cu toate puterile cele mai bune relatiuni. Prin aspiratiunile noastre, prin dezvoltarea intelectuala ce si-a dat Romania de jumatate de secol aproape, ea a cautat a se apropia de civilizatiunea apuseana; ideile de progres, dezvoltarea noastra economica trebuie sa fie pururea tinta noastra pentru a ne intari inlauntru si a inspira incredere inafara.

Daca puterile la Berlin nu ne-au garantat neutralitatea, trebuie ca noi, prin atitudinea ce vom tinea-o, sa nu ne departam catusi de putin de la o politica inteleapta, care sa nu se inspire decat de propriile interese romanesti, fiindca este o proba evidenta ca o asemenea politica este singura buna pentru Romania, fiindca pururea am cerut-o, fiindca am regretat si regretam si astazi ca inaltul areopag european nu ne-a asigurat el insusi conditiile de existenta ce le doream cu totii pentru statul nostru.

Noi nu putem decat regreta ca se vad tendinte de a angaja tara in o politica bazata pe apropierea exclusiva catre una sau cealalta din marile puteri, departand-o astfel de la linia de conduita pe care o socotim singura buna, fiind inspirata numai din propriile noastre interese. (Mihai Eminescu, [„E greu pentru o foaie din opozitie”] in Timpul, 6 martie 1880, apud M. Eminescu, Opere, XI, Publicistica)

1.    Motiveaza punctul de vedere al emitatorului in legatura cu adevarata politica nationala.

2.    Prezinta particularitatile stilului jurnalistic, asa cum sunt acestea ilustrate in articolul eminescian.

3.    Demonstreaza actualitatea / inactualitatea conceptiilor / opiniilor politice eminesciene.

.

Biletul nr. 44

Peisajul de ansamblu al publicatiilor romanesti literar-stiintifice, academice, umanitare si populare se imbogateste cu zeci si zeci de reviste (numai in perioada 1890-1900) apar peste o suta.

In acest divers context este interesant de urmarit modul in care publicatiile reprezentative au izbutit sa-si impuna un program redactional care sa continue traditia progresista a presei romanesti, sa inoveze stilul publicistic si limbajele lui prin noi formule si genuri gazetaresti si sa contribuie la elucidarea disputelor lingvistice si literare cu privire la limba si la literatura.

Observam mai intai ca „directia noua” propusa de Titu Maiorescu in „Convorbiri literare” se confrunta, dupa 1880, cu alte „directii”, tendinte si orientari care se doreau distincte unele fata de altele si care au izvodit in preajma unor reviste cunoscute.[]  Stilul publicistic si genurile gazetaresti de la sfarsit de secol (sec. al XIX-lea) ne atesta, in mod explicabil, anumite tendinte care au contribuit la dezvoltarea presei literare. Se cultiva articolul polemic – politic, social, cultural, istoric, filosofic. Cronica literara, de teatru mai ales, dar si cea de carte, cunoaste prin Eminescu, Delavrancea si Caragiale o amploare deosebita. Un gen frecvent este medalionul literar, prezent in mai toate revistele.

(Victor Visinescu, Valori lexicale si stilistice in publicistica literara romaneasca)

1.    Prezinta contextul istoric si cultural in care este surprinsa dezvoltarea presei romanesti.

2.    Comenteaza caracteristicile textului informativ, asa cum se evidentiaza acestea in fragmentul citat.

3.    Prezinta un punct de vedere argumentat referitor la rolul presei literare de la sfarsitul secolului al XIX-lea in elucidarea disputelor lingvistice si literare cu privire la limba si la literatura.

.

Biletul nr. 45

Toti cunoastem importanta teatrului pentru un popor, toti stim, asemenea, ca ne lipseste acest element de cultura. Vom traduce dar dramele eminente din alte literaturi, vom incuraja inceputurile noastre cele bune, daca le avem, vom descuraja pe cele rele si ne vom interesa, la timp oportun, de a forma actori adevaratizeci si zeci de ani vor trece inainte de a se putea compune o singura trupa de actori care sa merite acest nume.[]

In contrastul aratat pana aici se cuprinde cea mai lamurita explicare a directiei noi, in deosebire de cea veche. Directia veche a barbatilor nostri publici este mult mai indreptata spre formele dinafara; directia noua si juna cauta mai intai de toate fundamentul dinlauntru si, unde nu-l are si pana cand inca nu-l are, dispretuieste forma dinafara ca neadevarata si nedemna.[] Si fiindca vorbim aici de literatura prozaica, vom imparti cercetarea noastra dupa cele doua specii ale ei, in cercetarea stiintifica si in cea estetica sau cel putin stilistica. Reproduceri din chiar operele autorilor nu pot avea loc aici: intinderea lucrarilor prozaice se impotriveste la aceasta. Trebuie sa ne marginim a cita numai titlul scrierilor si a scoate la iveala elementele comune care le impreuneaza in una si aceeasi directie.

(Titu Maiorescu, Directia noua in poezia si proza romana, in Critice)

1.      Prezinta contextul in care Titu Maiorescu a publicat studiul despre Directia noua.

2.    Comenteaza particularitatile limbajului critic pe care il creeaza Maiorescu.

3.      Interpreteaza titlul textului, in relatie cu informatiile oferite de fragmentele selectate.

.

Biletul nr. 46

Orisicare scriitor care se simte, tine sa scrie pentru toti romanii, ba chiar si pentru cei viitori. El are dar sa scrie cum vorbesc toti romanii, ba cum, dupa toata probabilitatea, vor vorbi si cei ce nu s-au nascut inca. El trebuie dar sa-si dea bine seama cum alege, cum intrebuinteaza si cum asaza vorbele, caci o vorba rau aleasa nu are pentru toti cititorii inteles, una rau intrebuintata strica intelesul, iar una rau asezata il supara pe cititor. Aceasta bagare de seama le lipseste celor mai multi dintre scriitorii nostri.

Am citit, de exemplu, scrise de unul dintre scriitorii cu mari pretentiuni vorbele „pagina intaia”. Stim insa cu totii ca romanii zic „pagina intai” ori „prima pagina”. De ce a scris acel autor pretentios cum nu zice si nici n-are sa zica nimeni? Pentru ca voia sa fie mai cu mot decat altii.

Fiindca noi ceilalti zicem „a doua”, „a treia” si „a patra”, el socotea ca trebuie sa zicem si „a-ntaia”. Aceasta dovedeste ca el nu si-a dat silinta sa se dumireasca asupra gramaticii romanesti.[]

Astfel, acel scriitor cu pretentiuni mari si cu pregatire neindestulatoare, nemultumit sa scrie cum vorbeste lumea, a pocit limba, crezand c-o drege.                                                   (Ioan Slavici, Amintiri)

1.    Prezinta atitudinea emitatorului fata de limbajul artistic si corectitudinea acestuia.

2.    Identifica doua argumente formulate in textul dat, evidentiind rolul persuasiv al fiecaruia.

3.    Sintetizeaza continutul de idei al textului dat si semnificatia mesajului.

Biletul nr. 47

 

Principele Carol [n.n. viitorul rege Carol al II-lea] ajunge, in 1912, sa sustina un bacalaureat nemaiintalnit pana atunci in Romania.

O comisie speciala, formata din profesorii care-l pregatisera inainte, a fost insarcinata de Carol I sa-l verifice pentru acordarea certificatului de absolvire. In Arhiva Casei Regale s-au pastrat toate documentele acestui examen curios: lucrarile scrise ale celui examinat; procesul-verbal privind desfasurarea examenului. []

Examenul ─ pe care Carol I il dorea „complet si amanuntit’’, conform procesului-verbal ─ va avea loc pe 26- 29 iunie 1912, la Castelul Peles din Sinaia, unde Comisia s-a deplasat de la Bucuresti. Urmau a fi probe de limba latina, matematica, fiziconaturale, limba franceza, o „dizertatiune’’, limba germana, probe orale si ex tempore din filozofie si istorie. Felul cum a decurs examenul este prezentat pe larg. Au participat Carol I, care a prezidat, principele mostenitor Ferdinand si sotia sa Maria, fratii si surorile celui examinat. Comisia propunea candidatului mai multe subiecte, din care acesta isi alegea unul. La limba romana a ales Principalele calitati ale operei lui Caragiale; la filozofie si istorie, din cele 20 de subiecte, a luat Politica Rusiei in Orientul Europei pana la 1774. Notele obtinute: limba romana ─ 9; matematici ─ 8,50; franceza ─ 9; stiinte fizico-naturale ─ 9; germana ─ 8,50; latina ─ 7; dizertatia la istorie ─ 10; filozofie ─ 10; media generala ─ 8,81. Calificativul „Admis’’.

(Petre Turlea, Bacalaureat la castel, in revista Historia)

1.    Prezinta perspectiva / perspectivele din care istoricul Petre Turlea si-a construit mesajul.

2.    Evidentiaza elementele de structura si de compozitie specifice textului informativ.

3.    Comenteaza, dintr-o perspectiva personala, semnificatia mesajului transmis prin articolul publicat in revista „Historia”.

.

Biletul nr. 48

Priviti o clipa felul cum cautam sa ne intelegem, priviti cat de putin conduita curenta a unui roman, atunci cand vorbeste de oamenii, de institutiile, de moravurile ori de cultura noastra. Veti observa numaidecat doua tipuri de apreciere bine caracterizate, dar in acelasi timp perfect opuse. O categorie din conationalii nostri, dintre aceia care si-au facut studiile superioare in strainatate si fac parte din clasa avuta, ori de cate ori vor trebui sa faca o judecata asupra vreunui fenomen romanesc oarecare, vor lua aproape sistematic aceeasi atitudine: scepticismul radical.

Cunoasteti cu totii acest monoton discurs: Suntem in urma tuturor popoarelor. Structura noastra etnica e inferioara si nici un viitor mai bun nu e de asteptat. Caracterul nostru e las si servil. Institutiile noastre sunt simple maimutareli dupa strainatate. […] N-avem trecut, n-avem arta, n-avem literatura. […]

Exact opusa acestei mentalitati, apare o alta, care, cu tot aspectul ei profund patriotic, ramane tot asa de obtuza, tot asa de refractara la priceperea sufletului national ca si cea dintai. Toata lumea iarasi cunoaste si discursul demagogului nationalist si cultural. […] Romanii sunt singurul popor care se injoseste, se critica mereu. Trebuie sa descoperim valorile nationale, care sunt suficiente ca sa putem trai din ele, inchizand granitele influentei straine. Literatura noastra are nume ce se pot egala usor cu marile genii ale strainatatii. Suntem bogati ca nimeni (povestea petrolului si a graului), suntem viteji (“Romanul are sapte vieti in pieptu-i de arama”), suntem poeti (“Romanul e nascut poet”) etc. etc. […]

In general, atitudinea celor mai multi romani fata de evenimentele si lucrurile noastre oscileaza egal de vinovat intre scepticism si grandomanie.

(Mihai Ralea, Fenomenul romanesc)

1.    Evidentiaza atitudinea emitatorului fata de mentalitatile extreme.

2.    Prezinta doua mijloacele lingvistice / stilistice prin care se confera textului reprodus o nota polemica.

3.    Argumenteaza un punct de vedere personal asupra celor doua mentalitati descrise in textul dat: scepticismul si grandomania.

Biletul nr. 49

Pentru traditionalisti, eterna chestiune a occidentalizarii sau a raporturilor cu Occidentul, care incurca si dezorienteaza atatea inteligente romanesti, se reduce la un proces firesc de asimilare. Dar dincolo de aceasta asimilare, tinta inalta ramane creatia proprie. Un Nicolae Balcescu, un Mihail Kogalniceanu, un B.P. Hasdeu, un Mihai Eminescu, un George Cosbuc, un Vasile Parvan sau Nicolae Iorga ni se infatiseaza sub indoitul aspect de vasta asimilare a culturilor straine si de monumentala creatie autohtona. Traditionalismul vede in ei revelatii istorice ale substantei de viata permanenta ce zace in adancul acestui popor.

Daca menirea poporului romanesc este aceea de a crea o cultura dupa chipul si asemanarea lui, afirmatia aceasta implica si solutia unei orientari. Cine preconizeaza orientarea spre Occident rosteste un non-sens. Orientarea cuprinde in sine cuvantul Orient si inseamna orientarea spre Orient, dupa Orient. Altarele se asaza spre Orient, icoanele caminului se asaza pe peretele dinspre Orient, taranul cand se inchina pe camp se intoarce spre Orient. Zicala spune pretutindeni ca lumina vine de la Rasarit. Si cum noi ne aflam geografic in Orient si cum, prin religia ortodoxa, detinem adevarul luminii rasaritene, orientarea noastra nu poate fi decat spre Orient, adica spre noi insine, spre ceea ce suntem prin mostenirea de care ne-am invrednicit.

Mostenim un pamant rasaritean, mostenim parinti crestini soarta noastra se cuprinde in aceste date geo-antropologice. O cultura proprie nu se poate dezvolta organic decat in aceste conditii ale pamantului si ale duhului nostru. Occidentalizarea inseamna negarea orientalismului nostru, nihilismul europenizant inseamna negarea posibilitatilor noastre creatoare.

(Nichifor Crainic, Sensul traditiei, in Puncte cardinale in haos)

1.    Prezinta contextul in care Nichifor Crainic isi emite mesajul.

2.    Prezinta doua mijloacele lingvistice / stilistice prin care se confera textului reprodus o nota polemica.

3.    Argumenteaza un punct de vedere personal asupra celor doua mentalitati descrise in textul dat: scepticismul si grandomania.

.

Biletul nr. 50

Sub diferite variatii de detaliu, omul care locuieste astazi continentul nostru se prezinta sub doua tipuri bine definite: occidentalul si orientalul.

Toata civilizatia occidentala sta intr-un singur cuvant: „aptitudine creatoare”. Ridicat deasupra mediului, dominandu-l prin stapanire de sine, prin curaj, prin rabdare si initiativa, occidentalul e spirit activ mai inainte de toate. El preface ambianta, sfinteste locul, caruia ii impune legea si ideea sa si care il asculta docil si invins. Apuseanul e stapanul vointei sale elastice si ferme in acelasi timp si pentru aceasta e si stapanul lucrurilor inconjuratoare. Curajul sau e cand temerar, cand rezonabil. Stie sa riste si sa fie in acelasi timp prudent. El subjuga fortele naturii, sezoanele, fauna si flora. Dar mai ales, a inventat tehnica, care i-a devenit aliata ascultatoare.

In asemenea conditii , filozofia sa nu poate fi decat voluntarista. El crede ca totul e posibil, e optimist in increderea pe care o acorda fortelor sale, crede in libertate, mai mult, in liber arbitru, pentru ca rezistenta determinismului orb o invinge cu puterea intelepciunii sale (…)

Psihologia orientalului e exact contrara. Ea se reduce, de obicei, la o “resemnare pasiva”. Daca occidentalul se impune mediului, orientalul se supune. Forta naturii il zapaceste, il zdrobeste, il apasa. Recunoaste intr-insa cine stie ce forta religioasa misterioasa, contra careia i se pare inutil sa mai lupte. (…) Fatalismul, adica constatarea acestei asezari prestabilite si pe care vointa omului e prea slaba ca sa o indrepte, i se pare singura solutie.

(Mihai Ralea, Fenomenul romanesc)

1.  Prezinta perspectiva / perspectivele din care autorul descrie cele doua tipologii umane.

2.  Prezinta particularitatile de limbaj prin care se evidentiaza antiteza fundamentala pe care este construit textul.

3.  Argumenteaza un punct de vedere personal asupra celor doua modele psihologice descrise in textul dat:  occidentalul si orientalul.

.

Biletul nr. 51

Desi mult mai complex si ingloband in ea principii contradictorii si fenomene ce nu se pot explica uniform, miscare modernista se confunda adesea si cu simbolismul, care, in realitate, nu e decat una din formele ei, pe care ne ramane sa o studiem in nota sa diferentiata. […]

Miscarile literare nu pornesc, in genere, de la conceptii definite, ci dintr-o tendinta impotriva unei forme invechite in arta; formula viitoare izvoraste dintr-o elaboratie inceata si obscura, necristalizata intr-o formula decat tarziu. […] Pornit si el dintr-o reactiune, nu trebuie deci sa consideram simbolismul numai prin latura lui negativa, ci si prin caracterele esentiale ce-i dau un aspect si o unitate interioara. Iesit din faza militanta a negatiunii si intrat in ritmul curentelor literare ca un fenomen distinct, simbolismul poate fi acum redus la elementul sau caracteristic.

El nu trebuie confundat cu individualismul in arta….; orice talent nou este afirmatia unui individualism; el nu e numai principiul eliberator dintr-o formula literara veche, intrucat orice scola noua reprezinta prncipiul unei emancipari. […] Simbolismul este de o natura mai specifica; in esenta, el reprezinta adancirea lirismului in subconstient prin exprimarea pe cale mai mult de sugestie a fondului musical al sufletului omenesc.

(E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane)

1.    Comenteaza opiniile emitatorului referitoare la simbolism.

2.    Prezinta particularitatile limbajului ilustrat in textul dat, prin referire la stilul functional pe care il ilustreaza.

3.    Exemplifica una dintre ideile/ opiniile critice formulate in fragmentul dat, prin referire la un text teoretic sau artistic studiat.

.

Biletul nr. 52

M-am sfiit totdeauna sa scriu pentru tipar la persoana intai.[]

Dar, fiindca sunt intrebat, indraznesc a spune ca scrisul nu mi se pare deloc o jucarie agreabila si nici mai cu seama o jonglerie cu fraze. Pentru mine arta- zic “arta” si ma gandesc mereu numai la literatura- inseamna creatie de oameni si de viata.

Astfel arta, intocmai ca si creatia divina, devine cea mai minunata taina. Creand oameni vii, cu viata proprie, cu lume proprie, scriitorul se apropie de misterul eternitatii. Nu frumosul, o nascocire omeneasca, intereseaza in arta, ci pulsatia vietii. Cand ai reusit sa inchizi in cuvinte cateva clipe de viata adevarata, ai realizat o opera mai pretioasa decat toate frazele frumoase din lume. Precum nasterea, iubirea si moartea alcatuiesc enigmele cele mai legate de viata omeneasca, tot ele preocupa mai mult si pe scriitorul care incearca sa creeze viata. Literatura rezultata din asemenea preocupari nu va multumi, poate, nici pe superestetii ce savureaza numai rafinariile stilistice sau extravagantele sentimentale, nici pe amatorii de povestiri gentile de salon. Nici n-are nevoie. Literatura traieste prin ea si pentru ea insasi. Durabilitatea ei atarna numai de cantitatea de viata veritabila ce o cuprinde.               

 (Liviu Rebreanu, Cred)

1.    Prezinta opiniile lui Liviu Rebreanu referitoare la conditia creatiei si a creatorului, asa cum se reflecta in fragmentul citat.

2.    Explica semnificatia comparatiei multiple din enuntul: Precum nasterea, iubirea si moartea alcatuiesc enigmele cele mai legate de viata omeneasca, tot ele preocupa mai mult si pe scriitorul care incearca sa creeze viata.

3.    Formuleaza un punct de vedere argumentat privind relatia dintre asertiunile teoretice formulate in articolul programatic „Cred” si reflectarea acestora intr-unul dintre romanele lui L. Rebreanu.

.

Biletul nr. 53

Sincronismul inseamna, dupa cum am spus, actiunea uniformizatoare a timpului asupra vietii sociale si culturale a diferitelor popoare legate intre ele printr-o interdependenta materiala si morala. Exista, cu alte cuvinte, un spirit al veacului sau ceea ce numea Tacit un „saeculum”, adica o totalitate de conditii configuratoare a vietii omenirii. Spiritul Evului Mediu, de pilda, se manifesta sub doua forme: credinta religioasa care-i determina intreaga activitate sufleteasca (literatura, arta, filosofia etc.) si provoaca in domeniul politic cruciadele, adica expansiunea Occidentului spre Orient; iar pe de alta parte, in domeniul social, forma specifica a feudalitatii, de origine germanica sau nu, in orice caz, expresie a individualismului social, dupa cum stilul ogival este o expresie a misticismului.

Renasterea reactioneaza impotriva spiritului crestin prin reinvierea spiritului antic, cu manifestari mai caracteristice in domeniul artei si al cugetarii filosofice.[…] Revolutia franceza ne-a adus, in sfarsit, principiul suveranitatii nationale, al libertatii presei si cuvantului, principiul egalitatii legale, fiscale si politice de la temelia tuturor democratiilor contemporane si, ca urmare fireasca, principiul nationalitatilor ce ne configureaza.[…] Spiritul timpului e, asadar, firul conducator al istoriei in controversele faptelor. Prezent pretutindeni, el se dezvolta, totusi, in unele tari mai intens: la Roma si la Atena in antichitate; la germani in timpul Evului Mediu; in Italia in epoca Renasterii; in Franta in veacul XVII si sfarsitul veacului XVIII.

(E. Lovinescu, Mutatia valorilor estetice)

1. Precizeaza doua dintre elementele actului de comunicare: emitatorul si contextul.

2. Explica semnificatia pe care Eugen Lovinescu o atribuie in textul citat conceptului de sincronism.

3. Exprima un punct de vedere argumentat privind rolul pe care l-a jucat criticul Eugen Lovinescu in contextul literaturii interbelice, valorificand si informatiile din textul citat.

.

Biletul nr. 54

Acest orgoliu al latinitatii noastre e mostenirea unor vremuri cand a trebuit sa suferim rasul batjocoritor al vecinilor, cari cu orice pret ne voiau subjugati. Azi e lipsit de bun-simt. Vorbim despre spiritul culturii noastre; vrem sa fim numai atat: latini - limpezi, rationali, cumpatati, iubitori de forma, clasici – dar vrand-nevrand suntem mai mult. Insemnatul procent de sange slav si trac, ce clocoteste in fiinta noastra, constituie pretextul unei probleme, care ar trebui pusa cu mai multa indrazneala.

Cunoastem experimentul incrucisarii unei flori albe cu floarea rosie a aceeasi varietati. Biologii vorbesc despre asa-numitele „dominante”. Ce inseamna cuvantul acesta? Ca in generatiile noua ce se nasc din impreunarea celor doua flori – insusirile uneia dintre ele sunt stapanitoare; bunaoara cele mai multe vor fi albe. S-a dovedit insa ca din cand in cand, cu oaresicare ciudata regularitate reapar si insusirile curate ale celeilalte flori. E o izbucnire din Mister, cand nici nu te astepti. Vechile insusiri le-ai crezut pierdute pentru totdeauna, ele se afirma totusi din timp in timp in toata splendoarea trecuta. Intr-o indepartata analogie cu experimentul acesta biologic – atat de convingator prin simplitatea sa – se poate spune ca in spiritul romanesc e dominanta latinitatea, linistita si prin excelenta culturala. Avem insa si un bogat fond latent slavo-trac, exuberant si vital, care, oricat ne-am impotrivi, se desprinde uneori din corole necunoscutului, rasarind puternic in constiinte. Simetria si armonia latina ne e adeseori sfartecata de furtuna care fulgera molcom in adancimile oarecum metafizice ale sufletului romanesc.

E revolta fondului nostru nelatin. […]

(Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, in revista Gandirea)

1.      Comenteaza punctul de vedere al emitatorului privind dualitatea spiritualitatii romanesti.

2.      Demonstreaza rolul argumentativ al analogiei utilizate de Lucian Blaga in fragmentul citat (asemanarea dintre experimentul biologic si spiritul romanesc).

3.      Exprima-ti o opinie argumentata despre afirmatiile din finalul textului reprodus: Simetria si armonia latina ne e adeseori sfartecata de furtuna care fulgera molcom in adancimile oarecum metafizice ale sufletului romanesc. E revolta fondului nostru nelatin.

Biletul nr. 55

Desigur, nimic nu rodeste din nimic, nu exista creatie ex nihilo, totul are un temei in realitatea universala. Dupa cum samanta se naste din moartea fructului, “cuvintele potrivite” isi au sorgintea in arhaicele “indemnuri pentru vite”. Orice germinare e o metafora, un salt. Robia indurata, osanda lui Adam si Sisisf, “sudoarea muncii sutelor de ani”, suferinta in intuneric, a celor smeriti, chiar osemintele uscate ale batranilor, intreg “rodul durerii de vecii intregi” poate fi izvor de poezie, tocmai pentru ca e rod. Caci, dupa cum sterilitatea desfigureaza si descompune in haos, fecunditatea transfigureaza, alcatuieste noi ordine. Poetul e cel care reveleaza, desteapta ceea ce doarme in obscuritate, cel care face Dumnezeu de piatra din cenusa mortilor din vatra, faureste versul inalt din ocara si – germinare prin transfigurare- din “mucegaiuri, bube si noroi” isca “frumuseti si preturi noi”. Lumea argheziana nu e aseptica, sterilizata, ci e o lume a germenilor. Poetul nu e ratacitor printre astre pure ci, asemenea Heruvimului cazut in lume, om prea uman, gaseste in orice “buba pamanteana” putinta unei seminte, a unei noi nasteri posibile.

Suferinta insasi poate, deci, sa rodeasca.[] Caci: “a scrie e a face din nou”, creatia poetica repetand creatia cosmica. Dar pentru ca acest suprem vis omenesc [] sa rodeasca intr-o opera durabila, e nevoie [] de o intreaga viata ingropata in temelii.

(Nicolae Balota, Opera lui Tudor Arghezi)

1.    Comenteaza punctul de vedere al criticului Nicolae Balota privind creatia poetica argheziana.

2.    Prezinta rolul expresiv / argumentativ al metaforei rodirii, utilizate repetat in discursul critic citat.

3.    Argumenteaza o opinie personala privind valoarea de adevar a afirmatiei „Suferinta insasi poate, deci, sa rodeasca.[] ”, in raport cu una dintre poeziile argheziene.

 

.

Biletul nr. 56

O lectura in ordine cronologica a poeziei lui Blaga arata ca, in calitate de adevarat motiv liric, cuvantul nu apare la el decat relativ tarziu, si intr-un moment determinat de logica interna a mitului poetic in ansamblul sau. Ipostaza cea mai definitorie a omului blagian este, in primele doua carti, aceea de fiinta tacuta ce se dispenseaza cu usurinta de rostire, lasand mai degraba lumea sa se rosteasca in ea. Nu cuvantul este cel ce se impune acum, ci contrariul sau, tacerea, linistea – o tacere germinativa, strabatuta doar de tulburarile sevelor ori ale sangelui si luminii, ce urmeaza caile ascunse ale impulsurilor vitale celor mai incontrolabile. „Tacerea-mi este duhul” – se defineste poetul in Stalactita, identificandu-se unei realitati elementare: „zacand” in umbra gorunului, i se pare ca „stropi de liniste (ii) curg prin vine, nu de sange”, iar in Liniste: „atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud/cum se izbesc de geamuri razele de luna.”

In cosmica tacere, subiectul e, cele mai adeseori un receptacul pasiv al miscarilor lumii, in umbra si tacere eul comunica in profunzime cu universul, devenind el insusi un element printre elemente. Cand apare totusi, cuvantul se lasa doar soptit, aproape inutil atata vreme cat trairea nemijlocita ii poate lua locul exprimand plenitudinea fiintei; ori, dimpotriva, devine strigat, chiot, debordare sonora a dezlantuitei energii dionisiace, prelungire a marelui tumult al stihiilor.

(Ion Pop, Lucian Blaga - universul liric)

1.    Prezinta perspectiva / perspectivele din care autorul studiului analizeaza universul liric al lui L. Blaga.

2.    Demonstreaza legatura dintre campul semantic dominant in fragmentul citat si tema textului.

3.    Comenteaza ideile critice formulate in textul-suport, prin referire la una dintre poeziile lui Lucian Blaga.

Biletul nr. 57

Decat sa omit detaliile, prefer sa le exagerez, sa le pun sub lupa. Este metoda cea mai simpla de a calatori in timp, de a te intoarce cu zeci de ani in urma[…]. Scriitorii isi incercau norocul la edituri, iar cartile lor nu aveau inca titluri bine stabilite si se aflau scrise pe jumatate sau pe sfert, in timp ce nimeni, nici macar ei, nu stiau cum, daca si cand le vor incheia, cati le vor citi si care din confrati va scrie[…] despre noua aparitie.

Pe atunci personajele marilor romane aveau inca toate drumurile deschise, Felix mai putea spera sa se insoare cu Otilia in ciuda lui Pascalopol, Fred ar fi putut sa evite inca, in ziua fatala, sa se urce in carlinga, iar Adela mai avea o sansa de a descoperi jurnalul doctorului Codrescu. []

Pe atunci personajele nu erau scufundate cu totul in hartie, aveau numai jumatate de destin scris, iar cealalta jumatate din ei, libera, se afla inca, indistincta si in fierbere, in mintea si viata unor autori, ei insisi cu numai o bucata din viata scrisa.

Rebreanu se plimba, pe strazile Bucurestiului, intr-un Chevrolet rosu. [] Calinescu isi achizitiona vara provizia de lemne pentru iarna. [] Bacovia fuma cu sete si bea pe tacute, Ion Barbu avea cate cinci-sase studenti la cursurile lui de matematici superioare, pe Nichifor Crainic il puteai gasi la patru numere de telefon diferite, lui Camil Petrescu ii trecuse serios prin gand sa se apuce de chimie, dupa ce inventase pe hartie o parasuta-balon.[]

Nu semanau unii cu altii si nimeni nu ii obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru. Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern, ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul.[]

Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul.

(Ioana Parvulescu, Intoarcere in Bucurestiul interbelic)

1.    Prezinta perspectiva / perspectivele din care Ioana Parvulescu reconstituie atmosfera Bucurestiului interbelic.

2.    Comenteaza rolul enumeratiilor si al repetitiilor utilizate in fragmentele citate.

3.    Interpreteaza informatiile comunicate prin textul-suport, dintr-o alta perspectiva, decat cea a autoarei.

 

.

Biletul nr. 58

In literatura sa, Marin Preda a impus o alta imagine a omului. Il preocupa bezmeticii, il nelinistesc spiritele primare agresive, dar nu le acorda un loc prea mare in spatiul literar. Nu ticalosii, bezmeticii, nesabuitii, spiritele primare agresive populeaza spatiul morometian. Scriind – marturiseste Marin Preda – am avut totdeauna in fata un model preexistent, o masura a vietii morale: tatal meu. El este Ilie Moromete! Simbolul unei „eterne lumi de vara”. Iubirea fata de acest model poate fi o explicatie, una foarte puternica, totusi nu poate fi singura.

Marin Preda credea in frumusetea morala a omului. Lecturile, meditatiile lui in marginea cartilor (si nu numai a cartilor de literatura) ii formasera o viziune asupra omului si, in centrul ei, sta solid, cu puternice radacini morale, omul valorilor morale, omul valorilor fundamentale, fructul constiintei morale. Omul care poarta, totdeauna, o lumina pe fata. Omul care are acces la starea de contemplatie, caci – zice prozatorul undeva - „contemplarea este singurul mod de a privi care iti permite sa intelegi cu adevarat”.

 (Eugen Simion, Intoarcerea autorului)

1.    Prezinta atitudinea emitatorului fata de ipostazele umane din opera lui Marin Preda.

2.   Explica semnificatia titlului in contextul ideilor formulate in fragmentul selectat.

3.   Formuleaza un punct de vedere argumentat privind relatia dintre realitate si fictiune in creatia lui Marin Preda, valorificand si informatiile din textul citat.

Biletul nr. 59

Florin Mugur: Spuneati ca, pentru a semana cu don Quijote, Moromete ar trebui sa actioneze in sensul iluziilor lui. Cum adica? Va rog sa incercati sa dati un exemplu. Intr-o imprejurare oarecare, cum ar fi procedat Moromete, dac-ar fi fost don Quijote? Ar trebui mai intai precizata iluzia, apoi sa vedem cum ar fi actionat in sensul acelei iluzii.

Marin Preda: Una din iluziile acestui erou este ca lumea ar putea trai fara bani, iar pozitia asta e a taranului patriarhal. El simte ca puterea banului, putere care devine din ce in ce mai mare in timpul sau, cand el insusi a ajuns un mic proprietar de pamant, il pune in situatia de a face productia sa o marfa. E dator sa munceasca pentru a-si intretine familia, dar sa munceasca intr-un anume stil, si anume, producand cereale pentru sine, dar si pentru a le vinde. E nevoie sa dobandeasca bani. [] Deci banul inseamna un atac brutal la adresa iluziei cu care se nutreste personajul, ca el, cu pamantul lui si cu copiii lui, cu ce are, poate continua sa traiasca linistit, ca nu va fi nevoit sa intre in cursa.. [] Cum ar trebui sa actioneze Moromete, eroul meu, in spiritul iluziilor lui? Raspunsul este ca el si actioneaza in acest spirit, si sigur ca in acest sens  are o trasatura donquijoteasca. Sa ne reamintim. Intai ca el ia in ras copiii, care vor sa castige bani. Vrea sa-si pastreze copiii, sa-i invete felul sau de viata, sa munceasca la camp, iar cu surplusul de cereale, care o fi, n-au decat sa-l vanda la munte sau la balta. Asta ar fi una. Al doilea: el nu cedeaza atunci cand acesti copii staruie in dorinta lor de a-si face alta viata decat cea traditionala si nu accepta, lupta cu disperare sa-si pastreze copiii langa el. []

 (Florin Mugur: Convorbiri cu Marin Preda)

1.  Comenteaza ipostazele in care apare Marin Preda in fragmentele reproduse.

2.  Prezinta particularitatile organizarii textuale ilustrate in fragmentul selectat, prin raportare la tipurile de dialog (interviu, dezbatere, discutie argumentativa, conversatie cotidiana etc.).

3.  Formuleaza, pe baza valorilor si a convingerilor personale, un punct de vedere argumentat privind semnificatia mesajului transmis de Marin Preda.

.

Biletul nr. 60

Pentru a iesi dintr-un univers concentrationar – si nu e neaparat nevoie sa fie un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare; teoria se aplica oricarui tip de produs al totalitarismului – exista solutia (mistica) a credintei. [] Cele trei solutii la care ne referim sunt strict lumesti, au caracter practic si se infatiseaza ca accesibile orisicui. []

Solutia a treia: a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovski.

Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta. Cu cat iti merge mai rau, cu cat sunt greutatile mai imense, cu cat esti mai lovit, mai impresurat ori mai supus atacurilor, cu cat nu mai intrevezi vreo nadejde probabilistica si rationala, cu cat cenusiul, intunerecul si vascosul se intensifica (), cu cat pericolul te sfrunteaza direct, cu atat esti mai dornic de lupta si cunosti un simtamant de inexplicabila euforie. [] Solutia aceasta, fireste, presupune, o tarie de caracter exceptionala, o conceptie militara a vietii, o formidabila indarjire morala a trupului. O vointa de otel innobilat si o sanatate spirituala adamantina*. E probabil ca presupune si un duh sportiv: sa-ti placa batalia in sine – incaierarea mai mult decat succesul.

* adamantina = stralucitoare

(N. Steinhardt, Jurnalul fericirii)

1.      Prezinta intentia cu care Nicolae Steinhardt situeaza inaintea jurnalului propriu-zis un prolog intitulat „Trei solutii”, din care este selectat textul dat.

2.      Demonstreaza legatura dintre campul lexical dominant si tema rezistentei intr-un univers concentrationar.

3.      Exprima, pe baza valorilor si a convingerilor personale, o opinie argumentata privind afirmatia ca „un univers concentrationar nu e neaparat [] un lagar, o temnita ori o alta forma de incarcerare.”

Biletul nr. 61

Nu prea se practica declaratia de dragoste in critica actuala. [] Dar critica e o forma de iubire. Pare un citat, dar nu stiu de unde. Din Alexandru Paleologu? Sau mai degraba din Valeriu Cristea. E mai rational sa faci un rechizitoriu, o lista de reprosuri scriitorilor care au avut nefericirea sa traiasca in perioada comunista, decat sa vezi si sa arati cum si-au pastrat demnitatea. Nu toti, evident. S-au purtat o vreme, imediat dupa 1990, pe scara larga, cel putin doua aberatii. Prima e o judecata estetica absoluta: nimic din ce s-a scris in perioada 1945- 1989 nu mai rezista, totul e iremediabil alterat de comunism. A doua e o judecata morala absoluta, sprijinita pe presupozitia biografiilor compromise: toti scriitorii sunt vinovati, intr-un fel sau altul, toti au colaborat, tacit sau explicit. Ambele judecati sunt false in generalitatea lor. []

Au fost destui intelectuali romani demni in comunism, care nu au pactizat in nici un fel cu regimul, destui ca sa constituie un pol acuzator pentru cei care nu au fost demni si ar vrea sa nu existe cei dintai. Scriitorii generatiei ´60 au scos literatura romana din proletcultism si din cel mai negru impas. Au scos-o, pentru ca regimul politic s-a relaxat si a permis reconstructia novatoare. E, datorita conjuncturii permisive, meritul lor mai mic? Sunt ei de vina ca au reusit o reconsiderare spectaculoasa a literaturii in imprejurari atat de grele si de nefaste? A fost generatia salvatoare a literaturii romane contemporane! A inceput ezitant. Primele carti ale lui D.R. Popescu, Constantin Toiu, Nichita Stanescu, Cezar Baltag sunt profund afectate de context, dar la scurta vreme dupa 1960 isi vor reconsidera temele, stilurile si perspectivele.

Generatia´60 nu manifesta la debutul sau o solidaritate de grup si o unitate de program estetic de felul celor evidente in afirmarea generatiei ´80. Dar acest fapt nu are, din punctul meu de vedere, nici o relevanta. Nu vreau sa pun accentul aici pe ideea de generatie, ci pe momentul istoric (favorabil, e adevarat) al aparitiei unei serii extraordinare de scriitori, care au ridicat dintr-odata literatura romana la rang european. In primul rand, datorita poeziei. Nichita Stanescu si Marin Sorescu, mai intai, apoi si Ana Blandiana au putut circula in Europa ca mari poeti si au fost receptati si intampinati ca atare. [] Centrul de greutate al canonului estetic al literaturii romane contemporane il reprezinta scriitorii generatiei ´60.[]                                                                 (Ion Simut, Declaratie de dragoste pentru generatia ´60)

1.    Comenteaza perspectiva / perspectivele din care autorul analizeaza contributia generatiei´60 la depasirea crizei provocate de proletcultism.

2.    Prezinta particularitatile textului informativ, ilustrate in fragmentul selectat (referent, particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri informative, conectori, particularitati ale limbajului etc.).

3.    Argumenteaza o opinie personala privind urmatoarea afirmatie: Centrul de greutate al canonului estetic al literaturii romane contemporane il reprezinta scriitorii generatiei ´60.

 

.

Biletul nr. 62

In realitate, cenzura comunista este una de tip nou, ca sa folosim o expresie uzuala din lexicul marxist-leninist. Are cateva caracteristici pe care merita sa le trecem rapid in revista. Inainte de orice, se infaptuieste printr-o institutie specializata a partidului-stat. La noi, institutia ia fiinta printr-un decret al Consiliului de Ministri din 1949 sub titulatura Directia Generala a Tipariturilor Statului.

E de notat ca nici acum, nici mai tarziu, indiferent de infatisare si subordonare, institutia nu poarta in nume cuvantul cenzura (ori un sinonim). Va functiona pe toata durata regimului comunist; paradoxal, si dupa ce va fi desfiintata de Ceausescu in 1977. De regula, in istorie, procesele contra opiniei au cazut in competenta justitiei (eclesiastice, in Evul Mediu, militare, in timp de razboi, civile, in democratiile moderne). Doar regimurile comuniste au inventat un aparat specializat Si, inca, in stare de o cenzura totala: aplicata asupra tuturor domeniilor, preventiv sau ulterior, in informatie, creatie etc., ca si in difuzarea si interpretarea lor, la toate nivelele, tematic, ideatic, stilistic, facand din recomandare obligatie, interzicand, amputand sau completand textele, exercitand cel mai complet si eficient cu putinta control asupra opiniei publice si private. Nimic asemanator in toata istoria cenzurii. Cenzura comunista a fost o veritabila industrie de control, aservire si manipulare a ideilor oamenilor.

(Nicolae Manolescu, Realismul socialist. Literatura noua, in Vatra, 9-10, 2004)

1.   Prezinta contextul politic si cultural la care se refera Nicolae Manolescu in fragmentul selectat.

2.    Demonstreaza caracterul nonfictional si nonartistic al textului citat.

3.    Comenteaza, dintr-o perspectiva personala, ideile formulate in legatura cu cenzura comunista.

Biletul nr. 63

A citi intr-o lume totalitara e aproape acelasi lucru cu a citi in inchisoare – atunci cand paznicii o ingaduie. Lectura care rezulta e in acelasi timp riguroasa, atenta (cartile demne de citit, relativ putine, sunt supuse unei lecturi profunde, intensive) si proiectiva – in sensul ca cititorul proiecteaza in text propriile aspiratii secrete, dorinte, ganduri, teorii.

Interesul acestui tip de lectura vine din tensiunea dintre atentie si proiectie, intre respectul pentru litera si tendinta de a vedea in text o expresie alegorica a dramei cititorului. []

Dar proiectia la care ma gandesc nu e nici simpla nici arbitrara, caci cititorul nu «forteaza» textul, nu-i impune fantasmele sale in mod brutal; dimpotriva, el se apropie de text cu sfiala, isi creeaza tot timpul complicatii si tine scrupulos seama de constrangeri pentru a obtine o victorie (alegorica), in ultima instanta, o victorie dificila si purificatoare.

(Matei Calinescu, Ion Vianu, Amintiri in dialog)

1.   Comenteaza opiniile emitatorului referitoare la actul lecturii intr-o lume totalitara.

2.   Prezinta doua mijloace lingvistice/ stilistice de realizare a subiectivitatii in textul citat.

3.   Interprezeaza, din perspectiva contemporana, cele doua modele de lectura la care se refera Matei Calinescu.

.

Biletul nr. 64

Ce este mai greu de suportat pentru cei care au trait nemijlocit trecutul comunist este un fel de cinism, de raceala in studierea acelei epoci, vazute astazi ca o perioada interesanta si ofertanta ca obiect de studiu. Acest tip de atitudine castiga din ce in ce mai mult teren. Pentru ca, dincolo de frustrari, orgolii, nedreptati, literatura scrisa in comunism, in acest sistem infernal si nenorocit, care a distrus talente si a produs drame de neinchipuit, devine tot mai mult o provocare academica, un teritoriu interesant pentru exotismul si stranietatea lui. Nici nu e de mirare ca majoritatea tezelor de doctorat recente se ocupa exact de acest interval istoric.

Oricat ar parea de cinic, literatura romana scrisa in comunism este cea mai incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodata in spatiul romanesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reusita si ratare. Dilema om - opera devine ridicola in cazul acestei perioade. Intr-o epoca in care intruziunea politicului in viata oamenilor mergea pana la controlul nasterilor, ascultarea discutiilor din familie sau urmarirea celor mai neinsemnate miscari, a discuta literatura independent de mediul in care a fost creata este o intreprindere naiva. O intreprindere pe care, de altfel, unii o practica si o recomanda, vorbind cu indiferenta despre compromisuri si turnatori si cu evlavie despre valoarea perena a operelor. Atentie insa: de multe ori, nu naivitatea e cea care naste asemenea ridicole ipocrizii critice, ci dorinta interesata de monumentalizare, de grandios si de camuflare a compromisului, de continuitate a unor ierarhii create artificial.

(Luminita Marcu, Fata in fata cu literatura scrisa in comunism)

1.      Prezinta atitudinea autoarei fata de receptarea literaturii scrise in comunism.

2.      Evidentiaza rolul enumeratiei si al antitezelor din secventa textuala: „literatura romana scrisa in comunism este cea mai incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodata in spatiul romanesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reusita si ratare.”

3.       Sintetizeaza informatiile cuprinse in text, formuland o concluzie personala. 

.

Biletul nr. 65

In 1978 s-a hotarat ca, in conformitate cu sloganul Invatamant-Cercetare-Productie, sa se generalizeze invatamantul industrial – industrializarea fortata a liceelor isi urma neabatut cursul. Chiar si Liceul de Filologie-Istorie „Zoia Kosmodemianskaia” primise sarcina infiintarii unei sectii de industrie usoara. Liceele de matematica-fizica introdusesera sectii de Electrotehnica si, mai ales, Mecanica; asta presupunea multa practica in productie si materii tehnice de profil. Numarul claselor de mate-fizica fusese drastic redus, intrau acolo numai „varfurile”, iar „cultura generala” umanista care se facea la adapostul firmei „reale” fusese marginalizata suplimentar. Egalizarea liceelor de elita cu cele industriale urma sa aiba loc prin nivelarea in jos a celor dintai. Ce iesea din liceele industriale era un dezastru, multi dintre tinerii absolventi erau abrutizati, abia stiau sa scrie (cu litere de tipar, fara ortografie si punctuatie) si sa socoteasca. [] Faceam meditatii la matematica unde ramaneam insa mediocru, iar o nota insuficienta la romana putea avea consecinte dezastruoase, ajungeam naibii la vreun liceu industrial []

Adevarul e ca liceele industriale erau scoli profesionale deghizate in licee, asa cum liceele de mate-fizica erau licee de cultura generala camuflate industrial. Oricum, chiar in liceele industriale ceva mai bune, viitorul mi-ar fi fost ca si blocat, nu ma simteam destul de puternic pentru a „recupera”. []

Optasem, dupa o matura chibzuinta, pentru Liceul de matematica-fizica „Nicolae Balcescu” (fost si actual Sfantu-Sava). Voiam un liceu de elita, cu elevi si profesori buni, traditie si prestigiu antebelic. [] Liceul m-a intampinat masiv, sever, cu ale sale culoare intunecoase si un puternic miros de terebentina. Examenul l-am dat intr-o sala cu vedere spre biserica. „Matematica” a decurs acceptabil, dar subiectele la literatura m-au facut sa palesc. Unul era „Neamul Soimarestilor”. Celalalt era insa „Comunistului” de Labis: „Comentati versul «Nimic pentru tine, tot pentru toti»„, ironia sortii, sacrificiul de sine in favoarea colectivitatii era tot ce detestam mai mult O initiere rosie cu spatele la zid. Macar dac-as fi fost foarte bun la matematica, asa insa eram la mana „Comunistului” care-mi specula slabiciunile. Ori nu scriam nimic despre poezeaua lui Labis si riscam sa pic (pe proba de matematica nu ma puteam baza, iar gramatica nu era punctul meu forte), ori faceam un comentariu ditirambic si intram. Am ales varianta compromisului si am scris un comentariu gretos-apologetic – un text in care nu credeam o iota.

(Paul Cernat, O lume disparuta. Pretul succesului)

1.    Prezinta ipostaza / ipostazele emitatorului, prin referire la fragmentele selectate.

2.    Comenteaza doua mijloace lingvistice/ stilistice de realizare a subiectivitatii in textul citat.

3.    Interpreteaza una dintre situatiile narate in textul dat, dintr-o alta perspectiva decat cea a autorului.

.

Biletul nr. 66

Analiza regimurilor comuniste nu a recurs pana acum la utilizarea sistematica a categoriei de persecutie [] avem de-a face, in cazul comunismului, cu un tip de regim („totalitar”) care se instaureaza si se mentine prin teroare si in care abuzul de putere se manifesta cel mai adesea tocmai prin lansarea de persecutii abuzive si arbitrare impotriva unor persoane sau grupuri. In arhivele comuniste exista o serie intreaga de documente ce pot fi integrate categoriei textului - persecutor, texte redactate de persecutor (care poate fi o institutie sau un ansamblu de institutii), cu scopul de a lansa persecutii si de a le justifica.

Dosarul de securitate este prin excelenta un text - persecutor, prin care o institutie special creata (Securitatea) isi intemeiaza si legitimeaza acuzatiile persecutorii, in numele carora va lansa in cele din urma acte de persecutie (urmarire, arest, confiscarea averii, eliminarea din functii, condamnare pe viata, executie etc.) asupra unei victime inocente - a carei vina exista strict in sistemul de referinta al persecutorului. O categorie aparte a textului - persecutor o constituie de exemplu listele de lucrari interzise, pentru stabilirea carora a fost de asemenea infiintata o institutie speciala. Victima nu este in acest caz doar autorul vizat in mod direct de persecutor, ci o constituie generatiile care urmau sa primeasca aceasta viziune deformata despre propria lor cultura. [].

O definitie in sens foarte larg a reeducarii ar trebui sa includa acest gen de interventie pe corpul viu al unei culturi (epurare, interzicere, excludere, etichetare) la nivelul optiunilor fundamentale si orientarilor de valoare pe care un agent (oricare ar fi el, guverne, responsabili politici sau educationali, mass-media) avand putere (politica, economica, militara) intentioneaza sa o imprime generatiilor viitoare.

(Claudia Buruiana, Fenomenul „reeducarii” din inchisorile comuniste, in Rost, nr.29, 2005)

1.   Prezinta opiniile autoarei despre rolul textelor-persecutor si despre Fenomenul „reeducarii”.

2.   Explica semnificatia contextuala a sintagmelor: „text-persecutor”, „dosar de securitate”, „acte de persecutie”.

3.   Interpreteaza semnificatia mesajului formulat in text, pe baza valorilor si a convingerilor personale.

Biletul nr. 67

In viziunea (de sorginte leninista) a partidelor comuniste (aflate in subordinea Moscovei), literatura, ca si cultura in general, intra in categoria instrumentelor eficace de cucerire si de consolidare a puterii. Cand tarile au fost ocupate de Armata Rosie, conducatorii acestor partide – monitorizate de Moscova – au considerat ca a venit momentul sa controleze intreaga productie artistica a timpului lor si sa permita un singur fel de arta: aceea pusa in slujba cauzei comuniste. []

Era imperios necesar ca mai intai sa se elibereze terenul edificarii noii culturi socialiste prin evacuarea „resturilor” si „dejectiilor” culturii burghezo-mosieresti, in fapt, a argumentelor identitatii nationale. Ceea ce s-a si intamplat prin punerea in miscare a masinii de epurat scriitori si opere. Epurarile, sanctiunile, interdictiile de tot felul si defaimarea prin articole, ridicarea dreptului de profesare au inceput la sfarsitul anului 1944. [] Pana la 1 august erau puse la index 910 titluri (in romana, maghiara, italiana si franceza). In 1946 se da publicitatii o noua lista, cu 2538 de titluri, pentru ca in 1948 sa se tipareasca brosura Publicatii interzise pana la 1 mai 1948, care cuprinde intr-un volum de 500 de pagini listele anterioare, completate cu un numar uluitor de nume de autori sau titluri de carti. []

Datele de pe buletinul de identitate al poporului roman sunt spalate cu grija, ca sa nu se mai vada nimic din ce i-ar mai da acestuia sentimentul sigurantei si statorniciei. Vanatoarea de carti e asociata celei de oameni, intrucat populatia e atatata sa-i depisteze pe proprietarii bibliotecilor reactionare. In scoli si in universitati nimeni nu mai consulta, fara spaima de a fi denuntat, volume tiparite inainte de 1948. Cei mai curajosi ascund si imprumuta in taina apropiatilor carti care incep sa castige valoarea fructului oprit. Atmosfera aducea, prin conspirativitate, cu aceea din Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, fiindca in comunism fictiunii ii era adesea imposibil sa mai anticipeze realitatea. Printre acuzatiile aduse in procesele politice ale vremii a fost si aceea referitoare la furnizarea sau ascunderea de carti indexate si nu putini „oameni ai muncii” s-au simtit mobilizati sa depisteze dusmanii de clasa de pe rafturile bibliotecilor.           (Comisia prezidentiala pentru analiza dictaturii comuniste din Romania. Raport final)

1.  Precizeaza doua dintre elementele actului de comunicare, ilustrate prin fragmentul citat: emitatorul si contextul.

2.  Identifica in textul dat doua elemente de referinta ale continutului de idei, implicite sau explicit formulate (idei, argumente, contraargumente, fapte, opinii / sugestii).

3.  Comenteaza, pe baza cunostintelor si a convingerilor personale, ideea interzicerii unor publicatii in contextul lumii contemporane.

.

Biletul nr. 68

De la un mai vechi scheci al lui Toma Caragiu, s-a popularizat termenul de „soparla”, in sensul unei intamplari sau situatii banale, povestite cu un aer aparent nevinovat, dar care, datorita ambiguitatii create prin mijloace artistice, da nastere la subintelesuri „subversive”. In conditiile tot mai severe ale cenzurii comuniste, „soparlele” se „strecurau” cu dibacie in spectacole, avand grija sa nu fie observate de autoritati, in schimb publicul sa le guste din plin. Si astfel, intr-o sala plina-ochi de tineri, Alexandru Andries canta cate o melodie al carei text exprima satisfactia autorului: „Aseara la Telejurnal/ Am vazut cascaval!”. Sau dilema militianului daca trebuie sau nu, sa aresteze un bolnav de pneumonie: „Se da puscarie/ Pentru pneumonie?”. Pe o tema in stil blues autentic, interpretata la muzicuta, acelasi Andries surprindea prin intercalarea unui text scurt si percutant, compus exclusiv din sintagma „Fabrici si uzine/ Ce oras frumos!”, repetata stupid, obsedant si inutil. Se potrivea ca nuca-n perete

Maestrii in manuirea „soparlelor” era Stela Popescu impreuna cu Alexandru Arsinel care, in spectacole de estrada, cu complicitatea publicului, transformau un text „cuminte” intr-un fel de „lasa ca stim noi despre ce e vorba” [] In zona textelor acestea, subversive, a actionat si grupul „Divertis”. Existau diverse scheciuri pe aceasta latura de spectacol. Si spectacole, destul de restranse. Unele erau oprite. Se dadeau [autoritatilor] textele inainte, spre a fi citite, dar uneori nu observai „soparla”. Dau un exemplu. Zicea unul „S-a oprit curentul”. Si altul raspundea, „S-ar putea sa fie de la tablou” si privea spre un anume tablou (al lui Ceausescu) aflat pe scena.

(Anii ’80. Marturii orale)

1.    Prezinta contextul politic si cultural la care se refera fragmentul citat.

2.    Ilustreaza pe baza textului dat unul dintre registrele stilistice ale limbii (de exemplu: popular, cult, scris, oral; colocvial, regional, arhaic, argotic etc.).

3.    Comenteaza, pe baza cunostintelor si a convingerilor personale, eficienta / noneficienta unor forme de rezistenta impotriva totalitarismului, precum teatrul.

Biletul nr. 69

Jilava era o inchisoare subterana – „acoperisul” celulelor se afla cu cativa metri sub nivelul pamantului, al campiei, iar niste santuri concentrice devenisera curtile inchisorii. Aceste „curti” erau largi de vreo zece metri, adanci de vreo sapte, poate si mai adanci, pentru ca, de acolo de unde se termina captuseala de caramida, incepea un taluz de pamant, de inca vreo doi-trei metri. Da, peretii „curtilor” erau placati cu o caramda foarte dura, sticloasa.

Cand, in aprilie ’57 fusesem „varsat” la Jilava si pentru prima oara fusesem scos la plimbare, acolo, intre zidurile acelea, am avut senzatia ca am patruns intr-un cimi Nu, nu e bine spus cimitir, nu cimitir, ci un fel de cum sa-i spun?, nici osuar, nici mausoleu Aproape fiecare caramida, pana la inaltimea la care un om poate ajunge cu mana, purta cate o in fine, era scrisa

Da’ de unde, nu grafitti! Nume si date, astea erau. Caramida, ti-am spus, era foarte dura, daca ai fi fost lasat in pace, ai fi avut nevoie de cateva ceasuri bune ca sa poti zgaria, cu un cui, sa zicem, zece litere. Numai ca detinutii, la plimbare, n-aveau voie sa stea pe loc, cu atat mai putin sa-si scrie numele pe pereti – eram obligati sa „miscam” cu mainile la spate (uneori tepene, de-a lungul coapselor, dupa toanele gardienilor care ne pazeau), cu capul in pamant; fara sa vorbim, fara sa iesim din rand, fara sa Si totusi, din mers, detinutii isi scriau numele pe caramizi.

Incearca sa afli cam cat timp ii trebuia unui om – presupunand ca avea norocul sa fie scos la plimbare in fiecare zi, cate un sfert de ora – ca sa-si scrie numele si data sosirii la Jilava. Sa nu zicem ani, dar cateva luni bune tot treceau. Fiecare ochea cate o caramida libera si, din mers, atent sa nu-l vada gardianul (altfel era trimis la izolare, iar colegilor li se „taia” plimbarea – uneori pe cateva zile), zgaria un milimetru, doi care milimetru trebuia adancit, „corectat”, „acordat”                             (Paul Goma, Gherla)

1.    Comenteaza perspectiva / perspectivele din care autorul prezinta experienta detentiei.

2.    Prezinta doua caracteristici ale limbajului, specifice textului de frontiera, ilustrate in textul reprodus.

3.    Interpreteaza semnificatia mesajului formulat in textul memorialistic, pe baza convingerilor personale.

.

Biletul nr. 70

Nu demult, in gheturile siberiene s-au descoperit citiva mamuti bine congelati in burta carora, spre stupoarea cercetatorilor, se gaseau flori de musetel. N-o sa discut aici despre fatarnicia naturii, nici despre destinul tragic al acestor blande ierbivore, ci despre o jignitoare comparatie din titlul unui articol aparut in presa occidentala „In Romania, ultimul mamut Stalinist”. Stalinist desigur, dar de ce mamut? Fiindca tare ma tem ca, in loc de musetel, la o eventuala mutatie a climei sociale, in pantecul incapator al stalinistului nostru vom descoperi cateva duzini de cadavre. Din Valea Jiului, Brasov, Timisoara, Cluj, Iasi, Tg. Mures, Bucuresti, au fost si sunt inca „pascuti” oamenii vii, prea putin cunoscuti sau de-a dreptul anonimi, ce au avut curajul sa-si strige exasperarea fie si intre patru pereti. [] Unde sa fugi, cand zidul Berlinului a fost importat caramida cu caramida si mutat la granitele Romaniei? Cine sa te apere? Oarba justitie? Pai acei domni care au studiat la facultate forta si superioritatea „stangii” romanesti asupra dreptului roman se abrutizeaza in neputinta si obedienta specifica sistemului, incat, pentru a nu-si pierde posturile, ajung ei insisi sa considere dulcea constitutie a R.S.R. drept un simplu material de propaganda, o unealta a diavolului, de care nu te poti prevala in fata instantei. Un fost coleg de liceu, care intr-un moment de disperare si revolta a lipit cateva fituici antiprezidentiale in Gara de Nord, a fost condamnat in 1970 la cinci ani inchisoare si, lucru fascinant, insusi avocatul apararii l-a infierat cel mai tare in timpul procesului, tinut bineinteles cu usile inchise.

La cine sa apelezi? La populara noastra militie? Zdravenii si imbujoratii flacai, ce au lasat C.A.P.-urile de izbeliste in seama batranilor si a bietelor femei, au fost plantati in mandrele lor uniforme, din zece in zece metri, pe strazile Bucurestiului, si privesc acum spre populatie ca la o turma nevolnica de oi. In scurta lor scolarizare au invatat ca tot ce misca dupa ora 20, cand se inchid luminile, cinematografele, restaurantele, teatrele, adica ora cand mor orasele Romaniei, toti pietonii sunt prezumtivi infractori. Unde sa gasesti un sprijin? La angajatii presei? La apostolii cultului personalitatii care scriu cu lingura cu care mananca? De 20 de ani incoace in ziarele noastre apar aceleasi fotografii grosolan retusate. Se zdranganesc aceleasi deselate fraze, singurul spatiu cu adevarat viu fiind cel destinat anunturilor mortuare []                      11 noiembrie 1989, aparut in Frankfurter Allgemeine Zeitung

(Mircea Dinescu, Mamutul si literatura)

1.      Prezinta contextul in care a fost emis mesajul citat.

2.      Comenteaza particularitatile stilului jurnalistic, ilustrate in fragmentele citate.

3.       Interpreteaza dintr-o perspectiva personala ideile formulate in acest protest contra regimului opresiv.

Biletul nr. 71

A concepe doar o „Istorie a Literaturii Romane de Detentie” sub comunism ii frustra pe unii inaintasi gloriosi de dreptul de a fi prezenti in ea - prin excludere cronologica si politica -, desi ei sunt aceia care au inceput a hrani cu lucrarile lor acest gen literar aparte. […] Aceasta a iscat o alta dificultate, provenind din optiunea intre tehnicile expunerii posibile mie. Capitolele se cuvenea sa propuna portrete ale memorialistilor, biografii si prezentarea lucrarilor prin rezumari comentate, tocmite de mine? Sau trebuia sa adopt un stil cvasididactic, acela al ilustrarii prin citate exemplare?

Am ales calea din urma [] pentru trei motive: mai intai, fiindca impresiile mele au prea putina insemnatate in receptarea publica a operelor in discutie, comparate cu puterea de impact a unor pagini smulse din suferinta insasi; in al doilea rand, pentru ca, fiind vorba despre cea dintai „Istorie a Literaturii de Detentie” ce apare in literatura universala, se cade ca ea sa puna la dispozitia unor cititori nefamiliarizati cu materia ei cat mai multe probe pentru judecarea valorica, istoricul ramanand sa indice doar caile de apucat de catre cititor in vederea receptarii. [] In al treilea rand, cum am precizat mai sus, fiindca editiile unor atari carti sunt mici, vandute unde nu te astepti si mai putin pe unde le cauti, ele se epuizeaza cu rapiditate, astfel incat trecerea mea in revista e datoare sa ofere cititorului care nu cunoaste bine materia ei si o perspectiva directa asupra scrierilor discutate. []Cuvantul scriitorului investigat este suprem, in aceasta perspectiva, fie si acceptand eu blamul „didacticismului”, ori acela ca nu infatisez publicului si posteritatii o lucrare eminamente originala. Autorii se vor dezvalui pe ei insisi, in cele ce urmeaza.                  (Mihai Radulescu, Istoria literaturii romane de detentie: memorialistica reeducarilor)

1.   Prezinta intentia / intentiile cu care emitatorul a scris o Istoria literaturii romane de detentie, in raport cu contextul emiterii textului.

2.   Evidentiaza caracterul nonliterar / nonartistic al textului citat, prin reliefarea unei particularitati la fiecare dintre nivelurile: morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual .

3.   Exprima-ti o opinie argumentata despre[]puterea de impact a unor pagini smulse din suferinta insasi.

Biletul nr. 72

Comunismul nu e doar o ideologie, este o lume. Ea nu poate fi nici pur si simplu demonizata, nici pur si simplu uitata. [] In fond, privit ca o epoca incheiata, inchisa definitiv, comunismul poate avea farmecul lui: un sclavagism „suprarealist“ – cu sclavi facand cozi la cinemateci, la carti (cumparate „la pachet“, bune si proaste laolalta), cu familii puternice, unite, care pastrau vechi traditii si in care batranii faceau cozi de ore in sir (pensionari fiind) ca sa „prinda“ ceva hrana pentru trib, in care cultul prieteniei crea forme de agregare sociala voluptuoasa –, o nemarginita fericire intelectuala (si afectiva) data de discutii nesfarsite in jurul cestilor cu ceai. Era o epoca in care timpul curgea altfel, in volute care dadeau lumii o nesfarsita, superba, uneori, melancolie… Daca am fost egali in saracie, n-am fost egali (asemanatori) in ceea ce comunismul a facut din fiecare. In fond, eu sunt ceea ce comunismul si reactia la comunism au facut din mine. [] Mi-au dat carti „sanatoase“, dar eu mi-am cumparat doar tomuri „decadente“, „bolnave“. Mi-au spus povesti educative cu pionieri, iar eu ma dadeam in vant dupa povestile cu bad-boys si bad-girls (auzisem de una, Madonna, care canta disco, apoi am vazut-o si pe video). [] Imi dadeau la radio muzica populara sau corala si eu ascultam la casetofon Simon si Garfunkel, Pink Floyd sau mai stiu eu ce. Imi dadeau filme cu eroi ai neamului sau eroi contemporani si eu ma duceam sa fac coada la Cinemateca unde rulau filmele lui Fellini, Antonioni, Bergman, Forman etc. Imi puneau sub nas ierarhii culturale dubioase, dar nu-mi pasa, aveam la dispozitie cultura underground: cenaclurile literare in care se nastea un alt fel de literatura decat cea de pana atunci: rafinament si subversivitate. Si ca mine faceau toti prietenii mei. Comunismul ne-a deformat si noi am raspuns deformarii printr-o naturala creativitate. Daca am sti si cum s-o folosim! Sunt un scriitor pentru care trecutul e miza lui literara. Dar un scriitor pentru care nu timpul e cel pierdut si cautat, ci subiectivitatea. Pentru mine, ca subiectivitate, intervalul dintre 1965 (anul in care m-am nascut) si 1989 (anul in care a renascut Romania) nu este intervalul unui timp al comunismului, ci viata mea. Viata mea care, uneori, poate semana cu a voastra, de oriunde ati fi…

(Simona Popescu, All That Nostalgia)

1.      Prezinta ipostaza / ipostazele autoarei, asa cum apar ele in fragmentul selectat din textul All That Nostalgia .

2.      Demonstreaza caracterul memorialistic al textului, prin reliefarea a doua elemente specifice de structura si de compozitie si prin a doua particularitati ale limbajului.

3.      Exprima-ti o opinie argumentata despre formele de rezistenta, de rafinament si subversivitate, de naturala creativitate care au contracarat ideologia comunista.

.

Biletul nr. 73

Dincolo de orice revista sau de cenaclul „matca”, importanta este realizarea unei individualitati poetice, capacitatea fiecaruia de a-si construi un univers propriu, o retorica specifica (in interiorul noii paradigme pe care o aduce generatia sa). Generatia ΄80 e bogata in personalitati poetice ireductibile. Ce uneste insa aceasta generatie, ce da specificul ei?

Pe langa spiritul de fronda, de refuz al cliseelor de tot felul, descoperim, la cei mai valorosi poeti ai generatiei ΄80, cateva mize majore: (auto)biograficul, atentia la realitatea inconjuratoare, dar si constientizarea faptului ca poezia e un text, care se raporteaza nu numai la obiectele si senzatiile imediate, ci si la tot ceea ce s-a scris (spus) deja, incercarea de folosire (inclusiv in poemele cu evidenta deschidere metafizica) a unui discurs apropiat de limba vorbita etc. Esenta noii paradigme poetice pe care o deschide generatia ΄80, o constituie rasturnarea relatiei, care domina in modernism, dintre poet si limbaj, dintre text si realitate. Daca pentru poezia interbelica si pentru cei mai importanti poeti postbelici (de la Stefan Augustin Doinas la Virgil Mazilescu) poezia este limbaj, e text, iar poetul trebuie sa „dispara” in spatele acestuia, sa fie „impersonal”, pentru poetii optzecisti poezia exprima, comunica o realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referinta, instanta ordonatoare, in locul limbajului sau al transcendentei („goale” sau „pline”). []

(Alexandru Musina, O poezie pentru mileniul III, in Antologia poeziei generatiei ΄80)

1.    Comenteaza punctul de vedere al emitatorului privind caracteristicile generatiei ΄80.

2.    Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice descrierii stiintifice, ilustrate in fragmentul selectat (particularitati ale organizarii textuale, tehnici si structuri descriptive, caracteristici ale limbajului etc.). 

3.    Argumenteaza pro sau contra ideii ca „Esenta noii paradigme poetice pe care o deschide generatia ΄80, o constituie rasturnarea relatiei, care domina in modernism, dintre poet si limbaj, dintre text si realitate.”

 

.

Biletul nr. 74

Spre sfarsitul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 apare, mai intai in cenaclurile si cercurile literare studentesti, apoi sporadic in reviste, o noua generatie de poeti, prozatori si critici care incep sa puna in discutie modelele literaturii.

Cei mai activi sunt poetii. Versurile lor ironice, „realiste”, biografice nu seamana nici cu acelea ale lui Nichita Stanescu, Marin Sorescu sau ale Anei Blandiana, nici, mai ales, cu acelea cultice, initiatice, solemn magice ale poetilor echinoxisti. Un nou stil de a gandi si de a face poezie e pe cale sa se constituie si stilul, cum se intampla in mod curent in literatura, intampina rezistenta spiritelor conservatoare.

Se invoca mereu prozaismul si spiritul exagerat parodic, „bascalios” al acelor poeme care nu mai vor sa tina seama de legile genului liric. Poetii nu se lasa intimidati si, sprijiniti de o parte a criticii, duc mai departe experimentul lor. Mai tarziu, spre mijlocul deceniului al IX-lea, modelul poetic se defineste mai bine si capata un nume: postmodernismul.

(Eugen Simion, Scriitori romani de azi, IV)

1.    Prezinta opiniile emitatorului privind contextul aparitiei postmodernismului romanesc.

2.    Explica semnificatia contextuala a enumeratiilor din enuntul: Versurile lor ironice, „realiste”, biografice nu seamana nici cu acelea ale lui Nichita Stanescu, Marin Sorescu sau ale Anei Blandiana, nici, mai ales, cu acelea cultice, initiatice, solemn magice ale poetilor echinoxisti.

3.    Comenteaza din perspectiva personala ideile formulate in fragmentul citat.

 

 

 

 

Biletul nr. 75

Simptome ale atitudinii postmoderne detectabile in literatura romana a anilor ’80-’90: „intoarcerea autorului” in text, rebiografizarea persoanelor gramaticale printr-o noua angajare existentiala, implicarea mai acuta in realitatea cotidiana, de aici si acum, evitarea capcanelor „naivitatii” confesive prin deconspirarea mecanismelor textuale si atingerea - prin atare deconspirare - a unui patetism mai profund.

Simptome stilistice: extinderea narativitatii asupra poeziei si criticii, in special sub forma scriiturii tip jurnal, concedierea metaforei din pozitia detinuta in modernism, cultivarea efectelor cu directete sintactica si lexicala, dar si manifestarea distantarii „profesioniste” fata de jocul inselator al limbajului, de unde actiunea de tip criticoteoretic exercitata din interiorul operei, adesea convertita (sau mascata) in ironie, supraetajarea textuala, multistilismul, apelul la aluzia culturala, la citat, colaj, pastisa, parodie si alte forme de intertextualitate, o mai accentuata omologie stilistica intre genuri.

(Ion Bogdan Lefter, Postmodernism. Din istoria unei „batalii” culturale)

1.    Prezinta punctul de vedere al emitatorului privind simptomele postmodernismului romanesc.

2.    Comenteaza particularitatile limbajului (la fiecare dintre nivelurile: morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual) in relatie cu tipul de text ilustrat in fragmentul reprodus.

3.    Interpreteaza din perspectiva personala ideile formulate in textul citat.

.

Biletul nr. 76

Am fost intr-o vreme, pe cand viata incepuse sa mi se para atat de cenusie incat nu mai merita traita, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnica de virtualitate: imi faceam toate treburile pe fuga, renuntasem la mancare si la somn si imi tremurau mainile dupa claviatura si mouse[…] Pe langa multe alte efecte de adanca alienare, jocurile de actiune si strategie mi-au schimbat, in acea vreme nu tocmai indepartata si nici tocmai cu desavarsire incheiata, insasi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arata si functioneaza bucata asta complicata de materie care asculta – partial- de vointa noastra.[…].

Dar ceea ce deosebeste esential vietile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa si binecuvantata putere de a da „Save”. „Salveaza, tati, salveaza!” imi spune fiica-mea, alarmata, din doua in doua minute, de cate ori ma priveste jucandu-ma. „Jucandu-ma?” Nu: traindu-mi viata virtuala, cea in care sunt erou, in care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trait niciodata in „lumea cea comuna”. Inaintea fiecarei confruntari decisive „salvez”. Daca pierd, dau timpul inapoi de unde am salvat si-mi indrept greseala. Altfel, rareori as putea incheia un joc. Daca, vreodata, as fi consultat de autorul jocului in care traim cu totii si as putea sa sugerez o singura imbunatatire a lui, asta as indrazni sa cer: „Doamne, da-ne, macar de cateva ori in viata, puterea de a folosi comanda Save!”, de a da timpul inapoi, de a sterge remuscarea, suferinta, raul provocat altora, de a repara ireparabilul. []

(Mircea Cartarescu, Pururi tanar, infasurat in pixeli)

1.    Prezinta ipostaza / ipostazele in care emitatorul se proiecteaza in textul dat.

2.    Comenteaza semnificatia titlului in relatie cu textul citat.

3.    Argumenteaza  un punct de vedere personal privind relatia dintre viata reala si vietile noastre virtuale.

.

Biletul nr. 77

Revenind pe meleagurile natale, sa inventariem pentru inceput substituentii terminologici ai postmodernismului, propusi de literatii romani. O facem cu tristetea lucida a celui care isi vede bietele fise stranse de-a lungul anilor anulate de acelasi spirit sintetic si ordonat pana la pedanterie care este Corin Braga: „o noua sensibilitate” (Ioan Bogdan Lefter), „antropologism” (Mircea Nedelciu), „nou antropocentrism” (Alexandru Musina), „romantism intors” (Radu G.Teposu), „antimodernism” (Simona Popescu) sau „epistema culturala” (Gheorghe Craciun).

Lista nu s-a terminat, caci Mihaela Ursa reaminteste despre „nou-hermetism” (Corin Braga) si „psiheism” (Calin Vlasie). Placerea exercitiului onomastic o au si altii. De foarte aproape de limitele generatiei, Vasile Andru vede postmodernismul ca pe o „antropogenie”, iar mai de departe, Radu Enescu nu-l vede deloc bine, opunandu-i termenul de „transmodernism”. Vina esentiala a postmodernismului ar fi aceea ca goleste de substanta limbajul, pe cand transmodernismul il revitalizeaza. Postmodernismul ar fi deci un moment crepuscular, pe care ─ si mai taios ─ Gheorghe Grigurcu il vede ca pe „un simptom al dezorientarii”, un fel de „oboseala a modernismului”, sinteza pseudoclasica si in esenta „un sfarsit de ciclu”.

(Al.Th. Ionescu, Mircea Nedelciu - monografie, antologie comentata, receptare critica)

1.    Prezinta contextul in care autorul defineste conceptul de postmodernism.

2.    Comenteaza semnificatia literala si globala a doi termeni prin care a fost desemnat postmodernismul in textele teoretice de pe meleagurile natale („o noua sensibilitate”, „antropologism”, „nou antropocentrism”, „romantism intors”, „antimodernism”, „epistema culturala”, „nou-hermetism”, „psiheism”, „antropogenie”) .

3.    Argumenteaza pro sau contra afirmatiei ca postmodernismul este un moment crepuscular [], „un simptom al dezorientarii”, un fel de „oboseala a modernismului”, sinteza pseudoclasica si in esenta „un sfarsit de ciclu”.

.

Biletul nr. 78

Poetul modern spune ceea ce spune literal si in toate sensurile. Aceasta presupune, credem, o mare rasturnare, daca nu chiar o revolutie in imaginatia lecturii.

De aici – cel putin statistic vorbind – complicata problema a receptarii poeziei moderne. Cititorul este obisnuit (educatia literara predominant clasica a scolii contribuind nu putin in aceasta privinta) sa creada ca un text spune totdeauna si altceva decat spune in mod direct; iar acest altceva i se pare esential. El poate, eventual, accepta ca accesul la acest altceva sa fie dificil, ca spre a ajunge la el, sa faca eforturi, sa-si insuseasca o cantitate mare de informatii (istorice, biografice, literare), sa invete a folosi coduri care-i erau, pana atunci, necunoscute.

Oricat de straniu ar parea, cititorul mediu (si nu numai el) se simte aproape insultat intelectual cand i se spune ca acel altceva de dincolo de text pur si simplu nu exista. O atare absenta i se pare scandaloasa, textul insusi devine ininteligibil, autorul, condamnabil pentru ca nu vrea sa spuna nimic (desi spune). Acceptarea literalitatii poeziei (si modificarea in consecinta a imaginatiei lecturii) este prima si poate cea mai insemnata conditie a receptarii adecvate a lirismului modern.

Desigur, tentatia interpretarii apare, ea poate fi chiar foarte puternica; fara ea nici nu s-ar putea naste acea senzatie de bogatie semantica inepuizabila gata sa se reverse, sa explodeze, sa disloce, prin forta ei misterioasa, insesi categoriile limbajului. Orice interpretare particulara se va lovi insa de constiinta posibilitatii unui numar indefinit de interpretari cel putin tot atat de justificate. Ambiguitatea poeziei moderne (dimensiune a insesi constiintei moderne a poeticului) este rezultatul direct al unei lecturi literale.

(Matei Calinescu, Conceptul modern de poezie)

1.    Prezinta punctul de vedere al emitatorului referitor la Conceptul modern de poezie.

2.    Comenteaza particularitatile limbajului (la fiecare dintre nivelurile: morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual) in relatie cu tipul de text ilustrat in fragmentul reprodus.

3.    Interpreteaza dintr-o perspectiva personala cele doua modele de lectura a poeziei la care se refera textul citat: lectura interpretativa si lectura literala.

 

Biletul nr. 79

Poezia nu va reusi niciodata, ea singura, sa aduca nici pace si nici mai multa prosperitate in lumea contemporana. Ea nu va rezolva niciuna dintre problemele politice sau economice ale lumii noastre si nu va conta ca argument pentru asezarea pe un nou fundament a relatiilor dintre pisici si soareci, dintre caini si pisici, dintre oameni si caini. Singurul loc in care poezia poate semnifica ceva este lumea contemporana individuala. Acolo, in firea fiecaruia, poezia mai poate modela ceva si din aceste mici slefuiri ale cruditatilor noastre intime se mai poate aprinde o unda de comunicare normala intre indivizi avand creiere identice, dar viziuni diferite.

Poezia poate umaniza, dar nu in marsuri si nu in misiuni de umanizare. Le citesc uneori, cate o poezie, elevilor mei. Ii vad dintr-odata atenti; chiar daca nu inteleg, devin atenti. Asculta mai degraba din bucuria de a iesi din rutina zilnica. Aceasta minima atentie este o mare victorie a poeziei asupra firii lor. Sa fii atent la comunicarea unui mesaj, chiar daca nu-l intelegi in totalitate, mi se pare coplesitor pentru o lume normala.

(Matei Visniec, Despre rolul poeziei in lumea contemporana)

1.    Prezinta ipostaza / ipostazele in care emitatorul se proiecteaza in textul dat.

2.    Comenteaza rolul negatiilor repetate cu care se deschide fragmentul.

3.    Argumenteaza  un punct de vedere personal privind rolul poeziei in lumea contemporana.

.

Biletul nr. 80

O liniste imensa, suspecta, emana din intreaga poezie modernista in acest secol nelinistit. Astazi caracterul dictatorial al vazului cu tot ce implica el (renuntarea la umanism, la comunicare, la placerea lecturii, la caldura si catifelarea vocii) a capatat proportiile unui dezastru. Poezia a ramas fara public, iar poetul a ajuns sa nu se mai poata exprima pe sine insusi in propriul sau text, sa produca lucruri straine de persoana sa reala. Din poemele unui modernist, chiar remarcabile estetic, nu putem sti cine este de fapt acel poet, cum traieste, ce gandeste despre viata. Frangerea puntii dintre text si referent, salutara la sfarsitul secolului trecut, a devenit azi insuportabila. Nu se mai poate respira in niste tipare poetice care pierd denotatul intr-o pulbere de conotatii. Rimbaud a scris in „Alchimia verbului” ca, prin dereglarea tuturor simturilor, reusea sincer sa vada in loc de o fabrica niste turnuri de minaret.

Astazi poetii de pretutindeni se straduiesc sa vada fabrica si nu mai reusesc sa vada decat turnurile cu semiluna.

[] trebuie sa devenim constienti de fundatura in care modernismul a adus poezia. Si mai ales de greutatea imensa de a vedea, la ora actuala, un alt drum, regenerator, in poezie. Pentru ca reflexele vizuale ne-au intrat in sange, pentru ca intreaga critica literara este azi un debuseu al modernismului. Poate ca poemele care vor fi considerate peste ani capodopere ale postmodernismului romanesc (numesc asa nimic altceva decat miraculoasa, ipotetica regenerare despre care vorbeam) exista deja, trecute complet cu vederea nu numai de critica si public, dar pana si de autorii insisi.

(Mircea Cartarescu, Cuvinte impotriva masinii de scris)

1.    Comenteaza contextul / contextele la care se refera emitatorul in textul dat.

2.    Prezinta elementele de structura si de compozitie specifice textului nonliterar ilustrate in fragmentul selectat (particularitati ale organizarii textuale, conventii specifice, tehnici si structuri discursive, conectori, particularitati ale limbajului etc.).

3.    Interpreteaza dintr-o perspectiva personala afirmatiile: Astazi caracterul dictatorial al vazului cu tot ce implica el (renuntarea la umanism, la comunicare, la placerea lecturii, la caldura si catifelarea vocii) a capatat proportiile unui dezastru. Poezia a ramas fara public, iar poetul a ajuns sa nu se mai poata exprima pe sine insusi in propriul sau text, sa produca lucruri straine de persoana sa reala.

 

Biletul nr. 81

Ca roman am convingerea si intuitia ca literatura si cultura tarii noastre exprima o parte din Europa, dupa cum Europa se exprima, la randul sau, in parte, prin Romania.[…]

Progresul perceptiei romanesti a Occidentului, al deschiderii adesea rapide, vertiginoase, spre ideile, formele, valorile si modelele sale, a fost si este insotit – si trebuie sa fie tot mai mult insotit – de o cat mai adancita, nuantata si amplificata dezvoltare a specificitatii noastre, a originalitatii creatoare romanesti.

„Occidentalizarea” nu poate fi conceputa decat ca un incitant, ferment, stimulent, termen riguros de confruntare pentru totalitatea virtutilor noastre spirituale. In masura in care acestea sunt si se dovedesc tot mai autentice, mai viabile, intr-adevar creatoare, contactele cu Europa nu numai ca nu altereaza, corup sau sugruma valorile si posibilitatile noastre „specifice”, dar acestea din urma nu pot fi decat incitante, consolidate si amplificate printr-o astfel de confruntare.

Solidarizarea si integrarea sunt urmate in mod inevitabil de confruntare si delimitare, de consolidare pe fundamente proprii. Frecventele noastre europene ne imbogatesc ca oameni si ca romani, sporind constiinta romaneasca-europeana a fiecaruia dintre noi. […] In orice cultura, influentele joaca un rol fecund.

(Adrian Marino, Prezente romanesti si realitati europene)

1.    Prezinta contextul istoric si cultural la care se refera emitatorul in fragmentul selectat.

2.    Comenteaza particularitatile unui registru stilistic de limba prezent in textul citat (de exemplu: popular, cult, scris, oral; colocvial, neologic, regional, arhaic, argou, jargon etc.).

3.    Pornind de la ideile formulate de Adrian Marino in textul-suport, exprima un punct de vedere argumentat privind viitorul literaturii si culturii romane in context european.

..

Biletul nr. 82

Dupa cum se stie, problema „traditionala” a culturii romane a fost, de-a lungul secolelor XIX-XX, retardarea [ramanerea in urma] fata de marile culturi occidentale.

Din acest punct de vedere, proiectul pasoptist n-a fost alteva decat un efort de recuperare a decalajului. In modernism, Lovinescu l-a constientizat, l-a teoretizat si, sustinut de o intreaga miscare literara l-a vazut dand rezultate. „Sincronizata” n-a ramas – insa – literatura romana postbelica din cauza episodului proletcultist si – in general – regimului comunist, care a oprit evolutia si a dat ceasul culturii inapoi. O noua sincronizare se va produce abia in anii ’80-90, odata cu aparitia unui postmodernism romanesc.

Tragand linie si adunand, vedem ca, in ciuda unor decalaje, perturbari, alinieri usor tardive, literatura noastra s-a conectat indeajuns de concludent la ultimele doua mari curente literare si culturale europene si euro-americane, modernismul si postmodernismul. In schimb, precedentele doua, clasicismul si romantismul sunt ilustrate la noi foarte atipic, cu mari intarzieri si in amestecuri care fac corespondentele dificil de descris si de sustinut. Fara a intra aici in alte detalii, voi spune doar ca, din perspectiva raportarii la periodizarea standard a culturilor occidentale, cele doua secole de literatura romana institutionalizata au statut distinct: in secolul XIX, curentele noastre literare au profiluri specifice, descriptibile in functie de curentele europene premoderne, dar ireductibile la ele, in timp ce in secolul XX se produce aliniarea, conceptele generale devenind si la noi operationale, desi intruziunile politicului in metabolismul cultural vor produce in jumatatea a doua a secolului perturbatii grave.

(Ion Bogdan Lefter, Recapitularea modernitatii)

1.    Prezinta perspectiva / perspectivele din care autorul analizeaza fenomenul de sincronizare / desincronizare intre cultura / literatura romana si culturile occidentale.

2.    Evidentiaza particularitatile limbajului in relatie cu trasaturile stilului functional in care se incadreaza textul dat.

3.    Comenteaza din perspectiva personala ideile formulate in textul citat.

.

Biletul nr. 83

O paralela intre lectura propriu-zisa si lectura iconica, intermediata de cinematograf sau de TV e edificatoare. Ce facem cand citim un roman si ce facem cand vizionam un film? Cititorul n-are acces direct la imagine, ci la cuvinte, deci la reprezentari mai mult sau mai putin abstracte, pe care trebuie sa le „traduca” sensibil, sa le „inchipuie” in plenitudinea corporalitatii lor. Nici macar un mare maestru al de scrierii peisajiste, de talia lui Sadoveanu, nu poate rivaliza in bogatia de detalii, autenticitate si prospetime a coloritului cu un operator de film, fie el si mediocru. Aceasta diferenta de „redare” e insa compensata la scriitor printr-un excedent de „sugestie”. Sadoveanu scrie: „Peste singuratati a nins deodata o tonalitate sura, trista si rece”. Cum poate obiectivul aparatului de luat vederi sa evoce „singuratatile” peste care „ninge” o „tonalitate” in acelasi timp „sura, trista si rece”?

Dar propozitia: „Ne opriram ca intr-un fel de farmec si uimire”? In ce chip e descriptibila fotografic o asemenea stare de spirit prin excelenta aproximativa, inefabila, ambigua? Procedeul scriitorului e deci de a folosi „racursiuri” [modalitate de redare a unui subiect in pictura, sculptura sau fotografie, micsorand dimensiunile prin efectul perspectivei] simbolice si metaforice delicate spre a-l solicita pe cititor sa-si „fabrice” o reprezentare mentala „imbogatita”, continand atat ce i se comunica nemijlocit, cat si ceea ce trebuie subinteles (completand tabloul cu datele omise), dar care poate fi asociat (convocand diverse conotatii mai mult sau mai putin personale).

Asadar, cititorul nu e un simplu aparat de inregistrare, ci un colaborator care talmaceste „instructiunile” autorului, „construieste” in spiritul lor si contribuie cu un supliment de informatii.

(Paul Cornea, Introducere in teoria lecturii)

1.    Prezinta punctul de vedere al emitatorului referitor la lectura propriu-zisa si lectura iconica, intermediata de cinematograf sau de TV.

2.    Comenteaza constructia discursului argumentativ in textul dat (structuri si tehnici argumentative, argumente / contraargumente, conectori, modalizatori etc.).

3.    Exprima un punct de vedere argumentat referitor la specificul limbajului literaturii si al limbajului cinematografic / al limbajului TV.

.

Biletul nr. 84

In ceea ce priveste relatia autor-narator-personaj, esentiala in orice naratiune, putem spune ca in naratiunea memorialistica autorul incheie un pact autobiografic si un pact istoric; el isi scrie viata dupa cum o traieste si, din aceasta pricina, viziunea scriitorului poate schimba sensul faptelor traite. [] Apoi, sinceritatea, adevarul sunt notiuni care traiesc independent de naratiune si de puterea ei de a da imaginea verosimila a unei vieti in istorie.

Al doilea element (naratorul) are, aparent, mai putine libertati decat naratorul din proza de fictiune. El opereaza cu date controlabile si povesteste o viata traita, nu imaginata. Isi ia, cu toate acestea, libertatea de a povesti istoria din punctul sau de vedere si face portretele pe care le crede de cuviinta. [] Cititorul, indepartat in timp de faptele narate, primeste si judeca totul in functie de ceea ce am putea numi imaginatia adevarului in istorie.

Mai interesant in memorialistica este personajul ei, cel despre care se vorbeste. O caracteristica a lui ar tine de faptul ca el nu vine singur, cum s-a zis, in naratiune: vine mereu insotit de evenimente, de intamplari din afara existentei lui, vine, pe scurt, insotit de istorie. De modul in care prezinta faptele istoriei depinde credibilitatea lui ca martor si credibilitatea lui ca personaj intr-o naratiune care vrea sa puna istoria intr-o poveste si, cum am zis, sa transforme o viata intr-un destin. Citind multe carti de memorii, am ajuns la convingerea ca memoriile nu sunt niciodata modeste. Ele propun implicit sau explicit o morala de viata si un model de existenta. Nu trebuie crezuti cei care ne spun ca nu vor sa fie decat „notarii umili ai istoriei”. Cand se apuca sa scrie, ambitiile, ispitele ii coplesesc.

(Eugen Simion, Pactul cu istoria)

1.    Comenteaza contextul / contextele la care se refera emitatorul in textul dat.

2.    Prezinta particularitatile textului memorialistic, pornind de la informatiile din textul dat.

3.    Interpreteaza dintr-o perspectiva personala relatia autor-narator-personaj, prin diferentiere intre scrierea memorialistica si scrierea fictionala.

Biletul nr. 85

Scriitorul postmodern scrie intr-o epoca in care mass-media produce propria cultura, o cultura in care realul nu poate fi deosebit de imaginar, adevarul de fictiune. O cultura a simulacrului, repet formula. O cultura – in cea mai mare parte – de consum, o cultura a imaginii inghitita a doua zi de alt rand de imagini. Cum se descurca in aceste conditii creatorul veritabil, acela care mizeaza pe scriitura sau pe imaginea plastica? Sansa lui este sa prezinte obiectiv si inspirat relatia dintre individ si cultura simulacrului si sa vorbeasca despre ceea ce mass-media provoaca in el, il falsifica sau il face sa reflecteze sceptic la aceste comoditati care i-au invadat spatiul de securitate. O posibilitate! Alta ar fi ca artistul sa foloseasca in interesul operei sale facilitatile mass-media si imensa lor forta de penetratie. De pilda, „sa treaca opera” (asa zic managerii culturii actuale) la televiziune, sa provoace publicul, sa-i starneasca interesul si sa-i tulbure comoditatile.

Multi spun ca, daca o carte nu trece la televizor, nu exista. Nu este, totusi, sigur ca, daca o carte este prezentata la televizor, va ajunge la destinatarul ei (cititorul). Chestiune imprecisa, traseu complicat. Indiscutabil este doar faptul ca mass-media e pentru scriitor un concurent pe care el, scriitorul, trebuie sa-l transforme intr-un aliat. Altminteri, concurenta il va zdrobi pur si simplu. Deja i-a luat cea mai mare parte dintre cititori.

(Eugen Simion, articolul Post-Postmodernismul, 1998)

1.    Prezinta atitudinea emitatorului fata de relatia dintre cultura de consum promovata in mass-media si cultura autentica promovata prin literatura.

2.    Explica semnificatia sintagmelor „cultura a simulacrului” si „cultura de consum”,  in contextul dat.

3.    Exprima un punct de vedere argumentat referitor la posibilitatile pe care le are scriitorul postmodern de a castiga in competitia cu mass-media.

.

Biletul nr. 86

Poezia celor mai multi scriitori din generatia mea [n.n. generatia ΄80] pierde la lectura cu „ochii”. Ea este produsul cenaclurilor, al unei anumite strategii orale, care o marcheaza in cele mai intime resorturi ale ei. Este un tip de poezie care tine cont enorm de public si mai ales de cea mai ignorata trasatura a poeziei in modernism: o voce, de vocea celui care a creat poezia. Nimeni nu ar putea scoate mai mult dintr-o poezie de-a mea decat scot eu, intr-o lectura publica (fireste, folosesc un „eu” generic).

Un volum de versuri al unui poet din generatia mea isi atinge scopul cand isi determina cititorul sa recite cu voce tare. Elementul vizual nu lipseste, desigur, dar el incearca sa se armonizeze cu vocea, sa o ajute sa se inalte.

„Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate” – Eminescu definea poezia ca o sinteza de vizual si auditiv. Daca vrea sa redevina o placere si o generatoare de placere, sa redobandeasca un mesaj omenesc, sa aiba din nou acces la acea caldura a vocii si a pielii in lipsa careia poezia ramane un joc cu margele de sticla (lucru care mie, cel putin, mi se pare de neacceptat), poezia va trebui sa iasa din modernism.

Postmodernismul nu este, deci, pentru mine, un concept, ci o necesitate reala. Va trebui sa abandonam masina de scris.

(Mircea Cartarescu, Cuvinte impotriva masinii de scris, in Caiete critice)

1.    Comenteaza atitudinea emitatorul privind poezia in perioada postbelica.

2.    Demonstreaza legatura dintre campul semantic dominant si tema textului reprodus.

3.    Interpreteaza dintr-o perspectiva personala afirmatia: Postmodernismul nu este, deci, pentru mine, un concept, ci o necesitate reala.

 

.

Biletul nr. 87

La intrebarea daca un scriitor trebuie sa aiba cultura stiintifica raspund, nu foarte decis, dar macar audibil: nu. La fel raspund la intrebarea daca el trebuie sa fie un erudit sau, dimpotriva, un ignorant, un intelectual sau un barbar, poate chiar si la intrebarea daca trebuie sa fie talentat sau farseur. Cuvantul care ma incomodeaza in toata aceasta serie e „trebuie”. Voronca avea dreptate in observatia lui (pe care n-a pus-o totusi in practica, pentru ca intreaga sa poezie decurge dintr-un sir incredibil de constrangeri, uneori absurde): „Poezia nu trebuie nimic.” A fost o vreme cand am crezut si eu, ca o buna parte din generatia mea, ca scriitorul trebuie sa fie un om de o vasta cultura, plin de constiinta de sine, preocupat de aspectele teoretice ale artei sale. Dar am supravietuit vreun sfert de veac acelei epoci, iar azi, privind inapoi, observ ca alaturi de „trebuie”, foloseam pe-atunci inca un cuvant: „scriitor”. Scriitorul, am inteles de-atunci, nu exista, exista doar scriitori, teribil de diversi, care framanta-n fel si chip substanta multifateta a literaturii. Multi dintre cei mai subtili manuitori de concepte teoretice nu mai sunt cititi azi. [] Autorii care-au ramas si se citesc si azi sunt cei care, mergand pe nenumarate cai, multe diametral opuse, au ajuns sa inteleaga, intuitiv, intelectual sau pur si simplu prin forta artistica bruta, ceea ce scria Wittgenstein spre sfarsitul operei sale din tinerete: ca nu exista nimic miraculos in lume, ca miraculos e doar faptul ca lumea exista. Ca poezia scrisa este o fantana in oceanul de poezie naturala a lumii.

Atractia mea pentru scrierile stiintifica, prin urmare, nu este un „trebuie” pentru un „scriitor”, ci doar un reflex al curiozitatii mele in fata lumii, a poeziei ei naturale. Lumea ma intereseaza ca om, si nu ca scriitor, prin nesfarsita ei inteligenta, in care intelectul meu se integreaza ca un motiv intr-un covor. Nu vreau sa pierd nimic, iau permanent mostre din nenumarate straturi ale cunoasterii. Nu citesc mai multe carti de literatura decat carti de biologie, fizica, neurologie sau carti de bucate. []Nu e vorba aici de felul in care „scriitorul” „trebuie” sa vada lucrurile. E vorba de felul meu de a fi. Nu vreau sa-l impun nimanui. Nu vreau sa fie sau sa ajunga dominant.

(Mircea Cartarescu, O fantana in mare, in Dilema veche)

1.  Motiveaza punctul de vedere al autorului  textului vizand relatia dintre cultura umanista si cultura stiintifica in lumea contemporana.

2.  Comenteaza rolul semnelor citarii / ghilimelelor in contextul dat.

3.   Interpreteaza, prin prisma propriei conceptii si a propriei experiente de cunoastere,  dubla metafora din titlu, in relatie cu cele doua domenii ale culturii: artistic si stiintific. 

.

Biletul nr. 88

Dintre puterile exercitate social, singura care nu doreste stabilirea unei mai mari puteri asupra celuilalt, singura care nu aspira sa se sporeasca pe ea in detrimentul celui asupra caruia se exercita, este puterea medicala. […] Ca este asa o dovedeste acea particularitate a vointei de-a ingriji, anume ca reuseste sa depaseasca aspectele dezagreabile, uneori repulsive, ale activitatilor medicale. Tot asa cum unei mame nu-i e sila sa schimbe scutecele unui copil, nici medicului sau infirmierei nu-i repugna cele mai dificile si mai dezgustatoare aspecte ale profesiei. Fireste, realitatea aduce multe corective acestei scheme ideale. Inainte de toate, profesiunile de ingrijire, si mai cu seama cariera de medic, aduc reputatie si sunt relativ bine platite. „Doctorii fara arginti“ – Cosma si Damian – au fost canonizati, ceea ce este o dovada ca nu-i gasesti pe toate drumurile. Aceasta atitudine premiala fata de medicina aduce alte motivatii in profesie. Medicina este si calea spre prestigiul social. In fine, medicina este si, intelectual vorbind, o profesie excitanta si va atrage pe cei care vor sa rezolve misterele naturii. Aceste „impuritati“ nu sunt cu necesitate frane catre profesarea unei medicini oneste si eficiente. Cu o singura conditie: coexistenta vocatiei de-a ingriji. Insii care nu au aceasta fibra „materna“ nu au ce cauta in profesiile medicale. [] Pe de alta parte, puterea medicala intalneste dificultati legate de exercitarea ei in cadrul unor institutii.

Institutiile – spitalele, in cazul dat – sunt medii in care se exercita numeroase competitii pentru putere. Vointa de-a schimba ierarhiile stabilite, miscarile orizontale si verticale in sanul echipelor sunt inerente profesiei. Ca si in cazul cavalerilor Graal-ului, care uitasera telul lor primordial (gasirea obiectului sfant, a pocalului in care a fost cules sangele lui Cristos), acest ordin cavaleresc de tip special care este ordinul medical uita cateodata menirea lui particulara, ingrijirea, pentru a se epuiza in luptele institutionale. Repet: ingrijirea, nu vindecarea. Orice medic bun stie ca nu trebuie sa traiasca in obsesia vindecarii bolnavului. Aceasta ar duce la o greseala fatala, aceea ca indivizii de la care nu se poate obtine o restitutio ad integrum ar trebui abandonati.Vindecarea este eventuala, rareori completa. Optica corecta este ingrijirea. Dupa ea vine salvarea vietii (de unde scepticismul medical fata de eutanasie) si numai la urma vindecarea, adica recuperarea acelei normalitati ideale care este sanatatea. M-as bucura daca aceste cateva randuri ar cadea sub ochii celor ce incep sa practice profesii ale ingrijirii sau se pregatesc sa le studieze.              

                (Ion Vianu, Despre puterea medicala, in Dilema veche)

1.    Prezinta atitudinea emitatorului fata de puterea medicala.

2.    Evidentiaza, pe baza textului dat, doua dintre calitatile generale si particulare ale stilului  (claritate, corectitudine, proprietate, precizie, concizie, cursivitate, eufonie, oralitate, variatie stilistica).

3.    Comenteaza dintr-o perspectiva personala ideile formulate in textul-suport.

.

Biletul nr. 89

Diferenta esentiala dintre Est si Vest este – cred – diferenta dintre manie si  calm, dintre tensiune si destindere. E vorba de atmosfera in care respiram, de climatul sufletesc al vietii zilnice. Exista si in Occident enervari, insatisfactii, rasteli si chiar atacuri de furie. [] In genere insa, strada, magazinele, institutiile, mijloacele de transport, scena politica, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vocifereaza, nu se schimba injurii si imbranceli, nu se cauta hartagul cu orice pret. In Rasarit, dimpotriva, aerul e apasator, ca deasupra unui camp de lupta. S-ar zice ca toata lumea uraste pe toata lumea. Cearta este un mod de viata. Traim din resentiment. Lupta politica vizeaza exterminarea adversarului, gazetaria e un apogeu al nervozitatii ofensive. Intelectualii se cearta intre ei, societatea civila e o simpla manufactura a protestului, guvernul, presedintia si parlamentul se epuizeaza in purulente manevre de gherila. Clientii ii detesta pe comersanti si comersantii, pe clienti, poporul s-a saturat de politicieni si politicienii de popor, cultele religioase se excomunica reciproc. La volan te infurii, in statia de autobuz, la gara si la aeroport te infurii, la slujba te infurii, la televizor te infurii. Romanul de azi e, prin definitie, manios. []

Se vor gasi destui care sa caute acestei epidemii de bila galbena justificari contextuale. Cum sa nu fii manios? Tarisoara e enervanta la maximum. Totul – de la politica la presa, de la birocratie la preturi, de la maniere la moravuri – te poate scoate din minti. Daca esti cat de cat normal, iti iesi din fire. Vorba lui Teofrast: „E cu neputinta ca un om bun sa nu fie cuprins de manie cand are de a face cu oameni rai”.

Un comentariu al lui Seneca pune insa aceasta fraza intr-o alta perspectiva: s-ar zice ca, dupa Teofrast, cu cat cineva e mai bun, cu atat e mai irascibil. La limita, omul perfect e un soi de nebun furios, lovit, clipa de clipa, de mizantropie. [] Antichitatea stia ca mania e, adesea, opusul curajului, chiar daca (si tocmai pentru ca) impinge spre temeritate. Mania e nebarbateasca. Sintagma „popor vegetal” nu exclude (ba dimpotriva!) nervozitatea si galceava. Tranzitia e, prin excelenta, o perioada nevrotica, nascatoare de nevricale si de nevricosi. Vom fi scapat de ea, cand strazile noastre vor fi mai putin zgomotoase, cand oamenii vor vorbi mai putin si mai asezat, cand politicienii vor reusi prin inteligenta ceea ce azi reusesc (iluzoriu) prin stricta valorificare a bojocilor. Ca sa fiu cinstit, ideea ca o astfel de perspectiva e inca foarte indepartata ma irita             

(Andrei Plesu, Despre manie, in Dilema veche)

1.      Prezinta atitudinea emitatorului fata de diferentele esentiale dintre Est si Vest, in relatie cu contextul in care a fost emis textul citat.

2.      Comenteaza rolul citatelor inserate in text.

3.      Argumenteaza un punct de vedere propriu privind ideile formulate de Andrei Plesu in textul dat.

.

Biletul nr. 90

1. Modernizarea educatiei in perioada 2008-2013, astfel incat in 2014, atunci cand un nou buget al UE va intra in vigoare, scoala romaneasca sa fie perfect sincronizata cu realitatile scolilor europene. Ne angajam sa refuzam improvizatiile determinate de motive politicianiste si sa modernizam sistemul de educatie cu migala si cu moderatie, pentru a da coerenta parcursurilor si optiunilor individuale, in particular printr-o revizuire curriculara substantiala, care sa fie orientata de competentele cheie ce trebuie dobandite in scoala.

2. Asigurarea in perioda 2008-2013 a unui minim de 6% din PIB pentru educatie, pentru a o aseza pe o temelie solida, pe durata medie si lunga. Garantam familiilor, elevilor si profesorilor ca regulile sistemului de educatie nu se vor schimba in functie de anotimp si ca acesta va fi finantat constant in functie de obiective clare si asumate transparent.

3. Transformarea educatiei timpurii intr-un bun public, garantarea unei educatii scolare obligatorii de 10 ani si a unui acces neingradit la educatie gratuita de 13 ani. Doar in acest fel, Romania se poate racorda la societatea cunoasterii, pregatind generatiile succesive din scoli si licee pentru a beneficia din plin de reforma de la Bologna adoptata deja in Universitatile de la noi.

4. Descentralizarea financiara, definirea politicii de resurse umane si adaptarea curriculumului in functie de nevoile specifice fiecarei comunitati. Acestea reprezinta modalitatea prin care parintii, autoritatile locale si societatea civila pot deveni parteneri responsabili ai formarii viitoarelor generatii de elevi, astfel incat scoala sa fie plasata in centrul vietii comunitatii.

5. Adoptarea principiului „finantarea urmeaza elevul” in invatamantul primar, gimnazial si liceal, respectiv a principiului „finantarii multianuale pe cicluri de studii si bazat pe proiecte” in invatamantul universitar. Daca finantarea urmeaza elevul, atunci scolile mai bune vor avea cautare, iar cele care n-au performanta vor fi obligate sa se redreseze. Daca in Universitati, se va trece la finantarea pe baza de proiecte a unor cicluri de studii, se va produce diferentierea acestora. Plecand de la un sistem transparent si coerent de indicatori de referinta, vom avea astfel Universitati centrate pe studii de licenta, Universitati care vor organiza studii de licenta si masterat, ca si Universitati centrate pe studii doctorale si cercetare. []

(Pactul national pentru educatie)

1.    Precizeaza doua dintre elementele situatiei de comunicare in cazul textului citat: emitator si mesaj.

2.    Prezinta caracteristicile stilului functional in care a fost redactat textul.

3.    Formuleaza o opinie personala argumentata privind modernitatea principiilor educationale formulate in documentul din care a fost selectat fragmentul citat.

Biletul nr. 91

Aud tot mai des o formula care ma contrariaza: „a citi carti”. „Ce faceti in timpul liber?” „Citesc carti.” „Mai citeste si tu carti, ca nu strica!” „Am auzit ca X citeste carti.” Pana mai ieri, cititul isi subintelegea complementul direct. Puteai, desigur, sa citesti si gazete sau scrisori sau inscriptii, dar, in genere, a spune despre cineva ca „citeste“, ca e „un tip citit”, ca e „un mare cititor” implica, necesarmente, obiectul numit „carte”. Citim carti, ce altceva? Exista, e drept, formula celebra a lui Miron Costin despre „cetitul cartilor”. Dar ea se referea la o ocupatie inca minoritara, care trebuia definita precis. In plus, cronicarul folosea pluralul avind in minte, inevitabil, Cartea, pe care multiplicitatea „cartilor” nu face decit sa o reflecteze edificator. („Cu cetitul cartilor cunoastem pe ziditorul nostru, Dumnezeu”).

Reaparitia, intr-un context cu totul nou, a expresiei cronicaresti sugereaza reintrarea lecturii in conditia minoratului. „A citi” nu mai e, astazi, o ocupatie atat de raspandita incat sa fie enuntata ca atare, fara detalii. De citit, mai citim cate ceva. Dar carti nu prea mai citim. Pe de alta parte, cartile continua sa apara, sa se inmulteasca epidemic, sa alimenteze galopant librariile si bibliotecile. Se scrie imens. De aceea, a vorbi numai de „declinul lecturii” e a neglija un straniu fenomen complementar: „inflatia textului”.

In ziua de azi, pierdem contactul cu universul cartii, nu doar pentru ca nu mai avem timp, nu doar pentru ca preferam computerul si televizorul, ci si pentru ca suntem inconjurati de prea multe carti. Abandonam, uneori, mai degraba din cauza satietatii, decat din cauza subtierii apetitului. Daca nu mai citim nu este pentru ca nu avem ce, nu pentru ca bibliotecile s-au golit, nu pentru ca avem alte tentatii, ci, dimpotriva, pentru ca bibliotecile stau sa pocneasca, pentru ca oferta e inhibitorie. []

Apar, trimestrial, mii de pagini noi: reorganizari ale informatiei, reformulari, descoperiri de detaliu sau de anvergura. Efectul e descurajant: daca esti cat de cat realist, stii, de la bun inceput, ca n-ai sa poti acoperi niciodata materia care se revarsa, asfixiant, asupra ta. Scrupulul investigatiei exhaustive e condamnat la utopie si ridicol. Risti sa mori in preliminarii sau sa cazi intr-un soi de diletantism eroic. Cantitatea te demobilizeaza. [] Multimea cartilor provoaca, necesarmente, criza criteriilor. E din ce in ce mai greu sa alegi, sa te orientezi, sa desparti apele: devii fie un consumator lacom si decerebrat, fie umbra, inactuala, a propriilor idiosincrazii. []              (Andrei Plesu, Cititul cartilor, in Dilema veche)

1.    Prezinta atitudinea emitatorului fata de actul lecturii, in relatie cu contextul in care a fost emis textul citat.

2.    Descrie particularitatile textului-suport identificate la nivel lexico-semantic si la nivel stilistico-textual.

3.    Motiveaza punctul de vedere al autorului formulat prin afirmatia: Reaparitia, intr-un context cu totul nou, a expresiei cronicaresti sugereaza reintrarea lecturii in conditia minoratului.

.

Biletul nr. 92

Noua din zece romani nu merg deloc la cinematograf, opera sau teatru. In plus, cartea nu este printre preferintele a jumatate dintre ei. [] Acestea sunt doar o parte din concluziile unui sondaj realizat de Centrul de Sociologie Urbana si Regionala.

Potrivit studiului, 87% dintre romani nu prefera salile de cinematograf pentru a viziona un film. 9% dintre ei cumpara un bilet la cinema o data sau de doua ori pe an. Romanii nu acorda prea mult timp din programul lor nici activitatilor culturale. 89% dintre cei chestionati sustin ca nu merg niciodata la spectacole de teatru, opera sau opereta, iar 74% dintre romani nu viziteaza muzee si nici nu merg la expozitii. Cand vine vorba de citit, doar 48% din cei chestionati spun ca petrec ceva timp in biblioteca. Aproape un sfert dintre romani asculta muzica, dar acasa, nu intr-o sala de concert sau la discoteca. Peste toate acestea romanii sunt credinciosi. Studiul arata ca peste 90% dintre cei intervievati, in varsta de peste 18 ani merg la biserica. Sondajul a fost realizat in perioada 1-25 septembrie pe un esantion de doua mii de persoane. Marja de eroare este de +/-2,2%.

(Raport al Centrul de Sociologie Urbana si Regionala)

1.    Precizeaza doua dintre elementele situatiei de comunicare in cazul textului citat: emitator si mesaj.

2.    Prezinta caracteristicile stilului functional in care a fost redactat textul.

3.    Formuleaza o opinie personala argumentata privind atitudinile culturale ale romanilor la inceputul sec. al XXI-lea, valorificand rezultatele sondajului.

.

Biletul nr. 93

Datele de mai sus sunt rezultatul studiului „Mobilitatea sociala in satul romanesc” al cercetatorului Ioana Petre de la Institutul de Sociologie din Bucuresti.

In anii ’80 copiii aveau mai multa scoala decat parintii. Diminuarea sanselor populatiei rurale de acces la treptele superioare de pregatire scolara si profesionala, mai ales la liceu, scoala postliceala si facultate, are drept consecinta reducerea dramatica a sanselor de depasire a nivelului de pregatire si al celui profesional al parintilor. Cu alte cuvinte, fiii ajung mult mai greu sa aiba un statut social mai ridicat decat al parintilor lor. In anii ’80, mai mult de 70% dintre fii au ajuns la un nivel de pregatire si la un nivel profesional superior celui al parintilor lor. In prezent, acest procentaj a scazut la 60%.

Studiul arata ca 92,4% dintre cei care nu au deloc pregatire scolara sau au numai clasele primare au aceeasi profesie ca si parintii lor la sate, spre deosebire de 82,8% la oras. Dintre actualii absolventi de gimnaziu sau scoala profesionala, aproape doua treimi au parinti fara scoala sau doar cu scoala primara. Cu mult mai putini au parinti cu trepte superioare de instructie, liceu sau facultate. Actualii absolventi de liceu si facultate au in marea lor majoritate parinti din trepte inferioare de instructie. Totusi, cea mai mare parte a celor care depasesc nivelul de pregatire al parintilor, au doar o treapta de pregatire in plus. 80% dintre patronii de la sate au parinti muncitori sau tarani. Profesiile pe care le pastreza cei mai multi oameni de la tara de la o generatie la alta sunt cea de agricultor si de muncitor. Cu exceptia patronilor, categorie care nu exista inainte de ’89 in Romania, transmiterea profesiei de la parinti la copii are loc cel mai putin la cadrele medii si la cei cu studii superioare. Conform studiului, oamenii de la tara isi schimba mult mai putin statutul social comparativ cu cei de la oras. Actualii agricultori provin in proportii covarsitoare din agricultori si muncitori. Muncitorii provin in aceleasi proportii majoritare din agricultori si muncitori, cu alte cuvinte miscarile se desfasoara mai ales intre „straturi sociale si profesionale” vecine, salturile fiind mult mai rare.                                                                      (Dorin Enciu, cotidianul Gandul)

1.    Precizeaza contextul in care a fost emis mesajul reprodus.

2.    Prezinta particularitatile textului informativ si a unor elemente specifice de structura si de compozitie.

3.    Formuleaza o opinie personala argumentata privind nivelul de instruire / de cultura in mediul rural romanesc la inceputul sec. al XXI-lea, valorificand rezultatele sondajului.

.

Biletul nr. 95

Consiliul European este forul politic suprem al UE si totodata institutia care a promovat in mod decisiv procesul de integrare europeana. Consiliul European este alcatuit din sefii de stat si de guvern, presedintele si un alt membru al Comisiei Europene si ministrii de externe. Ministrii de externe si membrul Comisiei Europene au doar rol consultativ. Consiliul European este o institutie interguvernamentala, in timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Parlamentul European si Curtea Europeana de Conturi sunt organe fuzionate ale Comunitatii Europene.

Activitatea Consiliului European este reglementata in art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileste liniile si obiectivele politice fundamentale, avand deci competente directoare. In cazuri exceptionale, solutioneaza problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial. In cea mai mare parte insa, Consiliul se ocupa cu probleme privitoare la cadrul si perspectivele generale de evolutie ale UE. O alta importanta sfera de activitate o constituie politica externa si de securitate comuna, coordonata de sefii de stat si de guvern la intalnirile la nivel inalt.

Consiliul European nu are dreptul sa ia decizii cu efect juridic, dar are un drept directiv. Rezultatele consultarilor sunt puse in practica de celelalte institutii europene.

Consiliul European se intruneste de cel putin doua ori pe an intr-un asa-numit Summit UE. Presedintia Consiliului European se schimba odata la sase luni, fiind asigurata de sefii de stat si de guvern ai UE, conform unui procedeu de rotatie in care se tine cont de ordinea alfabetica, de populatia si de marimea tarilor membre.

Tara care detine presedintia in Consiliu devine si gazda acestuia. Presedintia Consiliului European ofera statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls national propriu si de a-l pune in practica prin mijloace diplomatice. Sedintele Consiliului nu sunt publice. Totusi, acesta raporteaza in scris Parlamentului European rezultatele discutiilor. (Ghidul Consiliului European)

1.    Prezinta contextul emiterii acestui mesaj.

2.    Identifica tipul de text ilustrat prin fragmentul citat (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ) si  elementele specifice de structura si de compozitie.

3.    Formuleaza o opinie personala argumentata privind rolul Consiliului European in UE.

Biletul nr. 94

Art. 8. Dreptul la respectarea vietii private si familiale

1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.

2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o

masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Art. 9. Libertatea de gandire, de constiinta si de religie

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea in mod individual sau in colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si indeplinirea ritualurilor.

2. Libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate forma obiectul altor restrangeri decat acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora.

Art. 10. Libertatea de exprimare

1.Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

(Conventia Europeana a Drepturilor Omului)

1.    Precizeaza doua dintre elementele situatiei de comunicare in cazul textului citat: emitator si mesaj.

2.    Prezinta caracteristicile stilului functional in care a fost redactat textul.

3.    Formuleaza o opinie personala argumentata privind necesitatea cunoasterii principalelor drepturi ale omului.

.

Biletul nr. 96

De ce este important sa stim mai multe despre valorile europene? UE se bazeaza pe valorile respectarii demnitatii umane, libertatii, democratiei, egalitatii, statului de drept si a respectarii drepturilor omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinand minoritatilor. Aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, nediscriminare, toleranta, justitie, solidaritate si egalitate intre barbati si femei. Romania adera la UE cu propriul set de valori. Este de asteptat ca acesta sa fie influentat, pe termen mediu si lung, datorita intensificarii contactului cu cetatenii din UE. Alti factori sunt schimbarea generatiilor, aplicarea in Romania a legislatiei europene, dezvoltarea politica, sociala si economica. Integrarea in UE nu inseamna pierderea valorilor identitare, ci contributia activa si impartasita la diversitatea valorilor europene.

Opinii despre valorile europene:

„Valorile sunt principii care stau la baza actiunii indivizilor, orientandu-le. Valoarea este un criteriu pentru o decizie personala. Nu exista valori bune si valori rele. Oamenii gandesc diferit, deoarece ei sunt diferiti. La fel sunt si societatile in care traiesc. Valorile nu sunt aceleasi nici chiar in interiorul unei comunitati mari, cum ar fi populatia unei tari; ele difera in functie de multi factori, printre care nivelul de educatie, varsta, mediul de rezidenta (sat sau oras). Valorile nu sunt impuse politic, ci se formeaza in timp si reprezinta acele principii la care adera majoritatea populatiei.

Odata format un set de valori, acesta se poate concretiza intr-un act oficial, precum Constitutia Europeana in cazul valorilor europene”. (Malina Voicu, Bogdan Voicu, cercetatori, Academia Romana)

„Am fost intrebat adesea unde sunt frontierele Europei. Raspunsul meu este ca harta Europei este definita de mintea europenilor. Geografia fixeaza cadrul, dar, fundamental, valorile sunt cele care definesc frontierele Europei. Extinderea inseamna largirea ariei valorilor europene, in care cele mai importante sunt libertatea, soldaritatea, toleranta si drepturile omului, democratia si statul de drept. [] Conform prevederilor tratatelor – care sunt baza legala – portile Uniunii sunt deschise tuturor statelor europene care ii respecta valorile si se angajeaza sa le promoveze”. (Olli Rhen, membru al Comisiei Europene, responsabil cu extinderea)

(Uniunea Europeana in Romania)

1.    Prezinta punctele de vedere ale emitatorilor care formuleaza Opinii despre valorile europene.

2.    Identifica tipul de text ilustrat prin fragmentul citat (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ) si  elementele specifice de structura si de compozitie (particularitati ale organizarii textuale, conventii specifice, tehnici si structuri discursive, conectori, dispunerea ideilor si a paragrafelor etc.).

3.    Exprima-ti o opinie argumentata referitoare la valorile europene.

Biletul nr. 97

Am fost invitat sa vorbesc despre Ce inseamna sa fii european. Va marturisesc ca nu imi este usor sa dau un raspuns, pentru ca sunt deja european: e o stare fireasca, pe care nu simt nevoia sa o definesc. […]

Iata deci cateva capcane ale definitiei de european. De aceea, m-as indeparta de ele, pentru a defini calitatea de european prin impartasirea unui set de valori. Cu alte cuvinte, a fi european inseamna a impartasi valori europene. Care sunt aceste valori? Cine si cand le-a inventat? Sunt ele si valorile voastre? Pentru a da un raspuns la aceste intrebari, va propun sa ne uitam putin la istoria Uniunii Europene.

Uniunea a aparut din nevoia de a nu mai avea niciodata un razboi mondial. Planul, visul a fost integrarea voluntara a economiilor Europei atat de strans, incat razboiul sa nu mai fie o optiune. Si a reusit, iar succesul se traduce intr-o valoare europeana clara si palpabila: pacea. Intre statele membre nu au mai existat razboaie dupa 1950.

O alta valoare, care a venit ca un produs secundar al primei este prosperitatea. Modelul economic integrationist al UE a dus nu numai la dezvoltarea economica in unele tari membre, ci la o crestere in toate tarile membre, si, in timp, la reducerea decalajelor dintre regiunile mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii. Cum s-a reusit acest lucru? Prin aplicarea concreta a unei alte valori europene: solidaritatea.

Solidaritatea celui care are mai mult cu cel care are mai putin, solidaritatea celui mai norocos cu cel cu mai putine sanse. S-a facut astfel marele salt de la modelul de dezvoltare invingator-invins la modelul prin care toata lumea are de castigat. Pace, prosperitate, solidaritate. Iata doar trei valori ale Uniunii Europene care chiar si singure pot explica de ce aceasta a devenit de-a lungul istoriei sale un magnet pentru restul continentului.

Tot mai multe state si-au dorit sa aplice acelasi model pentru a se putea bucura de aceste valori. Dar ele nu sunt singurele valori europene. O alta valoare, la care tineti mai ales voi, tinerii este libertatea: libertatea de expresie, libertatea de asociere, libertatea de a studia si a munci in orice alt stat membru al Uniunii.[…]                                                       (Conferinta domnului Jonathan Scheele, 27 aprilie 2005)

1.    Prezinta punctul de vedere al emitatorului care conferentiaza pe tema valorilor europene.

2.    Explica semnificatia sintagmei: Modelul economic integrationist al UE.

3.    Exprima-ti o opinie argumentata referitoare la valorile europene pe care le defineste Jonathan Scheele .

.

Biletul nr. 98

La data de 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce ii revin conform Tratatului de Aderare din 25 aprilie 2005. Cetatenii romani au devenit astfel cetateni ai Uniunii Europene si beneficiaza, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, de drepturile si libertatile conferite de tratatele de baza ale Uniunii Europene. Dreptul de libera circulatie si de sedere este, pentru cetatenii UE, una dintre cele mai importante si mai „vizibile” realizari ale dreptului comunitar. Dreptul unui cetatean al Uniunii de a se deplasa, din motive economice sau din alte motive, pe o perioada scurta, lunga sau nelimitata de timp in alte state UE, este unic in lume. Nicio alta forma de cooperare internationala intre state nu asigura, la ora actuala, un drept comparabil.

Conditiile in care cetatenii Uniunii si familiile lor isi pot exercita dreptul de libera circulatie pe teritoriul unui stat membru, dreptul de rezidenta permanenta, precum si restrictiile privind dreptul de a circula liber si de a rezida pe teritoriile statelor membre, din motive de ordine publica, securitate publica si sanatate publica sunt reglementate de Directiva 2004/38/CE. Toti cetatenii Uniunii, deci si cetatenii romani, pot iesi de pe teritoriul unui stat membru pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii, in baza cartii de identitate sau a pasaportului, valabile, care atesta cetatenia acestora.

Membrii de familie ai cetatenilor Uniunii care nu au cetatenia unui stat  membru, pot iesi de pe teritoriul unui stat membru pentru a calatori pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii in baza unui pasaport valabil. Dar, pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru, membrii de familie ai unui cetatean al Uniunii, care nu au cetatenia unui stat membru, trebuie sa aiba asupra lor fie o viza de sedere pe termen scurt, fie un permis de rezidenta. Statele membre pot cere persoanelor care au intrat pe teritoriul lor, cu indeplinirea conditiilor mentionate, sa isi semnaleze prezenta intr-o perioada de timp rezonabila si nediscriminatorie. (art. 4–5 din Directiva 2004/38/CE) (Ghidul cetateanului roman in UE)

(Uniunea Europeana in Romania)

1.    Prezinta contextul emiterii Ghidul cetateanului roman in UE.

2.    Identifica tipul de text ilustrat prin fragmentul citat (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ) si  elementele specifice de structura si de compozitie.

3.    Exprima-ti o opinie argumentata referitoare la prevederile art. 4–5 din Directiva 2004/38/CE .

Biletul nr. 99

Un cetatean al Uniunii, deci si un cetatean roman, poate ramane pentru o perioada mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, daca indeplineste una dintre urmatoarele conditii:

a. este angajat sau desfasoara o activitate independenta;

b. are suficiente resurse si asigurare medicala, astfel incat sa nu devina o povara pentru serviciile sociale ale tarii in care doreste sa rezideze (nu este stabilit un cuantum minim, dar se va lua in