VASILE
VOICULESCU - IN GRADINA
GHETSEMANI
Context literar. Adept al
traditionalismului exprimat artistic, Vasile Voiculescu
se impune ca unul dintre poetii reprezentativi ai acestei directii in perioada
interbelica.
Poezia In gradina
Ghetsemani a fost publicata in volumul Parga (1921) si
are ca sursa de inspiratie Evanghelia Sfantului Luca (cap. 22,
versetele
39-46).
Titlul marcheaza
si locul desfasurarii unui eveniment dramatic (martiriul
psihic): in gradina Ghetsemani de pe muntele maslinilor Isus s-a rugat singur si
a asteptat sa fie prins si crucificat.
Teme -
motive. Tema poeziei este de factura biblica; poetul
reda suferinta lui Isus inainte de rastignire, conflictul dintre
natura umana si natura divina. Astfel, intregul
poem devine.o alegorie avand la baza opozitia sacru/profan.
Alaturi
de aceasta tema apar diferite motive: motivul rugaciunii,
motivul
cupei, motivul tradarii.
Structura - compozitie.
Poezia
se organizeaza - in primele trei stofe
- in jurul elementelor ce tin de
natura dualaa lui Isus, iar a patra strofa reda imaginea naturii terifiante, amplificand
tragismul viziunii.
In ceea ce priveste versificatia poezia
are o structura clasica, traditionala,
adica patru strofe a cate patru versuri de 14 silabe, iar rima incrucisata.
Analiza stilistica
Daca din punct de vedere
fonetic, poezia nu prezinta particularitati, putem
observa in planul morfo-sintactic anumite elemente relevante, cum ar fi prezenta
verbelor la imperfect, care permite proiectarea acestei drame intr-un timp mitic, pe de o parte, si creeaza
impresia de continua suferinta, pe de alta parte.
De asemenea, unele
substantive comune trimit la ideea de simboluri: viata/moarte,
soarta, pahar, iar majoritatea adjectivelor (determinantilor) completeaza
dimensiunile zbuciumului interior „amarnica strigare', ,,mana-nendurata',
„ infama bautura', ,,sete uriasa'.
Nivelul
lexico-semantic. Poetul foloseste foarte multe cuvinte de
sorginte populara: branci, amarnica, sterlici, vraistea etc., iar multe
dintre acestea pot fi incadrate in aceeasi sfera semantica a
chinului, suferintei
ingrozitoare.
Nivelul
figurilor de stil. Poemul are la baza, asa cum am
mentionat deja, o ampla alegorie pe tema
eternului conflict intre sacru si profan.
in prima strofa poetul
compune imaginea iconica a lui Isus in Gradina
Ghetsemani, accentuandu-se, spre deosebire de reprezentarile
picturale,
zbuciumul omenesc. Primul vers dezvaluie refuzul initial al unei
asemenea soarte. Metafora paharului pe care trebuia sa il bea Isus
este
preluata din Biblie si este una deosebit de plastica.
Putem remarca, de asemenea,
contrastul cromatic ce vine in sprijinul
dualitatii personajului: ,, curgeau sudori de sange pe chipu-i alb
ca varul' si ultimul vers, cand rugaciunea devine hiperbolic
„amarnica strigare', iar efectul ei are proportii cosmice: „starnea
in slavi furtuna'.
A doua strofa debuteaza prin metafora „mana-nendurata'
expresie a vointei divine implacabile. Trasatura
pregnanta aici este intransigenta; Dumnezeu isi indeamna
fiul sa-si indeplineasca misiunea, „sa bea paharul' - fapt
sugerat de o mana care se coboara din
cer si ii intinde paharul (metonimie). Tensiunea nu a scazut in intensitate, dovada epitetele:
nendurata, si grozava (ultimul este insotit si
de inversiune, mijloc stilistic frecvent folosit pentru prezentarea
efectului unui cuvant-cheie).
Metafora sete, epitetul uriasa
si hiperbola „sta sufletul sa-i rupa' sunt toate
cuvinte incarcate de traire, tensiune, sugerand dorinta de
jertfa.
Punctele de suspensie
ilustreaza ideea de reflectie, dar si dorinta de liniste.
A treia strofa
debuteaza printr-un contrast gustativ-cromatic: „apa verzuie - sterilei
de miere / venin groaznic - dulceata', ultima
fiind intalnita
si in poezia argheziana.
Se revine la neputinta
acceptarii sacrificiului de catre Isus prin conjunctia coordonatoare
adversativa dar. Ultimul vers este un paradox: „batandu-se
cu moartea, uitase de viata'.
Ultima strofa
reprezinta un mic pastel, reprezentand imaginea naturii ravasite, in concordanta cu zbuciumul
anterior. Culorile sunt sumbre, maslinii, simbol al pacii,
sunt personificati si anticipeaza faptele rusinoase pe care le vor comite oamenii. Metafora „bataile
de aripi' din penultimul vers sugereaza sufletul
nevinovat care se va ridica la cer, iar
ultimul vers prezinta indirect hotararea luata de Isus (aceea
de a se sacrifica) prin metaforele „ulei de soare' (fariseii)
si prada (mielul Domnului, Isus).
Receptare critica
„in imagini picturale si statuare, de o
deosebita pregnanta a reprezentarii, Voiculescu pune in
scena figura simbolica a unui personaj
cu o vocatie mesianica, stand sub auspiciile sacralitatii,
un personaj liric si mitic aflat intr-o situatie-limita,
de rascruce a destinului sau sacrificial.'
(Iulian
Boldea, Simbolism, modernism, traditionalism, avangarda) (M.F.)
