Fabula cu un catel

Fabula cu un catel

La un motan sclifosit

Vine-un catel peticit:

-Ce mai faci tu, motanele?

-Ia mai pleaca, mai, catele!

Ce, eu sunt de rangul tau?

Cum iti permiti, caine rau?

-Dar eu?

-Tu esti prost de fel!

Esti un amarat catel!

Uite, eu am labe mari,

Pot sa calc si-n cioburi tari!

In schimb tu esti mic si slab,

De ce vii la mine-n prag?

-Stiti eu

-Si-ti permiti sa mai vorbesti,

Nu vezi ce potaie esti?

Si mai zici ca esti catel!

Numenu esti demn de el!

Si , atunci, dupa-o uluca

A iesit ca o naluca,

Un ditamai gras si mare

Un caine ce seaman n-are.

-Cum ai indraznit sa-i spui

Micutului , caine, pui,

Ca e javra, ca-i potaie?

O sa vezi acum bataie!

"Miau!"si "Miau!" se auzea

Motanul se vaicarea

Ca din vina lui "Catel"

A mancat bataie el!