Glasul padurii de Passionaria Stoicescu

Glasul padurii de Passionaria Stoicescu

Glasul padurii-i vrajitor;

N-ai sa-l auzi de n-o iubesti,

De treci prin ea nepasator

Si n-o asculti si n-o privesti.

Sub trunchiul ei, stramosii daci

Au locuit si-au aparat

Tinutu-acesta de copaci,

Pamantu-acesta minunat.

Haiduci si aprigi luptatori

Pentru dreptate aici s-au strans;

A fost padurea sora lor,

I-a ocrotit si i-a ascuns.

Pe omul simplu si curat,

De omenie insufletit,

Cu frunza ei l-a alinat,

Cu floarea ei l-a-nveselit.

Cu brazii mici fii cumpatat

Si nu face-n padure foc.

Copacul, daca l-ai taiat,

Sadeste iute altu-n loc.

Chiar foaia cartii unde-am scris

Aceasta poezie-n dar

Padurii, lumii ei de vis,

A fost o creanga de stejar.