LUCIAN VASILESCU - balada beteaga

LUCIAN VASILESCU

balada beteaga

si ce daca de cer mai atirna o singura stea?

si ce daca-n curind se va stinge si ea?

si ce daca vintul involbura fulgi de noroi?

si ce daca miine n-a auzit de noi?

de la tine incolo nu mai este nimic;

de la tine 'nainte dirdiie noaptea de frig;

de la tine, cu tine, incepe sfirsitul;

de la tine rasare pe cer asfintitul.

si ce daca respir, si ce daca sint viu?

si ce daca miros a invins si-a pustiu?

si ce daca string intre pleoape pamint?

si ce daca nu pling, si ce, daca pling?

cu tine, odata, a inceput trecutul;

cu tine, odata, s-a sfirsit inceputul;

cu tine se scalda luna in mare;

cu tine se ineaca amintirile-n zare.

si ce daca te-ai dus, si ce, c-am ramas?

si ce daca invirt la galera limbii de ceas?

tu te prefaci acum din trup in cuvinte;

tu esti foc inghetat si zapada fierbinte.

si ce daca, de jur-imprejur, nimic n-a ramas?

si ce daca ultima clipa s-a rastignit peste ceas?

haznaua fericirii

am obosit. inot prin viata asta de-o vreme.

orasul clipoceste din semafoare, feeric.

caut lumina, in intuneric.

caut un loc unde oamenii stiu

ca nu-i nici devreme, si nici tirziu;

ca are sa fie tot ce-a mai fost,

ca-i vreme destula, dar nu are rost.

in locul acela unde-au stat si-au baut

toti aceia care te-au cunoscut.

apoi in viata s-au prabusit,

cum inceputul se pravale-n sfirsit.

acolo ma duc, de unde cale de-ntors nu mai este,

acolo unde se-ngina una si aceeasi poveste:

aproape saruta pe gura cuvintul departe,

cuvintul viata imbratiseaza cuvintul moarte,

niciodata e frate bun cu mereu,

dumnezeu e o salba de litere, la gitul tau.

am obosit. inot prin orasul asta de-o vreme.

viata clipoceste din semafoare, feeric.

aproape-am ajuns: doar tu esti lumina,

in intuneric.