Moartea lui Gelu - GEORGE COSBUC

Moartea lui Gelu - GEORGE COSBUC

Razlet din ostirea batuta,

Fugind pe campia tacuta,

Cazu de pe cal, de durere,

Pe marginea apei. Si piere.

Din rana si-ar smulge sageata

Si n-are putere.

Pierdut-a si oaste si tara.

E noapte-n vazduhuri; si rara

E zbaterea apei, cand valul

Atinge cu aripa-i malul -

Iar Gelu, prin noapte stand singur,

Vorbeste cu calul:

- "Vai, murgule, jalea ma curma!

Ma lupt cu durerea din urma,

Caci ranele-mi sapa mormantul,

Degeaba imprastii tu vantul

Din coama, piciorul tau scurma

Degeaba pamantul.

Ma chemi prin nechezuri pagane

Si parca zici: Vino, stapane!

Vezi, picura ranele tale

Si neguri se nalta din vale,

E noapte, si ziua de mane

Ne-ajunge pe cale!"

Trei suliti facutu-si-au strunga

Prin mine! Ma zbucium pe-o dunga

Si nu-mi mai simt bratul si braul;

Tu-ti rupi cu picioarele fraul -

Las', murgule, las' sa ne-ajunga

Pe-aicea pustiul.

De-acum tu. cat va cuprinde

Mantaua, deasupra-mi o-ntinde

Si-apoi cu picioarele-mi sapa

Mormantul pe margini de apa,

Si-n urma cu dintii ma prinde

Si-arunca-ma-n groapa.

Jeleasca-ma apele Cernii!

Sa-mi bubuie crivatul iernii,

Ca-n taberi al cailor tropot;

Iar vesnicul apelor sopot

Sa-mi para ca-n ceasul vecernii,

O ruga de clopot.

Si, poate sosi-va o vreme

Cand muntii vor fierbe, vor geme

Cu hohote mamele-n praguri,

Vor trece barbatii-n siraguri

Cand bucium suna-va sa cheme

Pe tineri sub steaguri.

Iar tu, de-i trai, fratioare,

Sa-mi vezi luptatorii-n picioare,

Atunci cand sosit va fi ceasul,

Abate-ti pe-aice tu pasul:

Necheaza-mi, si atunci eu din groapa

Cunoaste-ti-voi glasul!

Si-armat voi iesi eu afara,

Si veseli vom trece noi iara

Prin suliti si foc inainte,

Sa tie potrivnicii minte

Ca-s vii, cand e vorba de tara,

Si mortii-n morminte!"

Iar calul, vedenie muta,

Cu coama de vanturi batuta,

Sta-n noaptea cu neguri de paza

Lui Gelu; si trist el asaza

Pe pieptul stapanului capul

Si astfel vegheaza.

Iar apa la maluri se frange

Si cade pe spate si plange:

"Cu fierul potcoavei tu-mi sapa

Mormantul pe margini de apa,

Si-n urma cu dintii ma prinde

Si arunca-ma-n groapa!"