Note de toamna

Note de toamna

In toamna violeta, compozitori celebri

Au aranjat un vast concert

Pe galbene alei, poetii tristi declama lungi poeme-

E-o toamna, ca intotdeauna, cand totul geme,

Frumos, si inert.

Pe strazi elegante, ca o parere,

Femeia moderna a trecut, si revine;

Tot haosul e-o veselie de eter.

Si, daca se zguduie orasul,

Si creierul ramane pierdut;

Si, daca munca trosneste din brate, din piatra, din fier,-

Multimea anonima se va avea in vedere.

Tot, ce-mi trebuie sa am, pot sa cer.

Parfum incendiu violet, si becurile-aprinse

Amurgul licareste pe-orasul de vitrine-

Pierdut, ma duc si eu, cu bratele invinse,

Plangand,

Si fredonand,

Gandindu-ma la mine