URSUL CU CRIN de LUCIAN BLAGA

URSUL CU CRIN de LUCIAN BLAGA

Se odihneste subt prunii bisericii, adulmeca

arhaicul vant. O fata i-a pus ieri in brate un crin.

Va mai trece printr-o mie de sate.

I se va-ntinde prescura, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate

in cale-i s-astern. El ii calca de rau. Si de bine

el joaca, vorbe uitate spunand langa umerii lor.

Spre seara boala iese din casa, din gand si din vine.

Are-un mers larg, cand purcede, ca de-mparat.

Chihlibar - miez galben - poarta subt fruntea-n apus.

Cu manile - in stanga si-n dreapta - pare ca vesnic

si-ar imparti padurile, ce le are in tara de sus.