Copilul si divortul - Cum trebuie abordat subiectul divortului fata de copii?

Copilul si divortul

Cum trebuie abordat subiectul divortului fata de copii?

Cum vor proceda femeile care au trecut printr-un divort si au ramas cu un copil iar viata li se pare o povara mult prea mare?
Copiii reprezinta totdeauna o entitate extrem de vulnerabila in cazul unui divort. In majoritatea cazurilor, ei nu reprezinta un obstacol de netrecut in determinarea de a divorta. 'Viata trebuie traita, nu-i asa? Iar copilul va intelege mai tarziu ca un divort nu inseamna sfarsitul lumii. Voi avea grija sa nu-i lipseasca nimic, chiar daca nu voi mai fi langa el'. Cam asa arata monologul celui care pleaca. 'Ce persoana oribila, pleaca si nu se gandeste ca raman cu copil de crescut. El va fi liber iar eu va trebui sa fiu si mama si tata. Sa ma descurc cum voi putea. Dar o sa-i arat eu'. Asa arata reflectiile celei care ramane, dupa divort, cu un copil. Din cand in cand, cu mici variatiuni, monologurile pot diferi dar esenta este, invariabil, aceiasi. In zdrobitoarea majoritate a cazurilor, femeia ramane sa ingrijeasca pe mai departe fructul casatoriei. Pentru ca barbatul este mai preocupat de noua sa achizitie feminina decat de fructul trecutului sau.
Mama se simte mai totdeauna incarcata de responsabilitati pentru ca rolul sau, prescris social, este sa fie prima persoana care sa dea socoteala de educatia si buna purtare a copilului. Interesant este ca in acelasi registru al mentalitatii colective, tatal pare a nu avea prea multe responsabilitati atata vreme cat se admite ca pensia alimentara este suficienta pentru a-l suplini in responsabilitate. Pe acest ecran se proiecteaza comportamentul standard al majoritatii parintilor: mama se sacrifica, tatal o tuleste spre urmatoarea halta a vietii sale. Rezumatul unei astfel de situatii arata astfel: mama nu are de ales, tatal alege mai totdeauna 'libertatea'. Niciunul dintre parinti nu pune copilul pe primul plan, el este doar o consecinta a unui aranjament intre doua persoane instrainate una de alta.
Alta fateta a situatiei devine critica atunci cand reprosurile reciproce (sau unilaterale) intre parinti se exhiba in prezenta copiilor. Sau, caz marginal, dar la fel de insemnat in nocivitatea sa: copiii sunt luati drept suport pentru una sau alta dintre pozitiile aflate in relatie antagonica. Unul sau altul din parinti doreste sa aibe aprobarea copilului/ copiilor pentru pozitia si atitudinea sa. Ca tactica, acel parinte incearca sa-si faca din copil un confident, sa incerce ca acel copil sa devina partea solidara cu solutiile sale la dezechilibru. In momentul divortului, parintii par a uita ca o data cu conceptia si cu primii ani de crestere in comun a copilului au semnat un contract tacit de mutualitate si sprijin reciproc in favoarea copilului si, prin consecinta, eliminand din primul plan al vietii de familie propriile persoane.
Copilul se vede eliminat din aria centrului de interes al familiei si reactioneaza. Isi pierde increderea in parinti, se simte lipsit de protectia implicita pe care i-o ofereau acestia si se vede pe sine ca abandonat, slab si vulnerabil in fata unei vieti din care a luat cunostinta doar cu partea intunecata. Trauma divortului parintilor este ampla si se poate dezvolta impredictibil. Nici unul din parinti nu isi recunoaste culpa, fapt care repercuteaza asupra inteligibilitatii pentru copil a propriei situatii. Situatia devine ceva mai dramatica atunci copilul este pus sa aleaga: mama sau tata. Copilul nu este o fiinta rationala, pentru ca nici parintii nu sunt. El va lua partea celui care ii ofera mai mult sau mai concret. Iar instanta de judecata este obligata, prin lege, sa consemneze partajul afectiv al copilului.
Mamele care raman cu copii in intretinere pleaca dintr-o pozitie defavorizata, dezechilibrata, in cursa pentru viitor. Mai intai pentru ca, pentru cutumele traditionaliste existente, un copil reprezinta pentru o femeie divortata, un inconvenient major. Atat in tentativele ei de a-si reconstrui 'viitorul' (cine mai ia in intretinere astazi copilul altcuiva?) cat si in proiectia despre starea de bine pe care si-o doreste orice posibil candidat la mana sa. Copiii dintr-o casatorie anterioara sufera de un handicap potential de afectivitate din partea noului parinte. Care va dori, eventual, mai intai sa iubeasca si sa ocroteasca mama si doar mai apoi, daca vor mai exista resurse, sa accepte si sa-l adopte emotional si pe copilul acesteia. Mama copilului nu va evita sa foloseasca comparatii in care noua prezenta alaturi de ea si copilul sau poate sa fie diferita de precedenta. Ceea ce cere un imens potential de adaptare. Si prin efect, va incerca sa educe emotional partenerul atat in ce priveste propria persoana, cat si in ce priveste copilul. Jocurile acestea vor face interactiunea din familia reconstituita extrem de dificila. Putine sunt femeile care au reusit sa restabileasca un echilibru afectiv constructiv prin intemeierea unei noi familii.

Impactul asupra copiilor

Consecintele divortului asupra copilului sunt multiple si de altfel cele mai puternic resimtite. In societatile traditionale se manifesta chiar tendinta de stigmatizare a copilului ai carui parinti sunt divortati, tendinta care este resimtita si traita negativ pe plan psihologic de catre copil si care-i va influenta comportamentul psiho-moral.

In societatea moderna si, in special, in mediul urban, acest aspect aproape ca nu mai conteaza. Totusi, se manifesta o serie de fenomene ce privesc identificarea de rol de sex sau formarea unor atitudini fata de familie si munca.

Daca exista un conflict intre parinti inaintea separarii, varsta copiilor in acel moment, daca au sau nu frati si surori, disponibilitatea bunicilor si altor rude, relatiille copiilor in cauza cu fiecare parinte in parte, cat de frecvent continua sa-si vada ambii parinti, toate acestea si inca alte influente pot afecta procesul de adaptare (Giddens, 2001).

Intr-un studiu, Walczack si Burna (1984) au intervievat 100 de copii, tineri si adulti, in varsta de la 6 la 57 de ani, care s-au oferit voluntar sa vorbeasca despre experienta divortului parental:

a.       17% au spus ca divortul le-a adus o oarecare usurare.

b.      26% sustineau ca divortul i-a afectat foarte tare.

c.       32% au sustinut ca au suportat consecinte amestecate.

Cand au fost pusi sa identifice cea mai rea consecinta pentru ei, copii fiind, in capul listei s-a plasat "se simteau framantati de proasta comunicare".

Trist, disperat si anxios, copilul care este martor al conflictului conjugal ce-i dezbina parintii, asista neputincios si la prabusirea intregului sau sentiment de siguranta. Profund dezamagit si inselat de catre adult, el isi pierde increderea totala in acesta, precum si bucuria, dar, deoarece nu poate si nici nu vrea sa ramana pasiv fata de situatia creata, copilul este obligat sa-si mascheze suferinta si sa para indiferent, incercand astfel, la randul sau, sa-l insele pe adult.

Mitchell, in studiul sau scotian asupra copiilor ce au trecut prin experienta divortului parental, a aratat ca numai cu putine exceptii "copiii doreau ca parintii lor sa stea impreuna, in ciuda problemelor grave din familie. Chiar si atunci cand in familie erau certuri violente si o lipsa acuta de armonie, foarte putini copii reactionau cu usurare la despartirea parintilor sau o considerau o solutie a problemelor familiei" (Mitchell, 1981).

Putini copii se pot identifica cu dorinta parintilor lor de a scapa de o casnicie nefericita, iar majoritatea lor considera ca despartirea si consecintele ei sunt foarte stresante.

In general, divortul parintilor este interpretat de catre copil ca o pierdere a unuia dintre ei, de cele mai multe ori a tatalui, si reprezinta de fapt solutia finala a unei lungi si stresante perioade de neintelegeri, reprosuri, ostilitati, tulburari emotionale care au macinat relatiile dintre soti, si implicit ale acestora cu copilul. In multe cazuri, divortul este urmat de recasatoria unuia dintre parinti sau a ambilor, fapt ce complica si mai mult situatia copilului, care va continua astfel sa experimenteze alte evenimente frustrante precum parinti si frati vitregi, schimbarea tipului de familie si a configuratiei familiale, a domiciliului, a scolii, a prietenilor etc.

Avand in vedere aceste aspecte este usor de dedus ca nu se mai poate vorbi de existenta unei relatii optime si profunde intre parinti si copil. Divortul il va determina pe copil sa treaca si prin experienta conflictului de loialitate fata de parinti, in sensul ca se va simti obligat sa tina partea unuia dintre parinti impotriva celuilalt; optand pentru mama se face vinovat fata de tata, optand pentru tata se face vinovat fata de mama. Luarea unei astfel de pozitii ii determina copilului o adanca frustrare si genereaza o situatie insuportabila, care suprima orice sentiment de siguranta si implicit de apartenenta.

In familia dezorganizata functia educativa nu se manifesta la parametrii normali datorita faptului ca neintelegerile dintre parinti genereaza tensiuni permanente, agresivitate fizica si verbala, care supun intreaga familie la un stres cronic.

Parkinson mentioneaza referitor la situatia copiilor aflati in grija unui singur parinte ca la acestia se inregistreaza cel mai ridicat numar de probleme emotionale, dar si cel mai scazut auto-respect, asociate fiind cu performantele scolare scazute. "Acesti copii tind sa se retraga intr-o carapace de durere tacuta, astfel ca parintii si profesorii au slabe sanse sa-si dea seama ca acestia de fapt striga dupa ajutor" (Parkinson, 1993, p. 66).

Avand in vedere lunga perioada de perturbari si frustrari emotionale prin care trec acesti copii, la un moment dat acestia ajung la concluzia ca nu mai au valoare, ca nu mai prezinta interes in ochii altora. Pentru acesti copii trecutul este intunecat si neplacut, prezentul este foarte nesigur iar viitorul nici nu exista. Odata ajunsi in aceasta situatie copiii sunt incapabili sa mai faca fata cerintelor de la scoala, deoarece ei sunt in conflict cu ei insisi, cu parintii lor si cu multe alte persoane.

Acesti copii sunt caracterizati tocmai printr-o aculturatie si o socializare insuficienta, ei ramanand oarecum "salbatici" sub unele aspecte, fapt ce ridica mari probleme educatorilor si profesorilor lor.

In "Dialogul familial", Rudica afirma ca "tensiunile, neintelegerile din mediile familiale influenteaza in special preadolescentii (10-15 ani), care, datorita reactivitatii lor afective crescute, lipsei unei experiente solide de viata si a unui spirit critic suficient de dezvoltat, resimt foarte puternic situatiile conflictuale traumatizante din mediul familial. Observatiile scolare curente evidentiaza faptul ca multi dintre preadolescentii cu dificultati de integrare scolara provin tocmai din mediile familiale cu deficiente grave de ordin educativ, deficiente determinate de raporturile necorespunzatoare dintre parinti, de lipsa de autoritate morala, de dezacordul dintre principiile afisate de ei si conduita reala manifestata. Pe astfel de parinti ii caracterizeaza de obicei extremele: fie dezinteresul total pentru problemele scolare si educationale, fie suprasolicitarea capacitatilor copilului in scopul implinirii propriilor ambitii si vanitati" (Rudica, 1977, p. 14).

Un exemplu concret in acest sens il prezinta o invatatoare de la o scoala generala din Oradea, care, intr-un interviu acordat, spunea ca in general, copiii cu parinti divortati sunt mai retrasi si necomunicativi, nu prea au mai mult de doi-trei prieteni cu care sa discute; vin de foarte multe ori nepregatiti la scoala justificandu-se cum ca nu au avut timp, nu au stiut sa-si faca temele sau parintele a fost prea ocupat ca sa-si mai faca timp si pentru el. Nu le place sa se aduca in discutie subiectul parintilor lor, iar daca sunt intrebati despre acestia, de multe ori nici nu raspund. Dar exista totusi si copii din aceeasi situatie, care sunt prea putin marcati de divortul parintilor lor; sunt comunicativi, sociabili, discuta deschis despre problemele din familia lor acuzand-o fie pe mama, fie pe tata. Totusi, chiar si acestia sufera profund in sufletul lor, doar ca nu vor s-o arate.

Dupa cum am vazut, divortul s-a raspandit foarte mult, dar care sunt efectele asupra scolarilor? Trebuie insa sa distingem intre reactiile imediate ale copiilor si cele pe termen lung (mai mult de 2 ani). Reactiile copiilor pe termen lung se modifica mult, depinzand in mod special de modul in care parintii le raspund in timpul si dupa despartire. Reactiile copilului la acest eveniment depinde foarte mult de varsta.

Prescolarul regreseaza comportamental fiind in pericol de a fi abandonat de ambii parinti si plasat la unul din bunici.Ei incep sa prezinte anxietate, tulburari de somn, iritabilitate , agresivitate    si un mai sunt dispusi sa se joace ca inainte.

Scolarul de 7-8 ani sufera de depresiune, fiind mereu preocupat de plecarea tatalui si asteptand revenirla lui; manifesta anxietate pentru inlocuirea tatalui adevarat. El se lupta pentru impacarea parintilor, si daca divortul s-a realizat, ramanand cu mama, o acuza invariabil de plecarea tatalui.

Intre 9 si 12 ani copilul are o alta perceptie si intelegere a evenimentelor. El stie ca parintii insisi sunt responsabili de divort,dar acuza in special pe unul dintre ei.Ca reactie de separare el incepe sa aiba rezultate slabe la invatatura.

Adolecentii sunt cei mai capabili sa -si inteleaga parintii si sunt foarte critici la adresa lor. Unii sunt foarte afectati, suferind depresii in cadrul carora fac tentative de sinucidere. Altii se detaseaza de conflictele interparentale si isi cresc legaturile sociale in afara casei. (Carmen Ciofu,1989)

Discordanta si armonia parinteasca pe care copii o impartasesc dupa divort va fi un factor determinant asupra reglarii pe termen lung. In mod contradictoriu, reactiile copiilor pe termen scurt tind sa fie mai uniforme.

a) Reactiile pe termen scurt

Cercetatorii au descoperit ca majoritatea copiilor sunt foarte suparati de despartirea initiala. Odata deveniti adulti, ei descriu perioada initiala a despartirii, cand unul dintre parinti s-a mutat, ca fiind cea mai tensionata perioada din viata lor. Copiii de obicei nu inteleg ce se intampla, chiar daca ei cunosc multi alti copii care au trecut prin divort. Practic, la inceput, copiii sunt socati si surprinsi de separare, chiar daca pentru adulti nu pare o despartire brusca. Pentru baieti aceasta perioada de despartire este mult mai dificil de acceptat decat pentru fete. In ciuda faptului ca in casa exista stari tensionate si de nefericire, violenta, copii nu doresc divortul. Ei vad aceasta despartire ca pe o usurare numai daca au fost martorii violentei fizice.

In primul an dupa ruptura conjugala, parintii vor observa la copiii lor mai multa teama, suparare, depresie si sentimente de vinovatie. Aceste reactii se vor diminua de obicei in anul al doilea. Totusi pentru a intelege mai bine reactiile pe termen scurt ale copiilor, trebuie sa examinam cum variaza impactul divortului intre fete si baieti si cum ii afecteaza pe scolari in special.

Divortul pare sa fie dificil mai ales pentru copiii intre 6-8 ani. La aceasta varsta, in special baietii sunt tulburati de despartire si vor fi mai tristi decat fetele. Reactia fundamentala a acestor copii este tristetea. Sunt dispusi mai mult la plansete din cauza rupturii conjugale si vor fi adesea tristi sau plangaciosi; ei tind sa creada ca au fost respinsi de parintele plecat. Acest sentiment intens al respingerii si al lipsei de dragoste rezulta in pierderea auto-aprecierii, depresii si de cele mai multe ori un declin major in performantele scolare. Acesti copii sunt ingrijorati pentru parintii lor, au probleme de concentrare la scoala, si adesea incearca sa impiedice divortul si sa reuneasca familia.

In jurul varstei de 9-12 ani sentimentul de tristete se schimba in furie. Copii isi revarsa furia fie pe ambii parinti, fie in special pe parintele care l-a parasit, tinzand sa ia parte unui parinte impotriva celuilalt atribuind vina. Multe mame singure au relatat ca le este imposibil sa-si educe fiii in varsta de 9-12 ani. Totusi, supararea nu este singura reactie a acestor copii. In mod special, copiii la aceasta varsta se simt neputinciosi si tind sa se izoleze, se simt neajutorati in fata marilor schimbari care intervin in viata lor. Plini de sfidare si sentimente profunde de neajutorare, performantele scolare scad insemnat pentru aproximativ jumatate din copii la aceasta varsta. Pot aparea la aceasta varsta si alte simptome. De exemplu, multi dintre acesti copii incep sa aiba probleme in sociabilitatea cu alti.

Au fost depistate o serie de diferente de sex in reactiile copiilor scolari la divort. In urmatorii doi ani dupa divort, baietii din familiile divortate sunt mult mai dispusi la conflicte cu mamele lor, fiind mult mai neascultatori decat baietii care provin din familii intacte. Spre deosebire de baieti, fetele care provin din familii divortate coopereaza mult mai bine cu mamele din custodie. Aceasta tendinta a baietilor de a fi mai agresivi si lipsa de cooperare atat acasa cat si la scoala apare in parte deoarece 90% din copii raman cu mamele dupa divort. Aceasta inseamna ca fetele pastreaza aceeasi forma de identificare sexuala in timp ce baietii adesea o pierd pe a lor. Aceasta pierdere este adesea accentuata deoarece multi dintre tati nu isi asuma rolul de parinte activ dupa divort. Din aceasta cauza precum si din altele, multe cercetari au concluzionat ca divortul este mai problematic pentru baieti decat la fete. Totusi probleme apar si la fete insa acestea se descurca mult mai bine in adolescenta incepand sa descopere relatiile heterosexuale si cand incep sa-si intemeieze o familie.

b) Reactiile pe termen lung

S-au facut cercetari asupra efectelor pe termen lung ale divortului la copii dupa 5 si 10 ani de la divort, cand copii erau in varsta de 20 si 30 ani. In fiecare perioada apar probleme similare: aproximativ 30% se descurca foarte bine, 40% au succese dar si probleme, 30% se confrunta cu probleme majore. S-au elaborat multe teme asupra acestor reactii pe termen lung ale divortului. Unii copii raman suparati si resping ideea de parasire a parintelui, unii sunt tristi si tanjesc dupa parintele care nu a fost implicat dupa divort, altii devin irealisti idealizand memoriile familiei unite. Altii se vad pe ei insisi nevoiasi si lipsiti de copilarie. Altii insa sunt puternici si mult mai independenti dupa divort.

Literatura de specialitate sugereaza faptul ca, in mare parte, reactiile negative suferite de copii in urma divortului isi reduc din intensitate odata cu apropierea si intrarea acestora in adolescenta. La aceasta varsta copii fac fata mult mai bine divortului datorita mecanismelor defensive pe care si le activeaza, in scopul unei adaptari cat mai profitabile la situatia oricum existenta: monoparentalitatea.

La zece sau cincisprezece ani de la divort, un sleeper efect se face simtit: copiii de ambele sexe au probleme relationale, traiesc sentimente de anxietate si vinovatie, asteapta atitudini de respingere din partea partenerului si rup fecvent relatiile cu persoanele de sex opus; exista o mare probabilitate ca mariajul lor sa se incheie printr-un divort timpuriu.
In timp ce psihologii scot in evidenta consecintele divortului asupra starii psihice a copiilor si parintilor, sociologii vorbesc despre problemele materiale ale familiilor monoparentale, copiii care traiesc in familii de acest tip fiind considerati 'populatie cu risc'.
In contradictie cu cele spuse mai sus, sunt rezultatele cercetarilor recente, ele aproband dificultatile prin care trece o mama singura ce are in grija copiii, dar in primul rand iau in considerare resursele de care aceasta dispune: venitul, locuinta, timpul disponibil, statutul socio-profesional, nivelul de instruire, stilul de viata, retelele de sociabilitate, raporturile cu fostul partener si cu trecutul sau familial, trasaturile de personalitate.
Unele studii arata ca legatura dintre esecul scolar al copiilor si monoparentalitatea este dependenta de situatia economica a familiei, care la randul ei depinde de statutul socio-profesional al mamei. Deci corelatia mentionata (intre esecul scolar al copiilor si monoparentalitate) este prezenta in cazul in care situatia economica a mamei este precara si instabila.
Reusita scolara mai slaba se asociaza unui nivel cultural scazut al familiei, respectiv unui nivel scazut al studiilor mamei.
Un alt factor important este reprezentat de conditiile in care se instaleaza mono(parentalitatea), cei mai afectati fiind copiii familiilor divortate, in care parintii se separa intr-o atmosfera puternic conflictuala.
In concluzie, pentru a asigura copiilor sanse maxime de dezvoltare, trebuie luata in calcul in primul rand situatia sociala a parintelui care primeste custodia copilului.
Rezultatele unei anchete conduse de Wallisch pot fi foarte utile pentru intelegerea raporturilor dintre tatii separati de copiii lor prin divort si acestia din urma. Exista patru tipuri de relatii parentale dupa divort:
a) Aproximativ un sfert dintre parintii divortati se incadreaza in categoria 'asociatii furiosi': sunt fostii parteneri care pastreaza resentimente cu privire la mariajul desfacut, partajul bunurilor, custodia copilului, plata pensiei alimentare, dreptul de vizita. Intalnirile rare cu prilejul unor evenimente din viata copilului devin ocazii de stres.
b) 'Inamicii infocati' sunt fostii parteneri ce nu accepta calitatile parentale ale celuilalt, iar problemele copilului sunt puse pe seama greselilor sau dezinteresului celuilalt.
c) Aproape 3/4 din parintii care raman in relatii bune dupa divort pot fi numiti 'colegi care coopereaza', ei impartasind toate grijile si bucuriile legate de copil, participa impreuna la viata acestuia si incearca sa-i asigure bunastarea, fara a depasi insa limitele indatoririlor si drepturilor parentale.
d) 'Prietenii la catarama' (1/4) pun interesul copilului mai presus de orice, au incredere unul in altul, se considera parinti grijulii iar modul in care isi exercita rolurile parentale este foarte apropiat de cel din perioada casatoriei. Atunci cand este cazul se ajuta reciproc.
Absolut surprinzator este sa constatam in ce masura se pot modifica sentimentele unui tata pentru copilul sau in cativa ani.
Cei mai multi barbati, in special sub patruzeci de ani se recasatoresc in primii trei ani dupa divort, evaluand noua partenera ca fiind mai sexy, mai putin critica si mai intelegatoare decat fosta sotie. Jumatate dintre barbatii care au in momentul divortului mai mult de patruzeci de ani sunt necasatoriti dupa zece ani; majoritatea traiesc un sentiment de insingurare. La zece ani de la divort, mai putin de jumatate dintre barbatii recasatoriti au un al doilea mariaj care rezista, ceilalti traind experienta unui nou divort.

4. Sustinerea copilului

Dupa construirea unor proiecte comune si promisiunea unei vieti frumoase, separarea este intotdeauna un esec. Pentru copii, insa, ea este o adevarata drama, care nu trebuie subestimata.
Daca nu exista separare reusita, exista insa totusi separari mai putin traumatizante. Discutiile, tensiunile dintre parinti priveaza copilul de ambianta calda a caminului, caldura care ii ofera copilului o siguranta. Daca nu mai exista nici o solutie este mai bine ca parintii sa se separe , decat sa oblige copilul sa traiasca intr-un mediu care este permanent in tensiune.

Copilul trebuie informat.
Fiind foarte sensibil, copilul simte ca se intampla ceva si vrea sa stie ce. Este de dorit ca parintii sa anunte impreuna vestea separarii si inainte de data stabilita, astfel incat copilul sa se obisnuiasca cu ideea ca nu va mai locui in aceeasi casa si cu mama si cu tata. Pentru copil 'familia' este alcatuita din indivizi care traiesc in aceeasi casa. Ii este greu sa-si imagineze ca tata (mama) nu mai locuieste cu el, ca nu-i mai poate citi o poveste in fiecare seara sau ca nu se mai uita impreuna la televizor etc.

Atentie la cuvinte si gesturi
Momentul in care se anunta separarea, nu trebuie sa contina reprosuri aduse partenerului, dar nici gesturi de tandrete care ar bulversa copilul. Aceasta prima conversatie nu va inchide subiectul, el va fi readus in discutie deseori.

Trebuie sa se evite replici ca: "Totul ar fi mers mai bine daca nu aveam un copil", "Mai bine aveam un accident in ziua casatoriei", "Venirea ta pe lume a fost momentul in care ne-am dat seama ca nu merge", "Un copil aduce intotdeauna probleme in plus" etc.
La o anumita varsta (3-6 ani) copilul doreste de multe ori sa "elimine" pe unul dintre parintii sai, ca sa ramana singur cu celalat. Cand separarea vine sa realizeze aceasta dorinta a copilului, el se simte responsabil de ceea ce se intampla si simte o mare vina. Deseori, copilul crede ca el este cauza divortului/separarii, mai ales daca anuntarea acestuia vine dupa o serie de reprosuri care i-au fost aduse. El crede ca parintii se despart pentru ca el a spart vaza cea noua sau ca nu a spus destul de frumos poezia la serbare. Foarte important este sa spunem copilului ca nu el este cauza separarii. El nu este capabil sa inteleaga motivele separarii si nici consecintele ei. Anumite cuvinte si comportamente il ajuta sa se linistesca, sa ii reduca aceasta neliniste sau aceste ganduri de vinovatie. Trebuie sa i se explice copilului, prin exemple, cum ca el nu are nici o vina si ca nu este singurul copil ai carui parinti traiesc separat. Aceasta nu este o separare de copii. "Nu mai suntem fericiti inpreuna, dar amandoi suntem foarte fericiti cu tine. Vom ramane mereu parintii tai, iar dragostea noastra pentru tine nu se va schimba".
Francoise Dolto (psihanalist francez) subliniaza importanta informarii copilului ca celalalt parinte plateste o pensie alimentara pentru el. Acest lucru dovedeste copilului ca, chiar daca tatal (mama) nu poate sa-l vada regulat, el continua sa raspunda nevoilor sale materiale. Mama (pentru ca aceasta ramane cu copilul, in cele mai multe cazuri), ar fi bine sa-i vorbeasca deseori despre tatal sau pentru a intretine in mintea copilului o imagine respectabila, dar nu idealizata a acestuia. Este de datoria parintelui care il creste sa faca tot posibilul ca sa mentina relatiile intre copilul lor si celalalt parinte.

Ajutati-l sa-si mentina echilibrul:
- asigurati copilul de dragostea si de intelegerea ta;
- niciodata nu-i spuneti ceva rau despre celalalt parinte;
- nu incercati sa compensati absenta cu o multitudine de cadouri;
- respectati in continuare regulile de disciplina de mai inainte;
- mentineti legatura cu cei patru bunici (in cazul in care bunicii nu sunt implicati activ in conflict);
- respectati intelegerile asupra orelor si zilelor de vizita;
- aranjati copilului o camera sau un colt al lui, in fiecare dintre cele doua camine;
- nu va angajati in dispute in fata copilului de fiecare data cand va vedeti.
Ceea ce trebuie copilul sa suporte este destul de dureros. Daca parintii se respecta si fac efortul sa discute ca niste adulti, copilul va putea sa suporte mai usor situatia.
Chiar si in cazul unei separari in conditii cat mai pasnice, nu exista o formula magica pentru rezolvarea acestei situatii. Fiecare copil isi manifesta suferinta diferit. Maniera in care copilul simte si exprima aceasta situatie depinde de varsta, temperament, afectivitate etc. Reactiile cele mai frecvente sunt: furie, inchidere in sine, tulburari de somn, probleme alimentare sau scolare etc.

Atitudinile personale distructive agraveaza situatia

Leonard Florescue a descoperit 13 metode care inrautatesc situatia si conduc la un divort dezastruos.

Divortul nu este nicidecum ceva placut, asa ca de ce nu l-am face si mai neplacut? Exista 13 pasi pentru a face ca divortul sa fie mizerabil, pentru ambii parteneri si pentru copii, familie, prieteni si avocati. In urmatoarele exemple, sotii sunt identificati ca "el" sau "ea". Regulile pot fi aplicate la ambele parti.

Condamnarea sotului

Sotul te-a parasit impreuna cu cei doi copii pentru a pleca cu amanta dar nu a castigat nimic de pe urma divortului, sau sotia te-a parasit pentru cel mai bun prieten al tau. Cine nu ar fi furios in aceasta situatie? Cu toii stim citatul: "Razbunarea este a mea, spune Domnul". Regula nr 1 este sa nu fii de acord cu El. Pacatele sotului - reale sau imginate - trebuie sa fie pedepsite in aceasta viata iar avocatul tau si tribunalul il va condamna.

Cea mai importanta problema legata de aceasta abordare este faptul ca tribunalele nu reusesc sa rezolve conflictele dintre doi soti. Tribunalul nu iti va acorda mai multi bani daca ai fost un sot bun deoarece nu intotdeauna poti demonstra aceasta. Daca sotul te-a inselat cu alta femeie nu vei primi mai multi bani.

In New York, de exemplu, motivul pedepsei economice este "comportamentul necivilizat" iar tribunalul nu considera adulterul necivilizat. Mai mult, judecatorii nu sunt interesati de vinovatia uneia dintre parti pentru ca aceasta ar deschide usa spre acuzatii rusinoase si contra acuzatii care nu au semnificatie legala.

Daca vei dori sa il acuzi pe sotul tau de adulter vei cheltui o groaza de bani pe care nu ii vei mai vedea niciodata. Mai mult, judecatorul poate sa spuna ca nu ai motive intemeiate pentru acuzatii si vei avea de platit daune.

Razbunarea este cea mai buna. Regula 2 este simpla. Daca vei urma regula 1 totul va fi rezumat la razbunare. Nu are rost sa negociezi nimic deoarece judecatorul nu e interesat de neseriozitatea sotului. Daca ajungi la o intelegere nimeni nu va stii despre comportamentul sotului si nici el nu va stii ce crezi despre el.

Nu poate sa faca una ca asta. Nu ati iesit in oras cu nimeni altcineva decat cu sotul inca din anii de liceu. Acum, dupa 25 ani avand patru copiii, el te paraseste. Acesta nu e comportamentul persoanei cu care au trait fericita atata timp. De aceea nu accepta ca el face ceea ce crede ca e mai bine pentru el. Nu conteaza daca el are dreptate sau nu in aceasta privinta - el stie cat de mult suferi tu si copiii. Stie si faptul ca toti vor privi la el cu dispret. Acest fel de gandire nu va duce la schimbare. Daca te vei convinge ca va aduce schimbarea te vei chinui ani intregi.

Regula 3 te face sa te superi pentru ca sotul nu se comporta frumos. Vei fi uimita, chiar daca te-a parasit, de faptul ca el nu realizeaza cat de urat se comporta, si trebuie sa ii iei toti banii pentru a-si ispasi pacatele.

Iarta-ma. Regula 4 te va convinge ca sotul va veni sa isi ceara iertare. An noutati pentru tine: El nu mai vine inapoi. Poti sa te convingi ca o va face dar nu te vei obisnui cu ideea ca va trebui sa ai grija de tine singura pe viitor.

De aceea nu incerca sa iti gasesti ceva de lucru pentru a-ti castiga existenta.Mai bine nici nu te gandi la ce trebuie sa faci. Aceasta va mari numarul nevoilor tale zilnice. Daca inca te mai judeci cu sotul tau probabil mai exista sanse sa se intoarca la tine.

Blestema intunericul. Sistemul judiciar functioneaza pentru ca oamenii asculta de ordinele judecatoresti. Iar daca nu asculta, tribunalul nu ii poate forta sa o faca mai ales in cazul pensiei alimentare.

Eu cred ca nu are nici o scuza sa nu plateasca pensia alimentara. Dar trebuie sa iei in calcul ca el poate nu va plati.

Regula 5 cere ca, in cazul in care el a primit un ordin judecatoresc legat de pensia alimentara si nu o plateste, sa nu mai platesti curentul sau ratele la masina chiar daca tu ai avea alti bani cu care sa platesti. E vorba de principii si e mai bine sa blestemi intunericul decat sa platesti factura la curent. Daca aceasta catastrofa apare, trebuie sa fii si mai nervoasa si sa refuzi orice intelegere.

Cea mai buna viata. Cu siguranta nu esti singura persoana care divorteaza. Stii ca sunt si alte persoane in divort.

Regula 6 are doua parti.

In primul rand compara notitele tale cu celelalte persoane care au divortat. Asta ca sa fii sigura ca vei avea parte de cele mai multe beneficii. Ignora faptul ca divortul este un joc fara bani - nu puteti castiga amandoi. Toti banii sotului trebuie sa fie dati sotiei si invers. Nu ii da voie avocatului sa te convinga ca negocierea implica bani primiti dar si bani aruncati. Negocierea nu este judecata. Nimeni nu va ajunge la o intelegere pentru a primi cel mai prost rezultat. Astfel partea a doua a regulii 6 cere ca, in cazul in care ai ajuns la o intelegere, sa respingi ideea ca sotul tau ar putea beneficia cumva de pe urma ta.

Cardiologii nu fac operatii pe creier, chiar daca diploma lor le permite aceasta. Diploma avocatului acopera toate domeniile. Cei mai multi avocati cred ca stiu totul despre legi, in special legea casatoriei si nu considera important sa iti spuna ce se poate intampla si ce trebuie facut si nu iti vor spune nimic despre costuri. Prietenii, familia, colegii de munca te pot ajuta. De aceea a doua parte a regulii 6 cere sa iei deciziile dupa cum iti cer prietenii si nu cum iti spune avocatul.

Nu negocia nimic. Regula 7 este directa. Nu trebuie sa negociezi nimic, si nu trebuie sa te lasi convins de nimeni sa ajungi la vreo intelegere. Apoi fii uimita daca sotul nu cedeaza nici el.

Ai incredere in toti in afara de avocatul tau. Regula 8 este una simpla. Cum vezi rolul avocatului? El ar trebui sa te sfatuiasca si sa incerce sa iti ofere cel mai bun rezultat in circumstantele date si la un pret rezonabil fara nici o problema? Sau va face el tot ce ii ceri; va sta in orice pozitie, necontand cat de greu e cazul tau; si sa te ajute?

Daca avocatul nu vrea sa ocupe acel rol secundar, cearta-te cu el. El nu poate intelege prin ce treci si nu vrea sa se lupte pentru tine.

Orice incercare care sa arate ca nu te comporti cum trebuie - fie personal sau financiar - arata ca sotul tau are ca aliat avocatul tau. Avocatul tau nu stie ca sotul tau este un netrebnic dar si netrebnicii sunt uneori corecti sau rezonabili. Nu-l asculta daca iti spune asta. Poti chiar sa il acuzi pe avocat ca lucreaza cu sotul tau. Toti avocatii vor sa fie acuzati de conduita neetica. Dupa ce ii spui aceasta cu siguranta avocatul va lupta mai mult pentru tine. Este o viata mizerabila. Trei ani reprezinta sapte sau opt la suta din viata ta de adult.

Regula 9 spune ca nu trebuie sa treci prea repede peste divorti si sa iti vezi de viata.

Te ajuta daca vei avea cheltuieli cat mai multe in acesti trei ani, chiar daca nu ii vei putea plati pe toti odata. Avocatul tau ar trebui sa lupte pentru tine pana la ultimul banut. Suna-ti avocatul pentru a discuta despre aceleasi probleme triviale. Nu lua nici o decizie singura. Lasa mesaje de 10 minute pe robotul avocatului in care sa spui ce ai putea spune intr-o singura propozitie. Astfel vei plati inca 10 minute in care avocatul asculta mesajele tale pentru ca mesajele vocale sunt importante.

Cei mai multi avocati cer mai multi bani ca si psihologii si psihiatrii si nu te pot sfatui in problemele pe care le ai. Ei pot si te vor asculta dar te vor si taxa pentru aceasta. Mai bine ai suna pe cineva care stie ce face si nu te vei simti la fel de mizerabil si nu vei plati la fel de mult.

Orice ai face, nu rezolva problema prea repede. Daca primesti vreo oferta iar avocatul iti spune ca este destul de generoasa, Regula 10 iti cere sa o respingi. Rspingerea va spala vinovatia ("Am incercat" va spune fostul sot) si te va ajuta sa mergi din nou la jocul de-a dragostea si ura. Iti garantezi o lupta la tribunal lunga si amara si vei duce o viata la fel si in continuare.

Adu si copii la tribunal. Dupa regula 1, regula 11 este cea mai importanta: Implica copiii. Spune-le cat de rau este tatal lor. Nu conteaza ca ei sunt si copiii lui. Stiind aceasta copiii stiu ca au pe jumatate genele unui monstru si ii vor ajuta sa se comporte mai rau si vor face lucrurile mai rele acasa. Sotul tau va gasi un motiv in "otravirea copiilor" sa se comporte si mai urat. Aceste lupte te vor face sa fii si mai furioasa si vei continua cearta.

Flutura steagul rosu. Daca exista o amanta, regula 12 spune sa te asiguri ca sotul tau o vede des. Ea trebuie sa fie in preajma copiilor de asemenea cat de mult posibil. Este eficient daca sotul are idei diferite despre a fi parinte si nu ezita sa isi disciplineze (sau sa-si rasfete) copiii daca se poate opus ideilor mamei.

Sa nu ai incredere in avocat. Regula 13 cere sa ramai cu avocatul pe care il ai chiar daca nu te inetelegi cu el si nu accepti sfaturile lui. Folosind contraargumentele vei avea parte de un caz cu durata mare de timp si fara un rezultat satisfacator. Si vei avea pe cineva pe care sa dai vina atunci cand lucrurile nu merg bine. Am aratat in acest articol ca cel mai bine pentru un divort mizerabil este sa nu asculti deloc de avocat. Ce ar trebui atunci sa faci daca nu ai incredere in avocat sau daca nu esti de acord cu sfaturile lui? Schimba avocatul! Avocatul unei persoane nu e bun pentru tine si daca personalitatea si scopurile lui nu coincid cu ale tale sau daca ai gresit atunci cand l-ai angajat, cata altul. Daca ati gasesti un avocat cu care sa stai, asculta-i sfaturile pe care ti le da.

Nimeni nu va putea urma aceste reguli deorece nimeni nu vrea sa fie mizerabil. Unii dintre clienti urmeaza totusi aceste reguli. In mijlocul unui proces de divort persoane inteligente pierd din vedere realitatea si orice avocat matrimonial le arata clientilor modul lor de comportament. Daca iti iubesti copiii si pe tine insati nu face ca ei!