Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

 
CATEGORII DOCUMENTE






AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


DEZVOLTAREA PERSONALITATII SI EDUCABILITATEA

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic


DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
Tulburarea de Personalitate Dependenta
SOCIALITATEA SI VIATA SOCIALA;DEFINIREA SOCIALITATII
TESTAREA INTELECTULUI: PRINCIPII DE INTERPRETARE; PROBE DE CAPACITATI COGNITIVE
Rolul activ al observatorului si formarea impresiilor
Abordarea neopsihanalitica - Teoria personalitatii la Carl Gustav Jung
PREZENTAREA LISTEI DE SELECTIE A ADJECTIVELOR, ACL (SCALELE)
TIPURILE DE AUTORITATE
Inventarul psihologic California – CPI
CLASIFICAREA APTITUDINILOR
Educatia – fundamentul conduitelor, atitudinilor si deciziilor umane. Componentele educatiei

TERMENI importanti pentru acest document

: educabilitatea concept si procesualitate : : educabilitatea factorii dezvoltarii personalitatii : educatia si dezvoltarea personalitatiieducabilitatea :

DEZVOLTAREA  PERSONALITATII  SI EDUCABILITATEA

1. Delimitari conceptuale - dezvoltare, crestere, maturizare, socializare, enculturatie, educabilitate

 2. Dezvoltarea psihica - principalele caracteristici

 3. Factorii dezvoltarii - erditatea, mediul, educatia.

1. Delimitari conceptuale

Personalitatea este conceptul central in abordarea  dezvoltarii fiintei umane. In functie de modelarea acestui concept s-au construit  teoriile si modelele dezvoltarii.

O sinteza a acestora contureaza problemele majore ale cercetarii psihologice a dezvoltarii personalitatii omului.

Se disting doua directii, la inceput independente, in abordarea stiintifica a dezvoltarii:

·        dezvoltarea copilului pana la maturitate;

·        dezvoltarea adultului pina la sfirsitul vietii.

Educatia, inteleasa actualmente ca un proces permanent de sprijinire a dezvoltarii si invatarii extinde  preocuparile pentru dezvoltarea omului pe toata perioada vietii.

Schimbarea educatiei conform cerintelor civilizatiei contemporane este influentata de cunoasterea conditiilor si posibilitatilor de schimbare / dezvoltare a personalitatii.

Desi in acest capitol vom trata cu predilectie dezvoltarea copilului si adolescentului, respectiv varstele scolare, nu putem pierde din vedere aspectul integral al dezvoltarii umane, la care vom face referirile necesare. Vom tine seama de faptul ca dezvoltarea psihica nu poate fi inteleasa decat in relatiile sale firesti cu aspectele deyvoltarii somatofunctionale si psihosociale.

De aceea preferam, ca definitie de referinta pentru problematica dezvoltarii umane, definirea personalitatii in sensul cel mai extins, ca unitate bio-psiho-socioculturala. 

Dezvoltarea umana

Conceptul de dezvoltare umana se refera la formarea si evolutia  tuturor  dimensiunilor fiintei umane supuse schimbarilor, pe tot parcursul vietii: dimensiunile biologica, psihica si socioculturala.

Maturizare si maturitate

Starea de maturitate se defineste ca stare de  functionalitate deplina a structurilor somatice, psihice, psihosociale, formate pe parcursul procesului de dezvoltare, numit, in acesta secventa a sa,  proces de maturizare.

Conceptul este utilizat in teoriile organiciste. Acestea se ghideaza dupa principiul evolutionist: ontogeneza (formarea organismului individului) repeta filogeneza (evolutia  speciei ).

Personalitatea se maturizeaza in toate dimensiunile sale, dar starea de maturitate este atinsa, de obicei, la momente diferite pentru nivelul biologic, psihologic si social.

Maturitatea biologica

Astfel, prima care se realizeaza de obicei este  maturitatea biologica, bazata pe procesele de crestere si maturizare functionala a organismului. La varsta de 12 – 14 ani pentru fete si 14 – 16 ani pentru baieti, se considera atinsa maturitatea biologica daca luam drept  criteriu principal  functionalitatea sexuala. Acest criteriu, desi semnificativ, nu poate fi generalizat asupra intregii dezvoltari fizice.Cresterea in inaltime continua pana in jurul varstei de 20 de ani, dar unele parti ale corpului continua sa creasca pe parcursul vietii.

Maturitatea psihica

Maturitatea psihica are ca reper varsta de 18 – 21 / 25 de ani, dupa criteriile:

·        functionarii cognitive la nivelul logico – formal,

·        afectivitatii bazata pe reciprocitate si intimitate, 

·        independentei vointei si deciziei care permit asumarea responsabilitatii.

Procesul maturizarii psihice este un proces de personalizare / socializare bazat pe identificarea progresiva, cu sine si cu modelele oferite de ceilalti, in cadrul relatiilor socioculturale.

Maturitatea sociala

Maturitatea sociala presupune asumarea principalelor roluri sociale ale adultului: rolul profesional si cele de sot / sotie  si parinte, in procesul socializarii. Legea consfinteste varsta minima de 16 – 18 ani pentru asumarea acestor roluri.

La nivelul sociocultural al dezvoltarii se face distinctie intre procesele  de socializare si enculturatie.

Socializarea reprezinta influentele constiente si voluntare exercitate de societate asupra individului pentru a se conforma normelor sociale.

Enculturatia se realizeaza prin influentele inconstiente ale membrilor comunitatii culturale.

Putem vorbi de o maturitate culturala ? Intr-un sens foarte larg, eventual pentru o anumita etapa in care persoana si-a conturat repertoriul de cultura fundamentala. In conditiile extrem de dinamice ale societatii informationale conceptul devine, insa, nefunctional.                                            

Observam ca in analiza procesului dezvoltarii, la nivelurile psihic (partial)  si sociocultural este mai dificil, chiar inadecvat sa utilizam modelul evolutionist / organicist. Cu cat structurile functionale ale personalitatii sunt mai elaborate, cu atat este mai greu sa le descriem cu un model unic, elementar.  

Maturitatea ca perioada de varsta

Conceptul de maturitate este utilizat si pentru desemnarea perioadei adulte a vietii omului. Trebuie sa amintim faptul ca,  pentru varstele maturitatii, incercarile de delimitare a unor structuri stadiale sunt mult mai putin relevante, datorita dinamicii complexe a vietii  adultului.

Studiile mai recente asupra invatarii sugereaza ca adultii continua sa se dezvolte intelectual, dincolo de ultimul stadiu piagetian, prin invatare formativa.  Nira Granott, (1998), considera ca adultii nu doar aplica in diverse contexte ceea ce au invatat ci isi formeaza noi structuri de cunoastere care constituie o autentica dezvoltare psihica.

Maturitatea scolara

Din perspectiva educatiei ne intereseaza conceptul de maturitate scolara.

Personalitatea matura pentru scoala se caracterizeaza prin urmatoarele dimensiuni ale maturitatii (dupa T. Kulcsar, 1978)

Tabelul 4. Dimensini ale maturitatii scolare

FIZICA                           

A VOINTEI

  SOCIALA

   MORALA

MINTALA

ACTIVITATII

Somatica si

functionala

Autoreglare

Trebuinte de

 apartenenta

Constiinta

datoriei

Analiza si

 planificare

Trebuinta de

 performanta

Rezistenta la

    efort

Autocontrol

Conduita

    adecvata

Constiinta

sarcinii

Intelegerea

   normei

Concentrarea

   atentiei

Coordonarea

oculomanuala

Perseverenta

Comunicare

Responsabilitate

Intelegerea

 cantitatilor

Deprinderi de

    vorbire

                  

                      Figura 3. Relatia dintre aspectele procesuale – dezvoltare, maturizare   

            si  maturitatea ca stare functionala a  personalitatii

2. Dezvoltarea psihica

Pentru definirea complexa a conceptului de dezvoltare psihica Pantelimon Golu (1985) propune urmatoarele caracteristici:

·          formarea si restructurarea dimensiunilor psihice;

·          suportul ereditar;

·          continuturile informationale extrase din mediul sociocultural;

·          influenta formativa a educatiei;

·          activismul (dezvoltarea ca rezultat al activitatii proprii de invatare);

·          orientarea motivationala;

·          mecanismele de interiorizare – exteriorizare.

„Dezvoltarea psihica este o veriga in lantul transformarilor care se petrec in Univers, o veriga cu o pozitie aparte, care uneste naturalul si socialul intr-o sinteza indisolubila si originala” (P.Golu, 1985, p.61).

Probleme etice

Cercetarea contemporana in domeniul dezvoltarii acorda mare atentie drepturilor si binelui subiectilor, in mare parte copii. Problema etica cea mai dificila este comunicarea pentru factorii educationali interesati (parinti, profesori) a concluziilor cercetarilor sau activitatii psihodiagnostice avand ca subiecti copii si intelegerea tuturor implicatiilor morale ale acestui demers.

Principalele caracteristici ale dezvoltarii psihice sunt:

- determinismul multifactorial – dezvoltarea psihica este determinata de un complex de conditii, in cadrul carora se pot distinge trei factori principali: ereditatea, mediul si educatia;

- procesul de personalizare realizat in context social, prin mecanisme de comparare, identificare si invatare;

- dinamismul – schimbari pe parcursul unor stadii / etape de dezvoltare.

3. Factorii dezvoltarii psihice – ereditatea, mediul si educatia

Dezvoltarea umana este un proces complex, determinat in fiecare moment al sau de o complexitate de factori. Dintre acestia, cei mai importanti sunt: ereditatea, mediul si educatia.

Ereditatea asigura resursele interne ale dezvoltarii sub forma potentialului innascut. Dar chiar din timpul dezvoltarii intrauterine factorii genetici interactioneaza cu cei de mediu. De pilda, cresterea si diferentierea foitelor embrionare sunt generate de interactiunea factorilor:

·        interni (genetici si hormonali);

·        externi ( materni, alimentari, chimici, fizici, socioeconomici) (cf. Sabin Burca, 2000, p.40).

Dupa nastere, influenta  educatiei devine semnificativa.

Educabilitatea este capacitatea unei persoane de a se adecva la cerintele educationale si a obtine beneficii formative din situatiile educationale.

Mediul, ca factor care influenteaza semnificativ dezvoltarea psihica este reprezentat atat de conditiile mediului natural (ecologic) cat, mai ales  de conditiile mediului sociocultural si economic, specific umane.

Nu putem masura cu precizie contributia fiecarui factor pe parcursul dezvoltarii psihice dar se poate sustine interactiunea celor trei factori.

Bibliografie

Burca, S. (2000), „Rolul ereditatii in dezvoltarea personalitatii umane”, in: Bonchis, E. (coord.) (2000), Dezvoltarea umana – aspecte psiho-sociale, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea.

Golu, P. (1985), Invatare si dezvoltare, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.

Granott, N. (1998), “We Learn, Therefore We Develop: Learning Versus Development – or Developing Learning?” In: Adult Learning and Development. Perspective From Educational Psychology, Edited by M.C. Smith, Th. Pourchot, Northern Illinois University, Lea Lawrence Elbaum Associates, Publishers, Mahwah, New Jersey, London.

Kulcsar, T. (1978),  Factorii psihologici ai reusitei scolare, E.D.P., Bucuresti.

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 946
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2014. All rights reserved