Emotii negative si stress: clarificari conceptuale si modelari teoretice

Emotii negative si stress: clarificari conceptuale si modelari teoretice

Scop: Actualizarea si imbogatirea cunostintelor cu privire la emotii si stres.

Obiective operationale:

La finele studierii temei cursantii vor fi capabili:

Sa caracterizeze emotiile si stresul;

Sa diferentieze intre emotii negative functionale si emotii negative disfunctionale;

Sa diferentieze intre distres si eustres.

1.1. Procesele emotionale: definitii si taxonomii

Procesele afective (emotionale) sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificari fiziologice mai mult sau mai putin extinse, printr-o conduita marcata de expresii emotionale (gesturi, mimica etc.) si printr-o traire subiectiva.

Luand ca termen generic procesul emotional, intr-o prima taxonomie, vom putea distinge: a) procese emotionale primare: dispozitii organice si afecte; b) emotiile propriu-zise; c) dispozitiile afective; d) sentimentele.

Dispozitiile organice sunt stari afective difuze care insotesc starea de sanatate, de oboseala, de boala, nelinistea, dorinta sexuala etc. De exemplu, bolile cardiovasculare produc, de regula, stari anxioase, TBC-ul pulmonar e insotit de euforie si excitabilitate, afectiunile gastrointestinale - de stari de ipohondrie, etc.

Afectele sunt izbucniri emotionale caracterizate prin aparitia brusca si de scurta durata, cu o desfasurare puternica unipolara. Consumandu-se in expresii si gestica vie. Exemple de afecte: furia pana la abandonul de sine, agresivitatea oarba, disperarea, starea de groaza, accesele nestapanite de ras sau de plans s.a. Ele sunt insotite de o anumita ingustare a campului de constiinta, acesta fixandu-se asupra cauzei care a provocat procesul afectiv.

Emotiile propriu-zise sunt procese sau desfasurari emotionale mai moderate in care functiile constiintei nu sunt blocate sau ingustate precum in afecte. Ele sunt efectul confruntarii dintre nevoile individului si datele reale sau prezumtive ale mediului. Spre deosebire de afecte, emotiile sunt tranzitive si pluritonale, se dezvolta gradat, procesual si poseda un grad mai mare de diferentiere si interiorizare.

Emotiile se asociaza in cupluri contradictorii (bucurie-tristete, manie-relaxare, admiratie-dispret, simpatie--antipatie, placere-insatisfactie etc.), imprimand acea polaritate caracteristica vietii afective. De aici dihotomia clasica: emotii stenice - care sporesc activitatea, maresc forta si energia persoanei - si emotii astenice, care diminueaza energia si activismul persoanei. Aceasta polaritate rezulta din corespondenta, respectiv discordanta dintre nevoile, convingerile, obisnuintele individului si

situatiile sau evenimentele vietii.

In sfarsit, emotiile se inscriu in tipare socio-culturale, ele se preteaza la invatare, modelare sociala, in timp ce afectele nu.

Dispozitiile afective. Sunt stari emotionale difuze si generalizate, putin intense, relativ discrete dar durabile, care comunica o anumita tonalitate intregii noastre vieti psihice. Dispozitiile alcatuiesc un fel de fond emotional care coloreaza comportamentul intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, fond pe care se dezvolta procese locale.

Sentimentele constituie formatii afective complexe si durabile, de intensitate moderata, care devin - gratie indicelui de stabilitate si generalizare - adevarate atitudini afective fata de obiecte, evenimente, valori, persoane semnificative pentru un individ sau grup. Sub unghi psihogenetic, atitudinile emotionale stabile apar mai tarziu decat trairile situative, fiind rezultatul generalizarii emotionale in functie de situatii repetitive, evenimente centrale, persoane semnificative etc. De exemplu, emotiile repetate legate de succesul/insuccesul unei activitati duc la formarea unei atitudini stabile fata de acea activitate. (pntru detalii vezi Radu si colab., 1991.

Revenind asupra emotiilor si supunandu-le unei analize mai fine vom sesiza ca in literatura de specilitate exista doua criterii importante de clasificare a acestora: (a) polaritatea si, respectiv, (b) functionalitatea.

(a)    Dupa polaritatea lor, emotiile se impart in pozitive si negative. Emotiile pozitive apar atunci cand exista congruenta motivationala. Aceasta inseamna ca evenimentele concrete sunt in concordanta cu scopurile persoanei. Emotiile negative apar atunci cand situatia concreta este in contradictie cu scopurile individului, blocandu-le sau ingreunand atingerea acestora.

(b)    Dupa functionalitatea lor, emotiile se impart in functionale si disfunctionale. Functionalitatea sau disfunctionalitatea unei emotii se stabileste in functie de consecintele comportamentale ale acesteia raportate la scopurile persoanei.

Emotiile functionale sunt acele trairi subiective care faciliteaza adaptarea persoanei la situatia concreta in care acesta se gaseste (fie ea dezirabila sau indezirabila). Ele pot fi atat pozitive, cat si negative. Aceste emotii apar atunci cand persoana are credinte preferentiale. Acestea pot fi negative (tristete, dezamagire, regret), insa ele mobilizeaza individul spre a actiona asupra situatiei indezirabile si a face modificarile necesare.

Spre exemplu, o emotie functionala pozitiva, cum ar fi satisfactia in urma realizarii unui proiect apreciat la o disciplina, poate motiva studentul sa isi dezvolte cunostintele in respectivul domeniu. O emotie functionala negativa, cum ar fi nemultumirea in urma ratarii unui examen, poate si ea motiva studentul sa identifice si sa completeze lacunele din cunostintele sale. Ambele tipuri de emotii sustin studentul in incercarea sa de a se perfectiona profesional, adica de a-si atinge scopul.

Emotiile disfunctionale sunt acele trairi subiective care impiedica adaptarea individului la situatia concreta in care acesta se gaseste. Ele pot fi atat pozitive, cat si negative. Aceste emotii apar atunci cand persoana are credinte (convingeri) absolutiste. Ele interfereaza cu atitudinea confruntativa, de abordarea directa a situatiei problematice.

Astfel, o emotie disfunctionala pozitiva poate fi fericirea extrema traita de un student in urma luarii unei note mari, care il face sa nu mai invete pentru examenul urmator. O emotie disfunctionala negativa poate fi frica puternica in momentul unui examen oral. Intr-o asemena situatie, pus fata in fata cu profesorul, studentul traieste o emotie care il "paralizeaza", si care ii reduce foarte mult capacitatea de concentrare. Ambele tipuri de emotii impiedica studentul sa isi indeplineasca eficient sarcinile, adica sa isi atinga scopul.

TABELUL 1. Exemple de emotii negative/pozitive si functionale/disfunctionale