Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

CATEGORII DOCUMENTE





AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


PSIHOLOGIE SOCIALA EXPERIMENTALA

Psihologie psihiatrie

+ Font mai mare | - Font mai mic







DOCUMENTE SIMILARE

Trimite pe Messenger
STRUCTURA COMUNICATIEI IN MICROGRUPURILE OCIALE :DEFINITIE,CARACTERIZARE GENERALA SI FUNCTIILE PSIHOSOCIALE ALE COMUNICARII IN GRUPURI
FACTORII PSIHOSOCIALI IMPLICATI IN FORMAREA AUTORITATII PERSONALE IN CADRUL MICRUGRUPURILOR
TESTAREA INTELECTULUI: PRINCIPII DE INTERPRETARE; PROBE DE CAPACITATI COGNITIVE
ATENTIA ca proces psihofiziologic
MULTIMILE IN SOCIETATEA CONTEMPORANA;TEORIILE PRIVIND « SOCIETATEA DE CLASA» SI « SOCIETATEA DE MASA »
PERSONALITATEA - METODE SI TEHNICI IN EVALUAREA PERSONALITATII
AGRESIVITATEA CA FENOMEN PSIHOSOCIAL;DEFINIRE SI CARACTERIZARE (EXEMPLE)
SENZATIILE: De la excitabilitate la sensibilitate
Spalarea creierului
CLIMATUL PSIHOSOCIAL DE GRUP;DEFINITIE, CARACTERIZARE, FACTORII DETERMINANTI AI CLIMATULUI PSIHOSOCIAL

                     PSIHOLOGIE SOCIALA EXPERIMENTALA                                                                                         



                  Profesoara de psihologie la Universitatea Rene-Descartes-ParisV, Ewa Drozda- Senkowska, a scris numeroase lucrari in domeniu, precum „Capcanele rationamentului , “Introduction a la psychologie sociale”, “Irrationalites collectives”, etc. Prin cartile sale a reusit sa ofere noi informatii si sa atraga atentia cititorilor, dar mai ales a studentilor in psihosociologie.

                  Influenta sociala se gaseste la orice pas, in viata de zi cu zi, oferind cercetatorilor in psihosociologie provocari de a realiza noi si noi experimente. Lucrarea de fata, “Psihologie sociala experimentala”, este structurata in doua mari parti:”Influenta sociala” si “A percepe si a gandi lumea sociala.Insa, in aceasta recenzie voi incerca sa analizez doar prima parte, care urmarette sa ajute cititorul sa inteleaga mai bine ce este”influenta sociala”, in ce imprejurari si in ce mod apare, experimente ce s-au realizat cu ajutorul ei, etc.

                  Cartea este adresata in special studentilor, care vor descoperi in ea numeroase informatii despre influenta, deoarece ei sunt tot mai atrasi de ceea ce se intampla in jurul lor.Astfel, lucrarea are ca punct de plecare o introducere, in care autorul isi exprima parerea despre opera, insa face si o prezentare succinta a acesteia.Tot in introducere se gaseste si o explicatie vasta a termenului “experiment” pentru ca cititorii sa patrunda mai usor in tainele psihosociologiei experimentale.

                 Partea intai a cartii, “Influenta sociala” este structurata la randul ei in 4capitole, dupa cum urmeaza: 1.Formarea normelor; 2.Conformismul; 3.Obedienta; 4.Inovatia.Insa si ea incepe cu o prezentare succinta in care autorul explica pe scurt ce este influenta sociala in general.Astfel, aceasta apare doar atunci cand exista 2entitati sociale(una fiind tinta, iar cealalta sursa influentei) si un obiect fata de care cele 2 reactioneaza.Reactiile dintre acestea se realizeaza doar prin interactiune sociala (existenta unei relatii sociale intre tinta si sursa), iar procesele celei din urma sunt:normalizarea, conformismul si inovatia.

                 In primul capitol, “Formarea normelor”, autorul incearca sa explice mai bine ce este normalizarea, cum se realizeaza, experimentele cele mai cunoscute in cadrul acestei practice.Astfel, normalizarea reprezinta procesul de realizare a normelor si reperelor care au rol de a risipi ambiguitatea in cazul unor “situatii noi” prin crearea de analogii intre acestea si situatiile care au avut deja loc.Cel ce a studiat indeaproape normalizarea este Muzafer Sherif, care in studiul sau din 1936, privind formarea normelor, a utilizat “efectul autocinetic”.In experimentul sau le-a cerut subiectilor ce se aflau intr-o camera intunecata sa urmareasca miscarea unui punct luminos, ce ramane de fapt fix. Ei trebuiau sa estimeze in centimetri cat s-a miscat punctul.Fiind intr-o situatie dilematica, fiecare individ a dat raspuns diferit, ba chiar unul a considerat ca punctul s-a deplasat cu mai mult de 25de metri .Estimarile au variat, deoarece experimentul a durat 4zile, timp in care subiectii au fost in acea incapere mai intai singuri si apoi in grup.S-a observat ca s-a realizat un reper de grup in ceea ce priveste estimarea, formandu-se o norma.Din punct de vedere metodologic, experimentul lui Sherif contine 3variabile independente; 2variabile dependente si de asemenea se bazeaza pe ipoteze de natura cauzala.Autorul, atrage cititorul printr-un joc al imaginatiei, propunandu-i sa se puna in locul unui subiect ce participa la studiul lui Sherif pentru a intelege mai bine experimentul. Personal, consider ca experimentul are intr-adevar logica iar prezentarea lui din toate punctele de vedere de catre Drozda-Senkowska este foarte usor de inteles. Astfel de exemple se gasesc si in viata de zi cu zi, cum ar fi jocurile pe calculator sau magiile iluzionistilor. Presupun ca de fapt, toate aceste jocuri ar putea fi inspirate din experimentul lui Sherif, diferenta fiind ca desi oamenii se lasa influentati de ceilalti nu sunt subiecti ai unor studii,ci doar captati de fascinatia jocurilor. Intr-o definitie a normei, autorul face referire tot la parerea lui Sherif, care considera ca aceasta „poate fi individuala sau colectiva, poate avea o marja de variatie, iar nerespectarea ei poate sa implice sau nu o sanctiune reala sau simbolica”(Drozda-Senkowska,”Psihologie sociala experimentala”40).Autorul prezinta si cele 3 mecanisme ce stau la baza formarii normelor:1.Eliminarea incertitudinii; 2.Respectarea tendintei centrale; 3.Evitarea conflictului.In incheierea capitolului, autorul vorbeste despre experimentul a 2cercetatori, Jacobs si Campbell(1961)care au preluat studiul lui Sherif, insa numai la nivel colectiv.Au fost introdusi in sala intunecata 3complici si un subiect naiv, cei dintai dand o evaluare exagerata a miscarii punctului, influentand si subiectul sa accepte o valoare de mijloc, exagerata si ea.Treptat fiecare complice a fost inlocuit de cate un subiect nou. S-a observat ca in final s-a pastrat aceeasi evaluare exagerata, din cauza”urmelor trecutului”, deoarece fiecare subiect fiind influentat de ceilalti si-a pastrat ideea formata. As putea in incheierea analizei acestui capitol sa dau un exemplu in ceea ce priveste o astfel de influenta bazata pe urmele trecutului.Astfel, consider ca traditiile poporului roman, transmise din generatie in generatie ar fi norme dupa care noi, cei de acum ne orientam si actionam in viata.Bunicii si parintii nostri sunt cei care ne formeaza si ne influenteaza, determinandu-ne pe multi sa le acceptam ideile, iar la randul nostru presupun ca vom face la fel cu cei ce ne vor urma.



                 Capitolul al doilea, „Conformismul”, se ocupa de analiza majoritatii, ce poate fi cantitativa si calitativa(o persoana competenta).Asch, adept al curentului gestaltist, este cel care a realizat cel mai bun experiment despre conformism, cunoscut ca „efectul Asch” si studiaza comportamentul unui individ confruntat cu un grup unanim, in dezacord cu el. Asch l-a contestat pe Lorge,care spunea ca pentru a accepta opinia unei persoane conteaza mai intai de toate prestigiul autorului.Experimentul lui Lorge(1936)a constat in impartirea subiectilor(americani toti) in 2grupe, ambelor dandu-se o fraza din discursul lui Thomas Jefferson(„pentru lumea politica , o mica rebeliune este uneori binevenitasi chiar necesara”). Insa, unei grupe i s-a spus ca-i apartine lui Lenin, iar celeilalte ca e a lui Jefferson.Rezultatul a aratat ca cei din a doua grupa au aprobat ideea, iar cei care credeau ca-i apartine lui Lenin au dezaprobat-o. Asch l-a contrazis pe Lorge printr-un experiment asemanator , adaugand cererea ca subiectii sa realizeze un scurt eseu despre citat. A dovedit ca desi informatia despre autorul unei idei influenteaza judecata subiectilor, ea se intampla doar pentru ca afecteaza obiectul acestei judecati. Un alt experiment al lui Asch(1940) studiaza clasarea politicienilor. Subiectilor impartiti in 4grupuri li s-au dat 2liste: una cu calitati si una cu 10 profesii, printre care si cea de politician. Unui grup i s-a spus ca politicienii au fost clasati pe primul loc, fapt pentru care acesti subiecti se refera la sfarsit la mari oameni politici, iar altui grup i s-a spus ca politicienii sunt pe ultimul loc, ceea cei-a determinat sa se refere in final la „micii politicieni locali”. Astfel in urma celor 2experimente, opinia majoritatii provoaca modificarea partilor care antreneaza o schimbare a totalitatii. Daca ar fi sa dau un propriu exemplu, cred ca ar fi tot in domeniul politicii, deoarece parerea mea e ca asemenea lucruri se intampla cel mai des in cadrul ei. De cele mai multe ori oamenii in varsta si de la tara sunt foarte inocenti, iar atunci cand vine in vizita in satul lor presedintele tarii, toti se aduna in jurul lui si cred tot ce spune acesta, doar pentru ca este conducatorul statului si are putere. Exceptand faptul ca politicienii spun vrute si nevrute, acesti oameni se lasa influentati, manipulati si se conformeaza cu cele spuse de cei aflati la putere, doar datorita functiilor acestora. In continuarea capitolului, autorul analizeaza modul in care Asch a realizat experimentul, metodologia si din nou invita cititorul la un joc de imaginatie si anume sa se puna in locul unui subiect din experimentul ce testeaza exactitatea perceptiei vizuale. Sunt desenate 3linii de lungimi diferite(A, B, C) si o linie etalon a carei dimensiune este egala cu a uneia din cele3. In finalul experimentului s-a observat ca subiectii naivi utilizeaza raspunsurile gresite ale complicilor, iar Asch explica:”sub influenta unei majoritati numerice, s-ar putea sa ajungem sa spunem ca negrul este alb” (op.cit,53). Drozda-Senkowska spune ca exista 2tipuri de influenta: informationala si normativa ce se manifesta de multe ori si simultan. In acest capitol, autorul a vrut sa demonstreze ca si intr-o situatie ambigua , o majoritate reuseste sa-si impuna ideea, fara a face in mod evident presiuni asupra individului.

             Daca in capitolul al doilea se vorbeste despre conformism, in capitolul al treilea se vorbeste despre obedienta, care nu este decat o forma particulara de conformism si care apare atunci cand o majoritate, in general calitativa, isi impune”o presiune directa si explicita”(op.cit,64) asupra noastra. Stanley Milgram , in cartea sa „Obedienta fata de autoritate”, sustine ideea ca obedienta este diferita de conformism, iar prin experimentele sale, a vrut sa dovedeasca acest lucru.„In opinia lui Milgram, conformismul in actiuni(comportamental) ar avea aceeasi amploare ca si cel in cuvinte(verbal)”(op.cit,65). Intr-un prim experiment (1956, 1971), Milgram a testat conformismul in cazul unei presiuni implicite a unui grup si au fost 2conditii: una experimentala(in care sursa de influenta majoritara exista) si una”martor” (cand sursa lipseste). In experiment, 3persoane (din care doar una era subiectul naiv) erau monitori, iar o a patra persoana era elev. Unul din cei 2monitori complici, afiseaza elevului o lista de asociatii de cuvinte pe care trebuie sa le retina, celalalt complice noteaza raspunsurile elevului, iar subiectului naiv ii revine sarcina de a da pedepsele in cazul unui raspuns gresit(pedeapsa era aplicarea de socuri electrice). Fiecare din cei 3trebuia sa propuna intensitatea socului electric, iar cea mai mica rma sa fie aplicata. S-a observat ca la fiecare greseala s-a hotarat in unanimitate marirea intensitatii. Chiar daca subiectul naiv putea da valoarea cea mai mica ce ar fi fost aprobata, el a fost de acord cu intensitatile propuse de ceilalti. La finalul experimentului s-a constatat ca influenta unui grup asupra individului ii poate modela conduita, indiferent de situatie si de asemenea s-a observat ca subiectul nu este agresiv intr-o situatie „martor”, chiar daca ar putea fi. „Astfel, conformismul nu se manifesta doar in cuvinte, ci si in actiuni”(op.cit,70). Urmeaza un alt studiu al lui Milgram despre presiunea explicita a unui grup, in care foloseste acelasi tip de experiment, modificand doar sursa de influenta si tipul de presiune. Experimentul se desfasoara in aceleasi conditii,doar ca subiectului naiv i se impune sa creasca intensitatea socului de la o greseala la alta, iar experimentatorul (autoritatea stiintifica)ramane in sala pentru a verifica desfasurarea sedintei. Apar conflicte in interiorul subiectului, care doreste sa se opreasca, insa experimentatorul ii tot spune sa continue. La sfarsit s-a observat ca majoritatea subiectilor s-au supus pana la capat exigentelor experimentatorului. Consider aceste experimente destul de socante, chiar daca socurile electrice si reactiile elevului erau trucate. Insa mi se pare destul de dureros pentru subiectul naiv, care desi constiinta ii spune sa se opreasca, el trebuie sa asculte comenzile experimentatorului. Si desi stiu ca s-a demonstrat adevarul in ceea ce priveste obedienta, cred in continuare ca experimentele au fost dure din punct de vedere moral pentru subiectii naivi. Milgram a mers mai departe cu experimentul sau in 1974 pentru a gasi factorii care determina obedienta fata de autoritate. A modificat un pic situatia si a observat ca obedienta a crescut de la 0%la peste 90%. S-a constatat in experiment ca obedienta fata de autoritate variaza in functie de distanta dintre monitor si elev, precum si de prestigiul autoritatii. S-a observat de asemenea ca nesupunerea se manifesta atunci cand apar dezacorduri in sanul autoritatii. Drozda-Senkowska prezinta mai apoi si factorii de care nu depinde obedienta fata de autoritate, cum ar fi de exemplu:sexul subiectilor; copiii si adolescentii sunt supusi ca cei maturi; nu conteaza personalitatea subiectului, ci situatia cu care se confrunta„nici o trasatura de personalitate nu este un bun predictor al obedientei”(op.cit,81). In incheierea capitolului despre obedienta, autorul prezinta cateva contestatii aduse experimentelor lui Milgram si se pare ca in urma testelor au existat oameni ce au avut probleme, insa si-au revenit dupa un anumit timp, ceea ce pe mine ma inspaimanta si mai tare. Intr-adevar omul este obedient fata de autoritate, lucru ce se intampla la orice loc de munca si in viata de zi cu zi.




                      In ultimul capitol al acestei parti despre influenta sociala, Drozda-Senkowska prezinta inovatia. Inovarea a aparut prin ideea ca iinfluenta nu apartine strict majoritatii, ci este si un domeniu al minoritatii. Acest tip de influenta, analizata mai ales de Moscovici se face cunoscuta prin stilul ei de comportament, minoritatea trebuind sa fie implicata, voluntara, sa-si pastreze autonomia si independeta, iar atuul ei este”consistenta pozitiilor sale atat in timp, cat si in anumite situatii” (op.cit,86). Intr-un prim experiment(1972), Moscovici si Faucheux au ales un grup de 4-5 persoane din care facea parte si un complice. Subiectii trebuiau sa indice din 64 de desene cel care li se parea ca ar fi un reperaj rapid pentru operatorii de trafic aerian. Complicele alege tot timpul culoarea ca factor ce faciliteaza reperajul rapid al informatiei, iar ceilalti nu au o preferinta stabilita. Ei reprezinta majoritatea, iar complicele-minoritatea. Experimentatorii au remarcat:”consistenta comportamentala a unui individ minoritar pare sa influenteze in acelasi timp,frecventa si organizarea raspunsurilor majoritatii”(op.cit,88).In al doilea experiment, au analizat”consistenta unui individ minoritar confruntat cu o majoritate care poseda o norma implicita”(op.cit,88)adica acele obisnuinte verbale folosite de comunitate ca fiind norme. Subiectilor impatiti in grupuri de4 din care unul era complice li s-a dat o lista de cuvinte-stimul cu cate 2asocieri (un calificativ si un cuvant supraordonat). Trebuiau sa aleaga asociatia care li se parea cea mai apropiata de cuvantul-stimul. S-a observat ca indiferent de atitudinea adoptata, complicele exercita influeta asupra majoritatii. Pentru a analiza consistenta unei minoritati confruntate cu o majoritate ce poseda o norma explicita, Moscovici, Lage si Naffrechoux (1969)au realizat un experiment cu subiecti numai femei, impartiti in grupuri de cate6(4subiecti naivi si 2complici). Ei erau nevoiti sa indice culorile ce apareau intr-o serie de diapozitive. Majoritatea a spus albastru, iar minoritatea a spus verde, insa in final s-a constatat ca”influenta exercitata de o minoritate consistenta poate fi la fel de importanta ca aceea exercitata de o majoritate”(op.cit,95). Intr-un alt experiment, bazat tot pe culori, Moscovici si Personnaz au confirmat ipoteza conform careia „numai influenta minoritara provoaca o schimbare la nivel latent”(op.cit,100).De fapt, in acest capitol Drozda-Senkowska a vrut sa arate ca influenta sociala nu urmareste sa mentina doar statu-quo-ul, ci poate genera schimbarea(inovarea).

                   In aceasta lucrare, autorul a urmarit sa dea cat mai multe exemple de experimente ce stau la baza influentei sociale, deoarece cea mai buna metoda de a intelege problemele psihosociologiei este cea a experimentului. Este o carte, in care Drozda-Senkowska a reusit sa adune si sa prezinte numeroase informatii de valoare, realizand astfel un manual riguros, stiintific, organizat si foarte folositor studentilor in domeniu. Personal, consider lucrarea un succes, din care am invatat lucruri noi si folositoare pentru viata si de aceea consider ca trebuie cunoscuta si citita de cat mai multi pasionati de psihologie sociala.








Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1255
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2019 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site