Psihologie- Emotia

 

Psihologie- Emotia

 (material preluat din Wikipedia, a free encyclopedia)

Emotia este un proces psihofizic complex care apare spontan si evoca un raspuns psihologic pozitiv sau negativ si o expresie fizica, adesea involuntara, legata de sentimente, perceptii sau credinte. Adesea emotia este diferentiata de sentiment.

Punctele de vedere moderne asupra emotiei sustin ca apare o evaluare rapida in creier in ce priveste posibilele rezultate ale unei situatii, cu elaborarea unui plan de actiune. Astfel, emotia este privita ca un automatism acre declanseaza actiunile adecvate. Totusi, in psihoterapie clientii se plang de multiple ori de aparitia emotiilor care declanseaza actiuni disfunctionale.

 

In culturile vestice emotia este adesea privita ca antiteza ratiunii si multe interventii in psihoterapie se bazeaza pe aceasta conceptie. Fraza "doresc sa nu am emotii, de nici un fel", este frecventa la clientii care apeleaza la psihoterapie.

 

Teorii in psihologie asupra emotiei

 

Emotia a fost subiectul multor cercetari stiintifice si are multiple dimensiuni: comportamentale, fiziologice, subiective si cognitive. Se propune chiar ca emotiile sa fie privite ca efecte secundare ale operatiunilor desfasurate de mecanismele complexe.

 

Teoriile somatice sustin ca emotia este rezultatul schimbarilor din corp. Teoriile cognitive interpreteaza emotiile ca si combinatie dintre modificarile fiziologice si interpretarea cognitiva. Perspectiva evolutionista propune legatura dintre emotie si evolutie prin selectie naturala. Filozofia sustine ca emotia este un constituent indispensabil pentru adaptare.

 

Emotiile primare in psihologie

 

Robert Plutchik clasifica emotiile in opt categorii de baza, sau emotii primare:
-         furia
-         frica
-         tristetea
-         bucuria
-         dezgustul
-         surpriza
-         curiozitatea
-         acceptarea

Emotiile primare prin combinatie dau nastere intregului spectru al experientei emotionale umane.

 

Psihoterapie si emotii

 

In psihoterapie teoria consilerii prin re-evaluare spune ca emotiile sunt o "descarcare". Actiunile asociate emotiilor sunt privite in psihoterapie ca fiind de multe ori raspunsuri automate care disipeaza lipsa de confort asociata cu sentimentele.
Emotiile sunt legate de anumite zone ale creierului, si anume amigdala, cortexul prefrontal, lobul cingulat anterior, corpul striat ventral, si cortexul insular.

 

Teorii neurobiologie asupra emotiei

 

Explicatia neurobiologica este aceea ca emotia ia nastere ca urmare a activittaii sistemului limbic din creier. Emotiile sunt legate de eliberarea de neurotransmitatori, respectiv dopamina, noradrenalina, serotonina, etc.
Emotiile primare sunt dependente de sistemul limbic, si respectiv amgidala si girusul cingulat anterior, precum si hipocampus.

 

Alte teorii in psihologie

 

O serie de studii recente au aratat ca este posibila modelarea circuitelor emotionale prin combinarea informaticii cu psihologia si neurostiintele.

 

 

'Stresul organizational

Interesul fata de starea individului la locul de munca si relatia cu performantele sale au declansat o serie de cercetari de psihologie sociala industriala. Potrivit investigatiilor, in SUA cinci din sase persoane au declarat ca sunt supuse unor tensiuni la locul de munca /5/. Cea mai mare parte a persoanelor chestionate au declarat ca aceste tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimtite negativ atat de cei in cauza, cat si de organizatie; 88% dintre subiecti reclama presiunile exercitate de sus in jos, in timp ce numai 12% au acuzat presiunile exercitate de subalterni.

A aparut astfel ipoteza - confirmata ulterior de numerose cercetari - ca in cadrul organizatiilor se poate vorbi de un stres specific - stresul organizational.
In contextul anumitor situatii social-economicc se poate vorbi si de stresul ocupational. Ca varianta a stresului organizational, el se manifesta la anumite categorii socio-profcstonale generat de factori de mediu cu conotatii negative. Spre exemplu, se vorbeste de stresul ocupational al inginerilor din Romania, marcat de orientarea puternica a organizatiilor sau indivizilor spre activitati economice in general si comerciale in special, concomitent cu neglijarea activitatilor tehnice, de cercetare stiintifica 161.

La baza aparitiei stresului organizational se afla doi agenti stresori centrali, de naiura psihologica

. conflictul de rol. Acest stresor desemneaza situatiile in care o persoana, ce ocupa un anumit post, este supusa, in cadrul organizatiei, unor imperative, solicitari, presiuni cu caracter contradictoriu sau chiar inacceptabile. In majoritatea cazurilor individul confruntat cu conflictul de rol se afla la mijloc - intre superiori si subordonati -, situatiile conflictuale capatand diverse forme

. ambiguitatea rolului, desemneaza lipsa ori insuficienta informatiilor clare si oportune solicitate de rezolvarea corecta a sarcinilor. Individul confruntat cu ambiguitatea rolului nu cunoaste exact obiectivele si sarcinile cc-i revin, performantele asteptate de organizatie, criteriile de control, evaluare si motivare. Ambiguitatea traita de indivizi este diferita si marcata de trasaturile de personalitate. Intensitatea stresului generat de ambiguitatea rolului este in stransa relatie cu capacitatea de a tolera in general ambiguitatea, diferita de la un individ la altul.

Cele doua categorii majore de agenti stresori se manifesta in forme variate in cadrul organizatiilor si sunt percepute cu intensitati diferite de indivizii care o compun. Aceasta perceptie diferita este generata nu numai de parametrii individuali, ci si de pozitia ocupata in cadrul organizatiei; de regula, managerii sunt mai expusi efectelor nocive ale sindromului de adaptare in comparatie cu executantii. O analiza a cauzelor generatoare de stres organ izational releva posibilitatea departajarii celor care actioneaza exclusiv la nivelul managerilor fala de cele regasite in randul executantilor, dar si existenta unor cauze comune.

Cauzele stresului organ izational specifice managerilor sunt generale, in cea mai mare parte, de conflictele de rol pe care incearca sa le armonizeze in cursul activitatii lor. Cele mai evidente cauze generatoare de stres managerial sunt

.complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor curente cu care se confrunta managerul. Solicitarile contradictorii provin din gradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de limp si/sau de cunostinte profesionale actualizate cerute de rezolvarea lor
.responsabilitatile mari care insotesc functiile de management. Presiunile pot aparea, ca urmare a dorintei de a concilia interesele organizatiei, in ansamblu; cu cele ale diferitelor categorii de indivize angajati, actionari, clienti, furnizori. Nu de putine ori, managerul este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese in favoarea altora, aceste responsabilitati fiind insotite de emotii si sentimente puternice

.preocuparea pentru viitorul organizatiei. Conflictul apare intre complexitatea si importanta problemelor, carora managerul trebuie sa le gaseasca rezolvarea, si presiunea exercitata de timpul redus alocat acestora. Se stie ca, una dintre deficientele majore cu care se confrunta managerii, este tendinta de a se lasa coplesiti de problemele cotidiene, relativ minore ca importanta, dar urgente, care consuma o pane apreciabila a zilei de munca;
.ritmul alert de adoptare a deciziilor. Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu determina scurtarea timpului cerul de adoptarea corecta, stiintifica a deciziilor. Stresul apare prin constientizarea posibilelor efecte ate unor decizii insuficient elaborate

.stilul de management neadecvat reflecta conflictul dintre tipul de management care genereaza un anumit stil si caracteristicile diferite ale activitatii sau grupului condus;
.centralizarea excesiva a autoritatii, stres datorat conflictului dintre dorinta de a dirija si controla cat mai multe activitati si capacitati fizice, psihice, intelectuale si resursele de timp, limitate;

De origine engleza, cuvantul 'stress' circumscrie o serie de substantive inrudite ca inteles, dar cu nuante usor diferite: presiune, apasare, efort, solicitare, tensiune, constrangere. incordare nervoasa. Cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stress este savantul canadian Hans Selye IV. Potrivit acestei conceptii, stresul este reactia nespecifica a organismului la orice solicitare.

'Stresul si consecintele sale asupra omului

Factori de stres
Dupa natura lor, factorii de stres se clasifica in

.Factori fizici (temperatura, nivelul de radiatii din mediu, etc)
.Factori chimici (substante chimice din alimente, aer, apa, mediul profesional, medicamente)
.Factori biologici (externi - virusi, bacterii, paraziti etc. - sau interni - factori endocrini, imunitari, psihici, personalitatea individului etc.)
.Factori sociali (mediul familial, mediul profesional, etc.)

Tipuri de stres

.In functie de actiunea asupra organismului, stresul se clasifica in 2 categorii: eustres si distres.
Eustresul este produs de factorii de stres care au actiune benefica asupra organismului si nu genereaza reactii nocive. Este stresul folositor, de nivel moderat, care faciliteaza performanta si contribuie la accentuarea achizitiilor. Experientele facute pe animale au dovedit ca un nivel foarte scazut de stres limiteaza performanta.

Distresul este produs de factorii de stres care actioneaza in sens negativ, supunand organismul la suprasolicitare si generand efecte negative asupra acestuia. Este stresul intens si prelungit care, depasind nivelul de adaptare, duce la scaderea performantei. Se poate concretiza in diminuarea normalitatii functiilor sau chiar in aparitia bolilor.

De mentionat ca, atunci cand este vorba de stres, in mod obisnuit oamenii se refera la notiunea de distres.

.In functie de reactiile produse in organism, stresul se clasifica in
Stres organic: reactii organice de diferite intensitati, care pot merge pana la boli organice: hipertensiune arteriala, infarct miocardic etc.
Stres functional: manifestari functionale la care nu se poate evidentia un substrat organic, (cefalee, migrena, tulburari digestive diverse, iritabilitate etc.)

Stadiile stresului

1) Reactia de alarma reprezinta primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a fortelor de aparare ale organismului. Acest prim stadiu cuprinde doua faze: faza de soc (caracterizata prin hipotensiune, hipotermie, depresie nervoasa etc.), cu afectare sistemica (generala) brusca, urmata apoi de o faza de contra-soc, in care apar fenomenele de aparare (hiperactivitate cortico-suprarenala, involutia aparatului timico-limfatic etc.).

2) Stadiul de rezistenta, in care sunt activate mecanismele de autoreglare. Cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a elaborat mijloace de aparare.

3) Stadiul de epuizare, foarte asemanator reactiei de alarma, apare cand agentii nocivi au actiune prelungita, iar adaptarea organismului cedeaza.

Stresul si organismul uman

Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa.
Un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire.
Stresul se poate concretiza in diminuarea normalitatii functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata intr-o stare de pericol si contribuie la accentuarea achizitiilor.

Stresul poate genera un disconfort temporar si, de asemenea, poate induce consecinte pe termen lung.
Stresul intens si prelungit poate altera starea de sanatate a unui individ cat si bunastarea acestuia, provocand reactii functionale si organice.
Reactiile organice pot merge pana la boli grave ca: boli endocrine (diabet zaharat, disfunctii tiroidiene), boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala, infarct miocardic), boli digestive, boli ale sistemului imunitar, boli psihice etc.
Reactiile functionale ca: migrene, tulburari digestive diverse, manifestari cutanate, pot afecta calitatea vietii individului.
Practic, stresul afecteaza intregul organism. Si, in afara de simptomele functionale sau organice, stresul si consecintele sale - iritabilitate, anxietate, depresie - provoaca adesea probleme relationale, in familie sau la serviciu.

Stresul poate genera chiar conflicte importante care, la randul lor, agraveaza situatia: stresul genereaza stres.
Stresul "de zi cu zi' poate fi cauzat de asa-numitii factori de stres cronici, cum ar fi alimentatia haotica, suprasolicitarea profesionala, spiritul de competitie sau ambianta de munca neplacuta.

In acest caz, starea de tensiune in care traieste persoana devine permanenta sau foarte frecventa. Aceasta duce progresiv la epuizare. In acest context se incadreaza ritmul de viata - orele de sculare si de culcare, lucrul in ture, schimbarile frecvente de fus orar.
Controlul factorilor de stres este, partial, in puterea omului, si poate contribui la cresterea calitatii vietii.

Pana de curand, emotiile erau considerate ceva de care trebuie sa scapi daca vrei sa nu ai neplaceri. Astazi se stie ca emotiile pot fi educate si ca beneficiile obtinute in urma acestui proces sunt enorme. Putem sa invatam sa fim sinceri cu trairile noastre emotionale, sa nu ne mai ascundem, sa nu le mai evitam, pentru ca nu facem decat sa ne lasam frustrati si de aici anxietatea, starile depresive si nevrotice.

Exista sute de emotii de toate tipurile, cu diverse variatii, schimbari si nuante. Intr-adevar, exista emotii mult mai subtile decat cuvintele care le-ar putea defini. Unii teoreticieni propun increngaturi fundamentale, emotii primare

- mania,
- tristetea,
- frica,
- bucuria,
- iubirea,
- surpiza,
- rusinea.

Nu toti cercetatorii sunt de acord cu aceasta clasificare. De exemplu, cum ramane cu o combinatie precum gelozia, o varianta a maniei care cuprinde tristete si frica? Dar cu virtuti cum ar fi speranta si credinta, curajul si iertarea, certitudinea si stapanirea de sine?

Emotia implica o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificatia unui eveniment sau a unei situatii. Cu alte cuvinte, emotia depinde de modul in care o persoana evalueaza si analizeaza. Prin emotii judecam lumea ca fiind placuta sau neplacuta, buna sau rea, deci dupa un sistem de valori.

Emotiile sunt importante deoarece ele asigura

Supravietuirea - emotiile noastre functioneaza astazi ca un sistem interior de ghidare, delicat si sofisticat. De exemplu: cand ne simtim singuri, nu ne este satisfacuta nevoia de a comunicare cu alti oameni.

Luarea deciziilor - ne ajuta sa luam hotarari. Cercetarile au aratat ca atunci cand sunt afectati centrii nervosi din emisferele cerebrale, omul nu poate lua nici cele mai simple decizii. De ce? Pentru ca nu stie ce va simti in legatura cu deciziile sale.

Stabilirea limitelor - ne ajuta sa tragem niste semnale de alarma atunci cand ne deranjeaza comportamentul unei persoane. Daca invatam sa ne incredem in ceea ce simtim si sa fim fermi in a exprima acest lucru, putem instiinta persoana respectiva de faptul ca ne simtim incomod, de indata ce devin constienti de acest fenomen. Acest lucru ne va ajuta in trasarea granitelor care sunt necesare pentru protejarea sanatatii noastre mentale si psihice.


Comunicarea - expresia fetei noastre poate comunica in exterior o gama larga de sentimente. Daca aratam tristi si raniti, le semnalam celorlalti ca avem nevoie de ajutorul lor. Daca reusim sa fim cat se poate de receptivi la probleme emotionale ale celorlalti oameni, adica sa fim empatici, suntem mai capabili sa-i facem sa se simta importanti, intelesi si iubiti.

Unitatea - sentimentele de empatie, compasiune, cooperare si iertare au potentialul de a ne uni ca specie.

Sa invatam sa cultivam stari emotionale pozitive

Optimismul - dupa parerea lui Daniel Goleman, optimismul reprezinta o aptitudine esentiala pentru inteligenta emotionala; el vorbeste despre manevrarea gandirii negative prin optimism. O dispozitie buna (good mood) care va impulsiona persoana intr-un stil moderat, echilibrat si o va face sa indeplineasca cu succes sarcinile propuse.

In urma cercetarilor efectuate in SUA s-a putut constata faptul ca majoritatea oamenilor apreciaza pozitiv rolul muncii si al apartenentei la o organizatie. Din populatia investigata, 4 persoane din 5 afirma ca munca este aceea care le imbogateste continutul vietii, ca fara munca sau fara oamenii cu care coopereaza ar fi pierduti si prin urmare ar continua sa munceasca chiar daca nu ar avea nici o nevoie financiara.

Dar cu toate acestea majoritatea persoanelor doresc "sa lucreze in alta parte". Prin urmare nu munca este stresanta, ci conditiile, ambianta sociala in care se desfasoara. Atat conflictul cat si ambiguitatea rolului se manifesta in diferite forme in cadrul unei organizatii si sunt percepute cu intensitati diferite de membrii care o compun. Diferentele de perceptie sunt datorate nu numai caracteristicilor individuale, ci si pozitiei pe care persoana respectiva o ocupa in cadrul organizatiei.

Cercetarile de psihologie sociala au scos in evidenta faptul ca managerii sunt mult mai expusi efectelor conflictului de rol, in comparatie cu executantii. De exemplu, un director de departament trebuie sa urmareasca indeplinirea sarcinilor, a obiectivelor departamentului pe care il conduce, iar pe de alta parte trebuie sa se preocupe de bunastarea subalternilor sai. Presiunile la care este supus acest director vin, conform cercetarilor, mai mult din partea superiorilor, dar si din partea subalternilor.

In urma analizei cauzelor generatoare de stres organizational se poate face distinctia intre cele care actioneaza exclusiv la nivelul managerilor si cele ce se regasesc in randul executantilor, precum si existenta unor cauze comune, si anume22:

a) cauze generatoare de stres manifestate la nivelul managerilor:

- Complexitatea, diversitatea si caracterul de noutate frecventa a sarcinilor cu care se confrunta managerul. Solicitarile contradictorii provind din gradul ridicat de dificultate si urgenta al sarcinilor si lipsa de timp si/sau de cunostinte profesionale actualizate cerute de rezolvarea sarcinilor.

- Responsabilitatile ridicate pe care le presupun functiile de management, caz in care presiunile pot apare din dorinta de a impaca interesele organizatiei cu cele ale diferitelor categorii de persoane, precum: actionari, angajati, clienti, furnizori etc. De multe ori un manager este pus sa aleaga si sa sacrifice unele interese in favoarea altora. Toate aceste responsabilitati fiind intotdeauna insotite de emotii si sentimente puternice.

- Preocuparea pentru viitorul organizatiei. In majoritatea timpului sau, managerul trebuie sa rezolve intr-un timp scurt o serie de probleme complexe si foarte importante. Se poate observa cu usurinta faptul ca unii manageri au tendinta de a se lasa coplesiti de o serie de probleme cotidiene urgente, dar care nu au o foarte mare importanta si care pentru a fi rezolvate consuma foarte mult timp in dauna preocuparilor pentru problemele de perspectiva.

- Presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu conduc la tot mai multe situatii in care luarea deciziilor se face in ritm alert. Starea de stres poate apare, in acest caz, prin constientizarea posibilelor efecte ale unei decizii insuficient elaborate.

- Stilul de management neadecvat, fapt ce reflecta conflictul existent intre tipul de manager care utilizeaza un anumit stil de conducere si caracteristicile diferite fie ale activitatii, fie ale grupului pe care il conduce.

- Centralizarea excesiva a autoritatii. Stresul este generat de conflictul dintre dorinta de a dirija si controla cat mai multe activitati si capacitatile fizice, psihice, intelectuale si resursele de timp limitate.

- Existenta unor subordonati slab pregatiti din punct de vedere profesional. In aceasta situatie stresul se datoreaza conflictului dintre dorinta de realizare a obiectivelor grupului si lipsa autoritatii necesare selectiei sau concedierii suborodnatilor.

- Prelungirea programului de lucru datorita aparitiei unor situatii de genul: termene scadente, schimbari frecvente in prioritatile organizatiei etc.

b) cauze generatoare de stres manifestate la nivelul subordonatilor:

- Incompatibilitatea cu tipul de manager. Stresul este generat ca urmare a conflictului dintre dorinta subordonatului de a-si mentine postul si tendinta de a riposta fata de anumite atitudini, comportamente sau gesturi ale managementului percepute ca fiind neadecvate.

Entuziasmul reprezinta cel mai inalt nivel al energiei vitale pe care il putem experimenta ca fiinte umane, aici pe Pamant. Unii ar spune ca extazul este un nivel si mai inalt, dar li s-ar putea raspunde ca extazul nu este la indemana oricarui muritor de pe aceasta planeta, in timp ce entuziasmul poate fi simtit de oricine isi descopera pasiunea, ratiunea de a fi, misiunea vietii sale. Entuziasmul va fi simtit de orice om care traieste - sau aspira sa traiasca - in acord cu planul sau divin.

Entuziasmul inseamna a fi "posedat" de un spirit divin, care te ridica tot mai sus si te apropie continuu de realizarea ta, ca fiinta divina ce esti. Realizarea ta implica realizarea visurilor tale. Intai trebuie sa-ti identifici pasiunea si misiunea, iar apoi trebuie sa te ocupi serios de implementarea lor in viata ta. Curand te vei trezi purtat pe sus de un vant divin, fiinta ta va fi strabatuta de o mare energie, iar tu te vei simti binecuvantat cu o creativitate si inspiratie extraordinare, ce te vor inalta spre vibratiile ceresti.

Cum te poti imbarca in acest voiaj al entuziasmului, navigand pe ape pamantesti? Cum iti poti mentine echilibrul astfel incat sa nu cazi in apele reci ale depresiei, golului interior si lipsei de energie? Urmeaza pasii prezentati mai jos si alatura-te echipajului planetar de entuziasti!

1. Gaseste-ti pasiunea, telul tau in viata, motivul pentru care traiesti.

Aceasta pasiune nu ar trebui sa fie legata de o persoana anume, altfel te vei trezi in apa ori de cate ori acea persoana va pleca. Pasiunea ta este ceva personal, ceva in interiorul tau. Pentru a-ti asigura fericirea, pasiunea ta nu depinde de nimic exterior tie (cum ar fi iubita/iubitul, copiii sau slujba)!

Descopera-ti propriile talente unice, dezvolta-le si ofera-le lumii.
-Ce anume te pasioneaza?
-Care sunt activitatile care iti sporesc energia?
-Ce te face sa pierzi notiunea timpului?
-Care e lucrul care te absoarbe atat de mult incat uiti sa mananci?

Acestea sunt lucrurile care te incanta, iar acel sentiment de incantare este sufletul tau ridicand mana si strigand: "Pe aici, te rog!" Asculta-ti sufletul: urmeaza-ti incantarea.

2. Elibereaza-te de vampirii energetici, astfel incat sa-ti poti folosi toata energia pretioasa pentru a te dezvolta si a progresa.

Atata timp cat te lasi terorizat de partenerul tau, de sef, parinti, colegi sau copii, nu vei ajunge prea departe cu energia. Te stradui doar sa supravietuiesti, iar supravietuirea nu are nimic de-a face cu entuziasmul! Rupe-te de oamenii care te trag in jos si incepe sa traiesti la inaltime!

3. Invata sa spui "nu" activitatilor inutile si devoratoare de timp.

Exemple: certurile cu partenerul sau cu copiii, preocuparea pentru oamenii care oricum nu vor sa se schimbe, cumparaturile si prepararea meselor calde pentru persoane care nu-ti apreciaza eforturile, preluarea mesajelor telefonice pentru oameni care iti vorbesc de sus, si tot asa.

Selecteaza cu atentie activitatile carora le dedici timpul si energia ta, separa graul de neghina si desprinde-te complet de orice iti mananca timpul pretios fara sa-ti ofere ceva in schimb!

4. Nu mai incerca sa salvezi intreaga lume, mai bine incepe prin a te salva pe tine.

Este acesta egoism? Nu: este iubire de sine. Nu mai incerca sa rezolvi problemele celorlalti, mai bine concentreaza-te pe telul tau si continua sa inaintezi! Abia cand vei extrage multa energie din propriile tale activitati incitante vei avea multe de oferit celorlalti.

Exemplul pe care il oferi traindu-ti pasiunea va fi mult mai eficace in a produce schimbari decat a propune la nesfarsit solutii unor oameni atat de impotmoliti in problemele lor incat nici macar nu vor sa le rezolve. Nu esti responsabil pentru ei! Dar esti responsabil pentru tine insuti!

5. Mentine-te concentrat pe telul tau, pe starea ta de bine, pe fericirea ta.

Implinirea visurilor tale este prioritara si trebuie sa te calauzeasca la fiecare decizie. Nu-ti pierde timpul cu detalii neimportante. Nu e nevoie sa stii totul pentru a putea incepe, si nu e nevoie sa rezolvi totul pentru a putea trece mai departe.

Atitudinea pozitiva da roade la locul de munca

Inainte de a cere trebuie sa oferim 

Este adevarat ca viata este din ce in ce mai scumpa, iar salariile in Romania nu sunt intotdeauna pe masura muncii noastre, dar inainte de a cere trebuie sa oferim. Stiu, veti spune ca vreti sa cunoasteti dinainte care e remuneratia, ca sunt angajatori care nu platesc, care promit si nu se tin de cuvant. Asa cum sunt angajati neseriosi, sunt si angajatori neseriosi, dar nu trebuie sa generalizam pentru ca, la fel de bine exista angajati care isi fac treaba cu responsabilitate si angajatori care isi tin promisiunile si care stiu sa aprecieze resursa umana.

Orice nemultumire am avea, trebuie sa discutam despre ea cu cel care ne-a provocat-o, nu putem sa acuzam pe toata lumea pentru asta si, in mod cert, nu avem voie sa provocam neplaceri colegilor nostri prin atitudinea noastra. Daca un angajator nu ne-a  oferit salariul promis, nu putem sa-l consideram deja vinovat pe urmatorul angajator pentru care lucram.

La serviciu ne petrecem cea mai mare parte din timp si nu suntem singuri, avem colegi, subalterni, sefi. E bine sa lasam problemele acasa si sa incercam o atitudine pozitiva, pentru ca, daca suntem apatici si lipsiti de chef, vom fi izolati. Nimanui nu-i place un coleg morocanos, caruia nu-i convine niciodata nimic si nici  cineva care te bate la cap tot timpul si cu atat mai putin sunt placuti cei care barfesc, care imprastie zvonuri de colo colo.  Fa orice efort pentru a te face cel mai placut om din birou. Zambeste celorlalti, ajuta-i atunci cand te solicita, nu protesta de fiecare data cand este o sedinta. Atunci cand stii sa te faci placut, faci ca si munca sa devina mai placuta pentru ceilalti. O asemenea atitudine este binevenita oriunde si te transforma in stalpul de baza al echipei. Acest stalp de baza reprezinta si progresul carierei tale.

 

Entuziasm la locul de munca

O alta atitudine demna de a fi luata in calcul este aceea de a fi entuziast la locul de munca. Vei intreba cum ai putea sa te simti vreodata entuziasmat de munca, mai ales cand te-ai plictisit de aceeasi slujba, cand simti ca meriti mai multi bani, cand crezi ca a venit timpul sa fii promovat si asta nu se intampla. Incepe prin abandonarea starii de lehamite si incepe-ti activitatea in mod energic. Nu o face doar ca sa fie facuta, fa-o cu responsabilitate. Nu astepta sa ti se spuna ce ai de facut, vino cu initiative si vei vedea ca si aprecierea va fi pe masura.  

Munceste, fii energic, cu initiative, dar fa-o intr-un mod eficient, cu cea mai mica risipa de timp si efort. Asta inseamna sa fii capabil si competent, sa devii indispensabil pentru o firma. Abia atunci poti incepe sa pretinzi.

SFATURI UTILE

Cand stres-ul apare, este important sa fie recunoscut si sa fie luata atitudine impotriva sa. Pe masura ce este inteles felul in care stres-ul afecteaza sanatatea, veti gasi singuri rezolvari pentru a va elibera de tensiune. Iata cateva sugestii in acest sens
- Incercati activitatea fizica. Cand sunteti nervos, trist sau furios, eliberati-va de acestea prin exercitiu fizic. Alergarea, mersul, tenisul sau lucrul in gradina sunt cateva dintre activitatile pe care le puteti incerca. Exercitiul fizic va va elibera de sentimental de incorsetare pe care il resimtiti, va va relaxa si va va transforma incruntarea in zambet. Retineti, corpul si mintea dumneavoastra lucreaza impreuna!
- Impartasiti-va stresul. Va ajuta daca vorbiti cu cineva despre grijile si preocuparile dumneavoastra. Poate un consilier, un profesor, un prieten sau un membru al familiei va pot ajuta sa vedeti problema intr-o lumina diferita. Daca simtiti ca problema dumneavoastra e serioasa, puteti cauta ajutorul unui specialist: psiholog, psihiatru sau asistent social. Daca stiti cand sa cereti ajutor, va poate feri de probleme mai grave mai tarziu.
- Cunoasteti-va limitele. Daca o problema este mai presus de controlul dumneavoastra si nu poate fi schimbata in acel moment, nu va impotriviti situatiei. Invatati sa acceptati situatia pana la momentul in care o puteti schimba.
- Aveti grija de propria persoana. Sunteti special, odihniti-va destul si mancati suficient. Daca sunteti iritat si tensionat datorita lipsei somnului sau daca nu mancati correct, veti avea o capacitate mai scazuta de a face fata situatiilor stresante. Daca stres-ul va priveaza in mod repetat de somn, ar trebui sa cautati ajutor medical.
- Faceti-va timp pentru distractie, planuiti-va timpul atat pentru munca, cat si pentru distractie. Distractia poate fi la fel de importanta pentru dumneavoastra ca si munca. Aveti nevoie de o pauza de la rutina dumneavoastra zilnica, doar ca sa va relaxati si sa va amuzati.
- Participati la diverse activitati sociale. O metoda prin care puteti indeparta plictiseala, tristetea sau singuratatea este sa va implicati in diferite activitati. Sa stai singur poate deveni foarte frustrant. In loc sa va plangeti de mila, implicati-va. Oferiti-va serviciile unei asociatii de voluntari. Ajutati-va prin ajutorul pe care il acordati celorlalti. Implicati-va in lumea care va inconjoara si veti descoperi ca oamenii vor fi atrasi de dumneavoastra. Sunteti pe cale sa va faceti prieteni noi si sa va bucurati de activitati noi.
- Ordonati-va insarcinarile. Sa aveti grija de toate deodata poate parea coplesitor si, ca rezultat, puteti sa nu realizati nimic. In loc, puteti face o lista cu ceea ce aveti de facut si sa le faceti pe rand, marcandu-le pe masura ce le indepliniti. Faceti ceea ce aveti mai important intai.
- Chiar trebuie sa aveti totdeauna dreptate? Ceilalti va supara, mai ales cand nu fac lucrurile asa cum va doriti dumneavoastra? Incercati cooperarea mai degarba decat confruntarea. E oricum mai buna decat cearta continua. Putin compromis din partea ambelor parti va reduce tensiunea si va va face sa va simtiti mai confortabil.
- Este normal sa plangeti. Un plans sanatos poate fi o metoda eficienta sa va reduceti anxietatea si poate preveni o durere de cap sau alta consecinta fizica. Respirati adanc.
- Creati-va mediul dumneavoastra personal. Nu puteti pleca oricand, dar puteti visa 'visul imposibil'. Un peisaj de tara linistit, zugravit mental sau pe panza, va poate purta in afara agitatiei unei situatii stresante. Schimbati peisajul citind o carte buna sau ascultand o muzica frumoasa pantru a crea un sentiment de pace si liniste.
- Evitati sa luati medicamente antistres fara a cere paprerea unui specialist. Desi puteti folosi medicamente pentru a va elibera temporar de stres, acestea nu pot indeparta conditiile care au cauzat stres-ul in prima instanta. Medicamentele pot determina dependenta si pot cauza mai mult stres, in loc sa-l indeparteze pe cel preexistent. Ar trebui administrate numai dupa sfatul medicului.
Cea mai buna strategie pentru evitarea stres-ului este invatarea metodelor de relaxare. Din nefericire, multi oameni incerca sa se relaxeze in acelasi ritm in care isi desfasoara restul vietii. Pentru o vreme, uitati de grijile legate de timp, productivitate si reusita. Gasiti activitati care va fac placere si care sunt benefice pentru organismul si psihicul dumneavoastra. Uitati de dorinta de a iesi mereu invingator si concentrati-va asupra relaxarii, bucuriei si sanatatii. Fiti bun cu dumneavoastra insiva.

 In Anglia, in secolul al XVII-lea, stres insemna 'stare de depresie in raport cu oprimarea sau duritatea, cu privatiunile, oboseala si, intr-un sens mai general, adversitatea vietii'.

Mai tarziu, in secolul al XIX-lea, apare notiunea conform careia conditiile de viata agresive (stres) pot antrena suferinte fizice sau mentale (strain).

In anul 1872, Darwin publica 'teoria evolutiei'. In opinia sa, frica, o caracteristica permanenta a omului si a animalului, are rolul de a mobiliza organismul pentru a face fata pericolului. El numeste nu numai emotia, ci si actul emotional ce are loc in fata unei situatii de urgenta: 'fuga sau lupta'.

O alta figura marcanta a acestui secol este William James care in anul 1884 pune intrebarea 'Ce este emotia ?', iar in 1890 isi publica 'tratatul de psihologie' si anunta ca procesul psihic este secundar procesului fizic. William James acorda o mare importanta autoevaluarii perceptive, reluata in psihologia cognitiva.

In anul 1914, Walter Bradford Cannon, unul dintre cei mai mari fiziologi din America de Nord, profesor la Harvard, in lucrarile sale fundamentale privind emotia, foloseste termenul de stres mai intai in sens fiziologic. In anul 1928, el da acestui termen si un sens psihologic, atunci cind mentioneaza rolul factorului emotional in evolutia bolilor. Imediat dupa aceasta, Cannon subliniaza legatura directa dintre reactia organica si reactia comportamentala de fuga sau de lupta in fata unui pericol neasteptat, completand astfel teoria lui Darwin.

Paul-Marie Reilly, fiziolog francez, descrie in anul 1934 un sindrom general de reactie la orice agresiune, in raport cu activitatea sistemului nervos autonom, si anume sindromul de iritare.

Cu toate acestea, cel care lanseaza in limbajul medical, inca din 1936, conceptul de stres este fiziologul canadian Hans Selye. Inca din vremea in care era student in medicina la Universitatea din Praga, Selye a fost intrigat de sindromul general al maladiei, sindrom descris de pacientii afectati de boli infectioase, prezentand toti aceleasi simptome, insa fara vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta ca trebuie sa fie vorba de un raspuns nespecific al organismului la boala.

Tot in anul 1936, descrie 'sindromul general de adaprare' (SGA) ca fiind efortul facut de organism pentru a raspunde solicitarilor mediului si concluzioneaza ca raspunsul la diferiti agenti stresori este dominat de hiperactivitatea cortexului suprarenal.

Selye introduce conceptul de stres propriu-zis in anii 50, concept ce ocupa un loc important mai intai in medicina, apoi in psihiatrie. In conceptia lui Selye, stresul nu este decat o reactie biologica si generala, adica 'o stare care se traduce printr-un sindrom specific, corespunzator tuturor modificarilor nespecifice, induse astfel intr-un sistem biologic'.

El defineste stresul la inceput ca fiind o agresiune, apoi ca o reactie a subiectului la o agresiune, ultima reprezentand un stresor.

Conform conceptiei lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viata cotidiana. Stresul1 caracterizeaza o reactie psihologica complexa extrem de intensa si relativ durabila a individului confruntat cu noi si dificile situatii existentiale.

Printr-o extensie nejustificata, in societatea contemporana oamenii se plang frecvent de stres incluzand in aceasta categorie elemente relativ banale si stupide rezultate din convietuirea urbana a oamenilor (stresul calatoriei cu metroul, al zgomotului ambiental, mass-mediei). Conceptul de stres s-a demonetizat capatand formule atipice.

Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si de asemenea poate induce consecinte pe termen lung. In timp ce prea mult stres poate altera starea de sanatate a unui individ cat si bunastarea acestuia, totusi, un anumit volum de stres este necesar pentru supravietuire. Stresul se poate concretiza in diminuarea normalitatii functiilor sau chiar in aparitia bolilor, dar poate ajuta persoana aflata intr-o stare de pericol si contribuie in accentuarea achizitiilor.

Adaptarea constituie conditia fundamentala a supravietuirii fiintelor vii in natura si societate. Atat in cazul omului cat si al animalului reactiile adaptative sunt in covarsitoarea lor majoritate invatate, dobandite.

Definirea stresului este ingreunata de faptul ca aceasta notiune cunoaste numeroase acceptiuni. J.B.Stora le-a mentionat2:

' stresul, in sensul sau activ, este o forta care produce o tensiune: este vorba de un stimul extern, fie fizic (zgomot, caldura, frig), fie psihologic (necaz, tristete);

' stresul este inteles ca rezultatul actiunii exercitate de un stresor, agent fizic si/sau psihologic si/sau social, asupra sanatatii unei persoane (consecintele biologice, mentale si psihice ale actiunii acestui agent asupra sanatatii persoanei);

' stresul este concomitent agentul stresor si rezultatul acestei actiuni, in diversele sale dimensiuni particulare; aceasta semnificatie este retinuta in numeroase lucrari aparute dupa Hans Selye;

' stresul nu mai este luat in considerare ca reprezentand consecintele somatice, ci ca aparare a functionarii psihicului fata de stimularile senzoriale si motrice.

Bazandu-se pe diverse lucrari, Jonas si Crocq propun urmatoarea definitie: 'Stresul este o reactie fiziologica si psihologica de alarma, de mobilizare si de aparare a organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) fata de o agresiune, o amenintare sau chiar - s-ar putea spune - fata de o situatie traita neobisnuita'.3

O alta definitie a stresului este cea propusa de Ph.Jeammet si colaboratorii sai: 'Notiunea de stres, in acceptia ei cea mai larga, cuprinde orice agresiune asupra organismului, de origine externa sau interna, care intrerupe echilibrul homeostatic. Aceasta actiune poate fi fizica, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatura, zgomot) sau a agentilor traumatizanti, infectiosi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai inalte ale integrarii senzoriale si cognitive, perturbarea atingand in acest caz sistemul de relatie al subiectului cu mediul sau'.4