REFERAT PSIHOPEDAGOGIA HANDICAPULUI NEUROMOTOR

REFERAT PSIHOPEDAGOGIA HANDICAPULUI NEUROMOTOR

Subiectul 2: "Continutul si esalonarea mijloacelor in programul recuperator folosit in educarea - reeducarea handicapului psihoneuromotor"

1.Introducere

Handicapatul, dupa Robanescu, e o persoana deficienta fizic sau psihic, ca urmare a unei leziuni senzoriale sau motorii.

In dictionarul "Handicap si readaptare", persoana cu handicap e definita ca o persoana care prezinta un retard sau tulburari de dezvoltare de natura sa-i creeze probleme adaptative in raport cu mediul socio-fizic. Aceasta definitie este mai aproape de realitate; in prima, se pune semnul egal intre handicap si deficienta. Ori, termenul de deficienta califica orice pierdere semnificativa, orice dereglare de structura sau functie psihologoca, fiziologica sau anatomica rezultand in urma unei maladii, a unui accident, dereglari evolutive, etc.

Handicapul poate fi de natura:

Fizica

Senzoriala

Psihica: -intelectuala; de caracter

Educationala (sociala, profesionala)

Nu e de conceput o deficienta cu o functie unica pierduta. Cea mai pura deficienta

fizica - pierderea unui segment de membru - produce si un soc psihic, putand genera complexele de inferioritate.

Sechelarul encefalopatic e un deficeint motor si adeseori psihic. El este totodata si un deficient senzorial, daca nu in ceea ce priveste auzul sau vederea, totdeauna in ceea ce priveste proprioceptia.

Infirmitatea = deficienta fizica diagnosticata medical, ea reduce aptitudinea individului de a face fata nevoilor curente.

Invaliditatea (incapacitatea de munca) reprezinta aspectul medico - legal pentru infirmitate.

Readaptarea (dupa Robanescu) = complex de masuri medicale, educationale si sociale, cu ajutorul carora handicaparea e redusa la minimum din punct de vedere fizic, psihic si social, in asa fel incat handicapatul e redat unei vieti potrivite posibilitatilor sale si utile pentru societate.

Reeducarea = un proces ce se ocupa cu recuperarea fizica, psihica si profesionala a bolnavilor in faza acuta a bolii, in perioada de convalescenta sau dupa formarea de sechele.

Recuperarea functionala e deci o sfera in cadrul notiunii mai largi de readaptare; reeducarea reprezinta si mai limitat.

Chirurgie

ortopedica

Recuperare Balneoterapie

functionala Fizioterapie Crioterapie

Termoterapie

Actinoterapie

Fangoterapie

Roentgenterapie

Masaj

READAPTARE Kinetoterapie

Reeducare Electroterapie

Hidroterapie

Protezare

Electroterapie

Hidroterapie

Expertiza capacitatii de

munca

Recuperarea sociala Invatamant

Profesionalizare

Plasament in munca

Ocrotire sociala

Aspectele din schema de mai sus se intrica. Hidroterapia, electroterapia si mai ales kinetoterapia sunt desigur mijloace fizice, dar atunci cand ele sunt folosite dinamic, in scopul de a castiga sau recastiga o deprindere motorie, ele devin mijloace de educare - reeducare. Inversia si dusul scotian sunt mijloace fizioterapeutice, dar executarea unor miscari in apa, chiar stimularea contractiei sub apa e o reeducare (Robanescu).

Tot reeducare este si miscarea activa pe care bolnavul o executa sub actiunea curentului electric decontracturant al unei anumite grupe de muschi. Protezarea e plasata in cadrul recuperarii deoarece importanta este nu confectionarea unui aparat ortopedic pentru deficient, ci efectele. Acestea implica un proces de educare - reeducare pentru a-l invata sa foloseasca aparatul sau proteza respectiva.

2. Boli ale neuronului motor central - generalitati, program recuperator

Aceste boli sunt de tipul urmator: sechele ale encefalopatiilor cronice infantile (paralizii spastice, infirmitate motorie cerebrala).

Profesorul D.Vereanu si colaboratorii definesc astfel aceasta conditie: " Tulburare persistenta, fara sa fie fixa, a motricitatii si posturii, aparuta de la nastere sau in primii ani de viata si legata de o atingere netumorala si nedegenerativa a creierului, survenind in cursul dezvoltarii sale normale, inainte, in timpul sau dupa nastere".

Pentru K. Bobath, pralizia cerebrala rezulta dintr-o leziune sau rea dezvoltare a creierului.

Deficitul motor isi gaseste expresia in modalitati anormale de postura si miscare, in asociatie cu un tonus postural anormal. Leziunea, care este prezenta in creier inca de cand e imatur, interfereaza cu dezvoltarea motorie normala a copilului. Ea e problema prumordiala a adaptarii - readaptarii copilului.

Din punct de vedere clinic, sechelele encefalopatice imbraca o mare varietate de forme. Intre acestea, Phelps deosebea cinci grupe, in functie de predominanta spasticitatii, a rigiditatii, atetozei, tremuraturii sau ataxiei.

Toti autorii sunt de acord in a recunoaste ca rezultatele terapeutice cele mai bune se obtin atunci cand boala e diagnosticata precoce si tratamentul inceput imediat. Daca tratamentul poate sa inceapa in jurul varstei de 6 luni, copilul are mai multe sanse de imbunatatire deoarece centri motori nu sunt inca dezvoltati. In acest stadiu creierul are mai multa plasticitate, iar functiile sale pot fi influentate mai usor.

Tratamentul precoce poate preveni instalarea contracturilor si diformitatilor. Prin miscare normala se previne intarzierea mintala datorata lipsei de experienta senzoriala.

Tratamentul de recuperare functionala a infirmitatilor motorii cerebrale trebuie astfel condus incat sa se atinga urmatoarele deziderate:

Schimbarea posturii anormale.

Reducerea hipertoniei, spasticitatii sau a spasmelor intermitente astfel incat miscarea sa se faca fara un efort deosebit.

Dezvoltarea miscarilor importante: controlul capului, intoarcerea de pe o parte pe alta, sederea, ingenuncherea, mersul in patru labe, statiunea, reactiile de echilibru in toate pozitiile si activitatile. Aceste miscari trebuie educate in ordinea aparitiei lor.

Reeducarea sensibilitatii si proprioceptiei.

Prevenirea contracturilor si diformitatilorla copiii mici sau ameliorarea lor la copiii mari.

Invatarea miscarilor obisnuite vietii de toate zilele.

Profesorul D.Vereanu si colaboratorii se exprima astfel: "Obiectivele reeducarii motorii sunt: educarea ortostatismului, echilibrului, locomotiei, prehensiunii, respiratiei corecte, alcatuind impreuna fundamentul pe care interventia pedagogic - psihologica si logopedica edifica suprastructura dezvoltarii psihomotorii si a vorbirii."

In general tratamentul copilului encefalopat cuprinde mai multe etape: procedura folosita corespunde varstei pacientului, experientei personale, mijloacelor de care se dispune si formei clinice.

• Relaxarea - o prima etapa obligatorie e aceea a obtinerii maximului de inhibitie posibila a fenomenului spasticitatii. Aceasta relaxare va fi obtinuta mai intai pe cale pasiva, apoi cu ajutor si in mod activ, in sensul deprinderii copilui mai mare de a-si lua postura prin care spasmul daunator miscarii cedeaza. Metoda cea mai bine pusa la punct e cea a sotilor Bobath.
• Masajul - nu poate fi decat un mijloc paliativ de folosit in cazurile grave in care nu se asteapta nimic de la educarea - reeducarea neuromotorie.
• Miscarea pasiva - ea are numai rolul de a invata pe copil miscarea normala.
• Miscarea activa - va incepe cu ceea ce putem provoca reflex: intinderea bratelor in cadrul reflexului " pregatirea pentru saritura", extinderea coloanei in cadrul reflexului Landau, reactiile de echilibru. Se trece apoi la exercitiul segmentar pentru a ajunge la integrarea acestor miscari in ansamblul activitatilor intregului corp. Schema de tratament trebuie sa urmareasca trecerea de la un grup de activitati la altul mai complex conform legilor progresiunii si dezvoltarii psihomotorii normale.

1. Copilul va trebui mai intai invatat sa se relaxeze. Programul de gimnastica va incepe cu impunerea pozitiei  reflex inhibitorii . In pozitie fetala, cel mai adesea eficace, leganam copilul de cateva ori. Cunoasterea modelului de actiune a reflexelor tonice cervicale e de mare importanta in adoptarea posturilor relaxatoare.
2. Miscarile alterne ale membrelor au rolul de a invata copilul sa coordoneze contractia si relaxarea reciproca a agonistilor si antagonistilor. Miscarea trebuie executata numai in conditii de relaxare.
3. Rostogolirea laterala se face fie ajutand copilul de la nivelul capului, fie de la nivelul membrelor inferioare.
4. Tararea se executa in decubit ventral, preferabil dupa ce copilul poate sa-si mentina macar cateva secunde postura papusii. In cazurile in care spasticitatea e mare si copilul nu-si poate mobiliza membrele superioare va fi necesara sustinerea axilara.
5. Din postura papusii se stimuleaza prehensiunea cu o mana a unui obiect. Prin aceasta miscare se educa sprijinul pe un singur membru superior, initiind totodata si miscarea de tarare.
6. Pe genunchi, pe calcaie sezand, e o postura care va putea fi imprimata numai atunci cand hipertonia membrelor inferioare va ceda la limita la care flectand puternic soldurile si genunchii, copilul sa nu se arunce imediat pe burta. Din aceasta pozitie se stimuleaza reactiile de echilibru, se incearca ridicarea in genunchi cu sprijin, se trece in pozitia in patru labe.
7. Mersul in patru labe se face la inceput sustinand copilul pe sub torace.
8. Din aceasta pozitie se trece la sezand.
9. In sezand, la marginea mesei, copilul va fi ajutat sa se ridice si sa se culce fara sa cada.
10. Cand copilul se poate mentine in genunchi, cu sprijin, se executa mersul altern, ajutandu-ne pentru stimulare de rotatii si tractiuni.
11. Inca inainte de posibilitatea de sprijin pe patru labe se educa reflexul  pregatirea pentru saritura .
12. Ridicarea in picioare se face, fie din sezand pe banca, fie din pozitia in genunchi.
13. In picioare se va face mai intai educarea echilibrului, eventual, daca e posibil, sprijinul uniped.
14. Mersul se va incepe sprijinind copilul si ajutandu-l sa paseasca. Ridicarea membrului superior va inhiba adductia coapselor. Mai tarziu, educarea mersului se va face prin exercitii de mers cu sprijin intre barele paralele.

Acest program trebuie executat cu perseverenta ani de zile, antrenand familia pentru acesta. In mod ideal, programul trebuie executat de 2-3 ori pe zi cate 10 - 15 minute.

MIJLOACE AJUTATOARE

Tratamentul infrmului motor cerebral nu mai poate fi privit astazi izolat. Nu se va neglija contributia neuropsihiatrului, ortopedului, logopedului, ergoteraputului.

Tratamentul complex nu se poate dispensa de prescrierea unor medicamente cu caracter mai mult sau mai putin specific.

A.    Fizioterapia e un mijloc larg folosit :

a)      Ionizarile transcerebrale calcice ;

b)      Baia calda generala;

c)      Galvanizarile;

d)      Campurile electromagnetice;

e)      Factorii balneari;

f)       Razele ultraviolete.

B.     Mijloace ortopedice

a)      Atele gipsate sau din alte materiale;

b)      Aparate ortopedice pentru statiune si mers.

C.     Mijloace chirurgicale

Operatia Forster

Interventia Trosc, Stoffel nu se mai bucura de favoare

Neurotomia obturatorului

Operatii pe tendoane

Operatii pe articulatii

D.    Ergoterapia - rol covarsitor in educarea psihica si kinetica a infirmului motor cerebral. Se folosesc mai intai formele recreativa si functionala. Mai tarziu se intervine cu ergoterapia ocupationala, prevocationala, pregatind copilul pentru gesturile caracteristice unei meserii sau a unui grup de activitati practice.

Plan general de tratament pentru o hemiplegie spastica dupa D. Motet si A. Ionescu

Partea intai :

Pozitii corectoare atat pentru membrul superior deficient, cat si pentru cel inferior (se va pune accentul pe intinderea segmentelor).

Miscari pasive ale segmentelor. Se vor executa din pozitiile stand, sezand si mai ales culcat, punandu-se accentul pe relaxare.

Partea a doua :

Exercitii ce determina departarea capetelor de insertie musculara pentru segmentele membrului superior, apoi ale celui inferior.

Exercitii bazate pe scaderea efortului fizic.

Miscari active ale segmentului membrului superior, executate din pozitii relaxatoare (miscarile se executa fara suprasolicitare musculara, castigul realizandu-se treptat; se recomanda ca miscarile sa fie bazate pe leganari, balansari si pendulari ale segmentelor interesate).

Exercitii la aparate.

Exercitii de mers cu sprijin la scara fixa.

Exercitii cu aparate portative.

Exercitii de tarare din pozitia culcat.

Exercitii de tarare din pozitia in genunchi, cu sprijin pe palme.

Miscari pasive ale trunchiului, insotite de miscari active ale membrelor superioare. Se vor executa din pozitiile sezand si culcat, cu derivatele lor.

Miscari active ale trunchiului.

Partea a treia:

Exercitii de gimnastia respiratorie si cardiovasculara. Acestea trebuie sa tina seama de varsta pacientului si capacitatea sa functionala redusa.

3. Boli ale neuronului motor periferic

Afectiunile neuronului motor periferic sunt reprezentate prin leziuni celulare acute (poliomielita), cronice (atrofia musculara progresiva) sau de distrugere brusca a axonilor (compresiune, elongare, sectionare).

I. Sechele de poliomielita - in stadiul acut si imediat urmator al bolii, cea mai utila este metoda Kenny, care e indicata numai in primele faze ale bolii. Dupa trecerea a 10 - 20 de luni de la debut, o revenire in contractia elementelor musculare paralizate e greu de conceput. Din acest moment, intregul proces de readaptare trebuie concentrat asupra amplificarii elementelor de stimul si contractie care au mai ramas valide intr-un grad oarecare. In aceasta faza - metoda Kabat.

II.Leziunile nervilor periferici

Fara intreruperea continuitatii nervoase: metoda Kenny.

Leziuni de tip sectiune: kinetoterapie, dupa Nikitin si Pribilov:

Ridicarea fortelor bolnavului, precum si a tonusului fizic si psihic al acestuia ;

Apararea aparatului locomotor al membrului lezat de pierderea temporara a functiei: atrofie si contractura.

Dezvoltarea si perfectionarea miscarilor compensatoare

III. Spina bifida

Tratamentul de recuperare trebuie sa fie precoce si sa se adreseze formelor usoare sau formelor rezolvate chirurgical si vizeaza :

lupta impotriva paraliziei ;

lupta impotriva retractiilor ;

lupta impotriva deformarilor.

4. Bibliografie

v Bandila Aurelia, Rusu C-tin - "Handicap si readaptare - dictionar selectiv" Editura Pro Humanitate, Bucuresti, 1999

v Ionescu A., Motet D. - "Corectarea deficientelor fizice la copiii de varsta scolara" E.D.P. Bucuresti, 1964

v Robanescu N. - "Readaptarea copilului handicapat fizic" Ed. Medicala, Buc. 1976