RELATIA
DINTRE APTITUDINI SI CARACTER
Faptul ca intre A-C exista o stransa legatura a fost
remarcat de multa vreme. El se releva chiar in descrierea a oamenilor dupa cele
componente ale P. De ex, despre un om se poate spune ca este inteligent dar si
bun, cinstit si harnic, in timp ce despre un altul ca este inteligent, dar rau,
incorect, lenes.
Din corelarea variabilelor de mai sus apar 4 situatii
tipice:
1.
oameni cu aptitudini si cu
trasaturi pozitive de caracter (cu ,,caracter”)
2.
fara A dar si fara C (cu trasaturi
negative de caracter)
3.
cu A dar ,,fara C”
4.
fara A dar cu C
1+2 = sunt situatii de congruenta (acord)
3+4 = sunt situatii de noncongruenta
Ele conduc in plan psihologic la efecte diferite:
- de
consonanta
- disonanta,
fiind traite ca o stare neplacuta, de discomfort psihic, se cer a fi eliminate
sau macar reduse.
Personalitatea va fi
afectata cu atat mai mult cu cat dezacordul dintre A si C este mai profund; de
asemenea, cu cat posibilitatile de compensare reciproca sunt exprem de reduse.
· Importante sunt relatiile de interinfluentare
reciproca.
C, prin sistemul sau
atitudinal, favorizeaza sau defavorizeaza punerea in valoare a capacitatilor.
· C valorizeaza aptitudinile.
La randul lor A modifica
atitudinile caracteriale.
Acest fapt are loc atunci
cand ele sunt integrate in C, cand mijloacele actiunii sunt convertite in
scopuri de viata, cand ele intra in sfera preocuparilor si eforturilor
permanente ale sb.
· Relatiile dintre A si C (atitudini) pot fi
evaluate dupa urmatoarele criterii:
- nivelul la
care se situeaza cele 2 variabile (in chip absolut: superior, mediu, inferior;
in chip relativ: prevazand posibilitatea echilibrarii sau dezechilibrarii, a
surclasarii aptitudinilor prin atitudini si invers)
- sensul in
care se manifesta interactiunile (pozitiv si reciproc stimulativ;
negativ-univoc sau biunivoc; cvazineutral)
- caracterul
raporturilor dintre A si atitudini (direct sau indirect)
¨ RELATIA DINTRE TEMPERAMENT SI APTITUDINI (T-A)
T ca latura dinamico-energetica a P constituie doar o premisa extrem de generala
in raport cu A.
El nu predetermina A.
T joaca, raportat la A,
rol de predispozitie.
T poate avantaja sau
provoca dificultati in formarea A, aceste dificultati fiind depasite prin
antrenament/compensare.
Modificarea
manifestarilor temperamentale este in masura sa conduca la modificarea A.
DEVENIREA PERSONALITATII
Omul nu se naste Personalitate, ci devine Personalitate. La nastere el este
un canditat pentru dobandirea acestui atribut, dobandire care se realizeaza in
timp sub influenta nenumaratilor factori.
Procesul constituirii
personalitatii incepe din primele zile ale copilariei si continua
toata viata omului. El nu are loc intotdeauna uniform si continuu, ci si cu
zig-zaguri, sacadat, discontinuu, cu salturi spectaculoase dar si cu plafonari.
Desi procesul structurarii si reimprospatarii
personalitatii se produce de-a lungul vietii individului, exista,
totusi, unele perioade, unele vaste, cand el cunoaste o mai mare accentuare.
Specialistii considera ca
in jurul varstei de 3 ani (prescolaritate) sunt puse marea majoritate a
premiselor personalitatii, pentru ca in adolescenta personalitatea sa
fie in linii mari constituita, deoarece dispune de toate laturile si chiar de
maturizarea relatiilor dintre ele.
Procesul transformativ al
personalitatii este indelungat, complex, multifazic si
plurifactorial, el dispune de:
1.
niveluri calitativ distincte deosebite intre ele
prin:
- diferentierea
- specializarea
interioara a componentelor P
2.
relatii de interactiune si interdependenta
realizate intre:
- structura
interna
- factorii externi, de mediu
